3ra-1070/17 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1070/17

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru)

Judecător: N. Costin

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, I. Cotruță, L. Popova

Î N C H E I E R E

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Roman Sergiu,

reprezentat de avocatul Pîcălău Dorian împotriva Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 02 februarie 2017, prin

care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La data de 12 ianuarie 2016, Roman Sergiu, reprezentat de avocatul Pîcălău

Dorian, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor

Interne al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

In motivarea acțiunii a invocat că a activat în cadrul organelor afacerilor

interne ale RM, începând cu 20 iunie 2005 până la 02 iulie 2010, în cadrul

Batalionului serviciului de escortă și pază al Comisariatului General de Poliție,

precum și Izolatorului de detenție Preventivă al CGP mun. Chișinău.

Menționează că deși a activat în cadrul unei instituții ca cea de tip penitenciar,

la recalcularea eficientă al vechimii în muncă, în privința dânsului nu au fost luate în

considerație dispozițiile Hotărârii Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie 1994 și art.

33 alin. (2) al Legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996

în vigoare până la 21 martie 2008, care-i protejează drepturile la eliberarea din

serviciul MAI al RM, fapt ce a influențat asupra cuantumului pensiei calculate și

achitate.

Indică reclamantului că considerându-se lezat în drepturi la data de 03

noiembrie 2015 a intervenit cu o cerere prealabilă, către Ministerul Afacerilor Interne

al RM, solicitând să i se comunice despre vechimea sa de muncă în cadrul MAI al

RM, inclusiv în subdiviziunile acesteia, recalcularea vechimii în muncă cu avantaje

conform legislației în vigoare, eliberarea copiilor de pe materialele dosarului de

1

pensionare, a calculelor vechimii în muncă, precum și să-i se comunice despre

perioada de activitate și serviciu în cadrul Izolatorului de detenție preventivă,

conform datelor ce le deține, în aceste subdiviziuni fiind supus riscului sănătății și

vieții, ca rezultat al faptului, că era în contact direct cu persoanele reținute, arestate

contravențional și penal, inclusiv contagioase din punct de vedere al maladiilor ce le

suportau.

Mai menționează, reclamantul că la data de 14 decembrie 2015 prin

intermediul poștei, în adresa avocatului Dorin Pîcălău, nominalizat în cererea

prealabilă, au parvenit o parte din documentele solicitate însă fără a i se comunica

calcularea vechimii în muncă cu avantaje, solicitarea în acest sen fiind lăsată fără

examinare din motivul omiterii termenului de prescripție.

În așa mod, consideră reclamantul că i-au fost lezate drepturile deoarece prin

Ordinul Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău nr.6 ef. din 02 iulie 2010, a

demisionat din cadrul organelor afacerilor interne cu dreptul de a primi pensie pe

linia Ministerului Afacerilor Interne al RM, începând cu luna septembrie anul 2010,

astfel fiindu-i calculată vechimea în muncă de 20 ani, 2 luni, 7 zile.

Astfel, susține că angajatorul - Ministerul Afacerilor Interne al RM, urma să-i

calculeze vechimea în muncă cu avantaje, calculându-se 2 luni vechime în muncă

pentru o lună de serviciu pentru perioada efectuării serviciului în cadrul Batalionului

Serviciului Escortă și Pază pentru perioada de activitate precum și în cadrul

Izolatorului, pe perioada de timp 20 iunie 2005 - 02 iulie 2010, deoarece pe perioada

efectuării serviciului în organele afacerilor interne și anume în subdiviziunile

menționate, dânsul a fost supus riscului sănătății și vieții având contact direct cu

persoanele reținute, inclusiv contagioase.

În drept, își întemeiază cerințele în baza prevederilor Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, pct. 8 al Hotărârii

Guvernului cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a

pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

sistemului penitenciar nr. 78 din 21 februarie 1994, și art. 33 alin. (2) din Legea cu

privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996 (în vigoare până la 21

martie 2008).

Solicită Roman Sergiu obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM să

efectueze recalcularea vechimii în muncă, cu includerea avantajelor - două luni

vechime pentru o lună în serviciu, pentru perioada de activitate în cadrul Batalionului

serviciului escortă și pază a Comisariatului General de Poliție, precum și a

Izolatorului de Detenție Preventivă al CGP mun. Chișinău, actualmente IPG mun.

Chișinău, și efectuarea recalculării indemnizației de concediere a pensiei cu achitarea

diferenței respective.

La data de 02 februarie 2017, reprezentantul reclamantului a depus o cerere de

concretizare a cerințelor în care a indicat că solicită recalcularea vechimii în muncă

cu coeficientul 2, adică 2 luni de activitate calculată pentru o lună de activitate de

muncă efectuată întrucât, în perioada de timp 29 august 2002 - 20 iunie 2005 a

activat în calitate de polițist ce efectua escortarea persoanelor deținute, arestate penal

precum și contravențional, iar în perioada de timp 20 iunie 2005 - 05 februarie 2010

a activat în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie al CGP Chișinău, actual DP

2

mun. Chișinău, al Ministerului Afacerilor Interne al RM, unde activitatea sa a fost

legată de persoane deținute, arestate.

În același timp a menționat reclamantul că pârâtul nu neagă temeinica

pretențiilor înaintate, însă indică la faptul omiterii termenului de prescripție de 3 ani,

care însă consideră reclamantul că în speță, potrivit legislației în vigoare este

imprescriptibil.

Solicită Roman Sergiu, repunerea în termen și admiterea acțiunii în sensul

formulat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 02 februarie 2017,

acțiunea a fost admisă, fiind obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să efectueze

recalcularea vechimii în muncă lui Roman Sergiu cu includerea în ea a avantajelor

două luni vechime pentru o lună în serviciu, pentru perioada efectuării serviciului în

cadrul Izolatorului de detenție Provizorie a Comisariatului General de Poliție (în

prezent Direcția de Poliție Chișinău al Ministerului Afacerilor Interne al RM în

perioada de activitate 29 februarie 2002 - 05 februarie 2010.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 04 august 2017 Ministerul Afacerilor Interne al RM declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă ca fiind tardivă și neîntemeiată.

În motivarea recursului cu referire la circumstanțele cauzei a indicat că refuzul

în calcularea vechimii în muncă lui Roman Sergiu cu înlesniri este întemeiat și bazat

pe norme legale.

În context invocând prevederile pct. 8 din Hotărârea Guvernului cu privire la

modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor CNA și a sistemului penitenciar nr. 78

din 21 decembrie 1994, și art. 33 alin. (2), (3) din Legea cu privire la sistemul

penitenciar nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996, insistă recurentul că că Batalionul

serviciului escortă și pază al CGP a mun. Chișinău nu face parte din structura

sistemului penitenciar, iar activitatea lui Roman Sergiu nu cade sub incidența

prevederilor legale ce reglementează calcularea vechimii în muncă cu înlesniri.

Totodată consideră că la soluționarea litigiului în speță urmează a fi luat în

considerație și termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani, în interiorul căruia

persoana poate să-și apere dreptul încălcat pe calea intentării unei acțiuni în instanța

de judecată, deoarece potrivit normelor legale menționate mai sus, vechimea în

muncă în vederea acordării pensiei cu înlesniri se calculează doar pentru perioada

activității nemijlocit în subdiviziunile sistemului penitenciar.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din 03 mai 2017, a fost recepționată de Ministerul Afacerilor Interne al RM la data 23

iunie 2017, fapt reflectat în avizul de recepție CN 07 din 23 iunie 2017 (f. d. 85).

3

În consecință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul Ministerul

Afacerilor Interne al RM s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 04

august 2017, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, în termen.

La data de 29 august 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia

recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimatul Roman Sergiu nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și

nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne

al RM în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

4

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

5