2r-1052/16 — încasarea sumei

Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 2r-1052/16 Judecători: N. Cernat, L. Bulcag, A. Pahopol D E C I Z I E 28 decembrie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Grisenco Elena, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/319 împotriva lui Cercasova Irina și Grisenco Elena privind încasarea datoriei, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă în afara termenului legal, C O N S T A T Ă: La data de 07 octombrie 2015, reclamantul Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/319 (A.C.C.

- 55/319), s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Irinei Cercasova și Grisenco Elena, solicitînd încasarea datoriei. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat, că, prin procesul-verbal nr. 3 al Adunării Generale a A.C.C.-55/319 din 07.10.2013 a fost aprobat cuantumul plății obligatorii pentru gestionarea condominiului în mărime de 3 lei/m.p. pe lună pentru spații locative, iar în conformitate cu Hotărîrea Adunării generale a locatarilor A.C.C. - 55/319 din 10.07.2014, a fost aprobată decizia privind reparația capitală a rețelei de aprovizionare cu apă și canalizare din subsolul blocului. Potrivit deciziei aprobate, întru realizarea proiectului de investiții, fiecărui membru al A.C.C.- 55/319 i-a revenit obligația achitări a sumei de 1250 lei.

Menționează reclamantul că, conform prevederilor Legii privatizării fondului de locuințe, proprietarii de locuințe privatizate participă la cheltuielile comune de întreținere a locurilor de uz comun, a terenurilor de pe lîngă imobil, de reparație curentă și capitală a imobilului, a sistemelor inginerești interioare. Astfel, pîrîților, lunar le este înaintată spre plată suma de 149,40 lei pentru gestionarea condominiului, calculată reieșind din spațiul locativ de 49,8 m.p. Aceștia, însă, refuză achitarea facturii, fapt ce a generat acumularea datoriei pentru perioada de 13 luni, și anume august 2014 - august 2015, în suma totală de 1942,20 lei. La fel, pîrîții refuză achitarea sumei de 1250 lei, puse spre plată întru realizarea proiectului de investiții, în conformitate cu Hotărîrea Adunării generale a locatarilor A.C.C.

55/319 din 10.07.2014. În aceiași ordine, pîrîții refuză achitarea plății lunare în sumă de 22,40 lei pentru evacuarea deșeurilor, astfel acumulând o datorie în sumă de 336 lei. Relevă reclamantul că încercările de a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară, nu s-au soldat cu succes, fapt ce l-a determinat să se adreseze în judecată cu cererea respectivă. 1 Solicită reclamantul încasarea de la pîrîți a datoriei totale în mărime de 3528,20 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015, acțiunea a fost admisă integral, în sensul invocat. Împotriva hotărîrii instanței de fond, la data de 17 martie 2016, au depus apel Grisenco Elena și Cercasova Irina. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă peste termenul legal.

Neflind de acord cu încheierea menționată, Grisenco Elena a contestat-o cu recurs, care a fost admis prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016, cu casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. După parvenirea dosarului în Curtea de Apel Chișinău, părțile au fost chemate pentru soluționarea chestiunii punerii apelului pe rol, or, Curtea Supremă de Justiție nu s-a expus asupra faptului dacă apelul este depus în termen sau în afara termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC al RM, încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 fiind anulată pe motive de procedură.

În ședință de judecată apelanta Grisenco Elena, fiind asistată de avocatul Alexandru Bodrug, împuternicit în baza mandatului de asistență juridică Seria MA nr. 0803200 (f.d.81) a menționat că, la data de 19 februarie 2016, Grisenco Elena a primit dispozitivul hotărîrii instanței de fond, iar la data de 17 martie 2016 a depus cererea de apel, adică în termen. Reprezentantul intimatului ACC nr. 55/139 - Savin Radu, împuternicit în baza procurii din 29 ianuarie 2015 (f.d.29), a solicitat restituirea cererii de apel, din motiv că nu este confirmată poziția apelantei precum că a făcut cunoștință cu dispozitivul hotărîrii la data de 19 februarie 2016. Mai mult, Grisenco Elena a contestat cu apel hotărîrea primei instanțe doar atunci cînd a fost încasată suma de pe contul bancar al acesteia.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, a fost restituită cererea de apel depusă de Grisenco Elena și Cercasova Irina ca fiind depusă peste termenul legal. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menționînd că Grisenco Elena și Cercasova Irina, fără motive întemeiate, au declarat apel cu depășirea termenului legal de 30 de zile, care este un termen de decădere și nu au solicitat repunerea apelului în termen. Considerînd ilegală încheierea instanței de apel, la 28 noiembrie 2016, Grisenco Elena a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, cu punerea pe rol a cererii sale de apel.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanța de apel a emis o încheiere ilegală și pasibilă de a fi casată. Menționează recurentul Grisenco Elena că, nu a omis termenului de atac cu apel de 30 zile, deoarece a făcut cunoștință cu hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015 la data de 19 februarie 2016, iar la 17.03.2016 a declarat apel. La data de 16.12.2016, intimatul ACC nr. 55/139 a depus referință la recursul declarat de Grisenco Elena, invocând inadmisibilitatea acestuia. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

2 Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat și pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a circumstanțelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală și întemeiată. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acțiunile instanței la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menționate, Colegiul conchide că instanța de apel corect a restituit cererea de apel apelanților Grisenco Elena și Cercasova Irina, or, aceștia nu au depus cererea de apel în termenul legal de atac. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui. Potrivit art. 112 alin. (2) CPC, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. Conform art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art. 116 alin. 1-3 CPC, (1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

(2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Colegiul constată că, instanța de fond a pronunțat dispozitivul hotărîrii la 17 decembrie 2015. Deci, Grisenco Elena și Cercasova Irina, urmau să declare apel inclusiv pînă la 18 ianuarie 2016, termenul de declarare a apelului a început să curgă la data de 18 decembrie 2015, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărîrii contestate și a expirat la 18 ianuarie 2016, următoarea zi lucrătoare, după data de 16 ianuarie 2016, zi la care a expirat termenul de 30 zile stabilit de lege pentru declararea apelului, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului, însă cererea de apel a fost depusă de apelanți la data de 17 martie 2016 (f.d. 54-55), adică peste 90 de zile din momentul pronunțării dispozitivului hotărîrii.

Mai mult, 3 apelantul-recurent în cererea de apel nu a motivat nerespectarea acestui termen și nici nu a solicitat repunerea apelului în termen. Astfel, conchide instanța de recurs că, cererea de apel depusă de Grisenco Elena și Cercasova Irina la 17 martie 2016 este depusă în afara termenului legal, deoarece la depunerea apelului nu s-a respectat termenul de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii. Mai mult ca atît, Grisenco Elena și Cercasova Irina în cererea de apel nu au solicitat repunerea în termen. În asemenea circumstanțe de fapt și de drept Colegiul reține că, din perspectiva prevederilor art. 26 alin. (3) CPC, lipsa unei cereri expres a apelantului de repunere în termen este hotărîtoare pentru a dispune restituirea apelului ca fiind tardiv, or, instanța, din oficiu, nu este îndreptățită să invoce chestiunea de repunere în termen a apelului persoanei care nu a solicitat repunerea în termen.

În acest sens instanța de recurs conchide că textul legal relevant este clar, previzibil și lipsit de elemente de obscuritate. Concomitent, Colegiul menționează că conform recomandărilor Curții Supreme de Justiție, cererea de repunere în termen a instrumentului de atac, în orice caz, trebuie să fie exprimată din inițiativa persoanelor care contestă actul judecătoresc, or, repunerea în termen trebuie să fie solicitată de parte, instanța neputînd, în lipsa unei dispoziții legale exprese, să o pronunțe din oficiu cu încălcarea principiului dreptului de dispoziție a părților, chiar și în ipoteza în care din ansamblul materialului probator administrat în dosar ar reieși că partea a fost împiedicată de un motiv justificat în a-și îndeplini actul de procedură în termen.

Instanța de recurs apreciază critic argumentul recurentului - potrivit căruia nu a omis termenului de atac cu apel de 30 zile, deoarece a făcut cunoștință cu hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015 la data de 19 februarie 2016, iar la 17.03.2016 a declarat apel - or, această afirmație are un caracter declarativ, nefiind imputabilă situației în cauză prin prisma faptului calculării termenului de declarare a apelului din ziua pronunțarea dispozitivului hotărârii și nu din momentul în care s-a făcut cunoștință cu acesta. Sub aceste aspecte, Colegiul notează că, CtEDO în jurisprudența sa promovează cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

În acest sens, Colegiul conchide că instanța de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunțării dispozitivului, așa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC și corect a restituit cererea de apel apelanților Grisenco Elena și Cercasova Irina, or, aceștia nu au depus cererea de apel în termenul legal de atac și nici nu au solicitat repunerea în termen. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou 4 descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanțelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul autorității de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Grisenco Elena nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ținînd cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Se respinge recursul declarat de Grisenco Elena. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/319 împotriva lui Cercasova Irina și Grisenco Elena privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 5