3ra-1123/18 — contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 3ra-1123/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Chirtoaca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros)

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Silistraru Mihail reprezentat de

avocatul Pascal Veronica,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Silistraru Mihail

împotriva Guvernului Republicii Moldova și Oficiului Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat, intervenient accesoriu Nedelciuc Daniela cu privire la contestarea

actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Silistraru Mihail, a fost casată parțial hotărârea din 24

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și în partea casată a fost emisă

o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 06 iulie 2016 Silistraru Mihail a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Guvernului Republicii Moldova și Oficiului Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a început activitatea în cadrul

Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în septembrie 2011, deținând

funcția de șef-adjunct al Oficiului pe perioada suspendării activității din funcție a lui

Melenciuc Anatolie.

A menționat că, în data de 08 aprilie 2016 a fost eliberat din funcția deținută, ca

temei servind Hotărârea Guvernului nr. 408 din 06 aprilie 2016, iar despre concediere

a aflat din Monitorul Oficial nr. 90-99 din 08 aprilie 2016.

Reclamantul a explicat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie

2009 a fost aprobat Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Oficiilor

Teritoriale ale Cancelariei de Stat, ca subdiviziuni desconcentrate în teritoriu, astfel că

1

acestea nu au statut de persoană juridică, conducerea fiind asigurată de către șeful

Oficiului, desemnat și eliberat din funcție prin Hotărâre de Guvern.

A relatat că, potrivit pct. 6 al Regulamentului menționat, angajații Oficiului sunt

încadrați în muncă și eliberați prin ordinul secretarului general al Guvernului.

La fel, a precizat că prin anexa nr. 2 a Hotărârii Guvernului nr. 845 din 18

decembrie 2009, a fost aprobată structura și statele de personal ale oficiilor teritoriale,

fiind inclusă și funcția de șef-adjunct al oficiului, iar potrivit anexei la Legea cu privire

la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010, funcția

de șef-adjunct al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat, este funcție de demnitate

publică.

Reclamantul a declarat că, în perioada suspendării din funcție a lui Melenciuc

Anatolie, a deținut interimatul, iar în temeiul art. 18 al Legii cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010, cu persoana care

urmează să suplinească funcția demnitarului, se încheie un contract de muncă, sau

după caz raporturi de serviciu pe o durată determinată care încetează odată cu

revenirea demnitarului.

În sensul dat, a invocat că în conformitate cu art. 22 al Legii menționate,

mandatul încetează la expirarea termenului, iar în cazul demnitarului numit, încetarea

înaintate de termen a mandatului are loc prin revocarea sau eliberarea în temeiul

actului administrativ al autorității care l-a numit în funcție.

A susținut că procedura de concediere a fost ilegală, întrucât prin Hotărârea

Guvernului nr. 333 din 23 martie 2016, a fost modificat modul de angajare al

angajaților Oficiilor, cu excepția șefilor-adjuncți, această hotărâre intrând în vigoare la

25 martie 2016.

De asemenea, a relatat că la adoptarea hotărârii, Guvernul și-a depășit atribuțiile

stabilite de Legea cu privire la Guvern nr. 76 din 31 mai 1990, fiind admisă

retroactivitatea actului normativ, prin modificarea unilaterală a unui contract de muncă

pe o perioadă determinată.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 89, 90, 329-330

Codul muncii, art. 26 alin. (3) al Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010, art. 5 și 26 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 1422 și 1423 Cod civil.

A solicitat în urma concretizării cerințelor, anularea Hotărârii Guvernului nr. 408

din 06 aprilie 2016 privind eliberarea din funcție; restabilirea în funcția de șef-adjunct

al Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat; încasarea salariului pentru lipsa forțată de

la serviciu, începând cu data de 08 aprilie 2016, în mărime de 131 220 lei; încasarea

prejudiciului moral în mărime de două salarii medii lunare, în sumă de 14 580 lei și

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 8 000 lei.

Prin încheierea protocolară din 22 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Nedelciuc Daniela.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 02 noiembrie 2017, Silistraru Mihail a declarat apel împotriva hotărârii din 24

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Silistraru Mihail, a fost casată hotărârea din 24 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii pretenției cu privire la

2

anularea actului administrativ ca fiind neîntemeiată și în această parte a fost emisă o

nouă hotărâre prin care, cererea de chemare în judecată a lui Silistraru Mihail cu

privire la anularea actului administrativ, a fost respinsă ca tardivă. În rest, hotărârea a

fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe prevederile art. 1,

2, 17 alin. (1) și (4) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000

și art. 271 Cod civil.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că termenul de 30 de zile de adresare în

instanța de contencios administrativ, a început să curgă de la data comunicării actului

administrativ - 08 aprilie 2016, când a fost publicată în Monitorul Oficial, Hotărârea

Guvernului nr. 408 din 06 aprilie 2016, iar apelantul a menționat faptul că a luat

cunoștință cu actul administrativ contestat din Monitorul Oficial nr. 90-99, publicat la

08 aprilie 2016.

Totodată, instanța de apel a reținut că, Silistraru Mihail nu a solicitat repunerea în

termenul pentru anularea actului administrativ, iar în litigiul dedus judecății, Guvernul

Republicii Moldova a invocat omiterea termenului de către reclamant.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele stabilite, instanța de apel a conchis că

prima instanță eronat a respins acțiunea în partea contestării actului administrativ ca

neîntemeiată.

La 25 iunie 2018, Silistraru Mihail reprezentat de avocatul Pascal Veronica a

declarat recurs împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că a fost emisă cu încălcarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

A susținut că instanța de apel a considerat acțiunea tardivă contrar prevederilor

legale și probelor din dosar.

A declarat că despre concediere a aflat din Monitorul Oficial nr. 90-99 din 08

aprilie 2016, dar actul respectiv nu i-a fost comunicat.

Mai mult, a explicat că în data de 08 aprilie 2016 a fost prezent la ședința de lucru

a Guvernului, însă nu i-a fost comunicat despre concediere.

Astfel, a menționat că la 06 mai 2016 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat a recepționat cererea prealabilă privind anularea hotărârii contestate, dar această

cerere a rămas fără răspuns și respectiv, la 06 iulie 2016 a depus în termenul de 30 de

zile acțiunea în judecată.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 martie 2018.

Recurentul Silistraru Mihail a recepționat decizia integrală la 29 mai 2018

conform înscrierii efectuate pe cererea de eliberare a deciziei (f.d. 223 vol. II), iar alte

date privind recepționarea deciziei instanței de apel, la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 25 iunie 2018, este în termen.

Prin referința din 10 august 2018, Guvernul Republicii Moldova a solicitat de a

declara recursul ca fiind inadmisibil.

3

Examinând temeiurile recursului declarat de către Silistraru Mihail reprezentat de

avocatul Pascal Veronica, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Silistraru Mihail reprezentat

de avocatul Pascal Veronica, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Silistraru Mihail reprezentat de

avocatul Pascal Veronica.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Silistraru Mihail reprezentat de avocatul Pascal Veronica, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

5