3ra-845/17 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-845/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: G. Bivol

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Oleg Sternioală

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Costișanu

Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire

la recalcularea vechimii în muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Costișanu Vasile, casată hotărârea Judecătoriei

Centru, municipiul Chișinău din 5 noiembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La data de 29 mai 2015 Costișanu Vasile a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu

privire la recalcularea vechimii în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în cadrul organelor

afacerilor interne ale Republicii Moldova începând cu 29 noiembrie 1990 și până

la 05 aprilie 2005, în funcții ale efectivului de trupă, comandant de grupă al

Batalionului serviciului escortă și pază al Comisariatului de Poliție, mun. Chișinău.

De asemenea, reclamantul a menționat că la data de 01 aprilie 2015 a

înaintat Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova o cerere prealabilă

prin care a solicitat efectuarea recalculării vechimii sale în muncă, cu includerea în

ea a avantajelor de 2 luni vechime pentru o lună în perioada efectuării serviciului

în cadrul Batalionului serviciului escortă, și anume 21 februarie 1994 – 05 aprilie

2005, dat fiind faptul că pe perioada efectuării serviciului în organele afacerilor

interne și anume în subdiviziunea menționată, a fost supus riscului sănătății și vieții

având contact direct cu persoanele contagioase, bolnavi psihici, infectați HIV, cu

tuberculoză, și alte maladii periculoase.

1

Susține că, prin răspunsul Direcției generale resurse umane nr. 10/V-C162

din 06 mai 2015, a fost informat că, cererea sa prealabilă a fost lăsată fără

soluționare din motivul omiterii termenului de prescripție.

Afirmă reclamantul că în termenul stabilit de lege, Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova nu a examinat și nu a soluționat cererea prealabilă

și, mai mult ca atât a admis și încălcarea termenului de examinare a cererii

prealabile.

Relatează că riscul la care au fost supuși colaboratorii de poliție pe parcursul

serviciului în cadrul Batalionului serviciului escortă și pază al Comisariatului de

Poliție mun. Chișinău, a fost reflectat în cadrul Notei informative a Procuraturii

mun. Chișinău nr. 12-6d/04 din 15 decembrie 2004, în Nota informativă a

Ministerului Justiției nr. 04/3883 din 17 mai 2006, actul comisiei formate a

Direcției medicale a MAI nr. 17/7-55 din 24 noiembrie 2006, cât și prin hotărârea

Parlamentului nr. 370 din 28 decembrie 2005 privind rezultatele controlului

efectuat de Comisia parlamentară specială asupra situației preveniților ținuți în

stare de arest în izolatorul de urmărire penală nr. 13 al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare ale căror dosare se află pe rol în instanțele judecătorești, inclusiv și

prin numeroasele condamnări a Republicii Moldova de către Curtea Europeană a

Drepturilor Omului.

Solicită recunoașterea faptului încălcării de către Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova a termenului legal de examinare a cererii prealabile

înaintate și obligarea acestuia să efectueze recalcularea vechimii în muncă a

reclamantului, cu includerea în ea a avantajelor de două luni vechime în muncă

pentru o lună în serviciu, pe perioada activării sale în cadrul Batalionului

serviciului escortă în perioada 21 februarie 1994 – 05 aprilie 2005.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 5 noiembrie 2015

acțiunea a fost respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Costișanu Vasile, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 05 noiembrie și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

admisă parțial. A fost obligat Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

să efectueze recalculul vechimii în muncă a lui Costișanu Vasile cu includerea în

ea a avantajelor 2 luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu, pe perioada

activării în cadrul Batalionului serviciului escortă în perioada de activitate 21

februarie 1994 – 05 aprilie 2005, iar în partea reparării prejudiciului moral acțiunea

a fost respinsă.

La data de 16 mai 2017 Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că concluzia instanței de apel cu privire la

faptul că acțiunea civilă înaintată de Costișanu Vasile este în interiorul termenului

de prescripție este una eronată, or în speță termenul de prescripție a început să

curgă de la data eliberării din serviciu a lui Costișanu Vasile – 05 aprilie 2005.

2

Astfel, insistă că urmează a fi apreciate critic constatările instanței de apel

precum că intimatul a aflat despre vechimea sa în serviciu în 2015, or aceasta se

bazează doar pe declarațiile sale, nefiind aduse probe pertinente și concludente în

acest sens.

Menționează că intimatul a avut acces la dosarul său personal în orice

moment după eliberarea sa din serviciu, drept de care însă nu s-a folosit.

Prin urmare, reiterează că intimatul a omis termenul de prescripție prevăzut

de art. 267 alin. (1) Cod civil, iar repunerea în termen nu a solicitat.

Consemnează că prin respectarea prescripției legislatorul garantează

apărarea ambelor părți, pentru reclamant dreptul la acțiune, iar pentru pârât dreptul

la apărare împotriva reclamantului.

În altă ordine de idei invocă că decizia Curții de Apel din 18 ianuarie 2017

nu este motivată în partea admiterii cerințelor intimatului cu privire la recalcularea

vechimii în muncă cu avantaje, or în decizia contestată instanța de apel a făcut doar

trimitere la unele prevederi legale, fără însă a motiva aplicabilitatea acestora la

speță și în raport cu materialul probator anexat la dosar.

Susține că prevederile legale în baza cărora instanța de apel a admis cerințele

intimatului, și anume Legea nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul

penitenciar și pct. 8 lit. d) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 decembrie 1994 cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor

afacerilor interne și sistemului penitenciar, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție nu pot fi aplicate situației din speță, întrucât intimatul a activat în

cadrul organelor afacerilor interne, și nu în cadrul sistemului penitenciar.

În urma celor enunțate, consideră că pentru calcularea vechimii în muncă cu

înlesnirile solicitate este necesar ca persoana să întrunească două condiții și anume:

ca instituția în care persoana execută serviciul să fie o subdiviziune a

Departamentului Instituțiilor Penitenciare și să-și exercite serviciul nemijlocit în

închisori, izolatoare de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.

Relevă că normele de drept prevăd calcularea vechimii în muncă cu avantaje

pentru unii angajați ai sistemului penitenciar și nicidecum pentru angajații

Batalionului serviciului escortă și pază, activitatea căruia a fost guvernată de Legea

nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentului copia deciziei integrale la data de 09 martie 2017, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire nr. 2904 (f. d. 103), și a fost recepționată la data de 16 martie

2017, fapt confirmat prin data de pe ștampila de intrare nr. 710 aplicată pe

scrisoarea de însoțire.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 16 mai 2017, în termen.

3

La data de 19 iunie 2017, în adresa intimatului Costișanu Vasile a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii

a referinței.

Prin referința depusă la 17 iulie 2017 Costișanu Vasile a solicitat declararea

recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

4

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Oleg Sternioală

Tamara Chișca-Doneva

5