3ra-1148/19 — contestarea actului administrativ, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca

3ra-1148/19 — contestarea actului administrativ, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1148/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. V.Caragia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Sîrbu, V.Mihaila, A.Minciuna)

DECIZIE

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrative lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul depus de Dorin Zghibarța,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Dorin

Zghibarța împotriva Consiliului raional Orhei cu privire la contestarea actului

administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată

de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Dorin Zghibarța și a fost menținută hotărârea din

8 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 19 aprilie 2018, Dorin Zghibarța a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Consiliului raional

Orhei cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă, încasarea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 21 martie 2018 a

recepționat prin intermediul poștei de la Consiliul raional Orhei, scrisoarea

recomandată cu nr. 02/1-8-60 din 16 martie 2018, la aceasta fiind anexată

decizia nr. 2/1 din 6 martie 2018 a Consiliului raional Orhei, prin care Consiliul

a decis încetarea înainte de termen a mandatului de vicepreședinte al raionului

Orhei (responsabil de problemele sociale), în legătură cu eliberarea dânsului din

funcția de vicepreședinte al raionului Orhei.

1

A menționat că în perioada: 5 martie 2018 – 30 martie 2018 inclusiv,

adică când a fost adoptată decizia enunțată, dânsul s-a aflat în concediu medical,

ceea ce se confirmă prin certificatul medical anexat la dosar.

În acest context, reclamantul a invocat că la 5 martie 2018 a informat

specialistul principal, resurse umane, d-na Natalia Cozac, despre starea sănătății

și că din data respectivă, acesta se află în concediu medical.

Necătând la aceste circumstanțe și ignorând faptul că se află în concediu

medical, Consiliul raional Orhei la 6 martie 2018 a aprobat decizia nr. 2/1 ,,Cu

privire la încetarea înainte de termen a mandatului de vicepreședinte al raionului

Orhei”.

În opinia sa, prin acțiunile sale de adoptare a deciziei nr. 2/1 din 6 martie

2018 în circumstanțele nominalizate, Consiliul raional Orhei a încălcat un șir de

acte legislative și normative ce reglementează domeniul administrației publice

locale și anume: Legea privind administrația publică locală, Legea privind

statutul alesului local, Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, art. 86 alin. (2) Codul muncii.

Din considerentul că Consiliul raional Orhei nu a fost în drept de a

examina în lipsa sa chestiunea cu privire la încetarea înainte de termen a

mandatului care i-a fost atribuit de vicepreședinte al raionului Orhei și, respectiv

nu a fost în drept de a adopta decizia respectivă, întru soluționarea conflictului

pe cale judiciară, la 10 aprilie 2018 a expediat în adresa pârâtului cererea

prealabilă, care însă a rămas fără examinare, motiv pentru care a fost depusă

prezenta acțiune.

Dorin Zghibarța a solicitat inclusiv în urma completării acțiunii,

revocarea deciziei nr. 2/1 din 6 martie 2018 a Consiliului raional Orhei ,,Cu

privire la încetarea înainte de termen a mandatului de vicepreședinte al raionului

Orhei”; restabilirea în funcția de vicepreședinte al raionului Orhei cu achitarea

salariului pentru perioada lipsei forțate de la lucru, reieșind din salariul de

funcție lunar în sumă de 7 700 lei; încasarea din contul Consiliului raional Orhei

în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 123200 lei, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 8 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Dorin Zghibarța a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Dorin Zghibarța și a fost menținută hotărârea din 8 octombrie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, la 16 iulie 2019 Dorin Zghibarța le-a contestat cu

recurs, solicitând în urma motivării recursului din 17 iulie 2019, casarea actului

judecătoresc ce constituie obiectul prezentului recurs cu restituirea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererile de chemare în judecată și apel anexate la dosar, suplimentar

invocându-se că atât Judecătoria Orhei, sediul Central, cât și Curtea de Apel

Chișinău neîntemeiat au considerat că procedura de eliberare din funcție a

2

vicepreședintelui raionului este reglementată doar de art. 50 al Legii privind

administrația publică locală nr. 436-XV1 din 28.12.2006, care a fost respectată

de către Consiliul raional Orhei.

În acest context, recurentul a subliniat că ambele instanțe au examinat în

mod superficial cauza, or, instanțele de judecată s-au rezumat la simplul fapt

precum că Consiliul raional Orhei a fost în drept de a-l elibera din funcția de

vicepreședinte al raionului fără însă a verifica existenta temeiurilor care au stat

la baza emiterii actului administrativ contestat prin care s-a dispus încetarea

mandatului vicepreședintelui raionului Orhei.

Consiliul raional Orhei a indicat în calitate de temei de drept în decizia nr.

2/1 din 6 martie 2018 prevederile art. 43 alin. (1) lit. 1) și art. 50 alin. (2) din

Legea nr.436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală, art. 22 alin.

(2) al Legii nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică, art. 5 alin. (5) lit. d) al Legii privind statutul alesului local

nr. 768-XIV din 2.02.2000, pct. 16 al Regulamentului privind constituirea și

funcționarea Consiliului Raional Orhei aprobat prin decizia nr. 5/6 din

15.11.2012.

Respectiv, decizia contestată este întemeiată doar pe normele de drept

care reglementează competenta și procedura de eliberare din funcția de

vicepreședinte al raionului, fără însă a fi indicat temeiul și cauza care ar genera

consecințele dispozițiilor legale ce au stat la baza emiterii actului administrativ

contestat.

Conform recurentului, Consiliul raional Orhei a adoptat o decizie

arbitrară care încalcă principiul continuității exercitării mandatului pe toată

durata acestuia prevăzut la art. 10 alin. (2) al Legii alesului local. Mai mult

decât atât, această decizie pune la îndoială faptul că, Consiliul raional Orhei a

respectat prevederile art. 9 din legea sus-menționată, care prevede că alesul

local nu poate fi supus persecuțiilor sau tras la răspundere contravențională sau

penală pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Instanța de fond și de apel au eșuat în verificarea exercitării de către

Consiliul raional Orhei a dreptului său discreționar. În speță, instanțele nu au

verificat dacă Consiliul raional Orhei a luat în considerare toate faptele

relevante, dacă a respectat limitele legale și dacă și-a exercitat dreptul conform

scopului acordat de lege, așa cum prevede art. 225 alin. (2) Cod Administrativ.

Or, la adoptarea deciziei sale, Consiliul raional Orhei, nu a luat în considerare

toate faptele relevante, și anume lipsa vre-unor sancțiuni disciplinare, anchete

de serviciu, încălcări sau cerințe în exercitarea mandatului, nu a respectat

limitele legale și nu și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat

de lege de a înceta mandatul înainte de termen în scopul în care alesul local nu

mai corespunde exigenților stabilite de lege, ci facând-o în mod arbitrar.

Normele în cauză nu au fost respectate la emiterea deciziei nr. 2/1 din 6

martie 2018 a Consiliului raional Orhei, or, nefiind indicat temeiul juridic, nu

este clar nici temeiul faptic pentru care ar surveni răspunderea disciplinară sub

formă de eliberare din funcție si respectiv încetarea mandatului de

vicepreședinte al raionului Orhei.

3

Ba mai mult, conținutul deciziei contestate nu este suficient de clară. De

fapt, atât Judecătoria Orhei, sediul Central, cât și Curtea de Apel Chișinău, nu

au făcut distincție între eliberarea din funcție si încetarea mandatului de

vicepreședinte al raionului. Or, încetarea mandatului, având în vedere

prevederilor art. 5 alin. (5) lit. d) al Legii privind statutul alesului local, este o

situație de fapt sau o constatare care poate interveni doar când există o decizie a

consiliului privind eliberarea din funcție în conformitate cu legislația în vigoare.

Respectiv, la caz se atestă că, nu există o decizie a Consiliului raional

Orhei adoptată în modul prevăzut de art. 50 alin. (2) al Legii privind

administrația publică locală prin care, s-ar fi luat o hotărâre cu privire la

eliberarea lui Dorin Zghibarța din funcția de vicepreședinte al raionului.

Or, decizia privind încetarea mandatului de vicepreședinte al raionului, în

sensul art. 5 alin. (5) lit. d) al Legii privind statutul alesului local are un caracter

subsecvent, fapt ce se confirmă însuși prin conținutul deciziei nr.2/1 din 6

martie 2018.

Prin urmare, instanțele de judecată nu au verificat în mod nemijlocit

legalitatea eliberării din funcția de vicepreședinte al raionului, ca condiție

primordială în încetarea mandatului înainte de termen conform prevederilor art.

5 alin. (5) lit. d) al Legii privind statutul alesului local.

În concluzie, s-a subliniat că, instanțele ierarhic inferioare s-au eschivat

de la exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție,

au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și

nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând

hotărâri neîntemeiate de respingere a acțiunii (f.d.163-167, 169-176).

La 1 aprilie 2019, a intrat în vigoare Codul administrativ al Republicii

Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, fapt ce rezultă din

articolul 257 alin. (1) al acestuia.

Articolul 258 alin. (3) Cod administrativ statuează că procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se

vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al

Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea

materială urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul

emiterii actului administrativ ce se contestă, și anume a Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

4

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 5 iunie 2019 (f.d.152) și

recepționată de reprezentantul recurentului Dorin Zghibarța, avocatul Tatiana

Iovu la 17 iunie 2019 (f.d.157) și de către Dorin Zghibarța la 18 iunie 2019

(f.d.159). Respectiv, recursul depus la 16 iulie 2019 (f.d.163) este în termen.

La 23 octombrie 2019, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ a numit recursul enunțat pentru examinare în fond,

în complet de 5 judecători.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia din

5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 8 octombrie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central și de a emite o decizie nouă, prin care

acțiunea înaintată de Dorin Zghibarța să fie admisă parțial.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) din același cod, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia

instanței de apel și emite o nouă decizie.

Astfel, după cum denotă actele cauzei, prin hotărârea din 29 iunie 2015 a

Judecătoriei Orhei, au fost validate mandatele a 35 de consilieri locali în

Consiliul raional Orhei nr. 25, fiind validat inclusiv și mandatul lui Dorin

Zghibarța.

La fel, s-a constatat că, ulterior Dorin Zghibarța a fost ales în funcția de

vicepreședinte al raionului Orhei, fiind responsabil de probleme sociale (f.d.34).

Tot actele cauzei atestă că, prin demersul din 9 februarie 2018 a 14

consilieri raionali ce constituie mai mult de 1/3 din consilierii aleși, s-a solicitat

demisia înainte de termen a vicepreședintelui raionului Orhei, Dorin Zghibarța

în baza art. 50 alin. (2) din Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația

publică locală (f.d.39).

Ca urmare, la ședința extraordinară a Consiliului raional din 6 martie

2018 s-a pus la vot chestiunea dată, și prin votul a 18 consilieri, s-a decis

încetarea înainte de termen a mandatului vicepreședintelui raionului Orhei

Dorin Zghibarța, în legătură cu eliberarea ultimului din funcția de

vicepreședinte a raionului Orhei, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal nr.

2 din aceiași dată (f.d.40-42) și decizia nr. 2/1 supusă contestării (f.d.7).

Invocând ilegalitatea deciziei nr. 2/1 din 6 martie 2018 a Consiliului

raional Orhei ,,Cu privire la încetarea înainte de termen a mandatului de

vicepreședinte al raionului Orhei”, la 10 aprilie 2018 reclamantul Dorin

Zghibarța a înaintat o cerere prealabilă privind revocarea acesteia (f.d. 8).

Prin decizia nr. 3/16 din 4 mai 2018 a Consiliului raional Orhei, s-a

respins ca neîntemeiată cererea prealabilă înaintată de reclamantul Dorin

Zghibarța privind revocarea deciziei contestate (f.d.51).

5

Nefiind de acord cu răspunsul primit, la 19 aprilie 2018, reclamantul

Dorin Zghibarța a depus prezenta cerere de chemare în judecată către

Consiliului raional Orhei solicitând inclusiv în urma completării acțiunii,

revocarea deciziei nr. 2/1 din 6 martie 2018 a Consiliului raional Orhei ,,Cu

privire la încetarea înainte de termen a mandatului de vicepreședinte al raionului

Orhei”; restabilirea în funcția de vicepreședinte al raionului Orhei cu achitarea

salariului pentru perioada lipsei forțate de la lucru, reieșind din salariul de

funcție lunar în sumă de 7 700 lei; încasarea din contul Consiliului raional Orhei

în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 123200 lei, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.2-3, 75-77).

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță s-a pronunțat

în favoarea netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o ca nefondată.

Soluția instanței de fond a fost menținută de către instanța de apel.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Chișinău a constatat că instanța de

fond a ajuns la o concluzie justă și întemeiată privind respingerea cerințelor

reclamantului de anulare a actului administrativ contestat, or, temeiuri pentru

anularea acestuia nu au fost constatate.

La caz, partea reclamantă s-a expus doar în partea ce ține de dezacordul

cu actul administrativ, fără a indica însă și proba încălcării prevederilor legii, a

competenței sau încălcarea procedurii stabilite la emiterea acestuia.

Astfel, contrar argumentelor lui Dorin Zghibarța, decizia nr. 2/1 din 6

martie 2018 a Consiliului raional Orhei, a fost emisă de un organ competent, la

caz, Consiliul raional Orhei, în limitele competenței stabilite de lege, art. 43

alin. (1) lit. l), art. 50 alin. (2) din Legea privind administrația publică locală nr.

436-XVI din 28.12.2006, precum și cu respectarea procedurii legale, or,

contrariul nu a fost demonstrat (f.d.81-84,152-155).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție analizând materialele dosarului în coraport cu

normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că

soluțiile date de către instanțele de judecată contravin circumstanțelor cauzei și

sunt greșite. Or, o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea exactă a naturii

juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și certă

a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanței de apel

sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator, fapt ce

vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Cu referire la pretenția invocată de Dorin Zghibarța în cererea de chemare

în judecată cu privire la revocarea (anularea) deciziei nr. 2/1 din 6 martie 2018 a

Consiliului raional Orhei ,,Cu privire la încetarea înainte de termen a

mandatului de vicepreședinte al raionului Orhei”, instanța de recurs reține

prevederile art. 52 alin. (5) din Legea privind administrația publică locală nr.

436 din 28 decembrie 2006, potrivit cărora președintele și vicepreședinții de

raion cad sub incidența Legii privind statutul alesului local și Legii cu privire la

statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică.

6

La acest capitol, Colegiul reține că conform anexei Legii cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr. 199 din 16 iulie 2010,

funcția de vicepreședinte al raionului este una de demnitate publică.

Astfel, conform art. 7 alin. (1) din legea nominalizată, mandatul

demnitarului este de 4 ani, dacă un alt termen nu este stabilit prin Constituție

sau prin legea specială ce reglementează activitatea de demnitar.

La rândul său, încetarea înainte de termen a mandatului conform art. 22

alin. (2) al legii menționate poate avea loc doar în condițiile prevăzute de

legislația specială ce reglementează activitatea demnitarului respectiv.

Iar conform art. 23 alin. (2) din aceiași lege, încălcările comise în

exercițiul mandatului atrag răspunderea disciplinară, civilă, contravențională

sau penală în condițiile legii.

În corespundere cu art. 5 alin. (5) lit. d) din Legea privind statutul alesului

local nr. 768 din 2 februarie 2000, mandatul președintelui, vicepreședintelui

raionului și viceprimarului încetează înainte de termen în caz de eliberare din

funcție de către consiliul respectiv în conformitate cu legislația în vigoare.

Prevederi similare se regăsesc și în norma prevăzută de art. 50 alin. (2)

din Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie

2006, conform căreia vicepreședintele raionului poate fi eliberat din funcție

înainte de termen, cu votul majorității consilierilor aleși, la propunerea

președintelui raionului sau a unei treimi din consilierii aleși.

În interpretarea corectă a normelor enunțate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că

Consiliul raional este în drept să decidă asupra eliberării din funcție a

vicepreședintelui de raion, însă acest drept poate fi realizat doar în condițiile

expres prevăzute de lege și anume al Legii privind statutul alesului local și al

Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

Totodată, conform art. 23 alin. (3) din Legea cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, neexecutarea sau executarea

necorespunzătoare de către persoana cu funcție de demnitate publică a

obligațiilor, prerogativelor și competențelor sale, indiferent de prezenta culpei,

poate atrage după sine revocarea sau eliberarea din funcție. Temeiul și cauzele

revocării sau eliberării din funcție din motive imputabile demnitarului se vor

indica în actul administrativ corespunzător.

Din interpretarea sistemică a prevederilor Legii cu privire Ia statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică și al Legii privind statutul alesului

local rezultă că încetarea înainte de termen a mandatului demnitarului ales, cu

excepția circumstanțelor de demisie sau deces, are un caracter de sancționare și

se bazează pe circumstanțe sau fapte obiective – incompatibilitatea,

nedepunerea declarației de avere sau dispunerea confiscării averii nejustificate.

Având în vedere prevederile art. 8 alin. (2) din Legea privind statutul

alesului local se atestă că consiliul care l-a ales, poate dispune încetarea înainte

de termen a mandatului vicepreședintelui raionului doar în condițiile în care nu

au fost respectate prevederile privind încetarea incompatibilității.

Raportând la caz cadrul legal enunțat și reieșind din constatările sus-

menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

7

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că instanțele de judecată greșit au ajuns la

concluzia respingerii acestei pretenții și neîntemeiat au concluzionat că în speță

nu există temeiuri pentru anularea deciziei nr. 2/1 din 6 martie 2018 a

Consiliului raional Orhei, reținând incorect că decizia enunțată a fost emisă în

limitele competenței stabilite de lege – art. 43 alin. (1) lit. l), art. 50 alin. (2) din

Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006, precum

și cu respectarea procedurii legale, iar contrariul nu a fost demonstrat.

Aceasta deoarece în decizia anularea căreia a fost solicitată prin prezenta

acțiune, Consiliul raional Orhei nu a indicat temeiul juridic și nici temeiul faptic

pentru care a survenit răspunderea disciplinară sub forma de eliberare din

funcție a lui Dorin Zghibarța și respectiv încetarea mandatului de vicepreședinte

al raionului Orhei.

Or, atât Judecătoria Orhei, sediul Central, cât și Curtea de Apel Chișinău

neîntemeiat au considerat că procedura de eliberare din funcție a

vicepreședintelui raionului este reglementată doar de art. 50 al Legii privind

administrația publică locală nr. 436-XV1 din 28.12.2006, care a fost respectată

de către Consiliul raional Orhei.

În acest context, Colegiul reține că instanțele de judecată s-au rezumat la

simplul fapt precum că Consiliul raional Orhei a fost în drept de a-l elibera pe

Dorin Zghibarța din funcția de vicepreședinte al raionului fără însă a verifica

existenta temeiurilor care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat

prin care s-a dispus încetarea mandatului vicepreședintelui raionului Orhei.

Mai mult decât atât, Consiliul raional Orhei a indicat în calitate de temei

de drept în decizia nr. 2/1 din 6 martie 2018 prevederile art. 43 alin. (1) lit. 1) și

art. 50 alin. (2) din Legea nr.436 din 28.12.2006 privind administrația publică

locală, art. 22 alin. (2) al Legii nr. 199 din 16.07.2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, art. 5 alin. (5) lit. d) al Legii privind

statutul alesului local nr. 768-XIV din 2.02.2000, pct. 16 al Regulamentului

privind constituirea și funcționarea Consiliului Raional Orhei aprobat prin

decizia nr. 5/6 din 15.11.2012, ceea ce denotă că decizia contestată este

întemeiată doar pe normele de drept care reglementează competența și

procedura de eliberare din funcția de vicepreședinte al raionului, fără însă a fi

indicat temeiul și cauza care ar genera consecințele dispozițiilor legale ce au stat

la baza emiterii actului administrativ contestat.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează ca fiind

întemeiate argumentele recurentului Dorin Zghibarța precum că în speță decizia

contestată este ilegală și urmează a fi anulată. Or, nefiind indicat temeiul juridic,

nu este clar nici temeiul faptic pentru care ar surveni răspunderea disciplinară

sub formă de eliberare din funcție si respectiv încetarea mandatului de

vicepreședinte al raionului Orhei, cu atât mai mult că la adaptarea deciziei

respective, Consiliul raional Orhei, nu a luat în considerare nici toate faptele

relevante, și anume lipsa vreunor sancțiuni disciplinare, anchete de serviciu,

încălcări sau cerințe în exercitarea mandatului exercitat de Dorin Zghibarța, nu a

respectat limitele legale și nu și-a exercitat dreptul discreționar conform

8

scopului acordat de lege de a înceta mandatul înainte de termen în scopul în care

alesul local nu mai corespunde exigenților stabilite de lege, ci a facut-o în mod

arbitrar.

În continuare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție mai reține că Consiliul raional Orhei contrar

art. 86 alin. (2) Codul muncii a adoptat decizia contestată la 6 martie 2018, când

alesul local Dorin Zghibarța se afla în concediu medical, ceea ce se confirmă

prin certificatul medical anexat la dosar (f.d.4), fapt ce contravine legislației ce

reglementează raporturile de muncă, or, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit,

libertatea muncii este garantată, fiecare persoană este liberă să-și aleagă locul de

muncă.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele intimatului Consiliul

raional Orhei, preluate greșit de către instanțele ierarhic inferioare precum că, în

speță nu sunt aplicabile prevederile legislației muncii, or, persoanele respective

(președintele și vicepreședintele de raion) sunt antrenate în raporturi speciale de

muncă, iar în lipsa unor criterii strict determinate, ele beneficiază de drepturi și

garanții de muncă, ce decurg din normele generale ale legislației muncii și

ținând cont de particularitățile contractelor administrative.

Aceași concluzie derivă și din Hotărârea Curții Constituționale din 22

iulie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Anexa

la Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Plus la aceasta, instanța de recurs reține la caz și prevederile art. 24 din

Legea privind statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică, potrivit

cărora dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației

muncii, cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale,

după caz, în măsura în care nu contravin legilor ce reglementează activitatea

persoanei cu funcție de demnitate publică.

După cum s-a menționat, prin decizia nr. 4/2 din 17 septembrie 2015 a

Consiliului raional Orhei, Dorin Zghibarța a fost ales în funcția de

vicepreședinte al raionului Orhei, fiind responsabil pentru probleme sociale.

Astfel, raporturile stabilite între Dorin Zghibarța și Consiliul raional

Orhei sunt legate nemijlocit de raporturile de muncă, or, aceasta a exercitat

anumite atribuții, fiind remunerat prin salariu în condițiile legii de către

Consiliul raional Orhei.

Conform art. 3 lit. d) Codul muncii, dispozițiile codului muncii se aplică

angajatorilor persoane fizice sau juridice din sectorul public, privat sau mixt

care folosesc munca salariată.

Respectiv, în condițiile în care Consiliul raional Orhei a folosit munca

salarială în raport cu Dorin Zghibarța, prevederile Codului muncii au o aplicare

directă, în ceea ce privește garanțiile, principiile, drepturile și obligațiile de

bază, dacă legile speciale nu prevăd altfel.

Astfel, se reține că potrivit art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite

concedierea salariatului inter alia în perioada aflării lui în concediu medical. În

perioada 5 martie 2018 - 30 martie 2018, Dorin Zghibarța s-a aflat în concediu

medical, iar decizia nr.2/1 din 6 martie 2018 a fost emisă în această perioadă,

9

Circumstanțele enunțate atestă în plus ilegalitatea deciziei contestate. Or,

prevederile art. 86 alin. (2) din Codul muncii sunt o garanție împotriva

abuzurilor și în scopul asigurării dreptului la apărare.

Aici, Colegiul relevă că într-adevăr, Consiliul poate decide asupra

eliberării din funcție înainte de termen a vicepreședintelui raionului, însă

eliberarea nu urmează a fi făcută în mod arbitrar, adică fără verificarea

existenței temeiurilor care au stat la baza încetarea mandatului vicepreședintelui

raionului, ci doar în conformitate cu legislația în vigoare, or, altă interpretare va

duce la încălcarea principiului continuității executării mandatului, prevăzut la

art. 10 alin. (2) din Legea privind statutul alesului local și la încălcarea

prevederilor art. 9 din legea sus-menționată, care prevăd că alesul local nu poate

fi supus persecuțiilor sau tras la răspundere contravențională sau penală pentru

voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Referitor la cererea consilierilor din 9 februarie 2019, care a stat la baza

adoptării deciziei nr. 2/1 din 6 martie 2018 ,,Cu privire la încetarea înainte de

termen a mandatului de vicepreședinte al raionului Orhei” în care s-au indicat

drept motive de demisie înainte de termen a vicepreședintelui, lipsa respectului

reclamantului fată de Consiliul raional și refuzul acestuia de a reprezenta

Consiliul la diverse sărbători (Ziua Independeței), Colegiul reține că acestea nu

constituie încălcări comise în urma căreia ar surveni răspunderea disciplinară

sub forma de eliberare din funcție, or, eliberarea vicepreședintelui raionului din

funcție sau încetarea mandatului înainte de termen se face doar în caz de

neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligațiilor, prerogativelor și

competențelor legale, precum și în cazul în care nu sunt respectate prevederile

privind încetarea incompatibilității, condiții însă ce nu se atestă la caz.

Respectiv, Colegiul reține că la caz nu există vre-un act care să susțină

temeiurile invocate în cererea vizată, cu atât mai mult că pe parcursul anului,

reclamantului Dorin Zghibarța nu i-au fost imputate anumite cerințe în

gestionarea instituției, față de acesta nu au fost aplicate vreodată sancțiuni

disciplinare, nu au fost efectuate anchete de serviciu și nu au fost fixate careva

încălcări comise.

Totodată, având în vedere că în cazul restabilirii în funcție este necesar de

a declara mai intîi nulitatea deciziei de încetare a mandatului înainte de termen,

ceea ce s-a constatat mai sus, restabilirea fiind un capăt de cerere secundar și

subsecvent declarării nulității și astfel direct condiționat de declararea nulității

actului și ținând cont de faptul că recurentul Dorin Zghibarța a fost eliberat

nelegitim din serviciu, cerința acestuia invocată în acțiune de a fi restabilit în

funcția deținută anterior – vicepreședinte al raionului Orhei, urmează a fi

admisă, cu încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la lucru pentru

perioada 6 martie 2018 până la expirarea termenului mandatului.

Or, conform art. 89 alin. (1) și 90 alin. (1), (2) și (3) Codul muncii,

salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu

poate fi restabilit la locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în

caz de litigiu - prin hotărîre a instanței de judecată. În cazul restabilirii la locul

de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul

este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de către angajator a

10

prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai

mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; compensarea

cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din

serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc); compensarea

prejudiciului moral cauzat salariatului. Mărimea reparării prejudiciului moral se

determină de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată

acțiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al

salariatului.

Referitor la pretenția invocată de Dorin Zghibarța în cererea de chemare

în judecată cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de recurs

menționează că prin încetarea nelegitimă înainte de termen a mandatului de

vicepreședinte al raionului Orhei, reclamantul a fost privat ilegal de dreptul de a

munci și a-și întreține familia, adică i-a fost cauzat un prejudiciu moral, care se

exprimă prin suferințe psihice suportate (rușine, incomoditate, umilință),

cauzate prin acțiunile ilegale ale pârâtului, ceea ce denotă existența temeiurilor

pentru repararea prejudiciului moral.

Sub acest aspect, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ținând cont de criteriului echității, care

presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste,

raționale, echitabile, adică în așa fel trebuie stabilite încît să asigure efectiv o

compensare suficientă și nicidecum exagerată a cuantumului prejudiciului

moral, ajunge la concluzia de a admite parțial pretenția reclamantului privind

repararea prejudiciului moral, dispunând încasarea acestuia în sumă de 10000

lei, ce constituie o satisfacere comensurabilă și nu este excesivă pentru pârâtul

Consiliul raional Orhei ținut să îl plătească și nici venit nejustificat pentru

reclamant.

În același timp, Colegiul menționează că suma de 123200 lei pretinsă de

recurentul-reclamant cu titlu de prejudiciu moral este exagerată, motiv din care

nu poate fi satisfăcută integral.

Cât privește pretenția invocată de Dorin Zghibarța în cererea de chemare

în judecată cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, aceasta este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă, or, acesta nu a prezentat probe

confirmative în acest sens.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, cererea de

recurs este întemeiată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa decizia din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 8 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central cu emiterea

unei decizii noi, de admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul

administrativ și art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr.

793 din 10 februarie 2000, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

11

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Dorin Zghibarța.

Se casează integral decizia din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 8 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și se emite o

decizie nouă, prin care:

Se admite parțial acțiunea depusă de Dorin Zghibarța împotriva Consiliului

raional Orhei cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă,

încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se anulează decizia nr. 2/1 din 6 martie 2018 a Consiliului raional Orhei

,,Cu privire la încetarea înainte de termen a mandatului de vicepreședinte al

raionului Orhei”.

Se restabilește Dorin Zghibarța începând cu 6 martie 2018 în funcția de

vicepreședinte al raionului Orhei.

Se obligă Consiliul raional Orhei să-i calculeze și să-i achite lui Dorin

Zghibarța salariul pentru absența forțată de la muncă începând cu 6 martie 2018

până la încetarea de drept a mandatului.

Se încasează din contul Consiliului raional Orhei în beneficiul lui Dorin

Zghibarța prejudiciul moral în sumă de 10 000 (zece mii) lei. În rest, pretenția

cu privire la repararea prejudiciului moral ce excede suma de 10000 lei și

pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, se resping ca

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Victor Burduh

12