CASE OF SCHMIDT v. LATVIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Schmidt v. Letonia

-

22493/05

Hotărârea din 27.4.2017 [Secția a V-a]

Articolul 6

Proceduri civile

Articolul 6-1

Proces echitabil

Eșecul instanței de divorț de a asigura în mod adecvat citarea persoanei reclamate la proces:

încălcare

În fapt

– Reclamanta s-a separat de soțul ei cu care locuia în Riga (Letonia) și s-a mutat la fosta reședință a cuplului din Hamburg (Germania). Fără știrea reclamantei, soțul ei a intentat o acțiune de divorț în Letonia. Acesta a informat instanța care trebuia să judece divorțul că nu știa care este adresa curentă a soției. După o primă încercare eșuată de a comunica actele divorțului către reclamantă la adresa din Riga a cuplului, instanța de divorț a citat-o prin intermediul a două notificări publicate în Monitorul Oficial leton. Fără să cunoască despre existența procedurilor, reclamanta nu a participat la proces, iar divorțul a fost pronunțat în absența sa. În procedurile din fața Curții, aceasta s-a plâns, în baza articolului 6 § 1, că a fost privată de un proces echitabil.

În drept

– Articolul 6 § 1: Un studiu de drept comparat privind procedurile de citare din treizeci și una de state membre arătase că reclamanților li se cerea să indice adresa persoanelor reclamate. Dacă adresa nu le era cunoscută, trebuiau depuse eforturi rezonabile pentru a fi stabilită, această sarcină revenindu-le, în anumite state, instanțelor naționale, iar în altele, reclamantului sau unei alte părți cum ar fi procurorul, executorul judecătoresc sau reprezentantul special. Curtea a subliniat, totuși, că indiferent de abordarea aleasă, autoritățile naționale trebuiau să acționeze cu diligența cuvenită pentru a se asigura că reclamații sunt informați cu privire la procedurile intentate împotriva lor și să le dea posibilitatea să compară în fața instanțelor și să se apere.

Dreptul leton nu le cerea instanțelor naționale să întreprindă măsurile necesare pentru a stabili locul reședinței reclamatului din proprie inițiativă. Nici acestea, nici o altă persoană sau un alt oficial nu erau obligați să verifice dacă, lăsând la o parte condiția suficienței, au fost întreprinse măsuri pentru identificarea adresei reclamatului de către reclamant, sau să ofere garanții într-o situație în care reclamantul nu avea niciun interes să stabilească locul de reședință al reclamatului sau urmărea să-i ascundă această informație instanței. Curtea a subliniat că sarcina importantă a informării reclamaților privind procedurile inițiate împotriva lor nu putea fi lăsată la discreția reclamanților. În plus, instanțele naționale trebuiau să verifice veridicitatea informației prezentate de către reclamant către acestea. Totuși, în speță, în ciuda mai multor indicii că soțului îi era cunoscut locul reședinței reclamantei, instanța de divorț nu a purces la verificarea veridicității informației pe care a oferit-o acesta. Așadar, procedurile de divorț au fost incompatibile cu cerințele unui proces echitabil.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 5,000 EUR în privința prejudiciului moral suferit.