2ra-1788/17 — Obligarea efectuării recalculării plătii pentru consumul de apă.

Dosarul nr. 2ra-1788/17

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău

Judecător: V. Jomiru-Niculiță

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, I. Secrieru și A. Danilov

Î N C H E I E R E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa

de construcție a locuințelor nr. 51,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Andrei

Russu împotriva Cooperativei de construcție a locuințelor nr. 51, cu privire la obligarea

efectuării recalculării plății pentru consumul de apă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, fiind menținută

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 octombrie 2015,

a c o n s t a t a t:

La 03 aprilie 2015, Andrei Russu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

CCL nr. 51, cu privire la obligarea efectuării recalculării plății pentru consumul de apă.

În motivarea pretențiilor a indicat că în ordinul de încasare a numerarului nr.

122865683 parvenit de la ÎM „Infocom”, pentru luna februarie 2015, nu au fost corect

reflectați indicii reali ai contorului de evidență pentru consumul de apă instalat în

apartamentul nr. 69 din bd. Moscovei, nr. 2, mun. Chișinău, respectiv s-a creat o datorie

neîntemeiată.

Reclamantul menționează că la 10 februarie 2014, a informat administrația CCL nr.

51 printr-o scrisoare despre faptul că începând cu 01 august 2013, în apartamentul nr. 69

din bd. Moscovei, nr. 2, mun. Chișinău nu locuiește nimeni și a solicitat de a lua în

considerare acest fapt la calcularea plății pentru serviciile comunale, iar la 31 octombrie

2014, a expediat în adresa pîrîtului o scrisoare, prin care a solicitat stoparea acțiunilor de

hărțuire morală și materială, prin aplicarea nemotivată a datelor eronate privind

consumul de apă.

Necătând la faptul că vecinii au confirmat că în apartamentul nominalizat nu

locuiește nimeni, CCL nr. 15 a solicitat dovezi privind consumul energiei electrice, care

1

au fost prezentate de către el, însă ultima, considerând neveridice și falsificate facturile

prezentate, a făcut o interpelare la ÎCS „RED Union Fenosa” SA pentru a obține o

confirmare asupra lipsei falsificării conturilor de consum pentru energia electrică din

apartamentul nr. 69 din bd. Moscovei, nr. 2, mun. Chișinău, iar prin răspunsul ultimei a

fost confirmat faptul că suspiciunile administrației CCL nr. 51 nu erau fondate.

Precizează reclamantul că ulterior, CCL nr. 51 a început să stabilească pentru

apartamentul nr. 69 din bd. Moscovei, nr. 2, nun. Chișinău un consum de minim 18 m3

de apă lunar, cu obligarea locatarului să achite acest consum, în așa mod pîrîtul a indicat

un consum de apă ireal de 1041 m3, pentru care urmează să achite o datorie în sumă de

2317,53 lei.

Specifică Andrei Russu că conform ultimului bon de plată, contorului de evidență a

consumului de apă, i-a expirat termenul de verificare la 21 aprilie 2014. Personal a

transmis contabilului CCL nr. 51, la 10 februarie 2014, copia buletinului de verificare a

contorului de apă, conform căruia contorul a fost verificat și admis pentru utilizare până

la 24 ianuarie 2019.

Consideră că prin acțiunile abuzive, ilegale ale administrației CCL nr. 51, se

încalcă drepturile sale protejate prin lege.

Solicită Andrei Russu obligarea CCL nr. 51 de a corecta datele de evidență a

consumului de apă pentru apartamentul nr. 69 din bd. Moscovei, nr. 2, mun. Chișinău și

de a indica în ordinul de plată pentru locatarul apartamentului nr. 69 din bd. Moscovei,

nr. 2, mun. Chișinău suma pentru consumul real de apă în mărime de 415,23 lei, cu

excluderea sumei de 1736 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 27 octombrie 2015, cererea

de chemare în judecată înaintată de Andrei Russu împotriva Cooperativei de construcție

a locuințelor nr. 51, cu privire la obligarea efectuării recalculării plății pentru consumul

de apă a fost admisă. A fost obligată CCL nr. 51 să excludă suma de 1736 lei din

factura de plată a consumului de apă pentru apartamentul nr. 69 din bd. Moscovei, nr. 2,

mun. Chișinău, care aparține lui Andrei Russu (f.d. 51, 86).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor

probelor prezente și a constatat că cerințele invocate în cererea de chemare în judecată

se încadrează în prevederile legii.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 27 mai 2016, CCL nr. 51

a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea mei noi hotărâri prin care acțiunea să fe respinsă.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, a fost respins apelul declarat

de CCL nr. 51, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27

octombrie 2015 (f.d. 122, 123-129).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

sunt neîntemeiate și care nu și-au găsit reflectarea în probele acumulate la materialele

2

dosarului.

Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciere obiectivă și

justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și

procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 01 august 2017, Cooperativa de

construcție a locuințelor nr. 51, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de ape și hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu au

constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău, prin care la 22 mai 2017 a fost expediată copia decizie instanței de apel în

adresa părților (f.d. 130), fiind recepționată de către recurent la 06 iunie 2017 (f.d. 137).

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet din

3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe

recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 1 septembrie 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la

2 octombrie 2017, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

intimatul Russu Andrei a solicita declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă

3

recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 51 se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4