2rac-400/15 — Încasarea sdatoriei

Dosarul nr. 2rac-400/15 Prima instanță: judecătoria Ciocana mun. Chişinău (jud. I. Bulhac) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Traciuc, M. Anton, I. Secriereu) DECIZIE 25 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/218 COOP împotriva deciziei din 18 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/218, intervenient accesoriu ÎM „Infocom” privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, acțiunea reconvențională depusă de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/218 împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu ÎM „Infocom” privind anularea facturii seria AZ nr. 033700 din 31.10.2013, rezilierea contractului nr. 55-0005-01 din 01 aprilie 1999 privind livrarea apei şi recepționarea apelor menajere şi obligarea SA „Apă-Canal Chișinău” să încheie contracte cu consumatorii, c o n s t a t ă : La data de 02.05.2013 SA „Apă-Canal Chişinău” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/218 (în continuare APLP nr. 54/218 COOP), intervenient accesoriu ÎM „Infocom” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 7311406,04 lei,

a cheltuielilor de judecată în mărime de 50000 lei. În motivarea acțiunii s-a invocat că la data de 01.04.1999 între SA „Apă-Canal Chișinău” şi APLP nr. 54/218 COOP a fost încheiat contractul de livrare a apei şi recepționarea apelor menajere nr. 55-0005-01. La momentul încheierii contractului, datoria consumatorului faţă de furnizor constituia suma de 279164,48 lei, ultimul asumîndu-şi obligația de a o achita. Susţine că în baza pct. 1.1 şi 1.2 al contractului dat, reclamantul şi-a asumat obligația de a presta serviciile de alimentare cu apă şi evacuarea apelor uzate, iar pârâtul APLP nr. 54/218 COOP, conform pct. 5.2 al contractului respectiv, s-a obligat să achite 1 costul serviciilor prestate.

Menționează că volumul de apă consumat şi a apelor uzate a fost calculat în baza pct. 4.1 al aceluiași contract, conform datelor înregistrate de contoarele instalate la branșamentele blocurilor locative şi fixate în cartelele de evidență, semnate de către ambele părţi. Afirmă reclamantul că în baza facturilor eliberate de furnizor, APLP nr. 54/218 COOP se obligă să achite serviciile prestate pînă la limita indicată în documentul înaintat spre plată, fapt ignorat de acesta, acumulând pe perioada 04.2001 - 03.2013 o datorie în mărime de 7311406,04 lei. Declară reclamantul că întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în adresa pîrîtului, a fost expediată reclamația nr. 11/7-2976 din 30.01.2013, la care furnizorul nu a primit nici un răspuns.

Prin încheierea din 12 iunie 2013 a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău s-a atras în calitate de intervenient accesoriu ÎM „Infocom”. La data de 03.07.2013 APLP nr. 54/218 COOP a depus în instanța de judecată cerere reconvențională împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu ÎM „Infocom” privind anularea facturilor eliberate în baza contractului de livrare a apei şi recepționarea apelor menajere nr. 55-0005-01 din 01 aprilie 1999; obligarea SA „Apă- Canal Chișinău” de a încheia contracte directe cu consumatorii din blocurile locative gestionate de acesta şi rezilierea contractului de livrare a apei şi recepționarea apelor menajere nr. 55-0005-01 din 01.04.1999.

În motivarea cererii s-a indicat că la 01.04.1999 între SA „Apă-Canal Chişinău” şi APLP nr. 54/218 COOP, ca reprezentant al intereselor consumatorilor finali din blocurile locative gestionate de APLP nr.54/218, a fost semnat contractul nr.55- 0005/01 de livrare a apei şi recepționarea apelor menajere. Indică că pretențiile înaintate de SA „Apă-Canal Chișinău” privind încasarea datoriei sunt ilegale, deoarece contravin legislației în vigoare şi a raporturilor stabilite între părțile contractante. Relatează că facturile eliberate de către furnizor în baza contractului nr.55-0005- 01 din 01.04.1999 sunt ilegale, deoarece calcularea serviciilor şi achitarea lor se face prin intermediul instituției specializate - ÎM „Infocom”.

În astfel de circumstanțe, APLP nr. 54/218 COOP nicidecum nu participă la calcularea, achitarea şi prestarea serviciilor în raporturile existente între locatari şi SA „Apă-Canal Chișinău”. Menționează că conform balanței lunare de verificare a sumelor achitate de către populație pentru luna mai 2013 şi a furnizorilor serviciilor în luna aprilie 2013, care lunar este prezentată de către ÎM „Infocom” gestionarului fondului de locuințe APLP - 54/218 COOP, eliberate la 04.06.2013, se atestă existența datoriei populației din blocurile locative gestionate de APLP nr. 54/218 COOP în sumă de 825972,20 lei, dar nicidecum suma indicată de SA „Apă-Canal Chișinău” în factura nr. AZ 024821 din 31.01.2013 în mărime de 7311406,04 lei.

Astfel, consideră că suma indicată în factura dată este nefondată şi contravine datelor eliberate de ÎM „Infocom”. În cadrul judecării pricinii, la 29.11.2013 APLP nr. 54/218 COOP a depus cerere de concretizare a cerințelor din cererea reconvențională, prin care a solicitat declararea nulă a facturii seria AZ nr.033700 din 31.10.2013 în sumă de 7686487,01 lei, eliberată de SA „Apă-Canal Chișinău” în adresa APLP nr.54/218 COOP; obligarea SA „Apă- Canal Chişinău” de a încheia contracte directe cu consumatorii din blocurile gestionate 2 de APLP nr. 54/218 COOP dispunând cu data încheierii acestor contracte rezilierea contractului de livrare a apei şi recepționarea apelor menajere nr.55-0005-01 din 01.04.1999.

Prin hotărîrea din 25.04.2014 a judecătoriei Ciocana mun. Chișinău s-a respins acțiunea înaintată de SA „Apa-Canal Chișinău”; s-a admis parțial cererea reconvențională depusă de către APLP nr.54/218 COOP; s-a anulat factura seria AZ nr. 033700 din 31.10.2013, eliberată de către furnizorul SA “Apă-Canal Chișinău”; s- a reziliat contractul nr. 55-0005-01 din 01.04.1999 pentru livrarea apei şi recepționarea apelor menajere încheiat între SA “Apă-Canal Chișinău” şi APLP nr. 54/218 COOP. În rest, acțiunea reconvențională s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia din 18 iunie 2015 a Curţii de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de SA „Apă-Canal Chișinău”; s-a casat hotărârea primei instanțe şi s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis integral acțiunea depusă de SA „Apă-Canal Chișinău” şi s-a încasat de la APLP nr. 54/218 COOP în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” datoria în sumă de 7311406,04 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 50000 lei.

Totodată, s-a emis şi o decizie sub formă de încheiere prin care s-a scos de pe rol cererea reconvențională depusă de APLP nr. 54/218 COOP privind anularea facturii seria AZ nr. 033700 din 31.10.2013, eliberată de furnizorul SA „Apă-Canal Chișinău” privind prestarea serviciilor către APLP nr. 54/218 COOP pentru livrarea apei şi recepționarea apelor menajere în sumă de 4868487,01 lei, rezilierea contractului nr. 55-0005-01 din 01.04.1999 încheiat între SA „Apă-Canal-Chișinău” şi APLP nr. 54/218 COOP şi obligarea pîrîtului să încheie contracte cu consumatorii, din motiv că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de lege de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară. La data de 21 august 2015 APLP nr. 54/218 COOP a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, ilegală şi pasibilă de a fi casată. Menționează că instanța de apel, la judecarea pricinii, a aplicat eronat normele de drept material şi de drept procedural. Susține că instanța de apel eronat a constatat faptul că APLP nr. 54/218 COOP are calitate de consumator în baza contractului de livrare a apei şi recepționarea apelor menajere, deoarece conform preambulului contractului respectiv SA „Apă–Canal Chișinău” este furnizor, iar APLP nr. 54/218 COOP, din numele proprietarilor apartamentelor, este asociat. Însă, calitatea de consumator este atribuită consumatorilor blocurilor locative din Asociație. Respectiv, APLP nr. 54/218 COOP nu are calitatea de consumator.

Consideră că instanța de apel neîntemeiat a constatat şi faptul că conform pct. 1.1. şi pct. 1.2. din contractul nr. 55-0005-01 din 01.04.1999, SA „Apă-Canal Chișinău” şi- a asumat obligația de a presta servicii de alimentare cu apă şi evacuarea apelor uzate, iar APLP nr. 54/218 COOP s-a obligat să achite costul serviciilor prestate, deoarece conform punctelor menționate supra furnizorul livrează consumatorilor blocurilor locative din Asociație şi subabonenţii săi apă potabilă, furnizorul recepționează de la consumatorii blocurilor locative din Asociație şi subabonenţii săi apele.

Astfel, conform punctelor nominalizate din contract, APLP nr. 54/218 COOP nu are obligația 3 de a achita costul serviciilor prestate, deoarece conform capitolul V al contractului, consumatorii caselor de locuit ale Asociației plătesc furnizorului lunar pentru apă potabilă reală primită şi aruncarea apelor reziduale în canalizare în cursul lunii de dare de seamă, în mărimea şi în temeiul indicat în conturile „Infocomului”, eliberate locatarilor în baza datelor prezentate de furnizor „Infocomului”, prevăzute în prezentul contract. Deci, APLP nr. 54/218 COOP nu are calitate de consumator şi nici nu are obligația de a achita costul serviciilor prestate în conformitate cu contractul nr. 55- 0005-01 din 01.04.1999, această obligație le revine consumatorilor caselor de locuit ale Asociației, care de facto plătesc furnizorului lunar pentru apa potabilă real primită în mărimea şi în termenul indicat în conturile ÎM „Infocomului”.

Declară că instanța de apel a stabilit greșit că conform facturilor fiscale eliberate de furnizor, APLP nr. 54/218 COOP s-a obligat să achite serviciile prestate pînă la limita indicată în documentul înaintat spre plată, iar prin neîndeplinirea acestor obligații a acumulat o datorie în mărime de 7311406,04 lei în perioada 04.2001- 03.2013. Aici, reține recurentul că facturile respective nu sînt semnate de către Asociație şi respectiv, nu pot produce efecte juridice fată de recurent. Afirmă că instanța de apel eronat a interpretat prevederile deciziei Consiliului mun.

Chișinău nr.13/5 din 27.12.2007 cu privire la aprobarea tarifelor pentru chirie, deservirea blocului locativ, deservirea tehnică şi reparația echipamentelor tehnice din interiorul blocului, deoarece prin această decizie au fost aprobate tarifele pentru chirie, deservirea blocului locativ, deservirea tehnică şi reparația echipamentelor tehnice din interiorul blocului, iar tarifele respective nu au nimic comun cu executarea contractului nr. 55-0005/01 din 01.04.1999.

La fel, nu are tangență cu speţa nici prevederile anexei nr. l, pct. 2 din decizia respectivă, care prevede că consumatorii blocurilor locative achită 0,38 lei pentru 1m2/lună, pentru deservirea tehnică şi reparația echipamentelor tehnice din interiorul blocului, deoarece aceste plăţi sunt încasate pentru întreținerea în stare bună a rețelelor inginerești comune amplasate în subsolul blocurilor locative, pentru ca prestatorii de servicii, inclusiv şi SA „Apă-Canal Chișinău” să aibă posibilitatea de a aproviziona cu apă potabilă consumatorii caselor de locuit ale Asociației. Mai mult de atît, prin decizia nominalizată, Asociația are obligația de a exercita controlul asupra încasării de la membrii săi a plăților pentru serviciile comunale menționate în decizie şi nu pentru controlul asupra încasării de la membrii săi a serviciilor prestate de către SA „Apă-Canal Chișinău” conform contractului nr. 55-0005/01 din 01.04.1999.

Consideră că instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia, precum că există o diferență între contorul comun şi suma indicațiilor contoarelor individuale prezentate de către consumatorii apartamentelor blocurilor locative aflate în gestiunea APLP nr. 54/218 COOP, dat fiind că în afară de factura fiscală, care nu este recunoscută de către recurent, intimatul nu prezintă nici o probă care ar confirma apariția acestor datorii.

La fel, menționează că instanța de apel a aplicat eronat prevederile Legii condominiului în fondul locativ, deoarece Asociația a fost constituită în strictă conformitate cu Legea privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din 10. 03. 1993, cu formă organizatorică juridică - cooperativă de consum, iar conform art. 3 alin. al Legii condominiului în fondul locativ, efectul prezentei legi se extinde asupra raporturilor de proprietate în condominiu; condominiilor care se înființează în procesul reconstrucției blocului de locuințe; asociațiilor de coproprietari în condominiu (în continuare – 4 asociații de coproprietari), cooperativelor de locuințe, cooperativelor de construcție a locuințelor, în care cel puţin unul din membri a achitat în întregime cota de asociat, precum şi asupra altor asociații de proprietari de bunuri imobiliare înființate pentru exploatarea bunurilor imobiliare din condominiu.

Cooperativa de locuințe, cooperativa de construcție a locuințelor, membrii căreia au achitat în întregime cota de asociat, se reorganizează în condominiu conform prevederilor prezentei legi şi altor acte legislative şi normative. Astfel, efectele Legii condominiului în fondul locativ, nu pot fi aplicate APLP nr. 54/218 COOP. Precizează că instanța de apel ilegal a scos de pe rol cererea reconvențională depusă APLP nr. 54/218 COOP, deoarece pretențiile înaintate în cererea dată nu cade sub incidența prevederilor contenciosului administrativ. Mai mult ca atît, facturile fiscale menționate nu pot produce efecte juridice faţă de APLP nr. 54/218 COOP, pe motiv că de către intimat nu au fost prezentate probe care ar confirma apariția şi existența acestei datorii.

Respectiv APLP nr. 54/218 COOP în perioada 04.2001 - 03.2013 nu a considerat necesar de a solicita anularea facturilor fiscale înaintate de SA „Apă-Canal Chișinău” care nu erau şi nici nu sînt recunoscute şi nici semnate de către Asociație, cu atât mai mult că acestea reflectau nu doar suma pentru luna în calcul, ci era indicată şi datoria. Respectiv, recurentul nu putea ataca fiecare factură în parte în contencios administrativ. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 18 iunie 2015 a fost expediată în adresa recurentului la 04.08.2015, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 254, vol. I). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la data de 21.08.2015 în termen.

Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul şi va casa decizia instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel din următoarele considerentele. În conformitate cu art.445, alin. (1) lit. c) CPC, instanța după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Din materialele cauzei rezultă că SA „Apă-Canal Chișinău” înaintând acțiune în instanţa de judecată a solicitat încasarea de la APLP nr. 54/218 COOP a datoriei în mărime de 7311406,04 lei.

La rândul său, APLP nr. 54/218 COOP ,formulând acțiunea reconvențională împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, cu ulterioarele concretizări a cerințelor sale a solicitat declararea nulității facturii seria AZ nr.033700 din 31.10.2013 în sumă de 7686487,01 lei, eliberată de SA „Apă-Canal Chișinău”; obligarea SA „Apă-Canal Chișinău” de a încheia contracte directe cu consumatorii din blocurile gestionate de APLP nr. 54/218 COOP şi rezilierea contractului de livrare a apei şi recepționarea apelor menajere nr.55-0005-01 din 01.04.1999.

Judecînd pricina în cauză, prima instanță a respins acțiunea înaintată de SA „Apă- Canal Chișinău”; a admis parțial cererea reconvențională depusă de către APLP 5 nr.54/218 COOP; a anulat factura seria AZ nr. 033700 din 31.10.2013, eliberată de către furnizorul SA “Apă-Canal Chișinău” şi a reziliat contractul nr. 55-0005-01 din 01.04.1999 pentru livrarea apei şi recepționarea apelor menajere încheiat între SA “Apă-Canal Chișinău” şi APLP nr. 54/218 COOP. În rest, a respins acțiunea reconvențională. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău”, instanța de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând integral hotărârea primei instanțe şi pronunţînd o nouă hotărîre de admitere a acțiunii inițiale, iar în partea cererii reconvenționale a emis o decizie sub formă de încheiere prin care a scos de pe rol cererea reconvențională.

În susținerea soluției date, instanța de apel a dispus scoaterea cererii de pe rol a APLP nr. 54/218, pe motiv că nu a respectat procedura prevăzută de lege de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară şi anume de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, conform căruia, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel, fapt însă ignorat de APLP 54/218 COOP. La caz, Colegiul reține că instanța de apel, ajungând la concluzia scoaterii de pe rol a cererii reconvenționale, a interpretat eronat normele de drept material şi de drept procedural aplicabile speței date.

La caz s-a stabilit că cererea reconvențională a fost primită pe rol de către prima instanţă, care examinînd-o s-a expus asupra fondului acesteia. Deci, instanţa de judecată nu a invocat pîrîtului la depunerea cererii reconvenționale faptul nerespectării procedurii prealabile. Respectiv, odată fiind judecată în fond acțiunea reconvențională, instanța de apel urma să verifice legalitatea actului judecătoresc fără a se expune referitor la procedura prealabilă, respectată sau nu de către reclamant. Mai mult, instanța de apel a indicat că APLP 54/218 COOP urma să conteste fiecare factură, în mod separat, dar nu suma finală a acestor facturi.

O astfel de constatare este inadmisibilă deoarece, instanța de apel şi-a permis ingerința în principiul disponibilității drepturilor prevăzut în art. 27 CPC, care expres prevede că disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rînd a părţilor, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare. Astfel, reclamantul este independent de a alege obiectul acțiunii sale, iar instanța de judecată nu este în drept de a-i îngrădi această posibilitate. De asemenea, este de menționat că, cererea reconvențională conține nu doar o cerință – de anulare a facturii, dar şi alte solicitări – de reziliere a contractului, de obligare a încheierii contractului.

În contextul circumstanțelor constatate, în raport cu normele enunțate, instanța de recurs constată lipsa temeiurilor ce ar duce la scoaterea cererii de pe rol în condițiile art. 267 lit. a) CPC. Astfel, avînd în vedere faptul că s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural prin scoaterea cererii reconvenționale de pe rol, iar această eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, fiind prezente motivele de casare a 6 deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanța de apel, ţinînd cont de cele menționate supra.

Rejudecînd cauza, instanța de apel urmează să rejudece cauza, inclusiv să judece în fond acțiunea reconvențională înaintată de APLP 54/218 COOP în raport cu materialul probator, pentru a putea constata cu certitudine asupra circumstanțelor invocate atît de reclamant, cît şi de pîrît. Astfel, la rejudecarea pricinii urmează a se ţine cont de cele menționate în decizia dată, de a crea condiții obiective şi reale participanților la proces pentru realizarea drepturilor sale procedurale, de a aplica corect legea procesuală şi materială la soluționarea litigiului şi în baza probelor pertinente administrate, raportate la legea materială ce guvernează raportul juridic litigios, să emită o hotărîre legală şi întemeiată.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/218 COOP.

Se casează decizia din 18 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/218, intervenient accesoriu ÎM „Infocom” privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată şi la acțiunea reconvențională depusă de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/218 împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu ÎM „Infocom” privind anularea facturii seria AZ nr. 033700 din 31.10.2013, rezilierea contractului nr. 55- 0005-01 din 01 aprilie 1999 privind livrarea apei şi recepționarea apelor menajere şi obligarea SA „Apă-Canal Chișinău” să încheie contracte cu consumatorii şi se remite pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală 7