3ra-553/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-553/22 — cu privire la contestarea actelor administrative, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-553/22

2-19183985-01-3ra-16052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gh. Mîra, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

22 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Dorin Andros, reprezentat

de avocatul Nicolae Frumosu

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a lui

Dorin Andros împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la contestarea

actelor administrative, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost casată admis apelul depus de Guvernul Republicii Moldova, casată

integral hotărârea din 1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și

emisă o nouă decizie, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

constată:

La 18 noiembrie 2019, Dorin Andros, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii

Moldova, persoană terță Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și

Mediului cu privire la contestarea actelor administrative, reîncadrarea în muncă,

încasarea despăgubirilor pentru perioada de absență forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că prin Hotărârea Guvernului nr. 930 din

7 noiembrie 2017, a fost angajat în cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului, în funcție de secretar de stat în domeniul dezvoltării

regionale și rurale, în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public, astfel deținând, la momentul angajării, o funcție

publică de conducere de nivel superior.

Ulterior, prin Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte

legislative, în vigoare la data de 12 iulie 2019, au fost operate modificări la

1

anumite legi, care au avut ca finalitate schimbarea statutului funcției de secretar

de stat, din funcție publică de conducere în funcție de demnitate publică, după

cum urmează.

Astfel, a fost modificat art. 8 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 158/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, fiind astfel exclusă

funcția de secretar de stat dintre funcțiile publice de conducere de nivel superior,

și a fost completată Anexa la Legea nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor

cu funcții de demnitate publică, după poziția „Ministru” fiind introduse două

poziții de “Secretar general al Guvernului; Secretar de stat” și exclus textul

„Secretar de stat” de la Cap. II, sec. I, pct. 1, poziția A06 din Anexa la Legea

nr. 155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice.

A notat că prin Hotărârea Guvernului nr. 347 din 18 iulie 2019 cu privire

la modificarea unor hotărâri ale Guvernului, în vigoare la data de 19 iulie 2019,

s-au operat modificări la Hotărârea Guvernului nr. 695/2017 cu privire la

organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și

Mediului, și anume, punctul 10 s-a modificat cu următorul conținut: „în cadrul

Ministerului activează patru secretari de stat, care dețin funcție de demnitate

publică, precum și un secretar general al ministerului, care este funcționar public

de conducere de nivel superior, numit în funcție pe criterii de profesionalism în

conformitate cu Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public.”

Respectiv, a specificat că de la data ultimelor modificări intrate în vigoare

(19 iulie 2019), funcția de secretar de stat a devenit o funcție de demnitate publică.

În continuare, a relatat că prin dispoziția Guvernului nr. 103-d din 26 iulie

2019, publicată în Monitorul Oficial la data de 27 iulie 2019, a fost dispus ca în

conformitate cu art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 158/2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, să se preavizeze persoanele

care dețin funcțiile publice de conducere de nivel superior de secretar general de

stat și secretar de stat, conform anexei nr.1; preavizul se acordă cu o durată de 30

de zile calendaristice, termen care curge de la data aducerii la cunoștința

funcționarului public a prezentei dispoziții contra semnătură.

A precizat că printre persoanele menționate în anexa nr.1 la dispoziția

nr. 103-d din 26 iulie 2019, se regăsește și dânsul.

A mai enunțat că la data de 23 august 2019, a fost publicată în Monitorul

Oficial dispoziția Guvernului nr. 144-d din 21 august 2019 cu privire la încetarea

raporturilor sale de serviciu, prin care, în temeiul art. 7 lit. i) din Legea cu privire

la Guvern și art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, a fost dispus să fie încetate raporturile de serviciu ale

domnului Dorin Andros în funcția de secretar de stat al Ministerului Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului (în domeniul dezvoltării regionale și rurale)

din data de 28 august 2019; în cazul în care până la data de 28 august 2019

intervine suspendarea raporturilor de serviciu ale titularului funcției în legătură

cu boala sau trauma, raporturile de serviciu vor înceta la data expirării termenului

de preaviz, fără emiterea în acest sens a altei dispoziții de Guvern.

2

A manifestat dezacordul cu dispoziția Guvernului nr. 144-d din 21 august

2019, calificând-o drept ilegală și neîntemeiată, care îi afectează dreptul la muncă

și constituie obiect al contenciosului administrativ

În același context, a invocat inaplicabilitatea prevederilor Legii cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, menționând că funcția de

secretar de stat, funcție pe care a deținut-o și din care a fost eliberat în temeiul

actului administrativ contestat, în temeiul modificărilor legislative menționate

supra, a devenit funcție de demnitate publică (ultima modificare intrată în vigoare

la data de 19 iulie 2019).

A obiectat că, contrar normelor de drept în vigoare la momentul emiterii

dispoziției Guvernului nr. 144-d din 21 august 2019, a fost reperat art. 63 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, lege care, în opinia reclamantului, nu

reglementează funcția deținută de către el.

Prin urmare, a consemnat că dispoziția Guvernului nr. 144-d din 21 august

2019 este ilegală în fond, fiind adoptată în temeiul unei legi inaplicabile

raporturilor de serviciu ale reclamantului, considerând că legea care urma a fi

aplicabilă la eliberarea sa din funcție, este Legea cu privire la statutul persoanelor

cu funcții de demnitate publică, care, din data de 19 iulie 2019 a devenit aplicabilă

raporturilor de serviciu exercitate în cadrul funcției de secretar de stat.

A afirmat că o abordare contrară ar conduce la ultraactivitatea prevederilor

legale abrogate/modificate prin actele normative care au condus la modificarea

statutului funcției de secretar de stat, în contradicție cu prevederile art.73 alin. (3)

și (5) din Legea cu privire la actele normative care implică că, actul normativ

produce efecte doar cât este în vigoare și, de regulă, nu poate fi retroactiv sau

ultraactiv.

Așadar, aplicarea în speța dată a prevederilor legale ce reglementează

funcția publică, din moment ce funcția deținută de el din data de 19 iulie 2019

este una de demnitate publică, contravine flagrant legii.

În cele ce urmează, a relevat asupra lipsei temeiului legal de eliberare din

funcție și a menționat că, chiar dacă s-ar admite, în mod ipotetic, că relațiilor de

serviciu la data emiterii actului contestat, urmează a fi aplicate prevederile Legii

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, atunci și în acest caz,

dispoziția Guvernului nr. 144-d din 21 august 2019 este ilegală.

Într-o altă ordine de idei, a accentuat că pentru a putea fi aplicate

prevederile art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, și anume eliberarea ca urmare a lichidării funcției publice,

legiuitorul a prescris, în mod imperativ, întrunirea a două condiții cumulative:

1) lichidarea funcției publice; 2) intrarea în vigoare a statului de personal în care

nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public.

Cu alte cuvinte, pentru a putea elibera funcționarul public din funcție, în

mod legal, nu este suficient ca funcția respectivă să se lichideze, ci în mod

obligatoriu, în noul stat de personal, nu trebuie să se mai regăsească funcția

respectivă.

3

A explicat că în structura conducerii Ministerului Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului sunt patru funcții de secretar de stat, stabilite prin hotărârea

de Guvern nr. 695/2017 cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

În acest caz, raportate prevederile legale la dispozițiile actului normativ

nominalizat, înainte și după eliberarea sa din funcție, se observă că funcțiile de

secretar de stat nu au fost lichidate, rămânând până la moment patru la număr

conform pct. 3, pct. 10 din Anexa nr. 1, Anexa nr. 3 din Hotărârea de Guvern

nr. 695/2017 cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului.

La fel, a accentuat că în aceeași hotărâre de Guvern, este legiferat efectivul

limită al aparatului central al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și

Mediului, această prevedere legală nefiind modificată nici înainte de preavizarea

și eliberarea sa din funcție, nici după aceasta, astfel funcția de secretar de stat în

cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, regăsindu-se

și la momentul depunerii acțiunii, în statul de personal al instituției date.

În opinia reclamantului, temeiul de eliberare a dânsului din funcție (art. 63

alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public) nu poate interveni în speță, or, funcția pe care a deținut-o se regăsește în

continuare în statul de personal al autorității publice în care a activat.

Totodată, a indicat că o dovadă suplimentară, care confirmă necesitatea

obligatorie de modificare a statului de personal al autorității publice în vederea

eliberării funcționarilor publici ca urmare a lichidării funcției, se regăsește în

raportul comisiei juridice numiri și imunități, la proiectul de Legea nr. 63 din

5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte legislative.

Astfel, la sinteza amendamentelor, propunerilor și obiecțiilor la proiectul

de lege respectiv, este indicată motivarea necesității acordarea unui termen mai

mare de punere în aplicare a prezentei legi, reieșind din următoarele considerente:

perioada de 2 luni, propusă la art. IX din proiect pentru a asigura ocuparea

funcțiilor al căror statut se modifică, nu este suficientă, având în vedere

următoarele: dacă schimbarea statutului funcțiilor va fi calificată ca lichidare a

funcției publice, pentru preavizarea persoanelor care ocupă la momentul actual

aceste funcții este necesară modificarea regulamentelor de activitate ale

Cancelariei de Stat și ale ministerelor, prin amendarea structurii și a

organigramei, dar și a efectivului-limită, la necesitate. Ulterior, în temeiul noii

structuri/organigrame, se va modifica statul de personal, cu prezentarea acestuia

spre înregistrare la Cancelaria de Stat. După aceasta, persoanele respective vor fi

preavizate cu acordarea termenului de 30 de zile conform procedurii reglementate

de art. 63 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

A concretizat că acest amendament a fost propus de către Guvernul

Republicii Moldova și acceptat de Parlament în a doua lectură.

Pe cale de consecință, a susținut că în accepțiunea legiuitorului și a

Guvernului, procedura de lichidare a funcției și de eliberare a funcționarilor

publici, inclusiv ordinea acesteia, procedură care implică, în mod obligatoriu,

modificarea statutului de personal al autorității publice, înainte de preavizarea

4

funcționarilor publici în vederea eliberării din funcție, nu a fost respectată în

speță.

A mai expus că, în esență, funcția de secretar de stat, nu a fost lichidată, ci

i-a fost schimbat statutul din funcție publică în funcție de demnitate publică, iar

schimbarea statutului funcției nu este temei de eliberare a funcționarului public

din funcție.

Or, noțiunea de lichidare a funcției publice, avută în vedere de legiuitor,

presupune anume lichidarea/dispariția în totalitate a acestei funcții și nu

modificarea statutului funcției.

A specificat că concluzia respectivă se impune din interpretarea art. 63

alin. (5) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

care stabilește interdicția, în cazul reducerii efectivului de personal sau lichidării

de funcții, ca autoritatea publică să înființeze posturi similare celor lichidate timp

de un an de la data schimbărilor efectuate.

Contrar celor expuse, funcția de secretar de stat în cadrul Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului se regăsește până la moment în

structura instituției date, fiind ocupată de către o altă persoană.

Suplimentar, a menționat că un alt aspect care confirmă faptul că funcția în

esență nu a fost lichidată, rezultă din prevederile Legii nr. 63 din 5 iulie 2019

pentru modificarea unor acte legislative (art. XII alin. (3) lit. e)) și Hotărârii

Guvernului nr. 347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor hotărâri ale

Guvernului (pct. 3 sbpct. 3) care impun întreprinderea măsurilor necesare în

vederea numirii noilor persoane în funcțiile de secretar de stat, fapt ce denotă

existența în continuare a acestor funcții.

Pe de altă parte, a reiterat și alte încălcări pretinse la emiterea actului

administrativ contestat, cu referire la art. 94 alin. (1) și art. 95 alin. (2) Cod

administrativ, obiectând că nu au fost respectate aceste prevederi legale, ceea ce

presupune temeinicia pretenției de anulare a actului emis cu încălcarea procedurii

stabilite de lege.

La fel, a specificat că având în vedere faptul că este vorba despre un act

administrativ defavorabil, acesta nu conține motivarea în fapt și descrierea

procedurii administrative care a stat la baza emiterii lui, circumstanțe care conduc

în mod obligatoriu la ilegalitatea dispoziției nr. 144-d din 21 august 2019.

Cu privire la contestarea dispoziției Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019,

a relevat că raporturilor sale de serviciu nu sunt aplicabile prevederile Legii

nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, or, la

momentul emiterii dispoziției respective, dânsul nu se regăsea în statul de

personal al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

A mai precizat că în urma emiterii actului administrativ contestat, i-au fost

cauzate prejudicii materiale și morale considerabile, fiind invocate în acest sens

dispozițiile art. 90, 329 alin. (1) Codul muncii.

În partea ce ține de repararea prejudiciului moral, a enunțat că eliberarea sa

din funcția deținută, precum și modalitatea în care aceasta a fost operată, i-au

cauzat daune morale considerabile, fiind nevoit să suporte toate consecințele

sociale, financiare și psihologice de pierdere a locului de muncă.

5

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 94 alin. (1), 118 alin. (2), 163 lit. a),

189 alin. (1), 196 alin. (1), 201 alin. (1), 206 alin. (1), 209 alin. (1) lit. b), alin. (2),

211, 212, 224 alin. (1) Cod administrativ.

A solicitat: 1) anularea integrală a dispoziției Guvernului nr. 144-d din

21 august 2019; 2) anularea dispoziției Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019, în

partea ce ține de preavizarea lui Dorin Andros; 3) reîncadrarea în muncă, în

funcția deținută de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului; 4) încasarea despăgubirilor pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă, într-o mărime egală cu salariul său mediu pentru

această perioadă; 5) repararea din contul pârâtului a prejudiciului moral în sumă

de 25 000 de lei; 6) încasarea cheltuielilor de judecată în valoare de 9 616 lei.

La 3 februarie 2022, Dorin Andros, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat:

1) admiterea acesteia; 2) anularea integrală a dispoziției Guvernului nr. 144-d din

21 august 2019; 3) anularea dispoziției Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019, în

partea ce ține de preavizarea lui Dorin Andros; 4) încasarea despăgubirilor pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă (28 august 2019 – 28 noiembrie

2019), într-o mărime egală cu salariul său mediu pentru această perioadă;

5) repararea din contul pârâtului a prejudiciului moral în sumă de 25 000 de lei;

6) încasarea cheltuielilor de judecată în valoare de 9 616 lei.

Prin încheierea din 1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost declarată inadmisibilă acțiunea la cererea de chemare în judecată a lui Dorin

Andros împotriva Guvernului Republicii Moldova, persoană terță Ministerul

Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului cu privire la anularea actelor

administrative, încasarea salariului pentru lipsă forțată de la serviciu, repararea

prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării

prejudiciului moral în sumă de 25 000 de lei.

Prin hotărârea din 1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea.

A fost anulată dispoziția Guvernului Republicii Moldova nr. 103-d din

26 iulie 2019 cu privire la preavizarea unor funcționari publici de conducere, în

partea ce ține de Andros Dorin și dispoziția Guvernului Republicii Moldova

nr. 144-d din 21 august 2019 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale lui

Dorin Andros.

A fost obligat Guvernul Republicii Moldova să emită un act administrativ,

prin care să calculeze și să achite lui Dorin Andros salariul pentru lipsă forțată de

la serviciu pentru perioada 28 august 2019 – 28 noiembrie 2019.

Au fost încasate de la Guvernul Republicii Moldova în beneficiul lui Dorin

Andros cheltuielile de asistență juridică în sumă de 9 616 lei.

Fiind învestită cu judecarea acțiunii în fond, prima instanță a stabilit că

dispoziția Guvernului nr.144-d din 21 august 2019 este ilegală în fond, fiind

adoptată în temeiul unei legi inaplicabile raporturilor de serviciu ale

reclamantului, or, se constată că, legea care urma a fi aplicată la eliberarea din

funcție a reclamantului este legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

6

demnitate publică, legea care, din data de 19 iulie 2019 a devenit aplicabilă

raporturilor de serviciu exercitate în cadrul funcției de secretar de stat.

Totodată, a relevat instanța de judecată că o abordare contrară ar conduce

la ultraactivitatea prevederilor legale abrogate/modificate prin actele normative

care au condus la modificarea statutului funcției de secretar de stat, or, conform

prevederilor art. 73 alin. (3) și (5) din Legea cu privire la actele normative, actul

normativ produce efecte doar cât este în vigoare și, de regulă, nu poate fi

retroactiv sau ultraactiv. Actele normative pot ultraactiva, în mod excepțional,

dacă acest lucru este prevăzut expres de noul act normativ.

La caz, nici Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor acte

legislative, și nici hotărârea Guvernului nr. 347 din 18 iulie 2019 cu privire la

modificarea unor hotărâri ale Guvernului, acte normative prin care a fost

modificat statutul funcției reclamantului, nu prevăd dispoziții derogatorii de la

principiul aplicării imediate a legii noi, considerent din care, aplicarea în speța

dată a prevederilor legale ce reglementează funcția publică, din moment ce

funcția reclamantului din data de 19.07.2019 este una de demnitate publică,

contravine legii.

Într-o altă ordine de idei, a fost remarcat că relațiile de muncă sunt situații

juridice în curs de realizare, astfel încât Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru

modificarea unor acte legislative, lege prin care, de fapt, s-a modificat statutul

funcției de secretar de stat, se aplică inclusiv raporturilor de muncă între

reclamant și pârât de la data intrării în vigoare a acesteia, iar reieșind din faptul

că la momentul respectiv, reclamantul activa în funcția de secretar de stat,

normele de drept intrate în vigoare, conform art. 7 alin. (2) Cod civil, au devenit

aplicabile raporturilor juridice dintre reclamant și pârât, implicit schimbând

statutul funcției deținute de acesta, ceea ce, de fapt, constituie o aplicare corectă

a legii civile în timp.

Pe de altă parte, a fost statuat că temeiul de eliberare din funcție a

reclamantului (art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public) nu poate interveni în speță, or, funcția pe care a

deținut-o reclamantul, se regăsește în continuare în statul de personal al autorității

publice în care a activat.

Subsidiar, a mai conchis instanța de judecată că având în vedere că

reclamantul a fost privat în mod neîntemeiat de posibilitatea de a munci, ca

urmare a încetării raporturilor de serviciu din funcția de secretar de stat, acesta

este în drept de a solicita compensarea salariului pentru toată perioada respectivă,

în mărime nu mai mică decât salariul mediu.

La 7 august 2020, prin intermediul poștei electronice, Dorin Andros,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu a depus recurs împotriva încheierii din

1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, solicitând admiterea

acestuia, anularea integrală a încheierii recurate, cu restituirea spre rejudecare a

cerinței înaintate de Dorin Andros împotriva Guvernului Republicii Moldova

privind repararea prejudiciului moral.

La 14 august 2020, prin intermediul oficiului poștal, Guvernul Republicii

Moldova a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 1 august 2020 a

7

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, iar la 11 noiembrie 2020, prin intermediul

poștei electronice și la 12 noiembrie 2020, prin intermediul Cancelariei de Stat, a

fost prezentată motivarea apelului, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

La 18 august 2020, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și

Mediului a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 1 august 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a hotărârii contestate și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii,

ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost

declarat inadmisibil apelul depus de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului împotriva hotărârii din 1 august 2020 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani, în temeiul art. 236 alin. (2) Cod administrativ.

Prin decizia din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

recursul depus de Dorin Andros și menținută încheierea din 1 august 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Prin încheierea din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost

înlocuit terțul Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, cu

succesorul în drepturi procedurale Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării

Regionale.

Prin decizia din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul depus de Guvernul Republicii Moldova, casată integral hotărârea din

1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și adoptată o nouă decizie,

prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că modificările

operate prin Legea nr. 63 din 5 iulie 2019, referitoare la statutul funcțiilor de

secretar general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, nu sunt incidente persoanelor

care au ocupat funcțiile menționate până la adoptarea legii citate, fiind aplicabile

doar pentru viitor.

Or, dispoziția art. XII al Legii nr. 63 din 05 iulie 2019, reglementează

procedura de eliberare din funcție a funcționarilor publici indicați și cea de

numire în funcțiile de demnitate publică de secretar general al Guvernului,

secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, conform noilor reglementări.

Totodată, a fost învederat că aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 158/2008

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, pentru raporturile de

încetare a serviciului funcției publice, se deduce inclusiv din conținutul art. 73

alin. (3) și (5) al Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele

normative, care stabilește că actul normativ produce efecte doar cât este în

vigoare și, de regulă, nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Actele normative pot

ultraactiva, în mod excepțional, dacă acest lucru este prevăzut expres de noul act

normativ.

Astfel, instanța de judecată a reiterat că norma tranzitorie prevăzută la

art. XII alin. (2) și (3) din Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea unor

8

acte legislative, a reglementat expres desfășurarea procedurii legale ce vizează

eliberarea din funcție a persoanelor ce dețin funcția publică de secretar general al

Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef adjunct al oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat și desfășurarea procedurii de numire în funcțiile

de demnitate publică de secretar general al Guvernului, secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

În plus, a conchis instanța de apel că, dat fiind faptul că modificările

legislative intervenite prin Legea nr. 63/2019 au efecte pentru viitor și nu pot avea

caracter retroactiv, acestea nefiind susceptibile de suprima condițiile raporturilor

de serviciu constituite potrivit Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, respectiv, se deduce că autoritatea

publică corect a aplicat în privința relațiilor de muncă cu apelantul, prevederile

Legii nr. 158-XVI/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public.

Or, prin modificările legislative operate, nu poate fi aplicat în privința

reclamantului un alt tratament juridic, astfel că dispozițiile în vigoare în acest

sens, nu sunt aplicabile raportulurilor de muncă care s-au născut și erau în curs

de realizare între Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului și

intimat.

La 4 martie 2022, Dorin Andros, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu

a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, iar la 4 mai 2022, a fost prezentată motivarea recursului, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate și menținerea hotărârii

din 1 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

calificând-o drept ilegală și pasibilă de casare.

A obiectat că instanța de apel a constatat, în mod eronat, aplicarea în speță

a prevederilor Legii nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, fără a-și fi întemeiat raționamentul pe argumente juridice

și reguli de interpretare a legii.

A mai consemnat că prevederile Legii nr. 63 din 5 iulie 2019 nu prevăd,

nicăieri în cuprinsul acestora, că modificările operate la statutul funcțiilor vizate

sunt incidente doar persoanelor care vor ocupa funcțiile respective după

adoptarea legii date, iar acest fapt nu rezultă nici din interpretarea acestor

prevederi.

La fel, a accentuat că abordarea instanței de apel conduce la ultraactivitatea

prevederilor legale abrogate/modificate prin actele normative care au condus la

modificarea statutului funcției de secretar de stat.

Totodată, a specificat că Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea

unor acte legislative, legea prin care de fapt s-a modificat statutul funcției de

secretar de stat, se aplică raporturilor de muncă între recurent și intimat de la data

intrării în vigoare a acesteia.

În opinia recurentului, aplicarea, la eliberarea dânsului din funcție, a

prevederilor Legii nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, reprezintă și o încălcare a art. 8, 6, 1 Protocolul 1 Adițional

9

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

A mai apreciat critic susținerile instanței de apel, precum că pentru

ocuparea unor funcții de demnitate publică prin numire, se organizează concurs,

or, pentru ocuparea funcției de secretar de stat, legislația nu prevedea și nici nu

prevede organizarea și desfășurarea unui concurs, respectiv, nu poate fi vorba de

vreo discriminare în raport cu terțele persoane care doresc să acceadă în funcția

dată, din moment ce decizia de numire în această funcție este una discreționară.

A reiterat faptul că, la caz, nu pot fi aplicate prevederile art. 63 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, și anume eliberarea ca urmare a lichidării funcției publice,

din considerentul că funcțiile de secretar de stat nu au fost lichidate, rămânând

până la momentul de față 4 la număr, precum și nu a fost adoptat un nou stat de

personal.

Deopotrivă, a opinat că în esență, funcția de secretar de stat nu a fost

lichidată, ci i-a fost schimbat statutul, din funcție publică în funcție de demnitate

publică, iar schimbarea statutului din funcție nu este temei de eliberare a

funcționarului public din funcție.

Într-o altă ordine de idei, a adăugat că instanța de apel a făcut abstracție de

prevederile art. 118 Cod administrativ, care reglementează obligativitatea

motivării complete a actului administrativ, iar omisiunea motivării în fapt a

actului contestat și descrierea procedurii administrative, în pofida reglementărilor

legale exprese, a rămas nesancționată.

A notat și faptul că în speță, nu au fost respectate dispozițiile art. 94 Cod

administrativ, or, reclamantul nu a fost audiat în legătură cu faptele și

circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis, circumstanță care

confirmă temeinicia pretenției de anulare a actului emis sub aspectul încălcării

procedurii legale stabilite și care a rămas fără apreciere de către instanța de apel,

admițând încălcarea art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, din perspectiva nemotivării actului

administrativ.

Pe de altă parte, a relevat că autoritatea publică pârâtă, în speță

– Guvernul Republicii Moldova, a aplicat prevederi cu un caracter pronunțat

discriminatoriu, ceea ce afectează cu un viciu deosebit de grav actele

administrative emise în aplicarea prevederilor date, fapt ce conduce, în temeiul

art. 141 Cod administrativ, la nulitatea actelor de preavizare și eliberare a

reclamantului din funcție.

La 16 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Guvernului Republicii Moldova și Ministerului Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului copia cererii de recurs depuse de Dorin Andros,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu, fiindu-le explicat dreptul de a depune

referință la recursul declarat, care a fost recepționată de către Guvernul Republicii

Moldova la 19 mai 2022, potrivit avizului de recepție (f. d. 143 vol. II).

10

Corespondența expediată în adresa Ministerului Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului a fost restituită instanței de judecată cu mențiunea „plecat”

(f. d. 144-145 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțat în ședință publică la 22 februarie 2022 (f. d. 102 vol. II).

Este cert și faptul că la 4 martie 2022, Dorin Andros, reprezentat de

avocatul Nicolae Frumosu a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din

22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 122-123 vol. II).

Decizia motivată din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată la adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatul Nicolae

Frumosu, la data de 27 aprilie 2022, fapt confirmat prin extrasul de pe poșta

electronică (f. d. 126 vol. II).

Se mai constată că la 4 mai 2022, a fost prezentată motivarea recursului

împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 128-139

vol. II).

Astfel, recursul depus de Dorin Andros, reprezentat de avocatul Nicolae

Frumosu împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău este

în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Dorin Andros,

reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

11

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care

pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea

cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie

să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

12

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Dorin Andros, reprezentat de avocatul

Nicolae Frumosu.

În conformitate cu art. 230 și 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Dorin Andros, reprezentat de avocatul Nicolae Frumosu

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

13