2rc-912/16 — cererea de repunere in termen si validarea creantei

2rc-912/16 — cererea de repunere in termen si validarea creantei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Gavrilița dosarul nr. 2rc-912/16

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță, Galina Stratulat

examinînd recursul declarat de către avocatul Grosu Alexandru, în interesele lui

Amelicichina Tatiana, în pricina civilă la cererea lui Amelicichina Tatiana privind

repunerea în termen și validarea creanței față de debitorul Societatea cu răspundere

limitată „Vis Urban”, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie

2016, prin care a fost respinsă cererea avocatului Grosu Alexandru, care acționează în

interesele lui Amelicichina Tatiana, cu privire la repunerea în termen a cererii de

validare a creanței față de patrimoniul Societății cu răspundere limitată „Vis Urban”

constată:

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2014, a fost admisă

spre examinare cererea introductivă a Agenției Ipotecare „Vis Urban” SRL privind

intentarea procesului de insolvabilitate față de sine și desemnat în calitate de

administrator provizoriu ÎI „Petric Ruslan”.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2014, a fost intentat

procesul de insolvabilitate față de AI „Vis Urban” SRL, desemnat ÎI „Petric Ruslan” în

calitate de administrator al insolvabilității și stabilit termenul limită de înregistrare de

către creditorii AI „Vis Urban” SRL a cererilor de admitere a creanțelor în vederea

întocmirii tabelului definitiv pînă la data de 27 aprilie 2014.

La data de 15 aprilie 2016 avocatul Grosu Alexandru, care acționează din

numele și în interesele Tatianei Amelicichina, a depus cerere de validare a creanței

garantate asupra patrimoniului AI „Vis Urban” SRL în sumă de 29576 Euro, cu

solicitarea repunerii în termenul de depunere a creanțelor.

În motivarea cererii a indicat că, la data de 23 iulie 2007 între Tatiana

Amelicichina și AI „Vis Urban” SRL a fost încheiat contractul investițional nr. B20630,

obiectul căruia a constituit construcția ap. 30 din blocul B-2 al complexului locativ

„Aeroport” din bd. Dacia 60/12 mun. Chișinău, cu termenul de dare în exploatare pînă

la 20 decembrie 2008. Investitorul și-a onorat pe deplin obligațiile și a achitat în

beneficiul debitorului suma de 29575 Euro și 5000 Euro pentru lucrările de reparație în

acest apartament.

În circumstanțele date, creanțele înaintate de investitor sunt asigurate cu obiectul

imobil și investitorul devine, prin prisma art. 50 al Legii insolvabilității, creditor

garantat de drept cu 100% din suma investită, deoarece creditorii cu drept de gaj

convențional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptățiți la

satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii și a cheltuielilor aferente din

contul bunului gajat.

Deși AI „Vis Urban” SRL a început construcția blocului locativ în anul 2007,

acesta pînă în prezent nu este finisat, iar la moment AI „Vis Urban” SRL se află în

proces de insolvabilitate, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2014. Prin

aceeași hotărîre a fost stabilit termenul limită de depunere a cererilor de validare a

creanțelor, în vederea întocmirii tabelului definitiv, pînă la data de 27 aprilie 2014.

Or, pe perioada stabilită de instanța de insolvabilitate Tatiana Amelicichina nu

se afla pe teritoriul Republicii Moldova, ci în Turcia, unde locuiește permanent cu

familia din anul 2007. Respectiv, aceasta nu a recepționat în vreun mod notificarea

administratorului insolvabilității.

Vis-a-vis de semnătura de pe avizul poștal de recepție din 29 martie 2014, care a

fost anexat la referința administratorului insolvabilității, susține că nu-i aparține,

deoarece notificarea a fost expediată pe adresa veche a Tatianei Amelicichina, unde nu

mai locuiește. Mai mult ca atît, administratorul a expediat notificarea cu aviz simplu,

care s-a întors cu mențiunea „destinatarul trăiește peste hotare”.

Faptul că Tatiana Amelicichina locuiește permanent pe teritoriul Turciei se

confirmă și prin faptul că aceasta în anul 2013 a primit cetățenia acestui stat, conform

buletinului ser.A12 nr.708263 din 31 iulie 2013 eliberat de autoritățile turcești, iar

potrivit extrasului din Sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră nr.35/7-4-

2156 din 08 aprilie 2016 rezultă că Tatiana Amelicichina nu s-a aflat pe teritoriul

Republicii Moldova în perioada stabilită de instanța de insolvabilitate pentru depunerea

cererilor de validare a creanțelor.

Abia la 04 aprilie 2016 a fost informată prin telefon despre necesitatea depunerii

cererii de validare a creanțelor, după care Tatiana Amelicichina neîntîrziat l-a contactat

pe administratorul insolvabilității și, drept urmare, a depus prezenta cerere.

În circumstanțele date, există suficiente temeiuri de repunere în termen a cererii

de admitere a creanțelor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016, a fost admisă

cererea Tatianei Amelicichina și repusă în termen cererea de admitere a creanței

creditorului Tatiana Amelicichina înaintată față de debitorul AI „Vis Urban” SRL în

planul procedurii de restructurare; a fost stabilit termenul de verificare a creanțelor de

către administratorul insolvabilității de întocmire și comunicare a tabelului definitiv

pînă la data de 05 mai 2016; a fost stabilită ședința specială de validare a creanțelor

creditorului Tatiana Amelicichina pentru data de 13 mai 2016.

Nefiind de acord cu încheierea dată, administratorul autorizat a contestat-o în

ordine de recurs.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iulie 2016, a fost admis recursul

declarat de AI „Vis Urban” SRL, casată încheierea Curții de Apel Chișinău din 28

aprilie 2016 și restituită pricina la rejudecare în aceeași instanță.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, a fost respinsă

cererea avocatului Grosu Alexandru, care acționează în interesele lui Amelicichina

Tatiana, cu privire la repunerea în termen a cererii de validare a creanței față de

patrimoniul Societății cu răspundere limitată „Vis Urban”.

La 05 octombrie 2016 avocatul Grosu Alexandru, în interesele lui Amelicichina

Tatiana, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie

2016, prin care a cerut admiterea recursului, casarea încheierii judecătorești și

pronunțarea unei noi încheieri de admitere integrală a cererii formulate.

În motivarea recursului a indicat că, deși Amelicichina Tatiana a declarat și a

probat faptul că nu a recepționat personal notificarea administratorului insolvabilității,

precum și faptul că nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova în perioada desemnată de

instanță pentru depunerea cererilor de validare a creanțelor, Curtea de Apel Chișinău a

ignorat toate aceste dovezi și circumstanțe și le-a respins ca neîntemeiate.

Concluziile instanței în acest sens sunt ilegale, deoarece potrivit extrasului din

Sistemul informațional integrat al Poliției de Frontieră nr.35/7-4- 2156 din 08 aprilie

2016 rezultă cu certitudine că Tatiana Amelicichina pe perioada 12 aprilie 2014 și pînă

la 29 septembrie 2016 nu s-a aflat pe teritoriul Republicii Moldova, iar potrivit

certificatului eliberat de Direcția Generală Prime de Asigurare Turcia rezultă că

recurenta lucrează și, deci, locuiește permanent pe teritoriul statului turc, aceasta fiind

înregistrată ca contribuabil la achitarea primelor de asigurare în fondul social din anul

Amelicichina este deținătoarea unui imobil din orașul Istanbul.

În circumstanțele date, rezultă cu certitudine că recurenta în perioada depunerii

cererilor de admitere a creanțelor, cît și ulterior, nu se afla pe teritoriul Republicii

Moldova. În cadrul ședințelor a declarat că notificarea a fost recepționată nu de aceasta,

ci de o rudă a ei, după care, drept urmare, notificarea a fost restituită cu mențiunea pe

aviz că „destinatarul locuiește peste hotare”.

Art. 6 al. (4) din Legea insolvabilității stabilește că, notificările și înștiințările se

fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile expres prevăzute de lege și prin publicare

în Monitorul Oficial.

Notificarea obligatorie a creditorilor este egalată cu procedura de citare

judiciară, care după sens, conținut și natura sa juridică urmează a fi efectuată cu

respectarea prevederilor art. 100-105 CPC. Or, potrivit normelor procedurale enunțate,

citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură

pe cotor. Conform pct. 89 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate

prin Hotărîrea Guvernului nr. 798 din 18 iunie 2002, trimiterile poștei de scrisori

înregistrate (exceptînd trimiterile cu mențiunea „predarea în mîină proprie” sau cu

mențiunea „citație” ori „înștiințare”) pot fi eliberate fără procură membrilor familiei de

gradul I, care au atins vîrsta majoratului, la prezentarea unui din documentele de

legitimare indicate în pct. 103 din prezentele Reguli și a documentului ce confirmă

relațiile de rudenie, prin aviz fiind indicată relația de rudenie.

Deoarece dovada notificării recurentei lipsește, iar pe aviz lipsește semnătura

Tatianei Amelicichina, se constată că notificarea în adresa investitorului a fost efectuată

cu încălcarea prevederilor legale.

Vis-a-vis de notificarea prezentată anterior de către administratorul autorizat pe

care era inserată sintagma „am primit originalul” la data de 07 aprilie 2014, cu

semnătura persoanei terțe (ruda creditorului), recurenta a menționat că notificarea dată a

fost înmînată de ex-directorul AI „Vis Urban” SRL, dl Cojocari, care s-a adresat la

verișoara creditorului. Însă, notificarea dată nu a fost expediată nicidecum de către

administratorul insolvabilității în condițiile art. 6,23-27,35,66 a Legii insolvabilității.

Deci, nu a fost îndeplinită condiția de notificare a recurentei de către administratorul

insolvabilității.

Și jurisprudența Curții Supreme de Justiție pe cauza nr. 2rc-728/16 din 28

septembrie 2016 a stabilit că, în procesul de notificare a creditorilor administratorul

insolvabilității nu poate alege modalitatea de notificare în mod arbitrar, deci nu se poate

considera ca fiind îndeplinită notificarea creditorului în cazul cînd administratorul

insolvabilității publică hotărîrea instanței de insolvabilitate privind intentarea

procesului, iar expedierea notificării de înaintare a creanțelor nu este făcută. Or, art. 6 al

Legii insolvabilității obligă administratorul de a notifica fiecare creditor în parte prin

expedierea în adresa fiecăruia a notificării corespunzătoare.

Practica constantă a Curții Europene l-a fel asigură dreptul fiecărei persoane de

a avea acces la justiție, iar statul este obligat de a facilita accesul la instanță. Gradul de

acces permis de legislația națională trebuie să fie suficient pentru a asigura accesul

individual la instanță, în lumina principiului supremației dreptului într-o societate

democratică.

Încheierea contestată este una formală și nu corespunde exigențelor de

corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvență,

oficialitate și pertinență.

Ulterior recurentul a depus un recurs suplimentar, în motivarea căruia a indicat

că concluziile instanței de insolvabilitate din încheierea contestată vis-a-vis de poziția

reprezentantului debitorului nu corespund cu argumentele acestuia din urmă consemnate

în procesul-verbal al ședinței de judecată. Astfel, dacă instanța a constatat că

reprezentantul debitorului s-a expus împotriva cererii de repunere în termen, atunci din

procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă că acest reprezentant a considerat pasibilă

repunerea în termen. Or, unica persoană care s-a împotrivit asupra cererii de repunere în

termen a fost administratorul insolvabilității, motivîndu-și poziția pe faptul că obiectul

contractului de investiții încheiat cu Amelicichina Tatiana a fost ipotecat în anul 2009 în

favoarea BC „Eximbank” SA, care însă a avut loc fără acordul investitorului.

Este neîntemeiat argumentul instanței precum că creditorul-recurent a

recepționat personal notificarea la 07 aprilie 2014 de la administratorul insolvabilității,

în situația în care plicul poștal s-a întors cu inscripția „destinatarul locuiește peste

hotare”. Conform datelor din Extrasul Poliției de Frontieră rezultă că Amelicichina

Tatiana a intrat pe teritoriul Republicii Moldova la 05 aprilie 2014 și a părăsit țara la 12

aprilie 2014, pe cînd notificarea s-a întors la administrator la 01 aprilie 2014, cu

mențiunea „destinatarul locuiește peste hotare”. Deci, notificarea nu putea fi semnată

personal de recurentă, iar în ședință așa și nu s-a putut stabili de cine nemijlocit a fost

semnată această notificare.

Nu s-a luat în considerație nici argumentul precum că Amelicichina Tatiana de

20 ani nu mai locuiește în Anenii Noi, deci la locul unde a fost expediată notificarea, iar

simpla expediere a notificării, fără ca aceasta să fie recepționată, nu poate fi apreciată ca

fiind îndeplinită procedura de notificare.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Aceleași prevederi sunt stipulate și la art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr.

149 din 29 iunie 2012, care indică că hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate

pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai

în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

După cum denotă actele cauzei, încheierea Curții de Apel Chișinău din 29

septembrie 2016 a fost contestată la 05 octombrie 2016. Respectiv, recursul se consideră

depus în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind recursul și materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și pasibil de

admis din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12

martie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de AI „Vis Urban” SRL,

desemnat ÎI „Petric Ruslan” în calitate de administrator al insolvabilității și stabilit

termenul limită de înregistrare de către creditorii AI „Vis Urban” SRL a cererilor de

admitere a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv pînă la data de 27 aprilie

2014.

La data de 15 aprilie 2016 avocatul Grosu Alexandru, care acționează din

numele și în interesele Tatianei Amelicichina, a depus cerere de validare a creanței

garantate asupra patrimoniului AI „Vis Urban” SRL în sumă de 29576 Euro, cu

solicitarea repunerii în termenul de depunere a creanțelor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016, legalitatea

căreia se contestă prin prezentul recurs, a fost respinsă cererea cu privire la repunerea în

termen a cererii de admitere a creanței față de patrimoniul SRL „Vis Urban”.

Instanța de recurs constată ilegalitatea încheierii din 29 septembrie 2016 din

următoarele considerente.

Or, odată cu adoptarea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate față

de AI „Vis Urban” SRL și publicarea acesteia în Monitorul Oficial nr. 72-77 (4711-

4716) din 28 martie 2014, administratorul insolvabilității, prin prisma art. 34 al. (5) și

art. 35 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, de iure era obligat de a

expedia o notificare tuturor creditorilor cunoscuți pentru ca aceștia să înainteze

creanțele față de debitorul insolvabil.

Deci, o etapă premergătoare celei de înaintare a creanțelor constituie notificarea

de către administrator a tuturor creditorilor din evidența contabilă a debitorului despre

necesitatea înaintării creanțelor.

Instanța la adoptarea încheierii contestate a indicat că, odată cu publicarea

hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate în Monitorul Oficial, administratorul

insolvabilității a notificat creditorii cunoscuți asupra termenului limită de înaintare a

creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor, deci pînă la 27 aprilie

apărută pînă la data intentării procesului de insolvabilitate, nu a înregistrat în termenul

limită stabilit cererea de admitere a creanței sale, deși a recepționat originalul notificării

administratorului la data de 07 aprilie 2014. Drept urmare, instanța a respins cererea

creditorului de repunere în termen a cererii de admitere a creanțelor.

Or, concluziile date sunt neîntemeiate reieșind din următoarele.

Conform art. 140 al. (1) și al. (2) al Legii insolvabilității, dacă are o creanță față

de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris

creanța, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanțelor adresată instanței

de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere

a creanțelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanță. Cererea de

admitere a creanței se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii

sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită

pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanțelor în vederea

întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea

tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură. Excepție

fac obligațiile fiscale al căror termen este de 90 de zile calendaristice de la data intrării

în procedură.

Cu titlu de excepție însă art. 145 al. (2) și al. (4) al Legii insolvabilității

stabilește că, la cererea întemeiată a creditorului, dacă instanța de judecată care

examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanțelor nu

este respectat din cauza unor circumstanțe legate de persoana creditorului sau de

obiectul creanței ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului,

instanța de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a

creanțelor. Odată cu repunerea în termen a cererii de admitere a creanței, instanța de

insolvabilitate numește o ședință specială de validare pe cheltuiala creditorului întîrziat.

La data validării creanței repuse în termen, se rectifică tabelul definitiv al creanțelor.

Deci, pronunțarea unei încheieri de repunere în termen a cererii de admitere a

creanței poate fi valabilă pentru mai multe cazuri: 1) dacă nu s-a respectat procedura de

notificare a intentării procesului prevăzută la art.35 alin.(4) din Legea insolvabilității

(art.145 alin.(2) din lege); 2) termenul de înaintare a creanțelor nu a fost respectat din

cauza unor circumstanțe legate de persoana creditorului (spre exemplu, creditorul s-a

aflat timp îndelungat peste hotare, s-a aflat în concediu medical un timp îndelungat cu o

situație de imposibilitate de înaintare a creanțelor); 3) termenul de înaintare a creanțelor

nu a fost respectat din cauza unor circumstanțe legate de obiectul creanței.

Or, instanța respingînd cererea creditorului de repunere în termen a cererii de

admitere a creanțelor, s-a axat doar pe faptul că nu a fost confirmată nerespectarea de

către administratorul insolvabilității a procedurii de notificare despre intentarea

procesului, fără însă a se expune și asupra altui aspect prevăzut de art. 145 al. (2) al legii

enunțate și anume - înaintarea tardivă a creanțelor ca rezultat al unor circumstanțe legate

de persoana creditorului.

Astfel, materialele cauzei atestă cu certitudine faptul că Amelicichina Tatiana,

potrivit certificatului eliberat de Direcția Generală Prime de Asigurare Turcia, lucrează

și locuiește permanent pe teritoriul Turciei, aceasta fiind înregistrată ca contribuabil la

achitarea primelor de asigurare în fondul social din anul 2005. Și certificatul cadastral

eliberat de autoritățile turcești confirmă faptul că Tatiana Amelicichina este deținătoarea

unui imobil din orașul Istanbul. Și potrivit extrasului din Sistemul informațional integrat

al Poliției de Frontieră nr.35/7-4- 2156 din 08 aprilie 2016 rezultă cu certitudine că

Tatiana Amelicichina pe perioada 12 aprilie 2014 și pînă la 29 septembrie 2016 nu s-a

aflat pe teritoriul Republicii Moldova.

Deci, circumstanțele date, în opinia instanței de recurs, constituie motive

întemeiate pentru a constata că termenul de înaintare a creanțelor nu a fost respectat de

Amelicichina Tatiana din cauza unor circumstanțe legate de persoana creditorului.

Chiar și dacă potrivit extrasului Poliției de Frontieră rezultă că Amelicichina

Tatiana a intrat pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 05 aprilie 2014 - 12 aprilie

2014, Colegiul consideră că perioada dată de timp este insuficientă pentru a depune în

termenul limită stabilit de instanța de insolvabilitate a cererii de admitere a creanțelor.

Mai mult ca atît, recurenta a indicat că de toate întrebările legate de investirea

mijloacelor bănești în construcția imobilului din bd. Dacia 60/12 mun. Chișinău se

ocupa sora ei. Or, aceasta nu putea să prevadă în vreun mod eliberarea unei procuri pe

numele surorii sale de reprezentare a intereselor ei, inclusiv în instanța de judecată, în

caz de apariție a unui eventual litigiu. Ba mai mult, avînd în vedere că în procesul civil

persoanele fizice își pot apăra interesele personal sau prin avocat/avocat stagiar,

împuternicirile avocatului pot fi atestate doar prin mandatul eliberat de persoana

reprezentată și nu de către o terță persoană.

În circumstanțele enunțate, avînd în vedere că au fost stabilite și confirmate

temeiuri de repunere în termen a cererii de admitere a creanțelor, se impune admiterea

recursului în sensul formulat, casarea integrală a încheierii contestate și adoptarea unei

noi încheieri de admitere a cererii creditorului de repunere în termen a cererii de

validare a creanțelor și remiterea cauzei la Curtea de Apel Chișinău în același complet

de judecată pentru examinarea în fond a cererii de validare a creanței față de debitorul

SRL „Vis Urban”.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către avocatul Grosu Alexandru, în interesele lui

Amelicichina Tatiana.

Se casează integral încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2016,

în pricina civilă la cererea lui Amelicichina Tatiana privind repunerea în termen și

validarea creanței față de debitorul Societatea cu răspundere limitată „Vis Urban” și se

pronunță o nouă încheiere prin care:

Se admite cererea lui Amelicichina Tatiana privind repunerea în termen a cererii

de validare a creanței.

Se repune în termen cererea lui Amelicichina Tatiana de validare a creanței față

de debitorul Societatea cu răspundere limitată „Vis Urban”.

Se remite pricina la Curtea de Apel Chișinău pentru examinarea în același

complet de judecată a cererii lui Amelicichina Tatiana de validare a creanței față de

debitorul Societatea cu răspundere limitată „Vis Urban”.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat