2rac-257/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A.Spoială dosarul nr. 2rac-257/15 instanţa de apel: M.Guzun, A.Doga, A.Nogai DECIZIE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală Liliana Catan, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către societatea pe acţiuni ,,Apă-Canal Chişinău”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea pe acţiuni ,,Apă- Canal Chişinău” împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/220, intervenient accesoriu întreprinderea municipală ,,Infocom” privind încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea pe acţiuni ,,Apă-Canal Chişinău” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 15 martie 2013, SA ,,Apă-Canal Chişinău” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/220 (în continuare APLP nr. 54/220), intervenient accesoriu ÎM ,,Infocom” privind încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza pct. pct. 3.1.1., 3.1.2. şi 3.1.3. ale contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55 - 0011/01 din 21 octombrie 2002 şi-a asumat obligaţia faţă de APLP nr. 54/220 de a presta servicii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate, iar APLP nr. 54/220, conform pct. 3.2.1.

al aceluiaşi contract, s-a obligat să achite costul serviciilor prestate. Susţine că, volumul de apă consumat şi a apelor uzate a fost calculat în baza pct. 4.1. al contractului sus-enunţat, conform datelor înregistrate de contoarele instalate la branşamentele blocurilor locative şi fixate în cartelele de evidenţă, semnate de ambele părţi. Astfel, în baza facturilor eliberate de furnizor, APLP nr. 54/220 s-a obligat să achite serviciile prestate, pînă la limita indicată în documentul înaintat spre plată. A invocat faptul că, pîrîtul nu a achitat pe deplin plata pentru serviciile prestate în perioada ianuarie 2002 – ianuarie 2013, suma datoriei acumulate constituind 7 569 291.75 lei, iar în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă, s-a adresat pîrîtului cu reclamaţia nr. 11/7-2965 din 29 ianuarie 2013 privind achitarea plăţilor restante, la care nu a primit răspuns.

Solicită, încasarea de la APLP nr. 54/220 în beneficiul SA ,,Apă-Canal Chişinău” a sumei de 7 569 291.75 lei cu titlu de datorie şi a sumei de 50 000 lei cu titlu de taxă de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 12 noiembrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la APLP nr. 54/220 în beneficiul SA ,,Apă-Canal Chişinău” suma de 3 150 476,18 lei cu titlu de datorie şi suma de 50 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SA ,,Apă-Canal Chişinău” şi APLP nr. 54/220 au contestat-o cu apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către APLP nr. 54/220, s-a acordat apelantului APLP nr. 54/220 termen pînă la 09 februarie 2015 pentru lichidarea neajunsurilor şi s-a comunicat că, şedinţa de judecată va avea loc la 10 februarie 2015 ora 10.00. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, cererea de apel depusă de către APLP nr. 54/220 a fost restituită. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 a fost respins apelul declarat de către SA ,,Apă-Canal Chişinău” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 12 noiembrie 2014. La 28 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, SA ,,Apă-Canal Chişinău” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei instanţele de judecată au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material. Susţine că, din momentul semnării contractului nr. 55-0011-01 din 21 octombrie 2002 cu APLP 54/220, relaţiile contractuale s-au realizat, SA ,,Apă-Canal Chişinău” şi-a îndeplinit obligaţiunile şi a prestat serviciile de alimentare cu apă şi evacuarea apelor uzate, iar APLP 54/220 a achitat parţial facturile înaintate spre plată, din care motiv s-a format datoria în sumă de 7 569 291.75 lei.

În acest context afirmă recurentul că, instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile pct. 3.1.1., 3.1.2. şi 3.1.3. ale contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate enunţat supra, puse la baza acţiunii şi prin care părţile în litigiu se obligă reciproc, iar intimatul nu a prezentat probe prin care să confirme executarea deplină a obligaţiunilor contractuale.

De asemenea a indicat că, potrivit contractului nr. 504-08 din 01 august 2008, încheiat între SA ,,Apă-Canal Chişinău” şi ÎM ,,Infocom”, se perfectează doar avizele de plată – chitanţele şi evidenţa achitării serviciilor locativ-comunale conform balanţei lunare întocmite de către ÎM ,,Infocom”, care îşi asumă funcţia de prelucrare şi distribuire a calculelor pentru fiecare cont personal, tipărirea şi eliberarea facturilor de plată, conform 2 datelor indicilor contoarelor din apartamentele consumatorilor care se află în gestiunea APLP 54/220, în rest colectarea plăţilor pentru serviciile facturate rămîn pe seama gestionarului fondului locativ.

Mai indică că, perfectarea de către ÎM „Infocom”, în baza contractului încheiat cu SA „Apă-Canal Chişinău”, a bonurilor de plată pentru serviciile de apă şi canalizare, în aspectul fiecărui apartament din blocurile locative gestionate de APLP nr. 54/220, nu exonerează ultima de responsabilitatea achitării integrale a volumului de servicii utilizate şi înregistrate de aparatele de evidenţă a apei, instalate la branşamentele blocurilor locative. Prin urmare, intimatul a fost de acord cu facturile de plată pînă la momentul examinării cererii de chemare în judecată cu privire la încasarea datoriei. Susţine că lunar, SA „Apă-Canal Chişinău” şi ÎM „Infocom” efectuează bilanţul sumelor achitate de către consumatorii apartamentelor blocurilor locative aflate în gestiunea APLP nr. 54/220 şi se exclude suma achitată de către consumatori, iar volumul de apă restant pe contorul comun se include în factura fiscală expediată în adresa APLP nr. 54/220, care urmează a fi achitată.

Consideră că, dat fiind faptul că, în fiecare perioadă de calcul se sting parţial atât plăţile curente, cât şi datoriile existente, se confirmă recunoaşterea acestora de către APLP nr. 54/220, care nu a contestat nici o factură primită spre achitare şi îndreptăţeşte restabilirea termenului de prescripţie al acţiunii aplicat de prima instanţă. Prin referinţa depusă la 07 iulie 2015, APLP nr. 54/220 a solicitat ca în conformitate cu art. 433 şi art. 440 alin. (1) CPC să fie dispusă inadmisibilitatea recursului declarat de SA „Apă-Canal Chişinău”. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum rezultă din materialele cauzei, înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva APLP nr. 54/220, SA „Apă-Canal Chişinău” a solicitat încasarea de la aceasta în beneficiul său a sumei de 7 569 291.75 lei cu titlu de datorie şi încasarea taxei de stat în sumă de 50 000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, în acest sens fiind dispusă încasarea de la APLP nr. 54/220 în beneficiul SA ,,Apă-Canal Chişinău” a sumei de 3 150 476,18 lei cu titlu de datorie şi suma de 50 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest, respingînd cererea de chemare în judecată, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. 3 În acest sens, instanţa de recurs constată cu certitudine că, în cadrul examinării cauzei în fond, APLP 54/220 a solicitat respingerea acţiunii, inclusiv, ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. La rîndul său, instanţa de apel, judecând apelul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău”, a constatat netemeinicia acestuia, respingându-l şi menţinând hotărârea primei instanţe.

La emiterea soluţiei respective, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. art. 572, 267 alin. (1), 271 şi 272 alin. (1) ale Codului civil a reţinut că, între SA ,,Apă - Canal Chişinău” şi APLP 54/220 a fost încheiat contractul nr. 55-0011-01 din 21 octombrie 2002 pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate, iar APLP 54/220 trebuia să achite serviciile în decurs de 5 zile calendaristice din ziua prezentării facturii fiscale lunare, însă APLP 54/220 a efectuat parţial plăţile pentru serviciile acordate.

La fel, instanţa de apel a mai reţinut că, datoriile APLP 54/220 sunt parţial prescrise, deoarece SA ,,Apă - Canal Chişinău” cunoştea despre termenul de executare a obligaţiei şi despre încălcarea dreptului său, astfel achitările pentru serviciile prestate de către SA ,,Apă - Canal Chişinău” urmează a fi încasate începînd cu martie 2010, în mărime de 3 150 476.18 lei, pentru o perioadă de 3 ani, anterior adresării cu prezenta cerere de chemare în judecată. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, concluziile fiind expuse într-o formă evazivă, fără a fi examinată sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Aşadar, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, instanţa de recurs conchide că, instanţa de apel în conţinutul actului său de dispoziţie a reţinut faptul că, în temeiul contractului nr. 55-0011-01 din 21 octombrie 2002 pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate, încheiat între APLP nr. 54/220 şi SA „Apă-Canal Chişinău”, APLP 54/220 urma să achite plata pentru serviciile prestate în decurs de 5 zile calendaristice din ziua prezentării facturii fiscale lunare.

În acest sens, instanţa de apel a considerat că, APLP nr. 54/220 a achitat parţial sumele pentru serviciile prestate, inclusiv şi prin intermediul locatarilor apartamentelor din blocurile locative gestionate de către APLP nr. 54/220, iar restul plăţilor neachitate face posibilă întreruperea cursului prescripţiei extinctive şi nu-i poate fi imputată acesteia achitarea datoriei acumulate pentru perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2013, în mărime de 7 569 291.75 lei. Concluzia dată, însă, se dovedeşte a fi una eronată, adoptată în contradicţie cu materialul probator anexat la materialele dosarului şi anume, cu prevederile contractului nr. 55-0011-01 din 21 octombrie 2002, pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate, încheiat între SA „Apă-Canal Chişinău” şi APLP nr. 54/220, în care la pct. 3.2.1 se 4 stabileşte expres că „abonatul î-şi asumă obligaţia de a achita costul apei consumate şi evacuarea apei uzate conform tarifelor fixate în lista de preţuri” (f.d.

6- v erso, Vol I). Prin urmare, concluzia instanţelor cu referire la faptul că, de către APLP nr. 54/220 prin intermediul persoanelor fizice – locatarii apartamentelor blocurilor locative gestionate de către aceasta, s-au efectuat achitări parţiale pentru serviciile prestate şi se face posibilă întreruperea cursului prescripţiei extinctive, se bazează pe o interpretare viciată a materialului probator şi a normelor de drept ce reglementează curgerea termenului de prescripţie, inclusiv prevederile art. 272 alin. (9) Cod civil. La fel, instanţa de recurs remarcă că, instanţa de apel, menţinând în vigoare hotărârea primei instanţe, nu a realizat că părţile au convenit de acord asupra faptului că, au existat achitări parţiale, totodată considerînd că SA ,,Apă-Canal Chişinău” nu este îndreptăţită de a pretinde integral suma datorată din motivul nerespectării termenului de prescripţie extinctivă de adresare în judecată.

Astfel, potrivit actelor de control din 01 martie 2013, 25 mai 2014 şi din 31 octombrie 2014 (f.d. 21,167,184-186, Vol I), actelor de verificare din 20 mai 2014, 21 octombrie 2014 (f.d. 166, 180, Vol I), precum şi extrasului din calculele efectuate pentru apa şi recepţionarea apelor uzate la situaţia din 31 martie 2013, se atestă perceperea de către APLP 54/220 a plăţilor şi datoriilor acumulate pentru serviciile pentru alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate pentru perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2013, care constituie suma de 7 569 291.75 lei.

În acest context, este evident că instanţa de apel nu a examinat aspectul dat prin prisma legislaţiei în vigoare şi obligaţiei ce rezidă din prevederile art. 373 alin. (4) CPC, având la bază probe pertinente şi incontestabile, dar s-a mulţumit cu faptul de a reitera afirmaţia primei instanţe precum că, consumatorii fondului locativ achită plăţile curente pentru serviciile prestate, iar APLP nr. 54/220 nu poate fi impusă să achite aceste servicii. La acest segment se va menţiona şi faptul că instanţele de judecată au trecut cu vederea că, APLP 54/220 nu a prezentat actele de evidenţă contabilă privind decontările reciproce, iar SA ,,Apă-Canal Chişinău” nu a prezentat actele de verificare pentru fiecare an, începînd cu anul 2002 şi pînă în 2013, în vederea verificării corectitudinii datoriei formate.

În această ordine de idei se constată că, soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care sunt 5 supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. La rejudecarea pricinii instanţa urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi, având în vedere specificul acţiunii, să stabilească caracterul raportului juridic dintre părţi, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă şi rejudecând pricina să emită o hotărâre temeinică şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea pe acţiuni ,,Apă-Canal Chişinău” împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/220, intervenient accesoriu întreprinderea municipală ,,Infocom” privind încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Liliana Catan Valentina Clevadî 6