2rac-286/16 — încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată

Prima instanță: Judecătoria Ciocana Dosarul nr. 2rac-286/16

Judecător: A. Spoială

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D. Manole, Ș. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe

Privatizate 54/220 privind încasarea datoriei și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 noiembrie 2014,

c o n s t a t ă

La 15 martie 2013, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/220,

intervenient accesoriu ÎM „Infocom” prin care a solicitat încasarea datoriei în

sumă totală de 7 569 291,75 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza pct. pct. 3.1.1., 3.1.2.

și 3.1.3. ale contractului pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate nr. 55-

0011/01 din 21 octombrie 2002 și-a asumat obligația față de APLP nr. 54/220 de

a presta servicii de alimentare cu apă și evacuare a apelor uzate, iar APLP nr.

54/220, conform pct. 3.2.1. al aceluiași contract, s-a obligat să achite costul

serviciilor prestate.

A mai invocat că volumul de apă consumat și a apelor uzate a fost calculat în

baza pct. 4.1. al contractului sus-enunțat, conform datelor înregistrate de

contoarele instalate la branșamentele blocurilor locative și fixate în cartelele de

evidență, semnate de ambele părți. Astfel, în baza facturilor eliberate de furnizor,

APLP nr. 54/220 s-a obligat să achite serviciile prestate, până la limita indicată în

documentul înaintat spre plată.

A menționat societatea reclamantă că, din momentul semnării contractului,

relațiile contractuale s-au realizat, SA „Apă-Canal Chișinău” și-a îndeplinit

obligațiunile și a prestat servicii de alimentare cu apă și evacuare a apelor uzate,

iar APLP 54/200 COOP a achitat doar parțial facturile, acumulând datorii la

achitarea costului serviciilor prestate.

A invocat faptul că, pârâtul nu a achitat pe deplin plata pentru serviciile

prestate în perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2013, suma datoriei acumulate

constituind 7 569 291.75 lei, iar în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă,

s-a adresat pârâtului cu reclamația nr. 11/7-2965 din 29 ianuarie 2013 privind

achitatrea plăților restante, la care nu a primit răspuns.

A solicitat SA „Apă-Canal Chișinău”, încasarea de la APLP nr. 54/220 în

beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” a sumei de 7 569 291.75 lei cu titlu de

datorie și a sumei de 50 000 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana din 12 noiembrie 2014, acțiunea a fost

admisă parțial. S-a încasat de la APLP nr. 54/220 în beneficiul SA „Apă-Canal

Chișinău” suma de 3 150 476,18 lei cu titlu de datorie și suma de 50 000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată. În rest, cererea de chemare în judecată a fost

respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015, a fost respins apelul

declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și menținută hotărîrea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 septembrie 2015, a fost admis

recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, casată decizie instanței de apel cu

restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

După rejudecarea pricinii, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie

2016, s-a respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău”

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 noiembrie

2014, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor

de Locuințe Privatizate 54/220 privind încasarea datoriei și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Nefiind de acord cu decizia respectivă, la data de 21 mai 2016, Societatea pe

Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” a declarat recurs asupra deciziei respective,

solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 și

hotărârii Judecătoriei Ciocana din 12 noiembrie 2014 cu emiterea unei hotărâri

noi prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe

Privatizate 54/220 privind încasarea datoriei în sumă de 7 569 291,75 lei și

cheltuieli de judecată în mărime de 137 500 lei.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la data de 04 aprilie 2016, iar la materialele cauzei lipsește

dovada recepționării acesteia de către recurent, recursul se consideră declarate în

termen.

La 01 iulie 2016, APLP 54/220 a prezentat referință, solicitînd respingerea

recursului declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Apa-Canal Chișinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului

cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apa-Canal Chișinău” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță