3ra-343/17 — contestarea actului administrativ

Prima instanță, Judecătoria Grigoriopol: N. Costin dosarul nr. 3ra-343/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

A. Panov, M. Moraru, V. Efros

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General al Poliției,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andriuță Eduard împotriva

Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Andriuță Eduard, casată integral hotărârea Judecătoriei

Grigoriopol din 29 septembrie 2016 și emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 27 aprilie 2016, Andriuță Eduard a depus cerere de chemare în judecată

împotriva MAI și IGP cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că a activat în cadrul organelor

afacerilor interne în funcția efectivului de comandă, fiind șef al Izolatorului de detenție

provizorie al CPR Soroca actualmente IP Soroca în perioadele 21 noiembrie 2003 - 15

octombrie 2004, 23 iulie 2010 - 15 iunie 2012 și 02 noiembrie 2012 – 05 martie 2013 și

în calitate de inspector serviciu escortă al secției management operațional al IP Soroca,

al IGP al MAI până în prezent.

Afirmă Andriuță Eduard că urmează a-i fi stabilită vechimea în muncă cu avantaje

cu calcularea a 2 luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu în perioada efectuării

serviciului în cadrul Izolatorului de detenție provizorie al CPR Soroca și escortă,

deoarece pe perioada efectuării serviciului în organele afacerilor interne în subdiviziunea

menționată a fost și este supus riscului sănătății și vieții personale, având contact direct

cu persoanele contagioase și respectiv a condițiilor nefavorabile de lucru.

Indică reclamantul că la 25 februarie 2016, s-a adresat cu cerere prealabilă către

MAI și Direcția resurse umane a IGP, prin care a solicitat efectuarea recalculării

vechimii în muncă cu includerea avantajelor, și anume două luni vechime în muncă

pentru o lună de serviciu în perioada activării în calitate de șef al Izolatorului de detenție

1

provizorie al CPR Soroca și inspector serviciu escortă al secției management operațional

al IP Soroca, fiindu-i stabilit dreptul de a primi pensie pe linia MAI. La 12 martie 2016,

a primit răspunsul Direcției resurse umane a IGP nr 34/3 A 70/16, prin care i s-a

comunicat că potrivit art. 2 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 militarilor, persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care au dreptul la

pensie li se stabilește pensia după eliberarea din serviciu. Calcularea vechimii în muncă

în vederea stabilirii pensiei în condițiile legii precizate și a Hotărârii Guvernului nr. 78

din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilite și

plata pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor CNA și sistemului penitenciar,

inclusiv luarea în calcul a anumitor perioade cu avantaje, se efectuează după eliberarea

din serviciu la cererea titularului acestui drept.

Declară Andriuță Eduard că la 16 martie 2016 a mai primit încă o scrisoare de la

IGP prin care a fost informat că potrivit art. 20 din Legea privire la petiționare nr. 190

din 19 iulie 1994, petițiile adresate a doua oară care nu conțin argumente ori informații

noi nu se reexaminează. De fapt, dânsul s-a adresat către MAI și IGP concomitent cu

două scrisori diferite după conținut, dar a primit răspuns doar de la IGP, prin care nu a

fost informat dacă la vechimea în muncă se ține cont de prevederile pct. 8 lit. (d) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994. În răspunsul IGP se indică că numai

la eliberarea din MAI i se va comunica dacă se ține cont de prevederile legii sus-numite

și nicidecum nu la momentul de față.

Consideră reclamantul neîntemeiat răspunsul IGP, în condițiile în care dacă ar fi

știut care este vechimea sa în muncă și dacă este calculată cu avantaje, ar fi cunoscut

dacă la moment întrunește sau nu condițiile de pensionare. Astfel, la 21 martie 2016

reclamantul s-a adresat către Șeful Direcției resurse umane a IGP cu cerere, unde a

invocat că nu-i este clar dacă calcularea la calcularea vechimii sale în muncă se va ține

cont de înlesnirile prevăzute de lege, prin răspunsul IGP nr. 34/3-A-98/16 din 06 aprilie

2016 fiindu-i comunicat că la data de 07 aprilie 2016, vechimea sa calendaristică în

cadrul subdiviziunilor MAI constituie 16 ani 08 luni 05 zile, dânsul nebeneficiind de

înlesniri la calcularea vechimii în muncă.

Indică Andriuță Eduard că acțiunile MAI și IGP sunt ilegale, riscul la care sunt

supuși colaboratorii izolatoarelor și escorte fiind reflectate în numeroase condamnări ale

Republicii Moldova la CEDO. Mai mult ca atât, subdiviziunile în care a activat și

activează în prezent sunt destinate pentru deținerea persoanelor care cad sub evidența

reglementării din punctul 6 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și sistemul penitenciar,

colaboratorilor CNA.

Solicită obligarea MAI și IGP să-i recalculeze vechimea în muncă cu includerea

avantajelor de două luni vechime pentru o lună în serviciu pe perioada activității sale în

cadrul Izolatorului de detenție provizorie al CPR Soroca actualmente IP Soroca, și

anume 21 noiembrie 2003 - 15 octombrie 2004, 23 iulie 2010 - 15 iunie 2012 și 02

noiembrie 2012 – 05 martie 2013 și în Serviciul escortă al Secției management

operațional al IP Soroca în perioada 24 mai 2013 până în prezent.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 29 septembrie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca tardivă și neîntemeiată.

Instanța de judecată a ajuns la concluzia că răspunsul IGP nr. 34/3-A-80/16 din 12

martie 2016, recepționat de către reclamantul Andriuță Eduard la 16 martie 2016, a fost

contestat în instanța de judecată cu încălcarea termenului de 30 zile stabilit de Legea

contenciosului administrativ, cererea de chemare în judecată fiind depusă abia la 27

aprilie 2016. Totodată, instanța de fond a constatat că activitatea lui Andriuță Eduard în

cadrul izolatoarelor de detenție provizorie, nu cade sub incidența prevederilor Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544

din 23 iunie 1993 și respectiv, nu poate beneficia de calcularea vechimii în muncă cu

înlesniri.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Andriuță Eduard, casată integral hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din

29 septembrie 2016 și emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii. S-a obligat IGP să

efectueze recalcularea vechimii în muncă a lui Andriuță Eduard cu includerea

avantajelor de două luni vechime pentru o lună în serviciu, pe perioada activității sale în

cadrul Izolatorului de detenție provizorie și escortă al CPR Soroca, și anume 21

noiembrie 2003 - 15 octombrie 2004, 23 iulie 2010 - 15 iunie 2012 și 02 noiembrie 2012

– 05 martie 2013 și în Serviciul escortă al Secției management operațional al IP Soroca

al IGP al MAI în perioada 24 mai 2013 și până la data adoptării prezentei decizii.

Instanța de apel a conchis că, concluzia Judecătoriei Grigoriopol de a respinge

acțiunea ca tardivă este eronată, deoarece Andriuță Eduard contestă răspunsul IGP nr.

34/3-A-98/16 din 06 aprilie 2016, prin care i s-a comunicat că la data de 07 aprilie 2016,

vechimea calendaristică în cadrul subdiviziunilor MAI constituie 16 ani 08 luni 05 zile,

dânsul nebeneficiind de înlesniri la calcularea vechimii în muncă. Prin urmare, acțiunea

nu este tardivă, cererea de chemare în judecată fiind depusă la 27 aprilie 2016, adică în

termenul de 30 zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ. Curtea de apel

Chișinău a indicat că pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate este

necesar ca persoana să întrunească două condiții: instituția în care persoana execută

serviciul să fie o subdiviziune indicată în pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21

februarie 1994 și să-și exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire

penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici. Astfel, la cazul din speță sunt

întrunite ambele condiții, or, izolatoarele de detenție provizorie cad sub incidența

prevederilor pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

La 13 februarie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, IGP a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016 și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.

În susținerea recursului, IGP a invocat interpretarea în mod eronat a legii de către

instanța de apel și neaplicarea legii care urma a fi aplicată, precum și aprecierea arbitrară

a circumstanțelor pricinii.

Indică recurentul că legislatorul a stabilit expres că poate fi inclusă în vechimea în

serviciul poliției doar vechimea în serviciu în cadrul afacerilor interne stabilită până la

3

data intrării în vigoare a Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.

320 din 27 decembrie 2012, iar unica autoritate care putea să stabilească vechimea în

muncă în cadrul organelor afacerilor interne era MAI. Prin urmare, IGP nu poate fi

obligat la stabilirea vechimii în muncă din cadrul afacerilor interne, această competență

revenindu-i în exclusivitate MAI, or, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 320 din 27

decembrie 2012 nu exista ca entitate juridică și ca angajator.

La 22 februarie 2017, în adresa intimaților Andriuță Eduard și MAI a fost

expediată copia recursului declarat de IGP, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 30 martie 2017, Andriuță Eduard a depus referință, solicitând declararea

inadmisibil a recursului IGP, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, argumentele invocate fiind deja studiate și verificate

de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

Alte referințe nu au parvenit.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și obiecțiile

expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către IGP este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către IGP nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de

către IGP precum că nu poate fi obligat de a stabili vechimea în muncă din cadrul

afacerilor interne a lui Andriuță Eduard, această competență revenindu-i în exclusivitate

MAI, deoarece debitor al obligației de achitare a sumelor bănești ce rezultă din

raporturile de muncă este entitatea în subordinea căruia activează creditorul obligației la

momentul înaintării acțiunii. Astfel, intimatul-reclamant Andriuță Eduard este angajat în

subordinea IGP și respectiv, efectuează recalcularea vechimii în muncă recurentul-pârât.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către IGP ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5