2rac-418/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă – D. Mardari dosarul nr. 2rac-418/14 instanţa de apel – L. Popova, M. Moraru, N. Craiu DECIZIE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Apă- Canal Chişinău” împotriva Asociaţiei proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 54/34 COOP cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a Asociaţiei proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 54/34 COOP împotriva Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la declararea nulităţii facturii, rezilierea contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate, obligarea de a încheia contracte directe cu consumatorii împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea iniţială şi admisă parţial acţiunea reconvenţională constată: La 15 martie 2013, SA „Apă-Canal Chişinău” a depus cerere de chemare în judecată împotriva APLP nr. 54/34 COOP cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că în baza pct. pct. 3.1.1., 3.1.2. şi 3.1.3. al contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998 şi-a asumat obligaţia de a presta servicii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate, iar APLP nr. 54/34 COOP, conform pct. 3.2.1. al aceluiaşi contract s-a obligat să achite costul serviciilor prestate. Menţionează că volumul de apă consumat şi a apelor uzate a fost calculat în baza pct. 4.1.

al contractului nominalizat, conform datelor înregistrate de contoarele instalate la branşamentele blocurilor locative şi fixate în cartelele de evidenţă, semnate de ambele părţi. Afirmă că în baza facturilor fiscale eliberate de furnizor, APLP nr. 54/34 COOP se obligă să achite serviciile prestate până la limita indicată în documentul înaintat spre plată. 1 Invocă că pârâtul n-a achitat plata pentru serviciile acordate categoriei a I-a de consumatori pe perioada iunie 2001 – ianuarie 2013, suma datoriei acumulate constituind 4444172,46 lei. Susţine că în scopul soluţionării litigiului, pârâtului i-a fost expediată reclamaţia nr. 11/7-2967 din 29 ianuarie 2013, la care nu a primit răspuns.

Îşi întemeiază acţiunea în baza art. art. 512, 572, 666-668, 679, 970 ale Codului civil, art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, pct. 76 al Hotărârii Guvernului nr. 656 din 27 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului - cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare şi art. art. 5, 6, 22, 35, 166-167 ale CPC. Solicită încasarea de la APLP nr. 54/34 COOP în beneficiul SA „Apă-Canal Chişinău” a sumei de 4444172,46 lei cu titlu de datorie şi încasarea taxei de stat în sumă de 50000 lei. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11 aprilie 2013 a fost admis demersul reprezentantului pârâtului Gheorghe Sava şi atras în calitate de intervenient accesoriu ÎM „Infocom”.

La 05 noiembrie 2013, APLP nr. 54/34 COOP a depus cerere reconvenţională împotriva SA „Apă-Canal Chişinău”, solicitând declararea nulă a facturii seria AZ nr. 032661 din 30 septembrie 2013 în sumă - 4668952,06 lei eliberată de către SA „Apă-Canal Chişinău” în adresa APLP nr. 54/34 COOP în baza contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998 şi obligarea SA „Apă-Canal Chişinău” de a încheia contracte directe cu consumatorii (locatarii apartamentelor) blocurilor locative din str. I. Vieru 13, 15, 15/1, 19, str. Mircea cel Bătrân 32/3, 34/1, str. Milescu Spătaru 17, 19, 19/1, 19/5, 21/1, 21/2 şi 23, gestionate de APLP nr. 54/34 COOP, dispunând cu data încheierii acestor contracte, rezilierea contractului nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998. În motivarea acţiunii reconvenţionale APLP nr. 54/34 COOP a menţionat că raporturile de drept dintre asociaţie ca organ reprezentativ a locatarilor din blocurile gestionate de ea pe de o parte şi SA „Apă-Canal Chişinău” pe de altă parte, sunt reglementate de Codul civil, Legea privatizării fondului de locuinţe, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, Legea privind protecţia consumatorilor, contractul pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998, Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, precum şi de alte acte normative.

Indică că conform prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea privatizării fondului de locuinţe, art. 2 din Legea serviciilor publice, precum şi preambulului contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998 şi pct. 2.1. - 2.4., beneficiari ai serviciilor prestate de SA „Apă-Canal Chişinău” sunt consumatorii blocurilor locative din asociaţie şi anume membrii asociaţiei, considerând că din considerentele date eliberarea cărorva facturi pentru consumul locatarilor (consumatorilor) către APLP nr. 54/385 COOP este nefondată şi contravine atât esenţei raporturilor de drept, cât şi legislaţiei.

Remarcă că facturile eliberate de SA „Apă-Canal Chişinău” pe numele APLP nr. 54/34 COOP după formă şi esenţă sunt aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 19 din 05 februarie 2002, care la pct. 2 prevede că formularul facturii fiscale este elaborat prin comasarea facturii TVA şi facturii de expediţie şi se utilizează pentru documentarea livrărilor impozabile cu TVA, însă livrarea serviciilor în cauză niciodată nu s-a făcut în beneficiul APLP nr. 54/34 COOP şi numai în beneficiul locatarilor (consumatorilor), care conform pct. 5.1. al contractului pentru livrarea apei 2 fi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998 achită serviciile către „Furnizor” - SA „Apă-Canal Chişinău” în baza conturilor eliberate de ÎM „Infocom”, ultimul eliberându-le în baza datelor prezentate de „Furnizor”.

Afirmă că art. 117 alin. (1) din Cod fiscal prevede că subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză, ceea ce denotă că dacă şi se eliberează facturile, atunci nemijlocit cumpărătorului, care şi este beneficiarul serviciilor prestate şi în special consumatorul din blocurile locative gestionate după caz de APLP nr. 54/34 COOP. Iar alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că la livrarea energiei electrice, energiei termice, apei, gazului şi serviciilor către populaţie cu plată în numerar, inclusiv prin intermediul serviciilor instituţiilor financiare, ale Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, ale altor persoane autorizate, eliberarea facturilor fiscale de către furnizorii mărfurilor, serviciilor nu se efectuează.

Consideră că eliberarea unor astfel de facturi pentru serviciile prestate consumatorilor în baza contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din ianuarie 1998 pe numele asociaţiei este nejustificată, iar acţiunile SA „Apă-Canal Chişinău” în această parte contravin legislaţiei. La fel, consideră că drept urmare, acţiunile SA „Apă-Canal Chişinău” privind eliberarea facturilor nominalizate urmează a fi declarate ca ilegale, or nefiind semnate şi recepţionate, nu pot fi considerate ca acte juridice care atestă o tranzacţie (transmiterea activelor), fiind numai consecinţa şi materializarea acţiunilor ilegale. Susţine că calcularea serviciilor şi achitarea lor se face prin intermediul instituţiei specializate care este ÎM „Infocom”.

Astfel, conform pct. 5.1 al contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998, consumatorii achită furnizorului, SA „Apă-Canal Chişinău” lunar plata pentru apa potabilă reală primită şi aruncarea apelor reziduale în canalizare în cursul lunii dării de seamă în mărimea şi în termenul indicat în conturile ÎM „Infocom”, eliberate locatarilor în baza datelor prezentate de furnizor întreprinderii.

Menţionează că conform balanţei lunare de verificare a sumelor achitate de populaţie pentru luna mai 2013 pentru serviciile prestate de APLP nr. 54/34 COOP şi furnizorii serviciilor în luna aprilie 2013, care lunar este prezentată de către ÎM „Infocom” gestionarului fondului de locuinţe APLP nr. 54/34 COOP, eliberate la 04 iunie 2013 se denotă existenţa datoriei populaţiei din blocurile locative gestionate de APLP nr. 54/34 COOP în sumă de 710594,41 lei, ceea ce nu se compară cu suma indicată de SA „Apă-Canal Chişinău” în factura seria AZ nr. 024756 din 31 ianuarie 2013 cu titlul de datorie în mărime de 4444172,46 lei. Invocă că clauzele din contractul nominalizat pe care SA „Apă-Canal Chişinău” îşi întemeiază pretenţiile sunt abuzive şi prevederile acestui contract contravin Legii nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Indică că conform prevederilor statutului APLP nr. 54/34 COOP a fost creată din iniţiativa proprietarilor de locuinţe privatizate, în scopul bunei întreţineri a spaţiului locativ ocupat de ei, precum şi a blocului de locuinţe a terenului aferent acestuia, asigurării membrilor Asociaţiei, altor proprietari ai încăperilor de locuit şi încăperilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, chiriaşilor şi arendaşilor cu servicii comunale şi cu alte servicii, reprezentării şi apărării intereselor membrilor săi. 3 În conformitate cu drepturile delegate ei, încheie contracte de prestare a serviciilor comunale consumatorilor din bloc, precum şi a serviciilor comunale pentru necesităţile comune ale imobilului (asigurarea cu energie electrică pentru iluminatul caselor scărilor şi pentru lift, asigurarea cu apă pentru spălarea anexelor de acumulare a gunoiului, colectarea şi evacuarea deşeurilor menajere, exploatarea sistemului de combatere a incendiilor).

Afirmă că aceeaşi prevedere este stabilită şi de Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993 şi anume art. 23 alin. (3), conform cărui proprietarii de locuinţe privatizate şi unităţile la balanţa cărora se află locuinţe neprivatizate încheie cu întreprinderile prestatoare de servicii contracte directe sau deleagă asociaţiei.

Totodată, invocă că contractul menţionat contravine şi Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă şi anume punctului 9, în care se indică că plata pentru apa potabilă şi evacuarea apelor uzate se percepe în baza contractelor încheiate între furnizori (gestionari) şi consumatori - proprietarii, chiriaşii şi locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine sau încăperilor nelocuibile.

Volumul de apă potabilă şi caldă menajeră, consumat lunar de către locatarii unui apartament din blocul locativ sau ai unei încăperi locuibile din cămin se determină în modul descris mai jos: a) pentru consumatorii care dispun de contoare în apartamente, încăperile locuibile în cămine - conform indicaţiilor contoarelor din apartamente/încăperile locuibile în cămine şi prevederilor anexei nr. 5 la Regulament.

Susţine că anexa nr. 10 la Regulamentul nominalizat stabileşte la pct. 1 că serviciile de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate se prestează proprietarilor şi chiriaşilor din apartamentele blocurilor locative/încăperile locuibile în cămine în baza contractelor încheiate direct cu prestatorul de servicii, iar la pct. 14 că gestionarul fondului de locuinţe încheie în mod obligatoriu contract direct cu furnizorul de apă în următoarele scopuri: spălarea reţelelor de încălzire; spălarea cabinelor de gunoi; asigurarea integrităţii contorului comun, instalat la branşamentul blocului; asigurarea stării tehnice a reţelelor inginereşti interioare de alimentare cu apă potabilă, menajeră şi canalizare, întru asigurarea tuturor consumatorilor cu servicii în regim non-stop; achitarea scurgerilor apă de la reţelele inginereşti interioare ale blocului.

Mai indică că menţinerea contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998, nu este posibilă întrucât prejudiciază direct APLP nr. 54/34 COOP. Consideră că obligarea SA „Apă-Canal Chişinău” de a încheia contracte directe cu consumatorii (locatari apartamentelor) din blocurile locative din str. I. Vieru 13, I. Vieru 15, str. I. Vieru 15/1; str. I. Vieru 19; str. Mircea cel Bătrân 32/3; Mircea cel Bătrân 34/1; str. Milescu Spătaru 17; str. Milescu Spătaru 19; Milescu Spătaru 19/1; str. Milescu Spătaru 19/5; str. Milescu Spătaru 21/1; Milescu Spătaru 21/2; str. Milescu Spătaru 23, gestionate de APLP nr. 54/34 COOP, rezonabil şi corespunde cerinţelor legislaţiei în vigoare, în acelaşi rând urmează a fi dispus cu data încheierii acestor contracte, rezilierea contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998. Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost primită acţiunea reconvenţională pentru a fi judecată odată cu cererea iniţială. 4 Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 14 noiembrie 2013 a fost respinsă acţiunea iniţială, admisă parţial acţiunea reconvenţională, anulată factura seria AZ nr. 032661 din 30 septembrie 2013, eliberată de furnizorul SA „Apă-Canal Chişinău” privind prestarea serviciilor APLP nr. 54/34 COOP, pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate în sumă totală de 4668952,06 lei, fiind drept ilegală şi reziliat contractul nr. 55-0002-33/01 din 16 ianuarie 1998, pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate, încheiat între SA „Apă-Canal Chişinău” şi APLP nr. 54/34 COOP, în rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014 a fost respinsă cererea de apel depusă de SA „Apă-Canal Chişinău” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 26 iunie 2014, SA „Apă-Canal Chişinău” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acţiunea SA „Apă-Canal Chişinău” împotriva APLP nr. 54/34 COOP cu privire la încasarea datoriei în sumă de 4444172,46 lei şi cheltuielile de judecată ce constau din taxa de stat în mărime de 112500 lei precum şi respingerea acţiunii reconvenţionale. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală, deoarece instanţa a aplicat eronat normele de drept material şi a interpretat în mod eronat legea.

Menţionează că conform pct. 4.1. din contractul pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din ianuarie 1998, volumul consumului de apă potabilă şi cel al apelor uzate evacuate se determină în baza datelor înregistrate de contoarele instalate la branşamentele blocurilor locative aflate în gestiunea APLP nr. 54/34 COOP. Susţine că conform contractului nominalizat evidenţa consumului de apă se face la hotarul de delimitare care este peretele exterior al blocurilor de locuinţe ce sunt în gestiunea APLP nr. 54/34 COOP. Astfel, volumul apei consumate lunar se fixează în cartele de evidenţă, care sunt consemnate prin semnătură de ambele părţi: „Furnizor” şi „Client”, anexate la materialele dosarului.

Afirmă că instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, deoarece eronat a concluzionat că APLP nr. 54/34 COOP nu participă şi nu întocmeşte actele de consum conform datelor contorului unic instalate la branşamentul blocurilor locative. Precizează că la materialele dosarului sunt anexate fişele clientului 55-0002-01 – APLP nr. 54/34 COOP, care atestă că de pe contoarele situate la branşamentele blocurilor locative aflate în gestiunea intimatului, lunar se înregistrau indicaţiile contoarelor care se contrasemnau de către reprezentantul furnizorului şi reprezentantul clientului (f. d. 69-86). Drept urmare intimatului, lunar i se elibera factura de plată care indica volumul de apă consumat conform indicaţiilor contoarelor situate la branşamentele blocurilor de locuinţe.

Consideră că instanţa de apel greşit a concluzionat că contractul nr. 55-0002/01 de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare, încheiat între SA „Apă- Canal Chişinău” şi intimat nu conţine clauze obligaţionale care ar prevedea că APLP nr. 54/34 COOP îşi asumă obligaţiunea de a achita costul serviciilor acordate, deoarece la pct. 3.2.1 al contractului nominalizat este stipulat că abonatul îşi asumă obligaţia de 5 a achita costul apei consumate şi evacuarea apei uzate conform tarifelor fixate în lista de preţuri.

Susţine că instanţa de judecată eronat a interpretat prevederile art. 117 alin. (5) din Codul fiscal, care dispune că la livrarea energiei electrice, energiei termice, apei, gazului şi a serviciilor către populaţie cu plată în numerar, inclusiv prin intermediul serviciilor instituţiilor financiare, ale Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, ale altor persoane autorizate, eliberarea facturilor fiscale de către furnizorii mărfurilor, serviciilor nu se efectuează. Aceasta poate avea loc doar în cazul contractării nemijlocit cu consumatorii (persoane fizice). Indică că în cazul dat sunt aplicate normele cuprinse în art. 20 din Legea contabilităţii nr. 113/2007, conform căruia formularele tipizate cu regim special se utilizează în cazul prestării serviciilor şi sunt tipărite de către entitatea care desfăşoară activitatea de întreprinzător şi dispune de un sistem de imprimare automatizat, cu acordul Ministerului Finanţelor, conform cerinţelor prevăzute de Guvern.

Invocă că instanţa de judecată s-a bazat pe aplicarea eronată şi incorectă a normelor de drept, pe aprecierea subiectivă şi unilaterală a probelor admise, fiind pasibile de casare, deoarece eronat a concluzionat că livrarea apei potabile şi evacuarea apelor uzate se facturează atât prin eliberarea facturilor consumatorilor - populaţiei, cât şi prin eliberarea facturilor fiscale în adresa APLP nr. 54/34 COOP în temeiul contractului nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998. Afirmă că în baza contractului nr. 504-08 din 01 august 2008 încheiat între SA „Apă-Canal Chişinău” şi ÎM „Infocom”, se perfectează doar avizele de plată - chitanţele şi evidenţa achitării serviciilor locativ-comunale conform bilanţurilor lunare întocmite de către ÎM „Infocom”.

Astfel, ÎM „Infocom” îşi asumă funcţia de prelucrare şi distribuire a calculelor (apă potabilă, apă menajeră, canalizare) pentru fiecare cont personal (apartament), tipărirea şi eliberarea facturilor de plată, conform datelor indicilor contoarelor din apartamentele consumatorilor care se află în gestiunea APLP nr. 54/34 COOP, în rest colectarea plăţilor pentru serviciile facturate rămân pe seama gestionarului fondului locativ. Susţine că în instanţa de judecată nu au fost prezentate probe care ar confirma încheierea de către SA „Apă-Canal Chişinău” a contractelor de furnizare a serviciilor cu locatarii APLP nr. 54/34 COOP. Lipsa unor asemenea contracte se confirmă şi prin solicitarea intimatului din cererea reconvenţională cu privire la obligarea SA „Apă- Canal Chişinău” să încheie contracte cu consumatorii aflaţi în gestiunea sa.

Mai indică că instanţa nu a luat în consideraţie nici argumentul apelantului precum că decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 13/5 din 27 decembrie 2007 cu privire la aprobarea tarifelor pentru chirie, deservirea blocului locativ, prevede că mijloacele băneşti acumulate din vărsămintele locatarilor pentru deservirea blocului locativ şi deservirea tehnică, reparaţia echipamentelor tehnice din interiorul blocului vor fi folosite pentru gestionarea şi deservirea fondului locativ conform anexei nr. 1. Astfel, anexa nr. 1 pct. 2.3. prevede că pentru alimentarea cu apă potabilă şi canalizare, consumatorii blocurilor locative achită 0,16 lei pentru fiecare 1m2/lună, iar anexa nr.2 prevede că una din atribuţiile gestionarului este ţinerea evidenţei achitării de către proprietarii, chiriaşii şi arendaşii apartamentelor/încăperilor locuibile şi încăperilor nelocuibile a serviciilor prestate.

6 Menţionează că conform anexei nr. 3 lit. (h), una din obligaţiile gestionarului fondului de locuinţe pentru care recepţionează vărsămintele locatarilor fondului locativ este evidenţa şi deservirea apometrelor individuale în apartamente. Anexa 5 la pct. 25 lit. h) din Statutul APLP, indică că comitetul de conducere al APLP are obligaţia de a exercita controlul asupra încasării de la membrii asociaţiei a plăţilor pentru serviciile comunale, cu aplicarea în modul stabilit a măsurilor faţă de membrii Asociaţiei, în cazul în care aceştia nu depun în termen plăţile respective şi la lit. i) - are obligaţia de a duce evidenţă şi a întocmi dările de seamă contabilă. Afirmă că există o diferenţă între contorul comun şi suma indicaţiilor contoarelor individuale prezentate de către consumatorii apartamentelor blocurilor locative aflate în gestiunea APLP nr. 54/34 COOP.

Aceasta poate avea loc doar în cazul în care, ultimii indică în bonurile sale de plată indicii contoarelor eronat, aparatele de evidenţă al consumului individual de apă, instalate în apartamente sunt de o clasă joasă, cu o marjă de eroare sporită şi pot fi manipulate din exterior, sau au loc scurgeri în reţelele interioare a blocurilor, care de asemenea sunt în gestiunea APLP nr. 54/34 COOP. Susţine că lunar, SA „Apă-Canal Chişinău” şi ÎM „Infocom” efectuează bilanţul sumelor achitate de către consumatorii apartamentelor blocurilor locative aflate în gestiunea APLP nr. 54/34 COOP. Se exclude suma achitată de către consumatori, iar volumul de apă restant pe contorul comun se include în Factura Fiscală expediată în adresa APLP nr. 54/34 COOP, care urmează a fi achitată.

Raporturile din interiorul blocurilor locative, care constituie o proprietate deţinută pe cote-părţi de locatari, se reglementează de prevederile Codului civil, Legii privatizării fondului de locuinţe, Legii condominiului în fondul locativ şi alte acte normative în domeniu. Astfel, art. 349 Cod civil prevede că coproprietarii vor împărţi beneficiile şi vor suporta sarcinile proprietăţii comune pe cote-părţi proporţional cotei lor de părţi. Articolul 4 alin. (3) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913/2000 şi pct. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 656/2002, prevăd că pentru blocurile locative se consideră hotar de delimitare a instalaţiilor de alimentare cu apă partea exterioară a peretelui respectiv, iar la sistemele de canalizare - primul cămin de vizitare de pe racordul blocului.

De asemenea, indică că conform prevederilor Regulamentului cu privire la modul de prestare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, alin. 5 pct. 9, volumul lunar al apei livrat populaţiei se determină în baza indicaţiilor înregistrate de contoarele comune, instalate la branşamentele blocurilor locative. Menţionează că conform art. 21 alin. (1) al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, prestatorul este obligat să asigure prestarea serviciului în termenele şi condiţiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului.

Consideră că contractul de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă nr. 55- 0002/01 din 16 ianuarie 1998 încheiat cu APLP nr. 54/34 COOP întruneşte toate condiţiile legale şi produce efecte juridice până în prezent. Mai mult ca atât la momentul încheierii contratului nu a parvenit de la intimat nici un proces-verbal de divergenţă sau vreo altă manifestare de nerecunoaştere a clauzelor contractuale. 7 Indică că furnizarea serviciului de alimentare cu apă se efectuează în bază de contract, fapt prevăzut în art. 8 alin. (1) din Legea cu privire la apa potabilă nr. 272 din 10 februarie 1999. Obligativitatea existenţei unui contract este oglindită şi în Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, care dispune în art. 12 alin. (3) lit. b) că operatorul este obligat să servească utilizatorul potrivit contractului încheiat direct cu utilizatorul sau prin intermediul gestionarului.

Afirmă că încheierea unui contract este obligatorie atât prin prisma legilor organice nominalizate, cât prin prisma actelor normative subordonate legii, cum este Hotărârea Guvernului nr. 656 din 27 mai 2002 „Cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare”, care menţionează în pct. 46 că furnizorul poate livra apă numai în baza unui contract scris, încheiat cu distribuitorul sau consumatorul. Iar conform pct. 2 alin. (6) al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, noţiunea de distribuitor i se atribuie gestionarului fondului locativ.

Susţine că concluziile instanţei sunt eronate precum că puterea juridică a contractului nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998 s-a epuizat încă în anul 2000. Menţionează că în conformitate cu art. 977 Cod civil, dacă relaţiile dintre părţi vor continua, cu ştiinţa celeilalte părţi, şi după încetarea termenului, contractul de prestări servicii se consideră prelungit pe termen nelimitat în măsura în care cealaltă parte nu respinge imediat această prelungire, susţinând că în instanţa de judecată nu au fost prezentate probe, care ar indica la intenţia unei părţi de a rezilia acest contract anterior, prin urmare el este în vigoare, astfel consideră că APLP nr. 54/34 COOP este obligat să execute corespunzător obligaţiile contractuale asumate şi anume să achite serviciile prestate.

Invocă că hotărârea instanţei în partea ce ţine de anularea facturii AZ nr. 032661 din 30 septembrie 2013 cu suma de 4668952,06 lei este ilegală, deoarece prin factura nominalizată s-a expus spre plată suma de 162810,04 lei pentru consumul lunii precedente. Iar, suma de 4506142,02 lei este oglindită la capitolul datorii, având caracter informativ. Consideră că intimatul urma să conteste în contencios administrativ fiecare factură în parte, dar nu suma finală a tuturor acestor facturi. Conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ, factură fiscală emisă lunar în adresa APLP nr. 54/34 COOP poartă caracter de act administrativ, iar aceasta se bucură de prezumţie absolută până la proba contrarie.

Remarcă că APLP nr. 54/34 COOP a fost de acord cu facturile de plată până la momentul examinării cererii de chemare în judecată cu privire la încasarea datoriei. Cerinţele de declarare nulă a facturilor eliberate contravin prevederilor art. 14 din Legea cu privire la contenciosul administrativ în care se indică că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice eminente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acesteia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Invocă că APLP nr. 54/34 COOP a omis termenul de prescripţie.

Cu referire la Recomandarea nr. 11 din 04 octombrie 2012 al Curţii Supreme de Justiţie privind examinarea cererilor depuse de către SA „Termocom”, SA „Apă-Canal Chişinău”, SA „Chişinău Gaz”, afirmă că dreptul pretins în judecată de către SA „Apă- Canal Chişinău” nu este opozabil decât subiectului cu care are contract încheiat. 8 Precizează că SA „Apă-Canal Chişinău” nu este legată de careva obligaţiuni şi drepturi reciproce cu locatarii blocurilor locative gestionate de către APLP nr. 54/34 COOP, împotrivă ultimei revenindu-i obligaţiunea de a achita costul serviciilor prestate de către SA „Apă-Canal Chişinău”, conform calculului prevăzut de pct. 4.1. al contractului semnat între părţi.

Consideră că la caz este relevantă practica judiciară, şi anume deciziile Curţii Supreme de Justiţie pe dosarele nr. 2rae-69/12 din 21 martie 2012, nr. 2rae-269/12 din 28 noiembrie 2012 şi nr. 2 rac-231/14 din 06 iunie 2014. Prin referinţa depusă la 08 august 2014, APLP nr. 54/34 COOP a solicitat ca în conformitate cu art. 433 şi art. 440 alin. (1) CPC să fie dispusă inadmisibilitatea recursului declarat de SA „Apă-Canal Chişinău”. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 iunie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum rezultă din materialele cauzei, înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva APLP nr. 54/34 COOP, SA „Apă-Canal Chişinău” a solicitat încasarea de la aceasta în beneficiul său a sumei de 4444172,46 lei cu titlu de datorie şi încasarea taxei de stat în sumă de 50000 lei.

La rîndul său, APLP nr. 54/34 COOP înaintând acţiune reconvenţională împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” a solicitat declararea nulităţii facturii seria AZ nr. 032661 din 30 septembrie 2013 în sumă - 4668952,06 lei eliberată de către SA „Apă-Canal Chişinău” în adresa APLP nr. 54/34 COOP în baza contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998 şi obligarea SA „Apă-Canal Chişinău” de a încheia contracte directe cu consumatorii (locatarii apartamentelor) blocurilor locative din str. I. Vieru 13, 15, 15/1, 19, str. Mircea cel Bătrân 32/3, 34/1, str. Milescu Spătaru 17, 19, 19/1, 19/5, 21/1, 21/2 şi 23, gestionate de APLP nr. 54/34 COOP, dispunând cu data încheierii acestor contracte, rezilierea contractului nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii iniţiale şi temeiniciei parţiale a acţiunii reconvenţionale, în acest sens fiind anulată factura fiscală seria AZ nr. 032661 din 30 septembrie 2013, eliberată de furnizorul SA „Apă-Canal Chişinău” privind prestarea serviciilor APLP nr. 54/34 COOP, pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate în sumă totală de 4668952,06 lei ca fiind ilegală, de asemenea a fost reziliat şi contractul nr. 55-0002-33/01 din 16 ianuarie 1998, pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate,

încheiat între SA „Apă-Canal Chişinău” şi APLP nr. 54/34 COOP, în rest acţiunea reconvenţională fiind respinsă. 9 La rîndul său, instanţa de apel, judecând apelul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău”, a constatat netemeinicia acestuia, respingându-l şi menţinând hotărârea primei instanţe. La emiterea soluţiei respective, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 572 Cod civil şi art. 23 alin. (3) al Legii nr. 1324 cu privire la privatizarea fondului de locuinţe a reţinut că contractul nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998 a fost încheiat pentru un termen de pînă la 31 decembrie 1998 şi prelungit pentru o perioadă similară, pînă la 31 decembrie 1999 în mod tacit, însă puterea juridică a contractului s-a epuizat încă în anul 2000, respectiv calculul datoriilor din litigiu fiind efectuate începînd cu anul 2001, adică pentru perioada când raporturile contractuale între părţi erau întrerupte.

La fel, instanţa de apel a mai reţinut că contractul litigios a fost încheiat între Regia Apă-Canal şi APLP nr. 54/34, iar după schimbarea furnizorului SA „Apă-Canal Chişinău” părţile nu au încheiat un acord adiţional, menţionând că furnizorii din litigiu sunt agenţi economici diferiţi, cu statut juridic diferit şi fondatori diferiţi, fapt ce denotă că SA „Apă-Canal Chişinău” nu poate pretinde la executarea unei obligaţii contractuale, fără ca aceste obligaţii să fie convenite între părţi printr-un contract bilateral, semnat de ambii participanţi la proces. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, concluziile fiind expuse într-o formă evazivă, fără a fi examinată sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Aşadar, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, instanţa de recurs conchide că, deşi instanţa de apel în conţinutul actului său de dispoziţie a reţinut faptul că beneficiarii serviciilor prestate de către SA „Apă-Canal Chişinău” sunt consumatorii casnici ai blocurilor locative din asociaţie, care sunt facturaţi nemijlocit de furnizor, prin intermediul ÎM „Infocom”. În acest sens, considerând că APLP nr. 54/34 nu are calitatea de parte la acest raport obligaţional şi prin urmare, nu-i poate fi imputată acesteia achitarea datoriei acumulate pentru perioada iunie 2001 -ianuarie 2013, în mărime de 4444172,46 lei.

Concluzia dată, însă, se dovedeşte a fi una eronată, adoptată în contradicţie cu materialul probator anexat la materialele dosarului şi anume cu prevederile contractului nr. 55-0002-33/01 din 16 ianuarie 1998, pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate, încheiat între SA „Apă-Canal Chişinău” şi APLP nr. 54/34 COOP, care la pct. 3.2 stabileşte expres că „abonatul î-şi asumă obligaţia de a achita costul apei consumate şi evacuarea apei uzate conform tarifelor fixate în lista de preţuri”. Prin urmare, concluzia instanţelor cu referire la lipsa raportului obligaţional faţă de APLP nr. 54/34 nu corespunde adevărului şi se bazează pe o interpretare viciată a materialului probator.

Mai mult, în situaţia descrisă în speţă, instanţele de judecată ierarhic inferioare urmau să ţină cont şi de prevederile Recomandării nr. 11 din 01 noiembrie 2012, elaborată de Plenul Curţii Supreme de Justiţie privind examinarea cererilor depuse de SA „Termocom”, SA „Apă Canal”, SA „Chişinău gaz”. 10 Or, reieşind din prevederile Recomandării enunţate este cert că concluziile instanţei de apel cu privire la temeinicia hotărârii primei instanţe nu reflectă şi constatarea de către instanţă a existenţei contractelor încheiate între SA „Apă-Canal Chişinău” şi consumatorii finali, la materialele pricinii lipsind probe în acest sens.

Aşa fiind, este evident că instanţa de apel nu a examinat aspectul dat prin prisma legislaţiei în vigoare şi obligaţiei ce rezidă din prevederile art. 373 alin. (4) CPC, având la bază probe pertinente şi incontestabile, dar s-a mulţumit cu faptul de a reitera afirmaţia primei instanţe precum că consumatorii fondului locativ achită plăţile curente pentru serviciile prestate iar APLP nr. 54/34 nu poate fi impusă să achite aceste servicii. Instanţa de recurs remarcă şi faptul că instanţa de apel menţinând în vigoare o asemenea hotărâre a primei instanţe, nu a realizat că a fost lăsată într-o stare de incertitudine raporturile juridice dintre furnizor şi consumatorul nemijlocit.

Astfel, din conţinutul actelor judecătoreşti de dispoziţie nu este clar în baza căror raporturi juridice vor fi operate pe viitor relaţiile consumator-furnizor, întrucât, deşi instanţa de judecată reziliază contractul nr. 55-0002/01 din 16 ianuarie 1998, în acelaşi timp ea stabileşte că SA „Apă-Canal Chişinău” conform statutului de activitate nu are competenţa de a întocmi contract direct cu consumatorul, atribuţia dată ţinând de competenţa Guvernului, respingând acest capăt de cerere. În speţă este confuză şi constatarea instanţei de apel, care, cu referire la contractul litigios din speţă, a stabilit că acesta a fost prelungit în mod tacit în virtutea prevederilor pct. 8 din contract pentru o perioadă similară pînă la 31 decembrie 1999, în acelaşi timp menționând că din anul 2000 acest contract şi-a pierdut puterea juridică, fără a indica însă careva temeiuri juridice în susţinerea acestei opinii.

La fel, este neînţeleasă şi concluzia dată de către instanţa de apel referitor la faptul că Regia Apă Canal şi SA „Apă-Canal Chişinău” reprezintă agenţi economici diferiţi cu statut juridic diferit şi fondatori diferiţi întrucât în acest sens nu au fost prezentate careva probe, mai mult că faptul dat nici nu a fost invocat de către partea interesată, care la caz este APLP nr. 54/34. La acest segment se va menţiona şi faptul că instanţele de judecată au trecut cu vederea menţiunea din contractul în litigiu la capitolul „notă” unde este indicat că cuvintele R.A.C. şi Regia Apă Canal se vor citi SA „Apă-Canal Chişinău”.

În această ordine de idei se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care- i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa 11 integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. La rejudecarea pricinii instanţa urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi, având în vedere specificul acţiunii, să stabilească caracterul raportului juridic dintre părţi, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă şi rejudecând pricina să emită o hotărâre temeinică şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” împotriva Asociaţiei proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 54/34 COOP cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a Asociaţiei proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 54/34 COOP împotriva Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la declararea nulităţii facturii, rezilierea contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate, obligarea de a încheia contracte directe cu consumatorii, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu 12