3ra-1070/17 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1070/17 prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru) Judecător: N. Costin instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: A. Minciuna, I. Cotruță, L. Popova Î N C H E I E R E 18 octombrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Roman Sergiu, reprezentat de avocatul Pîcălău Dorian împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 02 februarie 2017, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La data de 12 ianuarie 2016, Roman Sergiu, reprezentat de avocatul Pîcălău Dorian, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

In motivarea acțiunii a invocat că a activat în cadrul organelor afacerilor interne ale RM, începând cu 20 iunie 2005 până la 02 iulie 2010, în cadrul Batalionului serviciului de escortă și pază al Comisariatului General de Poliție, precum și Izolatorului de detenție Preventivă al CGP mun. Chișinău. Menționează că deși a activat în cadrul unei instituții ca cea de tip penitenciar, la recalcularea eficientă al vechimii în muncă, în privința dânsului nu au fost luate în considerație dispozițiile Hotărârii Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie 1994 și art. 33 alin. (2) al Legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996 în vigoare până la 21 martie 2008, care-i protejează drepturile la eliberarea din serviciul MAI al RM, fapt ce a influențat asupra cuantumului pensiei calculate și achitate.

Indică reclamantului că considerându-se lezat în drepturi la data de 03 noiembrie 2015 a intervenit cu o cerere prealabilă, către Ministerul Afacerilor Interne al RM, solicitând să i se comunice despre vechimea sa de muncă în cadrul MAI al RM, inclusiv în subdiviziunile acesteia, recalcularea vechimii în muncă cu avantaje conform legislației în vigoare, eliberarea copiilor de pe materialele dosarului de 1 pensionare, a calculelor vechimii în muncă, precum și să-i se comunice despre perioada de activitate și serviciu în cadrul Izolatorului de detenție preventivă, conform datelor ce le deține, în aceste subdiviziuni fiind supus riscului sănătății și vieții, ca rezultat al faptului, că era în contact direct cu persoanele reținute, arestate contravențional și penal, inclusiv contagioase din punct de vedere al maladiilor ce le suportau.

Mai menționează, reclamantul că la data de 14 decembrie 2015 prin intermediul poștei, în adresa avocatului Dorin Pîcălău, nominalizat în cererea prealabilă, au parvenit o parte din documentele solicitate însă fără a i se comunica calcularea vechimii în muncă cu avantaje, solicitarea în acest sen fiind lăsată fără examinare din motivul omiterii termenului de prescripție. În așa mod, consideră reclamantul că i-au fost lezate drepturile deoarece prin Ordinul Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău nr.6 ef. din 02 iulie 2010, a demisionat din cadrul organelor afacerilor interne cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului Afacerilor Interne al RM, începând cu luna septembrie anul 2010, astfel fiindu-i calculată vechimea în muncă de 20 ani, 2 luni, 7 zile.

Astfel, susține că angajatorul - Ministerul Afacerilor Interne al RM, urma să-i calculeze vechimea în muncă cu avantaje, calculându-se 2 luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu pentru perioada efectuării serviciului în cadrul Batalionului Serviciului Escortă și Pază pentru perioada de activitate precum și în cadrul Izolatorului, pe perioada de timp 20 iunie 2005 - 02 iulie 2010, deoarece pe perioada efectuării serviciului în organele afacerilor interne și anume în subdiviziunile menționate, dânsul a fost supus riscului sănătății și vieții având contact direct cu persoanele reținute, inclusiv contagioase.

În drept, își întemeiază cerințele în baza prevederilor Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, pct. 8 al Hotărârii Guvernului cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar nr. 78 din 21 februarie 1994, și art. 33 alin. (2) din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996 (în vigoare până la 21 martie 2008). Solicită Roman Sergiu obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM să efectueze recalcularea vechimii în muncă, cu includerea avantajelor - două luni vechime pentru o lună în serviciu, pentru perioada de activitate în cadrul Batalionului serviciului escortă și pază a Comisariatului General de Poliție, precum și a Izolatorului de Detenție Preventivă al CGP mun.

Chișinău, actualmente IPG mun. Chișinău, și efectuarea recalculării indemnizației de concediere a pensiei cu achitarea diferenței respective. La data de 02 februarie 2017, reprezentantul reclamantului a depus o cerere de concretizare a cerințelor în care a indicat că solicită recalcularea vechimii în muncă cu coeficientul 2, adică 2 luni de activitate calculată pentru o lună de activitate de muncă efectuată întrucât, în perioada de timp 29 august 2002 - 20 iunie 2005 a activat în calitate de polițist ce efectua escortarea persoanelor deținute, arestate penal precum și contravențional, iar în perioada de timp 20 iunie 2005 - 05 februarie 2010 a activat în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie al CGP Chișinău, actual DP 2 mun.

Chișinău, al Ministerului Afacerilor Interne al RM, unde activitatea sa a fost legată de persoane deținute, arestate. În același timp a menționat reclamantul că pârâtul nu neagă temeinica pretențiilor înaintate, însă indică la faptul omiterii termenului de prescripție de 3 ani, care însă consideră reclamantul că în speță, potrivit legislației în vigoare este imprescriptibil. Solicită Roman Sergiu, repunerea în termen și admiterea acțiunii în sensul formulat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 02 februarie 2017, acțiunea a fost admisă, fiind obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să efectueze recalcularea vechimii în muncă lui Roman Sergiu cu includerea în ea a avantajelor două luni vechime pentru o lună în serviciu, pentru perioada efectuării serviciului în cadrul Izolatorului de detenție Provizorie a Comisariatului General de Poliție (în prezent Direcția de Poliție Chișinău al Ministerului Afacerilor Interne al RM în perioada de activitate 29 februarie 2002 - 05 februarie 2010. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 04 august 2017 Ministerul Afacerilor Interne al RM declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind tardivă și neîntemeiată. În motivarea recursului cu referire la circumstanțele cauzei a indicat că refuzul în calcularea vechimii în muncă lui Roman Sergiu cu înlesniri este întemeiat și bazat pe norme legale.

În context invocând prevederile pct. 8 din Hotărârea Guvernului cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor CNA și a sistemului penitenciar nr. 78 din 21 decembrie 1994, și art. 33 alin. (2), (3) din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996, insistă recurentul că că Batalionul serviciului escortă și pază al CGP a mun. Chișinău nu face parte din structura sistemului penitenciar, iar activitatea lui Roman Sergiu nu cade sub incidența prevederilor legale ce reglementează calcularea vechimii în muncă cu înlesniri.

Totodată consideră că la soluționarea litigiului în speță urmează a fi luat în considerație și termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani, în interiorul căruia persoana poate să-și apere dreptul încălcat pe calea intentării unei acțiuni în instanța de judecată, deoarece potrivit normelor legale menționate mai sus, vechimea în muncă în vederea acordării pensiei cu înlesniri se calculează doar pentru perioada activității nemijlocit în subdiviziunile sistemului penitenciar. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel din 03 mai 2017, a fost recepționată de Ministerul Afacerilor Interne al RM la data 23 iunie 2017, fapt reflectat în avizul de recepție CN 07 din 23 iunie 2017 (f. d. 85). 3 În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul Ministerul Afacerilor Interne al RM s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 04 august 2017, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, în termen. La data de 29 august 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimatul Roman Sergiu nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele 4 de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druță Tamara Chișca-Doneva 5