3ra-1348/19 — contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului

3ra-1348/19 — contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1348/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova și Guvernul Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Valeriu Dodiță împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova și Guvernului

Republicii Moldova, intervenient accsoriu Corneliu Vasilachi cu privire la

contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova, a fost casată parțial hotărârea din 3 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 1 august 2017 Valeriu Dodiță a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova și Guvernului Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 13 martie 2010, prin ordinul

nr.158-P a fost numit în funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat.

A menționat că potrivit ordinului de numire în funcție, a fost angajat în calitate

de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, începând cu data

de 15 martie 2010, pentru o perioadă nedeterminată.

Pe perioada exercitării funcției sale, nu a avut careva abateri sau sancțiuni

disciplinare, executându-și corespunzător și cu bună-credință atribuțiile și obligații

de serviciu pe care le deținea.

A relatat că prin ordinul nr.185 din 23 iunie 2017, emis de către Cancelaria de

Stat a Republicii Moldova, i-a fost acordat concediu de odihnă plătit de la 3 iulie

2017 până la 14 iulie 2017, inclusiv 12 zile calendaristice pentru perioada martie

2016 – martie 2017.

1

Cu toate acestea, contrar prevederilor legale, prin hotărârea Guvernului nr.507

din 5 iulie 2017 a fost eliberat din funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți

al Cancelariei de Stat.

A considerat că hotărârea Guvernului nr.507 din 5 iulie 2017 și ordinul privind

eliberarea din funcție sunt ilegale și urmează a fi anulate.

Astfel, a declarat că prin hotărârea menționată, a fost eliberat din funcția

deținută în perioada aflării sale în concediu anual de odihnă, iar despre eliberarea

din funcția deținută, a fost informat verbal abia la data 17 iulie 2017.

Reclamantul a afirmat că ilegalitatea actelor privind eliberarea sa din funcție

este impusă și de faptul că acestea nu conțin motivele de fapt, adică nu este

specificată încălcarea pentru care a fost eliberat din funcție, având în vedere că

norma legală în baza căreia a fost concediat - art. 22 al Legii cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică nr.199 din 16 iulie 2010, prevede că în

cazul demnitarului numit, încetarea înainte de termen a mandatului are loc prin

revocarea sau, după caz, eliberarea din funcție a demnitarului în temeiul actului

administrativ al autorității care l-a numit în funcție, iar art.23 alin.(3) al aceleiași legi

prevede expres că neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către persoana

cu funcție de demnitate publică a obligațiilor, prerogativelor și competențelor sale,

indiferent de prezența culpei, poate atrage după sine revocarea sau eliberarea din

funcție. Temeiul și cauzele revocării sau eliberării din funcție din motive imputabile

demnitarului se vor indica în actul administrativ corespunzător.

A relatat că legislația națională prevede expres și limitativ motivele de

concediere și de eliberare din funcție, care obligatoriu trebuie aduse la cunoștință

angajatului. În caz contrar, prin concedierile și eliberările arbitrare din funcție,

exercitate de către angajatori, poate fi pusă în pericol securitatea desfășurării

relațiilor de muncă.

Reclamantul a specificat că în speță, nu au fost respectate aceste cerințe legale,

iar pârâtul în actele de eliberare din funcție nu a indicat motivele pentru care dânsul

a fost concediat.

A considerat că odată ce a fost ilegal eliberat din funcția deținută, pârâtul

urmează să-i repare prejudiciul material pentru absența forțată de la locul de muncă,

precum și să-i achite compensația suplimentară în mărime de 3 salarii medii lunare.

La fel, a susținut că prin acțiunile ilegale ale pârâților și atitudinea indiferentă

manifestată față de el, care nici măcar nu a fost anunțat despre eliberarea sa din

funcție, comunicându-i-se doar verbal despre faptul că este concediat abia la 17 iulie

2017, adică după 12 zile, i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 60000 lei.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 81, 89-90 Codul

muncii, art. 16, 24-25 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

A solicitat anularea hotărârii Guvernului nr.507 din 5 iulie 2017 și ordinului

privind eliberarea din funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți, restabilirea

în funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a

Republicii Moldova, încasarea în mod solidar din contul pârâților în beneficiul său

a prejudiciului material pentru absența forțată de la muncă în mărimea salariului

mediu lunar de 6885 de lei, începând cu data de 5 iulie 2017, compensației

suplimentare în mărime de 3 salarii medii lunare, prejudiciului moral în mărime de

60000 lei, precum și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 9000 lei.

2

Prin încheierea din 19 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Corneliu Vasilachi.

Prin hotărârea din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată. A fost anulată hotărârea nr.507

din 5 iulie 2017 și ordinul privind eliberarea din funcția de șef-adjunct al Oficiului

Teritorial Bălți a lui Valeriu Dodiță. A fost dispusă restabilirea lui Valeriu Dodiță în

funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii

Moldova. S-a încasat, în mod solidar, din contul pârâților Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova și Guvernul Republicii Moldova în folosul reclamantului

Valeriu Dodiță salariul pentru absența forțată de la muncă, începând cu data de 5

iulie 2017 și până la 3 octombrie 2018. S-a încasat, în mod solidar, din contul

pârâților Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Guvernul Republicii Moldova

în folosul reclamantului Valeriu Dodiță suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciul

moral și suma de 7000 lei cu titlu de asistență juridică. În rest, acțiunea în partea

încasării prejudiciului moral în sumă de 53000 lei și a compensației suplimentare în

mărime de 3 salarii medii lunare, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 11 octombrie 2019 Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat a

Republicii Moldova, au declarat apel împotriva hotărârii din 3 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Guvernul Republicii Moldova și Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova, a fost casată hotărârea din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani în partea ce ține de încasarea în mod solidar din contul Cancelariei

de Stat a Republicii Moldova și a Guvernului Republicii Moldova a salariului pentru

absența forțată de la muncă, prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență juridică

și în această parte a fost emisă o hotărțre nouă prin care: S-a încasat din contul

Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în beneficiul lui Valeriu Dodiță salariul

pentru absența forțată de la muncă, începând cu data de 5 iulie 2017 și până la 3

octombrie 2018. S-a încasat din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în

folosul lui Valeriu Dodiță suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciul moral și suma de

7000 lei cu titlu de asistență juridică. Cererea de chemare în judecată în partea

încasării, în mod solidar, a salariului pentru absența forțată de la muncă,

prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență juridică și din contul Guvernului

Republicii Moldova, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În rest, hotărârea din 3

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost menținută.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a menționat că atât Guvernul

Republicii Moldova, cât și Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, în obligația

cărora potrivit art. 24 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ, era plasată

sarcina probațiunii legalității actului emis, nu au probat și nici nu au indicat motivul

care a stat la baza eliberării din funcție a lui Valeriu Dodiță, astfel că contrar

normelor legale, în actul administrativ de eliberare din funcție a lui Valeriu Dodiță,

nu se regăsește indicat temeiul și cauzele eliberării acestuia din funcție.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în această parte prima instanță corect

a concluzionat că hotărârea nr.507 din 5 iulie 2017 și ordinul prin care Valeriu

Dodiță a fost eliberat din funcția de șef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al

Cancelariei de Stat, au fost emise contrar legii, considerent din care corect s-a dispus

anularea acestora, cu restabilirea reclamantului în funcția anterior deținută.

3

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță neîntemeiat a încasat în

mod solidar și din contul Guvernului Republicii Moldova în folosul lui Valeriu

Dodiță a salariului pentru absența forțată de la muncă, prejudiciului moral și

cheltuielilor pentru asistența juridică, deoarece aceste cheltuieli urmează a fi încasate

doar din contul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, care distinct de Guvernul

Republicii Moldova, este persoană juridică de drept public, gestionară de bugetul

propriu și dispune de conturi trezoreriale.

La 24 iulie 2019 Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Guvernul

Republicii Moldova, au depus recurs împotriva deciziei din 26 martie 2019 a Curții

de Apel Chișinău.

În susținerea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Au enunțat că intimatul Valeriu Dodița la momentul emiterii actului

administrativ contestat, deținea statutul de demnitar public și nu de funcționar

public, iar din aceste considerente procedura de încetare a raporturilor de muncă a

fost efectuată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la statutul persoanelor

cu funcție de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010.

Astfel, au remarcat că legislația în vigoare la momentul eliberării intimatului,

nu prevedea criterii exprese de numire sau destituire din funcție a șefilor adjuncți ai

Oficiilor Teritoriale ale Cancelariei de Stat, fapt menționat și de către Curtea

Constituțională în hotărârile nr. 22 din 22 iulie 2017 și nr. 46 din 21 noiembrie 2002.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 martie 2019, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți la dosar lipsesc.

Astfel, recursul depus la 24 iulie 2019, este în termen.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

4

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma

prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de

contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Examinând temeiurile recursului depus de Cancelaria de Stat a Republicii

Moldova și Guvernul Republicii Moldova, în raport cu materialele cauzei civile,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de către Cancelaria de Stat a Republicii Moldova

și Guvernul Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Guvernul

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270,

433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și Guvernul

Republicii Moldova, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

6