2rac-231/14 — Încasarea sumelor

prima instanţă - A. Rotari dosarul nr. 2rac-231/14 instanţa de apel - D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 06 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 împotriva Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la încasarea datoriei şi cererea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuare a apelor uzate împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183, casată parţial hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20 octombrie 2011 în partea admiterii cererii reconvenţionale înaintată de Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” şi în această parte emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea reconvenţională a fost respinsă, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 22 iunie 2010, APLP nr. 54/183 a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 05 iulie 1999 a încheiat cu SA „Apă-Canal Chişinău” contractul nr. 55.0006.01 privind livrarea apei reci şi evacuarea apelor uzate. Menţionează că la 26 februarie 2007 a fost semnat acordul adiţional la contractul menţionat, prin care SA „Apă-Canal Chişinău” s-a obligat să achite 2 % din sumele achitate pentru serviciile de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate, pentru îndeplinirea lucrărilor de marketing menţionate în acord. Afirmă că până în prezent acordul nu a fost reziliat. Ultimele achitări pentru serviciile de marketing au fost achitate la 27 martie 2008. Mai indică că s-a adresat de mai multe ori cu somaţii referitor la achitarea restanţelor, însă fără succes.

1 De asemenea, afirmă că au fost întocmite mai multe acte cu privire la îndeplinirea lucrărilor de marketing, suma debitoare fiind de 96719,58 lei. Solicită încasarea de la SA „Apă-Canal Chişinău” a datoriei în mărime de 96719,58 lei. La 09 noiembrie 2010, SA „Apă-Canal Chişinău” a depus cerere reconvenţională împotriva APLP nr. 54/183 cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuare a apelor uzate. În susţinerea cererii reconvenţionale menţionează că conform punctelor 3.2.1 şi 5.1 a contractului pentru livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate nr. 55-0006-01 din 30 aprilie 1999, APLP nr. 54/183 s-a obligat să achite costul serviciilor prestate şi facturate.

Totodată, conform prevederilor pct. 13 al contractului şi pct. 1 alin. 1 din Acordul adiţional la contract nr. 20-05/1150 din 26 februarie 2007, APLP nr. 54/183 s-a obligat să efectueze lucrul cu populaţia în vederea perceperii plăţilor curente şi a datoriilor existente la data încheierii contractului şi cele acumulate pe parcursul acţiunii acestuia. A mai indicat că pentru lucrul efectuat de APLP nr. 54/183 în vederea achitării integrale de către membrii asociaţiei a serviciilor de apă şi canalizare utilizate, s-a obligat să achite ultimei 2 % din sumele parvenite lunar pentru servicii. Susţine că la 01 noiembrie 2010, datoria APLP nr. 54/183 ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate prin contract şi Acordul adiţional pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuare a apelor uzate constituie suma de 12467078,70 lei.

Astfel, achitarea datoriei de 96719,58 lei invocată de APLP nr. 54/183 în cererea iniţială, poate fi acceptată spre executare de SA „Apă-Canal Chişinău” numai cu condiţia achitării integrale de către APLP nr. 54/183 a datoriei pentru serviciile de livrare a apei şi recepţionare a apelor uzate formate pe perioada decembrie 2000-octombrie 2010 în sumă de 12467078,70 lei. Solicită încasarea de la APLP nr. 54/183 a datoriei în sumă de 12467078,70 lei pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi recepţionare a apelor uzate pe perioada decembrie 2000-octombrie 2010 şi taxa de stat în mărime de 50000 lei. Ulterior, SA „Apă-Canal Chişinău” a depus cerere de modificare a cuantumului acţiunii.

În motivarea cererii menţionează că solicită modificarea cuantumului acţiunii spre majorare cu suma de 1857446,78 lei – datorie formată pe perioada 01 octombrie 2010- 01 octombrie 2011 (durata examinării litigiului), în baza actului de control a datoriilor APLP nr. 54/183 din 07 noiembrie 2011. Solicită încasarea de la APLP nr. 54/183 a datoriei în sumă de 14324525,48 lei şi a taxei de stat în mărime de 50000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20 octombrie 2011 acţiunea iniţială a APLP nr. 54/183 a fost admisă integral şi s-a încasat de la SA „Apă- Canal Chişinău” în beneficiul APLP nr. 54/183 datoria în sumă de 96719,58 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 12501,58 lei.

Acţiunea reconvenţională a fost admisă integral. De la APLP nr. 54/183 a fost încasat în beneficiul SA „Apă-Canal Chişinău” datoria în sumă de 14324525,48 lei şi taxa de stat în mărime de 50000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de APLP nr. 54/183, casată parţial hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20 octombrie 2011 în partea admiterii cererii reconvenţionale înaintată de SA „Apă-Canal Chişinău” şi în această parte emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea reconvenţională a SA „Apă-Canal Chişinău” împotriva APL nr. 54/183 cu privire la 2 încasarea datoriilor pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuare a apelor uzate, a fost respinsă.

În rest, hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 17 februarie 2014, SA „Apă-Canal Chişinău” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului invocă că la judecarea apelului, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, nu a ţinut cont de argumentele şi probele concludente prezentate, a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. Consideră că instanţa de apel, în motivarea deciziei a făcut referire la un act normativ caduc, care ţine să reglementeze provizoriu modalitatea de aplicare a documentelor de plată a serviciilor locativ-comunale (Instrucţiunea nr. 2-4/3, aprobată prin hotărârea comună a Consiliului Colegial al Ministerului Serviciilor Comunale şi al Exploatării Fondului de Locuinţe al RM şi Primăriei mun.

Chişinău din 29 februarie 1996) şi la contractul încheiat de către SA „Apă-Canal Chişinău” cu ÎM „Infocom”, concluzionând că APLP nr. 54/183 nu duce evidenţa contabilă a volumului de apă facturate locatarilor, membrilor asociaţiei şi nu poate fi obligată să achite datoria solicitată de SA „Apă-Canal Chişinău”, iar actele de control a datoriilor, perfectate de SA „Apă-Canal Chişinău” nu pot fi reţinute ca o probă a existenţei datoriei, dat fiind că nu sunt recunoscute şi semnate de APLP nr. 54/183.

De asemenea a menţionat că instanţa de apel, ca argument de admitere a apelului a reţinut că suma solicitată de APLP nr. 54/183 spre încasare, reprezintă 2 % din sumele parvenite lunar în beneficiul SA „Apă-Canal Chişinău” de la membrii asociaţiei, ca plată pentru serviciile de apă şi canalizare şi are drept suport justificativ de încasare prevederile Acordului adiţional nr. 20.05/1150 din 26 februarie 2007 la contractul nr. 55000601 din 05 iulie 1999. Astfel, consideră că motivele şi concluziile instanţei de apel puse la baza deciziei sunt contradictorii, deoarece fiind aplicate în partea respingerii cererii reconvenţionale, urmau a fi opozabile şi în partea satisfacerii cererii iniţiale. Recurentul consideră de asemenea că APLP nr. 54/183 nu a prezentat probe prin care să confirme executarea deplină a obligaţiunilor contractuale, nici a celor asumate prin Acordul adiţional la contract.

Afirmă că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile pct. pct. 3.2.1, 4.1., 5.1. şi 13 din contractul nr. 55000601 din 05 iulie 1999 şi de prevederile Acordului adiţional la contract, puse la baza ambelor acţiuni şi prin care părţile în litigiu se obligă reciproc. Mai indică că perfectarea de către ÎM „Infocom”, în baza contractului încheiat cu SA „Apă-Canal Chişinău”, a bonurilor de plată pentru serviciile de apă şi canalizare, în aspectul fiecărui apartament din blocurile locative gestionate de APLP nr. 54/183, nu exonerează ultima de responsabilitatea achitării integrale a volumului de servicii utilizate şi înregistrate de aparatele de evidenţă a apei, instalate la branşamentele blocurilor locative.

Faptul că în fiecare perioadă de calcul se sting parţial atât plăţile curente, cât şi datoriile existente, confirmă recunoaşterea acestora de către APLP nr. 54/183, care nu a contestat nici o factură primită spre achitare şi îndreptăţeşte restabilirea termenului de prescripţie al acţiunii aplicat de prima instanţă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 06 decembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 5035 (f. d. 98 vol. II). 3 Careva date despre recepţionarea acesteia la materialele dosarului nu sunt, iar recurentul susţine că a luat cunoştinţă cu decizia recurată la 19 decembrie 2013. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Prin referinţa depusă la 16 aprilie 2014, APLP nr. 54/183 a solicitat respingerea recursului declarat de SA „Apă-Canal Chişinău” ca fiind inadmisibil. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea în parte a deciziei instanţei de apel şi menţinerea în partea dată a hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva SA „Apă-Canal Chişinău”, APLP nr. 54/183 a solicitat încasarea datoriei în mărime de 96719,58 lei. La rândul său, SA „Apă-Canal Chişinău”, formulând acţiunea reconvenţională împotriva APLP nr. 54/183, cu ulterioarele concretizări a cerinţelor sale, a solicitat încasarea datoriei în sumă de 14324525,48 lei şi a taxei de stat în mărime de 50000 lei, ca temei invocând contractul nr. 55-0006-01 din 30 aprilie 1999 încheiat între Regia Apă Canal şi APLP nr. 54/183 cu privire la livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate. Judecând pricina în cauză, prima instanţă a admis integral acţiunea iniţială, încasând de la de la SA „Apă-Canal Chişinău” în beneficiul APLP nr. 54/183 datoria în sumă de 96719,58 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 12501,58 lei.

La fel, prima instanţă a admis integral şi acţiunea reconvenţională, încasând de la APLP nr. 54/183 în beneficiul SA „Apă-Canal Chişinău” datoria în sumă de 14324525,48 lei şi taxa de stat în mărime de 50000 lei. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către APLP nr. 54/183, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând parţial hotărârea primei instanţe, în partea admiterii cererii reconvenţionale şi în această parte a pronunţat o nouă hotărâre prin care a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională, în rest menținând hotărârea primei instanţe. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la art. 512, 514, 572 Cod civil a considerat că prima instanţă eronat a ajuns la concluzia că APLP nr. 54/183 are obligaţia de a achita costul serviciilor prestate, or costul serviciilor prestate de către SA „Apă-Canal Chişinău” este calculat şi încasat de la locatari de către ÎM „INFOCOM”.

Decizia instanţei de apel a fost contestată cu recurs doar în partea prin care a fost casată hotărârrea primei instanțe și pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională. Instanţa de recurs constată că judecând apelul, instanţa de apel, ajungând la concluzia netemeiniciei cererii reconvenţionale, a interpretat eronat normele de drept material aplicabile cerinţei date şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii reconvenţionale.

Astfel, problema de drept ce se impune a fi lămurită în cauză, reieşind din 4 temeiurile cererii de recurs, este aceea de a stabili în ce măsură SA „Apă-Canal Chişinău” poate solicita executarea angajamentului, care nu a fost executat de către APLP nr. 54/183, cu privire la achitarea serviciilor prestate conform contractului nr. 55-0006-01 din 30 aprilie 1999 cu privire la livrarea apei şi recepţionarea apelor uzate (f. d. 5-10). Conform prevederilor art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Totodată, dispoziţiile art. 572 alin. (2) Cod civil statuează că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

În sensul normelor citate, este de reţinut că principiul executării corespunzătoare a obligaţiilor civile presupune executarea de către părţi a tuturor condiţiilor prevăzute de contractul din care aceste obligaţii rezidă. În această ordine de idei, având în susţinere prevederile legale enunţate, se constată temeinicia cerinţei SA „Apă-Canal Chişinău” cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuare a apelor uzate, cel din urmă fiind îndreptăţit de a pretinde de la APLP nr. 54/183 executarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale ce constau în achitarea de către ultimul a costului apei consumate şi evacuarea apei uzate conform tarifelor fixate. Or, relaţiile contractuale, conform contractului nr. 55-0006-01 din 30 aprilie 1999 există anume între APLP nr. 54/183 şi SA „Apă-Canal Chişinău”, unde pct. 3.2.1.

direct stipulează că abonatul, la caz APLP nr. 54/183, îşi asumă obligaţia de a achita costul apei consumate şi evacuarea apei uzate conform tarifelor fixate în lista de preţuri. La acest segment este de reţinut şi pct. 5.1 al aceluiaşi contract, care indică că abonatul (APLP nr. 54/183), efectuează decontările pentru apa furnizată şi pentru apa uzată evacuată în baza documentelor de plată facturate de Regia Apă Canal, iar plata se efectuează în decurs de 5 zile calendaristice din ziua prezentării documentului de plată (fără accept).

Aici, instanţa de recurs relevă şi pct. 9 al contractului menţionat care prevede că contractul acţionează pentru perioada 05 iulie 1999 – 31 decembrie 1999, totodată conţinând menţiunea că în cazul dacă în decursul ultimei luni până la expirarea termenului de acţiune a contractului nici una din părţi nu va declara despre renunţarea la contract sau despre reexaminarea lui, acesta se va considera reînnoit pentru perioada următoare (f. d. 9). La caz, însă nu au fost prezentate probe care ar indica la intenţia unei părţi de a rezilia acest contract, prin urmare el este în vigoare, astfel încât APLP nr. 54/183 este obligat să execute corespunzător obligaţiile contractuale asumate şi anume achitarea pentru serviciile prestate.

Ca consecință, cele constatate mai sus indică şi la netemeinicia motivului instanţei de apel, reţinut ca temei de respingere a acţiunii cu privire la încasarea de la APLP nr. 54/183 a datoriei acumulate la serviciile comunale prestate, precum că costul serviciilor prestate de SA „Apă-Canal Chişinău” este calculat şi încasat de la locatarii APLP nr. 54/183 de către ÎM „INFOCOM” în baza contractului încheiat între ultimul și SA „Apă-Canal Chişinău”. Respingerea acestui temei se impune și prin faptul că instanţei de judecată nu au fost prezentate probe care ar confirma încheierea de către SA „Apă-Canal Chişinău” a contractelor de furnizare a serviciilor cu locatarii APLP nr. 54/183.

Pe de altă parte, în susţinerea opiniei enunţate vine şi acordul adiţional nr. 20.05/1150 la contractul nr. 55-0006-01 din 05 iulie 1999 semnat între 5 SA „Apă-Canal Chişinău” şi APLP nr. 54/183 la 26 februarie 2007 prin care s-a convenit că SA „Apă-Canal Chişinău” va achita 2% din sumele plătite, pentru serviciile de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate APLP nr. 54/183, pentru îndeplinirea următoarelor lucrări de marketing: distribuirea lunară consumatorilor a bonurilor de plată pentru serviciile de alimentare au apă şi evacuare a apelor uzate, emise de către ÎM „INFOCOM” sau de sine stătător, întreprinderea măsurilor privind perceperea plăţilor curente şi a datoriilor acumulate pentru serviciile de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate, perfectarea actelor contabile de control întocmite de furnizor, asigurarea accesului, conform graficului stabilit, reprezentanţilor furnizorului la contoarele de apă instalate la branşamentele blocurilor de locuinţe pentru înscrierea indicaţiilor fixate, înaintarea informaţiei privind schimbarea statutului apartamentului sau a proprietarilor ÎM „INFOCOM” şi SA „Apă-Canal Chişinău”, sigilarea contoarelor de apă individuale nou instalate sau după verificarea metrologică de sta (pct. 1 al acordului adiţional).

Iar potrivit actelor din 03 februarie 2010, 30 iunie 2009, 04 martie 2009, 23 septembrie 2008, 14 iulie 2008 cu privire la îndeplinirea lucrărilor de marketing de către APLP nr. 54/183, întocmite în baza acordului adiţional nr. 20.05/1150 din 26 februarie 2007 şi anexate la materialele dosarului (f. d. 13-17), precum şi facturilor fiscale din 16 februarie 2010 şi 23 februarie 20110 (f. d. 18-19), se atestă perceperea de către APLP nr. 54/183 a plăţilor curente şi datoriilor acumulate pentru serviciile de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate, ca urmare, recompensa totală pentru efectuarea lucrărilor de marketing, constituind suma de 96719,58 lei (f. d. 13-19). Având în susţinere actele menţionate, instanţa de recurs consideră ca neîntemeiat şi argumentul APLP nr. 54/183 cu privire la tardivitatea acţiunii reconvenţionale.

Aceasta deoarece din înscrisurile consemnate mai sus cert rezultă că APLP nr. 54/183 a efectuat acţiuni de achitare a datoriilor acumulate la serviciile prestate de către SA „Apă-Canal Chişinău”, pe când prevederile art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil direct statuează că cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvârșește acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria. Mai mult că însuşi APLP nr. 54/183 în referinţa depusă la cererea reconvenţională menţionează că o parte din datorii au fost achitate, totodată considerând că SA „Apă- Canal Chişinău” nu este îndreptăţită de a pretinde integral suma datorată din motivul nerespectării termenului de prescripţie extinctivă de adresare în judecată (f. d. 172-174).

Pe cale de consecinţă, prin prisma prevederile art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil, este evident că achitând parţial facturile pentru serviciile prestate în perioada 14 iulie 2008 - 03 februarie 2010, APLP nr. 54/183 a efectuat acţiuni ce determină recunoaşterea datoriei acumulate faţă de SA „Apă-Canal Chişinău”, fapt ce incontestabil respinge argumentul cu privire la încălcarea, de către SA „Apă-Canal Chişinău”, a termenului de prescripţie pentru toată perioada solicitată. În conexiunea celor relatate, se constată că instanţa de apel, nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea reconvenţională, fapt ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis şi acţiunea reconvenţională a SA „Apă-Canal Chişinău” cu privire la încasarea din contul APLP nr.54/183 în beneficiul său a datoriei în mărime de 14324525,48 lei.

Or, suma dată se confirmă prin actul de control a datoriilor APLP nr. 54/183 din 7 octombrie 2011 (f. d. 182 vol. 1), sumă care, de altfel, nu a fost contestată de APLP nr. 54/183.

Faţă de considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care 6 urmează a fi admis cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea în care a fost casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea reconvenţională a SA „Apă-Canal Chişinău” împotriva APL nr. 54/183 cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuare a apelor uzate a fost respinsă, cu menţinerea în partea dată a hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20 octombrie 2011. Având în vedere că în rest decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe nu au fost contestat, instanţa de recurs este în imposibilitatea de a verifica legalitatea acestora în partea necontestată, or conform art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău”.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 împotriva Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la încasarea datoriei şi cererea reconvenţională a Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/183 cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuare a apelor uzate, în partea prin care a fost casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea reconvenţională a SA „Apă-Canal Chişinău” împotriva APL nr. 54/183 cu privire la încasarea datoriilor pentru serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuare a apelor uzate a fost respinsă și se menține în partea dată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20 octombrie 2011. Decizia este irevocabilă.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Ala Cobăneanu 7