2ri-180/17 — anularea actului juridic fictiv, încasarea sumelor

2ri-180/17 — anularea actului juridic fictiv, încasarea sumelor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ri-180/17

prima instanță - (Curtea de Apel Chișinău) E. Clim

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

judecători Nicolae Craiu, Oleg Sternioală,

Mariana Pitic, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Mazur Irina,

în cadrul procesului de insolvabilitate al Societății cu Răspundere Limitată

,,Management Consulting Service” (în procedura falimentului), la cererea lichidatorului

Societății cu Răspundere Limitată ,,Management Consulting Service” - Popa Valeriu, cu

privire la anularea actului juridic fictiv și încasarea sumelor,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care s-a

admis integral cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată ,,Management

Consulting Service” - Popa Valeriu,

c o n s t a t ă:

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2013 a fost admisă cererea

introductivă, constatată starea de insolvabilitate și intentat procesul de insolvabilitate față

de debitorul SRL „Management Consulting Service”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013 s-a dispus intrarea

imediată în faliment, cu confirmarea procedurii insolvabilității prin procedura generală a

falimentului și dizolvarea SRL „Management Consulting Service”, în calitate de

lichidator fiind desemnat Popa Valeriu, cu stabilirea atribuțiilor acestuia, în conformitate

cu art. art. 63-73 a Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și stabilirea procedurii

de lichidare a patrimoniului în conformitate cu condițiile lichidării patrimoniului în

cadrul procedurii generale a falimentului a Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012.

La 29 decembrie 2015, Popa Valeriu, lichidatorul SRL „Management Consulting

Service”, a înaintat instanței de insolvabilitate cerere privind anularea actelor juridice și

1

încasarea sumelor, prin care a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare din

04 aprilie 2011 și din 13 aprilie 2011, încheiate de SRL „Management Consulting

Service” cu Mazur Irina și încasarea de la Mazur Irina a costului autoturismelor, potrivit

contractelor de vânzare-cumpărare, în sumă totală de 369 500 lei.

În motivarea cererii lichidatorul a indicat că la 04 aprilie 2011 între SRL

„Management Consulting Service” (vânzător), în persoana administratorului Mazur

Corneliu, și persoana fizică Mazur Irina (cumpărător), a fost încheiat contractul de

vânzare-cumpărare fără număr, prin care a fost înstrăinat autoturismul „Toyota Prado”,

anul de producere 2008, motorul ZI804630, caroseria JTEBY25J700065342, cu numărul

de înmatriculare KPB 007, la prețul stabilit de comun acord și declarat pe proprie

răspundere în sumă de 275 000 lei, achitat integral de cumpărător anterior semnării

contractului.

Prin actul de predare - primire nr. 1 din 04 aprilie 2011, s-a efectuat transmiterea

în proprietate a automobilului „Toyota Prado”.

Prin ordinul directorului general din 04 aprilie 2011, s-a dispus scoaterea de la

balanța contabilă a SRL „Management Consulting Service” a automobilului menționat.

Autoturismul în cauză a fost eliberat cumpărătorului Mazur Irina în baza facturii

de expediție seria EP nr. 156899 din 04 aprilie 2011.

La fel, la 13 aprilie 2011, între SRL „Management Consulting Service”

(vânzător), în persoana administratorului Mazur Corneliu, și persoana fizică Mazur Irina

(cumpărător), a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare fără număr, prin care a

fost înstrăinat autoturismul „Dodge Caliber”, anul de producere 2007, motorul

7D100981, caroseria 1B3HB48B37D100981, cu numărul de înmatriculare COG 385, la

prețul stabilit de comun acord și declarat pe proprie răspundere în sumă de 94 500 lei,

achitat integral de cumpărător anterior semnării contractului.

Prin actul de predare - primire nr. 2 din 13 aprilie 2011 s-a efectuat transmiterea în

proprietate a automobilului, iar prin ordinul directorului general din 13 aprilie 2011 s-a

dispus scoaterea de la balanța contabilă a SRL „Management Consulting Service” a

automobilului menționat.

Totodată, autoturismul în cauză a fost eliberat cumpărătorului Mazur Irina în baza

facturii seria HXA nr. 1854526 din 13 aprilie 2011.

Astfel, reține lichidatorul Popa Valeriu că valoarea totală a automobilelor ce au

fost înstrăinate a constituit 369 500 lei.

Susține că la încheierea tranzacțiilor sus-menționate administratorul SRL

„Management Consulting Service”, Mazur Corneliu, a eliberat facturi de expediție și a

perfectat acte de predare-primire, însă careva acte ce ar confirma achitarea prețului

pentru automobilele procurate nu a prezentat.

În acest sens, menționează că în evidența contabilă a SRL „Management

Consulting Service” lipsesc careva documente confirmative ce ar justifica achitarea

2

prețului pentru autoturismele cumpărate, fapt pentru care consideră că acestea au fost

transmise către Mazur Irina cu titlul gratuit.

Prin urmare, în temeiul art. 104 lit. a) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, a invocat lichidatorul Popa Valeriu că, atât SRL „Management Consulting

Service”, cât și creditorilor săi, le-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 369500

lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016 s-a admis cererea

lichidatorului SRL ,,Management Consulting Service” - Popa Valeriu.

S-au anulat contractele de vânzare-cumpărare fără număr privind vânzarea

automobilelor, încheiate între SRL ,,Management Consulting Service” și Mazur Irina, și

anume:

- contractul de vânzare-cumpărare din 04 aprilie 2011, privind vânzarea

autoturismului „Toyota Prado”, anul de producere 2008, motorul ZI804630, caroseria

JTEBY25J700065342, cu numărul de înmatriculare KPB 007, la prețul stabilit de comun

acord și declarat pe proprie răspundere în sumă de 275 000 lei;

- contractul de vânzare-cumpărare din 13 aprilie 2011, privind vânzarea

autoturismul „Dodge Caliber”, anul de producere 2007, motorul 7D100981, caroseria

1B3HB48B37D100981, cu numărul de înmatriculare COG 385, la prețul stabilit de

comun acord și declarat pe proprie răspundere în sumă de 94 500 lei.

S-a încasat de la Mazur Irina în contul SRL ,,Management Consulting Service”,

costul autoturismelor potrivit contractelor de vânzare-cumpărare, în sumă totală de

369500 lei.

S-a încasat de la Mazur Irina în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 11

085 lei.

La 27 aprilie 2017 Mazur Irina a declarat recurs împotriva hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii înaintate de lichidatorul

SRL ,,Management Consulting Service” - Popa Valeriu.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu hotărârea, invocând că nu a

participat la examinarea pricinii în fond, deoarece nu a fost citată în modul

corespunzător.

Astfel, susține recurenta că pe adresa indicată în scrisoarea de însoțire din 10

aprilie 2017, pe care ar fi fost expediate citațiile, nu locuiește din luna decembrie 2010,

apartamentul dat fiind înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 decembrie

2010, fapt ce se confirmă prin extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat de OCT

Chișinău.

Totodată, invocă Mazur Irina că instanța de insolvabilitate a aplicat eronat

normele de drept material, și anume: art. art. 220 alin. (1), 221 alin. (1), 221 alin. (2) și

219 alin. (1), (2) din Codul civil.

3

Susține că contractele de vânzare-cumpărare a autoturismelor, încheiate la 04

aprilie 2011 și la 13 aprilie 2011, au fost încheiate cu respectarea normelor legale, în

formă scrisă, cu includerea în contracte a elementelor principale și obligatorii unor

asemenea acte juridice (părțile contractante, obiect, preț, perfectarea actelor de predare-

primire și a facturilor, reflectarea lor în contabilitatea vânzătorului) cu mențiunea

achitării prețului până la semnarea contractelor.

De asemenea, executarea contractelor a fost confirmată prin perfectarea în modul

stabilit a actelor de predare-primire din 04 aprilie 2011 și respectiv din 13 aprilie 2011,

eliberarea facturilor seria EP nr. 156899 din 04 aprilie 2011 și HXA nr. 1854526 din 13

aprilie 2011 și recepționarea banilor din achitarea prețului autoturismelor de către

vânzător, fapt confirmat prin chitanțele la dispoziția de încasare a banilor în sumă de 275

000 lei din 04 aprilie 2011 și 94 500 lei din 13 aprilie 2011.

La fel, afirmă că încheierea contractelor de vânzare-cumpărare din 04 aprilie 2011

și 13 aprilie 2011 nu contravine normelor legale imperative, nu sunt fictive și nici

simulate, după cum greșit concluzionează instanța de judecată în hotărârea din 29

noiembrie 2016, ele fiind efectiv executate. Faptul că în documentele de evidență

contabilă a SRL ,,Management Consulting Service”, de rând cu contractele de vânzare-

cumpărare, actele de predare-primire, există și ordinele privind scoaterea de la evidența

contabilă a autoturismelor, dar, după opinia lichidatorului, nu ar fi fost regăsite bonurile

(chitanțele) de recepționare a banilor din vânzarea autoturismelor, nu poate afecta

legalitatea încheierii și executării contractelor de vânzare-cumpărare a autoturismelor din

04 aprilie 2011 și 13 aprilie 2011.

Astfel, reține că este neîntemeiată și contrară situației de drept și de fapt cererea

înaintată în temeiul art. 104 lit. a) din Legea insolvabilității, contractele încheiate nefiind

fictive sau frauduloase, precum și, automobilele nu au fost transmise cu titlu gratuit.

Totodată, remarcă recurenta că în calitate de cumpărător, a achitat efectiv prețul

pentru automobilele procurate, în modul și cuantumul stabilit de vânzător, primind, în

confirmarea achitării prețului, chitanțele la dispoziția de încasare a banilor în sumă de

275 000 lei și în sumă de 94 500 lei.

Referitor la termenul de declarare a recursului, susține că hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 29 noiembrie 2016, a recepționat-o doar la 14 aprilie 2017.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Din actele pricinii rezultă că hotărârea contestată cu recurs a fost pronunțată la

29 noiembrie 2016 în lipsa recurentei, iar la materiale dosarului nu este anexată dovada

legală de recepționare a acestea. Astfel, instanța de recurs constată că recursul depus de

Mazur Irina a fost declarat în termen.

4

În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

Reglementări similare se regăsesc și în prevederile art. 1 alin. (4) din Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevăd că, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu

recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și

hotărârile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma temeiurilor invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele dosarului s-a stabilit că la 04 aprilie 2011 între SRL „Management

Consulting Service” (vânzător), în persoana administratorului Mazur Corneliu, și

persoana fizică Mazur Irina (cumpărător), a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare fără număr, prin care a fost înstrăinat autoturismul „Toyota Prado”, anul de

producere 2008, motorul ZI804630, caroseria JTEBY25J700065342, cu numărul de

înmatriculare KPB 007, la prețul stabilit de comun acord și declarat pe proprie

răspundere în sumă de 275 000 lei, achitat integral de Mazur Irina anterior semnării

contractului. (f.d. 3)

Potrivit actului de predare-primire nr. 1 din 04 aprilie 2011, s-a efectuat

transmiterea în proprietate a automobilului „Toyota Prado” (f.d. 4)

Prin ordinul directorului general al SRL „Management Consulting Service”,

Mazur Corneliu, din 04 aprilie 2011, s-a dispus scoaterea automobilul menționat de la

balanța contabilă a întreprinderii, iar autoturismul în cauză a fost eliberat cumpărătorului

Mazur Irina, în baza facturii de expediție seria EP nr. 156899 din 04 aprilie 2011 (f.d. 5-

6).

La fel, la 13 aprilie 2011, între SRL „Management Consulting Service”

(vânzător), în persoana administratorului Mazur Corneliu, și persoana fizică Mazur Irina

(cumpărător), a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare fără număr, prin care a

fost înstrăinat autoturismul „Dodge Caliber”, anul de producere 2007, motorul

5

7D100981, caroseria 1B3HB48B37D100981, cu numărul de înmatriculare COG 385, la

prețul stabilit de comun acord și declarat pe proprie răspundere în sumă de 94 500 lei,

achitat integral de Mazur Irina anterior semnării contractului (f.d. 7).

Potrivit actului de predare-primire nr. 2 din 13 aprilie 2011 s-a efectuat

transmiterea în proprietate a automobilului menționat. (f.d. 8)

Prin ordinul directorului general SRL „Management Consulting Service”, Mazur

Corneliu, din 13 aprilie 2011, s-a dispus scoaterea automobilul menționat de la balanța

contabilă a întreprinderii, iar autoturismul în cauză a fost eliberat cumpărătorului Mazur

Irina, în baza facturii de expediție seria HXA nr. 1854526 din 13 aprilie 2011. (f.d. 9-10)

De asemenea, materialele cauzei denotă că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău

din 12 iulie 2013 a fost admisă cererea introductivă, constatată insolvabilitatea și intentat

procesul de insolvabilitate față de debitorul SRL „Management Consulting Service”, iar

prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013 s-a dispus intrarea

imediată în faliment și dizolvarea SRL „Management Consulting Service”, în calitate de

lichidator fiind desemnat Popa Valeriu.

În cadrul procedurii de insolvabilitate, la 29 decembrie 2015, Popa Valeriu,

lichidatorul SRL „Management Consulting Service”, a înaintat instanței de

insolvabilitate cerere privind anularea actelor juridice fictive și încasarea sumelor, prin

care a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare din 04 aprilie 2011 și din 13

aprilie 2011, încheiate de SRL „Management Consulting Service” cu Mazur Irina și

încasarea de la Mazur Irina a costului autoturismelor, potrivit contractelor de vânzare

cumpărare, în sumă totală de 369 500 lei.

Soluționând cererea, Curtea de Apel Chișinău, prin hotărârea din 29 noiembrie

2016, a admis integral cererea lichidatorului SRL ,,Management Consulting Service”,

Popa Valeriu.

În susținerea soluției adoptate, instanța de insolvabilitate a Curții de Apel

Chișinău, a reținut că lichidatorul SRL ,,Management Consulting Service”, Popa Valeriu

a prezentat suficiente probe admisibile în susținerea cerințelor privind anularea

contractelor de vânzare-cumpărare din 04 aprilie 2011 și 13 aprilie 2011, privind

vânzarea autoturismului „Toyota Prado” la preț de 275 000 lei și autoturismului „Dodge

Caliber” la preț de 94 500 lei, încheiate între SRL ,,Management Consulting Service” și

Mazur Irina, dispunând încasarea de la Mazur Irina în contul SRL ,,Management

Consulting Service” a costului autoturismelor, în sumă totală de 369 500 lei.

Totodată, a relatat că la încheierea tranzacțiilor sus-menționate administratorul

SRL „Management Consulting Service”, Mazur Corneliu, într-adevăr a eliberat facturi

de expediție și a perfectat acte de predare-primire, însă careva acte ce ar confirma

achitarea prețului de 369 500 lei pentru automobilele procurate nu au fost prezentate,

menționând că în evidența contabilă a SRL „Management Consulting Service” lipsesc

documente confirmative ce ar justifica achitarea prețului, fapt pentru care s-a dedus că

6

acestea au fost transmise către Mazur Irina cu titlul gratuit, contractele fiind încheiate

fără intenția de a produce efecte juridice și, respectiv, fiind fictive.

Colegiul constată, însă, că instanța de insolvabilitate nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea corectă a pricinii.

În acest sens, se va reține că, în prezenta speță se impun a fi analizate și apreciate

corespunzător și argumentele Irinei Mazur, care nu a participat la proces, hotărârea fiind

pronunțată fără ca aceasta să cunoască despre existența procedurii.

Totodată, Colegiul menționează că la cererea de recurs au fost anexate probe care

nu au fost cercetate și cărora nu le-a fost dată apreciere prin prisma art. 121-122 și 130

din Codul de procedură civilă de către instanța de insolvabilitate, și anume, copiile

chitanțelor la dispoziția de încasare din 04 aprilie 2011 în sumă de 275 000 lei și din 13

aprilie 2011 în sumă de 94 500 lei (f.d. 44), prin care se atestă că SRL „Management

Consulting Service” a încasat de la Mazur Irina suma de 369 500 lei.

Astfel, potrivit art. 138 alin. (4) Codul de procedură civilă, înscrisul se depune în

original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a

originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ,

circumstanțele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd

copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum și în alte cazuri

cînd instanța consideră necesară prezentarea originalului.

În acest context, instanța de recurs relevă că, instanța de insolvabilitate nu a dat

apreciere acestor probe și nu le-a reflectat în hotărâre potrivit prevederilor art. 238 alin.

(2) din Codul de procedură civilă, deși prezintă interes la soluționarea justă a litigiului.

De altfel, instanța de recurs reține că Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de

insolvabilitate, a ajuns la concluzia că au fost eliberate facturi de expediție și perfectate

acte de predare-primire care au fost contabilizate și, prin urmare, a ajuns la temeinicia

acțiunii, însă, pe de altă parte, a menționat că la caz nu au fost prezentate careva

documente confirmative ce ar justifica achitarea prețului pentru autoturismele

cumpărate.

Sub acest aspect, Colegiul menționează că aceste circumstanțe urmau a fi

elucidate prin audierea persoanei a căror drepturi sau interese sunt puse spre soluționare

instanței de insolvabilitate în condiții de contradictorialitate, adică a Irinei Mazur.

Astfel, instanța de insolvabilitate nu a întreprins măsuri în vederea soluționării

litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării la care instanța urma să

contribuie, or, prin prisma art. 118 alin. (5) Codul de procedură civilă, în caz de

necesitate instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele

ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

La caz prezintă relevanță prevederile art. 102 alin. (1) Codul de procedură civilă,

în conformitate cu care, instanța înștiințează prin citație participanții la proces, martorii,

7

experții, specialiștii și interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la

locul, data și ora efectuării unor acte de procedură.

Iar, potrivit art. 6 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, citarea

participanților la proces se efectuează de către instanța de insolvabilitate din oficiu.

În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate

de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interese sînt supuse spre soluționare

instanței de insolvabilitate în condiții de contradictorialitate. În celelalte cazuri, se aplică

dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă în

măsura în care nu contravin unor dispoziții expres prevăzute de prezenta lege.

Notificarea și înștiințarea, cu excepția cazului în care sarcina notificării și a

înștiințării aparține unor alte organe care aplică procedura, precum și convocările

prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului provizoriu sau

administratorului insolvabilității, sau a lichidatorului, după caz.

Notificările și înștiințările se fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile expres

prevăzute de prezenta lege și prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Înștiințarea și notificarea conform alin. (4) se consideră efectuată după expirarea a

3 zile lucrătoare de la publicare.

Totodată, potrivit art. 105 alin. (6) Codul de procedură civilă, dacă nu îl va găsi pe

destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmâneze citația

sau înștiințarea o va înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește

împreună cu destinatarul și care și-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o

va remite organizației de exploatare a locuințelor, primăriei satului (comunei) ori

administrației de la locul lui de muncă. Persoana care a primit citația sau înștiințarea este

obligată să indice pe cotor numele și raporturile sale de rudenie cu destinatarul sau

funcția sa. Totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cît mai curând posibil.

Astfel, din materialele dosarului se atestă că ședința de judecată pentru

examinarea cererii lichidatorului, a fost numită pentru 04 martie 2016 (f.d. 12), care a

fost amânată pentru 01 aprilie 2016, iar ulterior pentru 27 mai 2016, Irina Mazur fiind

citată pe adresa din mun. Chișinău, str. Traian, 15 ap. 57 (f.d. 17).

La ședința din 27 mai 2016 Irina Mazur nu s-a prezentat, plicul cu citația fiind

restituit instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 18-19), iar ședința de judecată a fost

amânată din nou pentru 24 iunie 2016, având în vedere imposibilitatea examinării cauzei

în lipsa pîrîtri, fiind dispusă citarea Irinei Mazur prin intermediul executorului

judecătoresc (f.d. 20).

Astfel, potrivit procesului-verbal din 16 iunie 2016, întocmit de executorul

judecătoresc Tuceacov Eduard, Mazur Irina a fost citată pe adresa din mun. Chișinău,

str. Hristo Botev, nr. 11/1, ap. 76, prin intermediul lui Mazur Cornel (f.d. 21).

Ulterior, ședința a fost amânată pentru 11 octombrie 2016, cu acordarea unui

termen lichidatorului, Popa Valeriu, pentru a-și concretiza cerințele, care, la rândul ei, a

fost amânată pentru 29 noiembrie 2016, ședință în care s-a examinat cererea

8

lichidatorului în lipsa Irinei Mazur, menționându-se că ultima a fost citată legal despre

data și ora ședinței de judecată (f.d. 23, 24, 26-27).

Astfel, Colegiul reține că după toate încercările eșuate de informare a recurentei

despre procesul inițiat, aceasta nu a participat la proces, iar hotărârea a fost pronunțată în

absența sa.

În acest sens, în cauza Schmidt vs. Letonia - 22493/05 din 27 aprilie 2017 Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a menționat că sarcina importantă a informării pârâților

privind procedurile inițiate împotriva lor nu putea fi lăsată la discreția reclamanților. În

plus, instanțele naționale trebuie să verifice veridicitatea informației prezentate de către

reclamant către acestea.

Totodată, Curtea a subliniat, totuși, că indiferent de abordarea aleasă, autoritățile

naționale trebuiau să acționeze cu diligența cuvenită pentru a se asigura că reclamații

sunt informați cu privire la procedurile intentate împotriva lor și să le dea posibilitatea să

compară în fața instanțelor și să se apere.

În contextul celor menționate, instanța de recurs reține că hotărîrea primei instanțe

nu conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției la care s-a ajuns.

În concluzie și în sensul art. 6 CEDO, instanța de recurs ține să menționeze că

instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și

întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să

precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

Astfel, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și

motiveze doar sumar hotărârea, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt

supuse aprecierii.

Reieșind din cele constatate, instanța de recurs reține că, instanța de insolvabilitate

la examinarea litigiului nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond și nu a cercetat și apreciat toate probele.

Din considerentele menționate și având în vedere că eroarea judiciară în cauză nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul, ajunge la concluzia, de a casa

hotărârea și a restitui pricina spre rejudecare în instanța de insolvabilitate Curtea de Apel

Chișinău.

În conformitate cu art. 5 alin. (9) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

dispozițiile privind incompatibilitatea nu sînt aplicabile instanței de insolvabilitate care

pronunță succesiv hotărâri în același dosar de insolvabilitate, cu excepția rejudecării

după casarea hotărârii în recurs.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 5 alin. (9) Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, rejudecarea se va face de alt complet al instanței de insolvabilitate (alt

judecător).

La rejudecare, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele menționate

și să verifice toate circumstanțele ce prezintă importanță pentru soluționarea corectă a

9

litigiului în raport cu argumentele participanților la proces, inclusiv și ale Irinei Mazur și

să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigențelor art. 130 Codul

de procedură civilă, probele administrate în dosar și, în dependență de situația stabilită,

să adopte o hotărâre întemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Mazur Irina.

Se casează hotărârea Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, adoptată în

cadrul procesului de insolvabilitate al Societății cu Răspundere Limitată ,,Management

Consulting Service” (în procedura falimentului), prin care s-a admis integral cererea

lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată ,,Management Consulting Service” -

Popa Valeriu, cu privire la anularea actului juridic fictiv și încasarea sumelor, cu

remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de insolvabilitate Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

10