2ri-68/17 — atragerea la răspunderea subsidiară

2ri-68/17 — atragerea la răspunderea subsidiară (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2ri-68/17

Judecător: E.Clim

D E C I Z I E

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Ion Druță, Galina Stratulat,

Dumitru Mardari, Iuliana Oprea

judecând recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Adamver Grup”, Rotaru Valentin, în cauza intentată la cererea lichidatorului

Societății cu Răspundere Limitată „Adamver Grup”, Rotaru Valentin împotriva

Veronicăi Zagorneanu privind atragerea la răspunderea subsidiară,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2016, prin care a

fost respinsă cererea de atragere la răspundere subsidiară,

CONSTATĂ:

La 18.08.2015, lichidatorul SRL „Adamver Grup”, Rotaru Valentin, a depus

cerere cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a administratorului debitorului

Zagorneanu Veronica și încasarea sumei.

În motivarea cererii lichidatorul a indicat că prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 24 aprilie 2014, s-a admis spre examinare cererea introductivă cu

privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privința SRL „Adamver Grup”,

fiind numit în calitate de administrator provizoriu Rotaru Valentin.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2014, s-a intentat procedura

simplificată a falimentului față de SRL „Adamver Grup” și desemnat în calitate de

lichidator Rotaru Valentin.

Suma totală a creanțelor debitorului SRL „Adamver Grup” constituie 100

962,25 lei. Din răspunsurile primite la notificări a constatat că debitorul nu dispune

de bani, bunuri mobile și imobile.

La întocmirea actului de carență și bilanțului de lichidare, a constatat că SRL

„Adamver Grup” nu dispune de bani, bunuri mobile și imobile, fiind imposibilă

onorarea obligațiilor față de creditori.

Susține că la 20.05.2015, Adunarea creditorilor a aprobat actul de carență și

bilanțul de lichidare din 05.05.2015, obligând lichidatorul să adreseze instanței de

insolvabilitate cerere cu privire la tragerea la răspundere patrimonială a membrilor

organelor de conducere a debitorului.

Menționează că în rezultatul examinării actelor contabile, a constatat că la

18.04.2014, Primăria com. Lozova, r-l Strășeni a depus cerere introductivă cu privire

la intentarea procesului de insolvabilitate în privința SRL „Adamver Grup”,

invocând că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2011 s-a încasat

de la debitor datoria la plata contractului de locațiune în mărime de 81 962 lei și taxa

de stat în mărime de 2 459 lei.

1

La 30.11.2012, Primăria com. Lozova, r-l Strășeni a prezentat spre executare

titlul executoriu nr.2e-28/11 din 23.01.2012 emis de Curtea de Apel Chișinău, iar

prin încheierea executorului judecătoresc Bogdan Liliana nr.171-1630/12 din

31.11.2012 s-a intentat procedura de executare.

În cadrul procedurii de executare, administratorul debitorului Zagorneanu

Veronica a fost somată despre datoria existentă, fapt confirmat prin avizele de

recepție din 10 și 18 octombrie 2013.

Avocatul SRL „Adamver Grup”, Zagorneanu Artur, a prezentat executorului

judecătoresc explicație că debitorul nu desfășoară activitate și nu dispune de surse

financiare pentru a achita datoria față de Primăria com. Lozova, r-l Strășeni, iar prin

încheierea din 28.10.2013, executorul judecătoresc a restituit fără executare

documentul executoriu, motivând că în cadrul procesului executării silite s-a

constatat că SRL „Adamver Grup” nu dispune de bunuri ce ar putea fi urmărite în

contul achitării datoriei.

Susține lichidatorul că incapacitatea de plată a debitorului a survenit încă în

anul 2013, iar membrii organelor de conducere au cunoscut despre existența

datoriilor și imposibilitatea achitării lor, însă nu au depus în instanța de

insolvabilitate cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate în privința SRL „Adamver Grup”.

Mai menționează că Zagorneanu Victoria nu a întreprins acțiuni pentru a evita

starea de insolvabilitate și îndatorarea față de creditori, precum și că din anul 2013

SRL „Adamver Grup” a încetat efectuarea plăților, prezentarea rapoartelor financiare

și dărilor de seamă, fapt confirmat prin răspunsul Direcției Generale pentru Statistică

nr.494 din 16.05.2014.

Consideră că creanțele creditorilor în sumă de 100 962,25 lei urmează a fi

încasate din contul administratorului debitorului Zagorneanu Veronica.

Cere lichidatorul SRL „Adamver Grup”, Rotaru Valentin, tragerea la răspundere

subsidiară a administratorului SRL „Adamver Grup”, Zagorneanu Veronica,

încasarea de la aceasta a sumei de 100 962,25 lei pentru distribuirea creditorilor

validați conform tabelului definitiv.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016, s-a respins cererea

lichidatorului SRL „Adamver Grup”, Rotaru Valentin cu privire la tragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului SRL

„Adamver Grup” ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 aprilie 2016, a fost admis recursul

declarat de către lichidatorul SRL „Adamver Grup”, Rotaru Valentin, casată

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016 cu restituirea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Rejudecând cauza, la 28 octombrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a emis

hotărârea prin care a respins ca neîntemeiată cererea lichidatorului SRL „Adamver

Grup”, Rotaru Valentin, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a SRL „Adamver Grup” în persoana administratorului

Zagorneanu Veronica.

Pentru a hotărî astfel, instanța de insolvabilitate a invocat prevederile art. 14

alin. (1)-(4), 247 alin. (1) și (2), 248 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din

29.06.2012, menționând că nu poate fi stabilită cu certitudine existența faptei ilicite

comisă de administratorul Zagorneanu Veronica prin nedepunerea în termen a cererii

2

introductive, având în vedere lipsa probelor ce ar atesta cert momentul intrării în

incapacitate de plată a debitorului insolvabil sau supraîndatorării acestuia.

Considerând ilegală hotărârea instanței de insolvabilitate, la 05.01.2017,

lichidatorul SRL „Adamver Grup”, Rotaru Valentin, a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28

octombrie 2016 și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de atragere la

răspundere subsidiară.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat argumentele expuse și în

cererea de atragere la răspundere subsidiară înaintată inițial.

Referitor la termenul de recurs, recurentul a indicat că prin intermediul poștei a

expediat cererea de recurs nemotivată, din motiv că nu a primit hotărârea motivată,

iar prin încheierea instanței de recurs din 16.11.2016, aceasta i-a fost restituită.

La 13.12.2016 a depus la instanța de insolvabilitate cerere de eliberare a

hotărârii motivate, pe care a recepționat-o ulterior prin poștă la 18.12.2016,

împrejurări pentru care solicită repunerea în termen a cererii de recurs.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu cererea de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit consideră că recursul declarat de

lichidatorul SRL „Adamver Grup”, Rotaru Valentin, este depus în afara termenului

de atac și urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în instanță

conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite

de legislația insolvabilității.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149

din 29.06.2012, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu

prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Potrivit art. 8 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, hotărârile și

încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta

lege.

Conform prevederilor art. 248 alin. (6) din aceeași lege, în toate cazurile, asupra

acțiunii prevăzute la alin.(1), instanța de insolvabilitate se pronunță prin hotărâre,

care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Dat fiind faptul că în procedura de insolvabilitate termenele de contestare cu

recurs coincid cu cele din CPC (Secțiunea 1 (15 zile și 5 zile), iar Legea

insolvabilității nu interzice acest lucru, persoana îndreptățită va putea solicita

repunerea în termen pentru depunerea recursului, aducând argumentele

corespunzătoare.

După cum denotă actele cauzei, hotărârea Curții de Apel Chișinău contestată cu

recurs, prin care a fost respinsă cererea lichidatorului de atragere la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, a fost emisă și

pronunțată la 28 octombrie 2016 (f.d. 116-122).

Recursul împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2016 a

fost depus de către lichidatorul SRL „Adamver Grup”, Rotaru Valentin la

05.01.2017 (f.d. 135), respectiv cu încălcarea termenului legal de 15 zile prevăzut de

art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

3

Faptul depunerii cererii de recurs în afara termenului de atac se confirmă prin

însuși solicitarea recurentului cu privire la repunerea în termenul de declarare a

recursului, care se constată, însă, a fi una neîntemeiată, deoarece motivele invocate

de recurent nu constituie temei de repunere, în sensul art. 116 CPC, deoarece nu

justifică neîndeplinirea actului de procedură în termen.

Potrivit art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au

omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către

instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului.

Astfel, instanța de recurs constată că nu poate constitui temei de repunere în

termen a recursului, argumentul recurentului precum că prin intermediul poștei a

expediat cererea de recurs nemotivată, din motiv că nu a primit hotărârea motivată,

iar prin încheierea instanței de recurs din 16.11.2016, aceasta i-a fost restituită, iar

după ce s-a adresat la 13.12.2016 la instanța de insolvabilitate cu cerere de eliberare

a hotărârii motivate, aceasta i-a expediat-o prin poștă la 18.12.2016.

Or, prin încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 02i-419/16 din 16 noiembrie

2016, s-a restituit lichidatorului SRL „Adamver Grup”, Rotaru Valentin cererea de

recurs declarată anterior, din motivul nemotivării ei, însă restituirea acesteia nu

împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsului, doar că

recurentul trebuie să respecte termenul de declarare.

Mai mult, restituirea cererii de recurs la 16.11.2016 din motivul nemotivării ei

și recepționarea hotărârii motivate abia la 18.12.2016, nu constituie temei de

repunere în termen a recursului.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt

oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului

sau inducerea sa în eroare.

Potrivit prevederilor art. 102 alin. (41) CPC, participanții la proces înștiințați în

mod legal o dată nu pot invoca ne citarea lor pentru efectuarea actelor de procedură

la o dată ulterioară.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că, pe parcursul

examinării cererii de atragere la răspundere subsidiară, recurentul Rotaru Valentin a

fost înștiințat în mod legal de către instanța de insolvabilitate despre ședințele de

judecată, fapt confirmat prin semnăturile aplicate pe recipise (f.d. 69, 88, 112) și pe

avizul de recepție a citației (f.d. 67).

Or, acesta fiind legal înștiințat despre ședințele instanței de insolvabilitate, urma

să depună diligența necesară pentru a se informa la ce etapă de examinare se află

cererea de atragere la răspundere subsidiară, precum și să solicite în termen util

hotărârea în caz de dezacord cu aceasta.

În acest sens, Colegiul constată că recurentul a solicitat eliberarea hotărârii

motivate abia la 13.12.2016 (f.d. 123), pe când legea imperativ stabilește atât

termenul de atac cu recurs de 15 zile din momentul pronunțării, cât și obligativitatea

respectării prevederilor art. 437 CPC la depunerea ei.

Din considerentele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că este lipsită de temei

cererea recurentului privind repunerea recursului în termen, or, acesta nu a adus

careva dovezi privind imposibilitatea sa de a lua cunoștință în termen util cu

4

hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2016 pentru a o

contesta, or recurentul a avut obligația de a se interesa de cursul procesului intentat.

Astfel, în condițiile în care recurentul a dispus de posibilitate reală să cunoască

mult mai înainte de 13.12.2016 hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău din 28

octombrie 2016 pe marginea cererii de atragere la răspundere subsidiară și să o

conteste, nu pot fi reținute argumentele recurentului de repunere în termenul de

declarare a recursului.

În circumstanțele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul lichidatorului

SRL „Adamver Grup” împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie

2016, ca fiind declarat cu omiterea termenului prevăzut de lege.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere

că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica

rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii

judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității

raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care

au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar

trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în

principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat

drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Urmare celor menționate și având în vedere faptul că recursul este depus cu

omiterea evidentă a termenului prevăzut de lege, iar cererea de repunere în termen

este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge ca fiind tardiv recursul

declarat de către Rotaru Valentin.

5

În conformitate cu art. 445 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se respinge cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Adamver

Grup”, Rotaru Valentin cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului.

Se respinge recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Adamver Grup”, Rotaru Valentin împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din

28 octombrie 2016, în cauza intentată la cererea lichidatorului Societății cu

Răspundere Limitată „Adamver Grup”, Rotaru Valentin împotriva Veronicăi

Zagorneanu privind atragerea la răspunderea subsidiară.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valentina Clevadî

Judecători Ion Druță

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Iuliana Oprea

6