2rac-548/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: M. Ţurcan dosarul nr. 2rac-548/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciună, Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 161, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Apă-Canal Chişinău” Societate pe Acţiuni împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 161 cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 161, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 03 februarie 2014, c o n s t a t ă La 30 mai 2013 „Apă-Canal Chişinău” SA a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 161 (în continuare CCL-161) cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 07 iunie 1999, a încheiat cu pîrîtul contractul nr. 409101 privind livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate în canalizarea municipală, obiectul contractului fiind livrarea apei potabile şi apei industriale din sistemul de alimentare cu apă din or. Chişinău prin branşament şi recepţionarea apelor uzate în sistemul comunal de canalizare, conform anexelor. Menţionează că conform pct. 3.2.1 din contractul menţionat, pîrîtul şi-a asumat obligaţiunea de a achita plăţile în termenele indicate în factură, însă în rezultatul neexecutării obligaţiunilor contractuale, pîrîtul a format o datorie debitorială faţă de SA „Apă-Canal Chişinău” în mărime de 319129,64 lei.

Susţine că la 04 aprilie 2013, SA „Apă-Canal Chişinău” a adresat pîrîtului reclamaţia nr. 11.04-08/42, însă ultimul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale. Afirmă că conform art. 514 din Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, iar conform art. 512 alin. (1) din Codul civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Solicită încasarea de la pîrîta a datoriei în sumă de 319129,64 lei şi a taxei de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 03 februarie 2014 acţiunea a fost admisă şi a fost încasată de la CCL nr. 161 în beneficiul SA „Apă- Canal Chişinău” suma de 319129,64 lei, cu titlu de datorie şi suma de 9537,88 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 328703,52 lei.

La 04 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, CCL nr. 161 a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de CCL-161, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 03 februarie 2014. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că la 07 iunie 1999, între Regia Apă-Canal, în prezent SA „Apă-Canal Chişinău” şi CCL nr. 161 a fost încheiat contractul nr. 4-091-01 pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate (f.d. 6-8).

Ulterior, la 28 martie 2007, între părţi a fost încheiat acordul adiţional la contract (f. d. 64). Conform pct. pct. 3.1.1 şi 3.1.3 din contractul menţionat, Regia Apă-Canal s-a obligat să asigure aprovizionarea cu apă a CCL nr. 161 în volum de 96000 m3/an, 8000 m3/lună orientativ şi să recepţioneze în sistemul municipal de canalizare apele uzate, ce corespund normativelor concentraţiei maxim admisibile a substanţelor poluate, reglementate de Regulile de recepţionare a apelor uzate industriale în sistemul de canalizare a or. Chişinău şi de alte documente normative. Conform pct. 3.2.1 din contract, CCL nr. 161 s-a obligat să achite costul apei consumate şi evacuarea apei uzate conform tarifelor fixate în lista de preţuri, iar în cazul depăşirii concentraţiei maxim-admisibile „CMA” pentru apele uzate evacuate, plata pentru apa livrată şi recepţionarea apelor uzate se va efectua conform tarifelor diferenţiate.

Din materialele dosarului rezultă că SA „Apă-Canal Chişinău” şi-a onorat obligaţiunile stipulate în contractul nr. 4-091-01 din 07 iunie 1999 pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate, însă lunar CCL nr. 161 nu achita suma integrală indicată în factură de către SA „Apă-Canal Chişinău” şi a acumulat o datorie pentru serviciile prestate de SA „Apă-Canal Chişinău” în sumă de 319129,64 lei, fapt ce se confirmă prin informaţia despre sumele achitate de locatarii CCL nr. 161 pentru serviciile prestate de SA „Apă-Canal Chişinău”, prezentată de către ÎM „Infocom” (f.d. 59-63). 2 Faptul existenţei datoriei se atestă şi prin actul de verificare pentru serviciile de furnizare a apei şi de recepţionare a apelor uzate la situaţia de la 31 martie 2013, ce justifică datoria în sumă de 319129,64 lei (f.d.

5). Instanţa de apel a reţinut că conform formularelor de lucru, anexate la materialele dosarului, CCL nr. 161 primea lunar informaţia despre volumul apei consumate şi apei uzate conform indicaţiilor contorului (f. d. 9-12, 54, 55). Totodată, CCL nr. 161 primea lunar facturile, în care erau indicate sumele de plată pentru serviciile acordate de SA „Apă-Canal Chişinău” (f. d. 28-37, 42-52). La fel, actele pricinii denotă faptul că SA „Apă-Canal Chişinău” a adus la cunoştinţa CCL nr. 161, prin reclamaţia nr. 11.04-08/42 din 04 aprilie 2013, despre datoria existentă la moment în mărime de 342315,65 lei şi i-a propus să-şi onoreze obligaţiunile.

La caz, instanţa de apel a mai menţionat că apelanta CCL nr. 161 nu a prezentat probe pertinente şi veridice, care ar confirma că ar fi contestat facturile întocmite de intimată sau că s-a plîns ultimei că facturile nu ajung la destinaţie, sau ar fi solicitat intimatei să-i fie expediate la o anumită adresă, alta decît cea, la care de obicei furnizorul le expedia. Or, preşedintele CCL nr. 161, în virtutea funcţiei deţinute, era conştient de faptul că pe adresa CCL nr. 161 sînt expediate facturi de către furnizor, iar în caz că nu le primea, trebuia să constate care este motivul. În contextul celor expuse, instanţa de apel a considerat că prima instanţă temeinic şi legal a admis acţiunea şi a încasat de la CCL nr. 161 în beneficiul SA „Apă-Canal Chişinău” suma de 319129,64 lei, cu titlu de datorie, iar argumentele invocate de către apelant în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate.

La 05 martie 2015, în termen, CCL-161 a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu a constatat pe ce perioadă s-a format datoria solicitată de intimat. Nu au fost prezentate probe privind informarea datoriile existente faţă de intimat. Mai invocă că, instanţa de apel examinînd cererea de apel depusă de CCL- 161 nu a dat răspuns la argumentele invocate în cererea de apel. Astfel, fără o apreciere obiectivă de către instanţa de apel a fost actul de verificare a datoriile, care în opinia recurentului nu are forţă probantă.

Astfel, instanţele de judecată la emiterea hotărîrilor nu au examinat toate circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. 3 În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 161, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 161, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 161 ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 161, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5