3ra-794/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, reîncadrarea în funcție, încasarea despăgubirii pentru perioada de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-794/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, reîncadrarea în funcție, încasarea despăgubirii pentru perioada de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-794/22

2-19164106-01-3ra-04082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. O. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Valeriu Dodiță, reprezentat

de avocatul Nicolae Frumosu

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Valeriu Dodiță împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la

contestarea actelor administrative, reîncadrarea în funcție, încasarea despăgubirii

pentru perioada de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Valeriu Dodiță împotriva hotărârii din 1 august 2020

a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea

constată:

La 11 octombrie 2019, Valeriu Dodiță, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii

Moldova, persoană terță Cancelaria de Stat a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actelor administrative, reîncadrarea în funcție, încasarea salariului

pentru perioada de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că la data de 15 martie 2010, prin ordinul

nr. 158-P din 13 martie 2010 al Ministrului de Stat, a fost angajat la Oficiul

teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, în calitate de șef adjunct al Oficiului

teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, în temeiul art. 28 alin. (1) lit. a) și art. 30,

31 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, precum

1

și în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 845 din 18 decembrie

2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat.

A relatat că la acel moment, deținea statutul de funcționar public, iar

ulterior, în conformitate cu Legea nr. 98 din 28 mai 2010 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public și Legea nr. 179 din 15 iulie 2010 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de

salarizare în sectorul bugetar, precum și din momentul intrării în vigoare a Legii

nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică, funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de stat a devenit

funcție de demnitate publică.

A notat că prin Hotărârea Guvernului nr. 667 din 23 august 2017, în vigoare

la data de 25 august 2017 și Legea nr. 153 din 14 iulie 2017, în vigoare la data de

18 decembrie 2017, au fost operate mai multe modificări la Anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la Oficiile

teritoriale ale Cancelariei de Stat, Anexa din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică și Legea nr. 158 din

4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, prin care

a fost schimbat statutul funcției de șef și șef adjunct al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat din funcție de demnitate publică în funcție publică.

Respectiv, a precizat că din data ultimei modificări intrate în vigoare

(18 decembrie 2017), funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei

de Stat a redevenit o funcție publică de conducere.

A mai punctat că prin Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor

acte legislative, în vigoare la data de 12 iulie 2019, au fost operate modificări la

anumite legi, care au avut ca finalitate, schimbarea statutului funcției de șef și șef

adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, din funcție publică de

conducere în funcție de demnitate publică, după cum urmează: a fost abrogat

art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public; a fost completată Anexa la Legea nr. 199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, cu

următorul text: șef, șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat,

reprezentant al Guvernului în teritoriu; a fost exclus textul „Șef/șef adjunct al

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de la pct. 2 poziția B01 din Anexa la

Legea nr. 155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor

publice.

Totodată, a susținut că prin Hotărârea Guvernului nr. 347 din 18 iulie 2019

cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului, în vigoare la data de

19 iulie 2019, au fost operate modificări la Regulamentul cu privire la organizarea

și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, după cum urmează: la punctul 15,

prima propoziție, după textul „șefii adjuncți ai Oficiului,” au fost introduse

sintagmele „care dețin funcție de demnitate publică și sunt”, iar punctul 18 a fost

abrogat.

2

În această ordine de idei, a menționat că de la data ultimelor modificări

intrate în vigoare (19 iulie 2019), funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat a redevenit o funcție de demnitate publică.

A obiectat că nu este de acord cu actele administrative contestate la caz, or,

în speță, sunt inaplicabile prevederile Legii cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, întrucât funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, funcție pe care dânsul a deținut-o și din care a fost eliberat în

temeiul actului administrativ contestat, în virtutea modificărilor legislative

menționate la pct. 4 și 5 din cerere, a devenit funcție de demnitate publică (ultima

modificare intrată în vigoare la data de 19 iulie 2019).

Corespunzător, a accentuat că accederea, exercitarea, precum și încetarea

funcției respective este reglementată de Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire

la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

În acest sens, a invocat prevederile ultimului rând din Anexa la Legea cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, potrivit căruia

funcțiile de demnitate publică – „Șef, șef adjunct al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în teritoriu; pct. 15 din Anexa

nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile

teritoriale ale Cancelariei de Stat, care stabilește că în activitatea sa, șeful

Oficiului este asistat de șefii adjuncți ai Oficiului, numiți în funcție și eliberați din

funcție prin hotărâre de Guvern, iar, în lipsa șefului Oficiului, precum și în situații

de conflict de interese atribuțiile și obligațiile ce-i revin, conform legislației în

vigoare, le exercită unul dintre șefii adjuncți ai Oficiului, care dețin funcție de

demnitate publică și sunt desemnați prin ordinul secretariatului general al

Guvernului; tabelul nr. 1, Anexa nr. 3 din Legea privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul public, potrivit căruia funcțiile de demnitate publică din

oficiile teritoriale constituie: șeful oficiu teritorial, șeful adjunct oficiu teritorial.

A enunțat că, contrar normelor de drept citate, drept temei legal al eliberării

din funcția de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, a fost invocat

art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, lege care nu reglementează funcția

deținută.

În consecință, a consemnat că dispoziția Guvernului nr. 197-d din

11 septembrie 2019 este ilegală în fond, fiind adoptată în temeiul unei legi

inaplicabile raporturilor sale de serviciu, or, legea care urma a fi aplicabilă la

eliberarea din funcție este Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, lege care din data de 19 iulie 2019 a devenit aplicabilă

raporturilor de serviciu exercitate în cadrul funcției de șef adjunct al Oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat.

A mai susținut că o abordare contrară ar conduce la ultraactivitatea

prevederilor legale abrogate/modificate prin actele normative care au condus la

modificarea statutului funcției de șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei

de Stat, or, atât Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte

legislative, cât și Hotărârea Guvernul nr. 347 din 18 iulie 2019 cu privire la

modificarea unor hotărâri ale Guvernului, acte normative prin care a fost

3

modificat statutul funcției deținute, nu prevăd dispoziții derogatorii de la

principiul aplicării imediate a legii noi, astfel încât aplicarea în speța dată a

prevederilor legale ce reglementează funcția publică, din moment ce funcția din

data de 19 august 2019 este una de demnitate publică, contravine flagrant legii.

Suplimentar, a explicat că, potrivit prevederilor art. 63 alin. (1) lit. c) din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, temeiurile de

eliberare din funcția deținută de către dânsul, pot fi incidente în două situații

distincte: 1) autoritatea publică reduce statul de personal; 2) autoritatea publică

lichidează funcția publică.

A opinat însă că din coroborarea textului dispoziției contestate cu

prevederile Legii nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative,

în special art. XII din această lege, se deduce că eliberarea sa din funcție, intervine

anume ca urmare a lichidării funcției publice.

Totuși, a indicat că pentru a putea fi aplicate prevederile art. 63 alin. (1)

lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, și

anume eliberarea ca urmare a lichidării funcției publice, legiuitorul a prescris, în

mod imperativ, întrunirea a două condiții cumulative: 1) lichidarea funcției

publice; 2) intrarea în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește

funcția ocupată de funcționarul public.

Așadar, a afirmat că în conformitate cu pct. 17 din Hotărârea Guvernului

nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de

Stat, structura și efectivul-limită ale Oficiului sunt aprobate prin hotărâre de

Guvern, iar Anexele 2 și 3 din actul normativ respectiv, legiferează structura și

statele de personal ale Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, precum și lista

oficiilor teritoriale raportate la unitățile teritorial administrative.

A subliniat că în conținutul acestora nu au intervenit modificări, nici înainte

de preavizarea și eliberarea sa din funcție, nici după aceasta, motiv din care,

funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți, inclusiv responsabil pentru

raionul Glodeni, se regăsește, până la momentul de față, în statul de personal al

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

Iată de ce, a considerat că temeiul de eliberarea din funcție, art. 63 alin. (1)

lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, nu

poate interveni în speță.

În aceeași ordine de idei, a adăugat că o dovadă suplimentară în acest sens

se regăsește în Raportul comisiei juridice numiri și imunități, la proiectul de

Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative (lege prin

care a fost modificat statutul funcției deținute).

A notat că la sinteza amendamentelor, propunerilor și obiecțiilor la

proiectul de lege respectiv, este indicată motivarea necesității acordarea unui

termen mai mare de punere în aplicare a prezentei legi, reieșind din următoarele

considerente: „Perioada de 2 luni, propusă la art. IX din proiect pentru a asigura

ocuparea funcțiilor al căror statut se modifică, nu este suficientă, având în vedere

următoarele: dacă schimbarea statutului funcțiilor va fi calificată ca lichidare a

funcției publice, pentru preavizarea persoanelor care ocupă la momentul actual

aceste funcții este necesară modificarea regulamentelor de activitate ale

4

Cancelariei de Stat și ale ministerelor, prin amendarea structurii și a

organigramei, dar și a efectivului-limită, la necesitate. Ulterior, în temeiul noii

structuri/organigrame, se va modifica statul de personal, cu prezentarea acestuia

spre înregistrare la Cancelaria de Stat. După aceasta, persoanele respective vor fi

preavizate cu acordarea termenului de 30 de zile conform procedurii reglementate

de art. 63 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.”

Prin urmare, a comunicat că acest amendament a fost propus de către

Guvern și acceptat de Parlament în a doua lectură, iar în consecință, se observă

care este în accepțiunea legiuitorului și a Guvernului, procedura de lichidare a

funcție și de eliberare a funcționărilor publici, inclusiv ordinea acesteia,

procedură care implică, în mod obligatoriu, modificarea statelor de personal al

autorității publice, înainte de preavizarea funcționărilor publici în vederea

eliberării din funcție, o procedură care nu a fost respectată în speță.

Or, a susținut că, în esență, funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, nu a fost lichidată, ci i-a fost schimbat statutul, din funcție

publică în funcție de demnitate publică, iar schimbarea statutului funcției nu este

temei de eliberare a funcționarului public din funcție.

La fel, a opinat că noțiunea de lichidare a funcției publice, avută în vedere

de legiuitor, presupune anume lichidarea/dispariția în totalitate a acestei funcții și

nu modificarea statutului funcției, această concluzie rezultând inclusiv din

interpretarea art. 63 alin. (5) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, care stabilește interdicția, în cazul reducerii efectivului de

personal sau lichidării de funcții, ca autoritatea publică să înființeze posturi

similare celor lichidate timp de un an de la data schimbărilor efectuate.

Contrar celor expuse, a evidențiat însă că, la caz, în statul de personal al

Cancelariei de Stat, se regăsește funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți,

inclusiv responsabil pentru raionul Glodeni.

A mai invocat că în conformitate cu pct. 15 din Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale

Cancelariei de Stat, în activitatea sa, șeful Oficiului este asistat de șefii adjuncți

ai Oficiului, numiți în funcție și eliberați din funcție prin hotărâre de Guvern.

A specificat însă că, la caz, dânsul a fost eliberat din funcție nu prin

Hotărâre de Guvern, dar prin Dispoziție a Guvernului. Or, art. 36 alin. (1) din

Legea cu privire la Guvern, face o distincție clară între actele emise de Guvern:

hotărâri, ordonanțe și dispoziții.

Astfel fiind, a menționat că a fost eliberat din funcție printr-un act

administrativ individual necorespunzător, fiind viciată procedura de eliberare din

funcție.

Mai mult, a relevat că nu doar a fost eliberat din funcție printr-un act

administrativ necorespunzător, dar a fost eliberat și prin încălcarea de

competență, or, decizia de eliberarea sa din funcție urma să fie luată de Guvern,

prin votul majorității membrilor și nu printr-o dispoziție unipersonală a Prim-

ministrului.

Subsecvent, a enunțat că la emiterea actului administrativ contestat, au fost

încălcate și prevederile art. 94 alin. (1) Cod administrativ, potrivit căruia înainte

5

de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant

sau înainte de respingerea unui act administrativ individual favorabil,

participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele

relevante pentru actul ce urmează a fi emis.

A mai reperat și prescripțiile art. 118 Cod administrativ, conform căruia

este obligatorie motivarea completă a actului administrativ.

Contrar acestor exigențe, a conchis că actul contestat nu conține motivarea

în fapt și descrierea procedurii administrative care a stat la baza emiterii,

circumstanțe care conduc în mod obligatoriu la ilegalitatea dispoziției nr. 197-d

din 11 septembrie 2019.

Într-o altă ordine de idei, a menționat că în urma emiterii actului

administrativ contestat, i-au fost cauzate prejudicii materiale și morale

considerabile, pretenții pe care le consideră inseparabile de acțiunea în contencios

administrativ.

A precizat că anterior, dânsul a mai fost eliberat din funcția de șef adjunct

al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat (prin Hotărârea Guvernului nr. 507

din 5 iulie 2017), fiind ulterior restabilit în funcție pe cale judecătorească, astfel

încât a fost nevoit să suporte în mod repetat toate consecințele nefaste sociale,

financiare și psihologice de pierdere a locului de muncă.

Corespunzător, ținând cont de toate circumstanțele enumerate, a estimat că

prin eliberarea sa ilegală din funcție, i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime

de 25 000 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 94 alin. (1), 118 alin. (2), 163 lit. a),

art. 189 alin. (1), 196 alin. (1), 201 alin. (1), 206 alin. (1), 209 alin. (1) lit. b), (2),

211, 212, 224 alin. (1) lit. a) Cod administrativ.

A solicitat anularea integrală a dispoziției Guvernului nr. 197-d din

11 septembrie 2019, anularea dispoziției Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019,

în partea ce ține de preavizarea dânsului, reîncadrarea sa în funcția deținută de șef

adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, responsabil pentru

r-nul Glodeni, încasarea de la pârât în beneficiul său a salariului mediu lunar

pentru toată perioada absenței forțate de la muncă, repararea din contul pârâtului

în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 25 000 de lei și încasarea de la

pârât a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost atras în proces în calitate de persoană terță Valeriu Gîrlă, șef

adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, responsabil de

r-nul Glodeni.

La 19 iunie 2020, prin intermediul poștei electronice, Valeriu Dodiță,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat anularea integrală a dispoziției Guvernului

nr. 197-d din 11 septembrie 2019, anularea dispoziției Guvernului nr. 103-d din

26 iulie 2019, în partea ce ține de preavizarea dânsului, reîncadrarea sa în funcția

deținută de șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat,

responsabil pentru r-nul Glodeni, încasarea de la pârât în beneficiul său a

despăgubirii pentru toată perioada absenței forțate de la muncă, într-o mărime

6

egală cu salariul său mediu pentru această perioadă, repararea din contul pârâtului

în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 25 000 de lei și recuperarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost declarată inadmisibilă pretenția lui Valeriu Dodiță către Guvernul Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 25 000 de lei.

Prin hotărârea din 1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

La 7 august 2020, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, prin intermediul poștei electronice, Valeriu Dodiță,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii din 1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la

7 decembrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod

administrativ, prin intermediul poștei electronice, a fost prezentată motivarea

apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii de admitere a acțiunii.

La 17 august 2020, prin intermediul poștei electronice, Valeriu Dodiță,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu a depus recurs nemotivat împotriva

încheierii din 1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la

3 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, a prezentat motivarea

recursului, solicitând admiterea acestuia, anularea încheierii recurate, cu

restituirea spre rejudecare a cerinței înaintate de Valeriu Dodiță împotriva

Guvernului Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.

Prin decizia din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

recursul depus de Valeriu Dodiță și menținută încheierea din 1 august 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Prin decizia din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Valeriu Dodiță împotriva hotărârii din 1 august 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au stabilit că urmare a modificărilor legislative, anumite funcții publice

de conducere, printre care se regăsește și funcția anterior deținută de către

reclamant, cea de șef adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, au

fost lichidate prin lege și create noi funcții de demnitate publică.

Au reținut instanțele de judecată și faptul că odată cu aprobarea noilor

modificări la cadrul legal, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să asigure

executarea dispozițiilor tranzitorii prevăzute în art. XII din Legea nr. 63 din

5 iulie 2019 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, în sensul

încetării raporturilor de serviciu cu persoanele care dețineau funcții publice de

conducere (lichidate) și organizarea concursului pentru numirea persoanelor în

funcțiile de demnitate publică (nou create).

Prin urmare, au conchis instanțele inferioare că, având în vedere

modificărilor legislative enunțate mai sus, a fost emisă dispoziția Guvernului

nr. 103-d din 26 iulie 2019, în vederea executării prevederilor Legii nr. 63 din

5 iulie 2019, prin care au fost preavizate persoanele care dețin funcția de șef și

7

șef adjunct al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, printre care și Valeriu

Dodiță.

Totodată, instanțele de judecată au desconsiderat argumentele

reclamantului, precum că odată cu aprobarea modificărilor prin Legea nr. 63 din

5 iulie 2019, funcția deținută a devenit funcție de demnitate publică, iar

raporturile de muncă puteau fi încetate doar în baza Legii cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, or, raporturile de muncă cu Valeriu

Dodiță au fost instituite sub imperiul Legii cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, iar încetarea acestora urma să fie realizată doar sub egida

acestei legi.

Au mai statuat instanțele inferioare că până la emiterea dispoziției de

eliberare din serviciu, Valeriu Dodiță a fost preavizat sub semnătură despre

încetarea raporturilor de serviciu, acesta cunoscând atât temeiurile eliberării, cât

și termenii de eliberare din funcție.

În acest context, instanțele de judecată ierarhic inferioare au concluzionat

asupra legalității atât a dispoziției Guvernului nr. 197-d din 11 septembrie 2019,

cât și a dispoziției nr. 103-d din 26 iulie 2019.

La 12 aprilie 2022, Valeriu Dodiță, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 6 aprilie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, iar la 5 iulie 2022, a fost prezentată motivarea recursului,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu emiterea

unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

calificând-o drept ilegală și pasibilă de casare.

A obiectat că instanța de apel a constatat, în mod eronat, aplicarea în speță

a prevederilor Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, fără a-și fi întemeiat raționamentul pe argumente juridice

și reguli valabile de interpretare a legii.

A reiterat că legea care urma a fi aplicată la eliberarea sa din funcție este

Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, actul normativ care din data de 19 iulie 2019 a devenit

aplicabilă raporturilor de serviciu exercitate în cadrul funcției de șef al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat.

A mai ținut să evidențieze că Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru

modificarea unor acte legislative, act normativ prin care a fost modificatul statutul

funcției deținute, nu prevede dispoziții exprese care prescriu ultraactivitatea

prevederilor pe care le abrogă sau le modifică.

A explicat că art. XII alin. (2), (3) lit. c) și e) din Legea nr. 63 din 5 iulie

2019 pentru modificarea unor acte legislative, invocat în decizia contestată, se

referă doar la condițiile de salarizare a destinatarilor legii date, la necesitatea

eliberării din funcție a anumitor funcționari publici și numirea în funcție a altora,

și în niciun caz nu prescrie, într-o manieră expresă, aplicarea ultraactivă a

anumitor prevederi legale.

De altfel, a consemnat că aplicarea, la eliberarea dânsului din funcție, a

prevederilor Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

8

funcționarului public, reprezintă și o încălcare a art. 8, 6, 1 Protocolul 1 Adițional

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

A calificat drept eronată concluzia instanței de apel cu privire la întrunirea

condițiilor de lichidare a funcției publice, or, funcția de șef adjunct al Oficiului

teritorial Bălți, responsabil pentru r-nul Glodeni se regăsește până la momentul

de față în statul de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, motiv

pentru care eliberarea din funcție în temeiul art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 158 din 4 iulie 2008, nu poate interveni în speță.

Mai mult ca atât, a adăugat că prin dispoziția Guvernului nr. 22-d din

5 februarie 2020, în funcția deținută de către dânsul anterior, a fost numită o altă

persoană, în concret – Valeriu Gîrlă, fiind astfel indubitabil că funcția de șef

adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat nu a fost lichidată.

Într-o altă ordine de idei, a adăugat că instanța de apel a făcut abstracție de

prevederile art. 118 Cod administrativ, care reglementează obligativitatea

motivării complete a actului administrativ, exigență ce este direct relaționată de

dreptul justițiabilului la un proces echitabil.

La fel, a indicat că dispoziția nr. 197-d din 11 septembrie 2019 nu a fost

contrasemnată, în condițiile în care obligativitatea contrasemnării hotărârii este

una imperativă și expresă, iar sancțiunea pentru lipsa contrasemnării actului,

conform art. 122 alin. (3) Cod administrativ, este nulitatea actului.

A notat și faptul că în speță, nu au fost respectate dispozițiile art. 94 Cod

administrativ, or, dânsul nu a fost audiat în legătură cu faptele și circumstanțele

relevante pentru actul ce urmează a fi emis, circumstanță care confirmă

temeinicia pretenției de anulare a actului emis sub aspectul încălcării procedurii

legale stabilite și care a rămas fără apreciere de către instanța de apel, admițând

încălcarea art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, din perspectiva nemotivării actului administrativ.

Subsidiar, a fost evidențiat că autoritatea publică pârâtă a aplicat prevederi

cu un caracter pronunțat discriminatoriu, ceea ce afectează cu un viciu deosebit

de grav actele administrative emise în aplicarea prevederilor legale și conduce, în

temeiul art. 141 Cod administrativ, la nulitatea actelor de preavizare și de

eliberare sa din funcție.

La 4 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Guvernului Republicii Moldova, Cancelariei de Stat a Republicii Moldova și lui

Valeriu Gîrlă copia cererii de recurs depuse de Valeriu Dodiță, reprezentat de

avocatul Nicolae Frumosu, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință la

recursul declarat, care a fost recepționată de către destinatari la 11 august 2022,

potrivit avizelor de recepție (f. d. 148-150 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

9

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 6 aprilie 2022 (f. d. 98 vol. II).

Este cert și faptul că la 12 aprilie 2022, Valeriu Dodiță, reprezentat de

avocatul Nicolae Frumosu a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din

6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 124-125 vol. II).

Decizia motivată din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată la adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatul Nicolae

Frumosu, la 26 iunie 2022, fapt confirmat prin extrasul de pe poșta electronică

(f. d. 128 vol. II).

Se mai constată că la 5 iulie 2022, a fost depusă motivarea recursului

împotriva deciziei din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 130-144

vol. II).

Astfel, recursul depus de Valeriu Dodiță, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu împotriva deciziei din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău este în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Valeriu Dodiță,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

10

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Valeriu Dodiță, reprezentat de avocatul

Nicolae Frumosu.

11

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Valeriu Dodiță, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

12