2ri-192/16 — aprobarea raportului de lichidare și bilanțului de lichidare și încetarea procesului

2ri-192/16 — aprobarea raportului de lichidare și bilanțului de lichidare și încetarea procesului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: A. Pahopol dosarul nr. 2ri-192/16

D E C I Z I E

20 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinînd recursurile declarate de către Întreprinderea Transporturi și Expediții

„Transcorema-Moldova” Societate cu Răspunderea Limitată,

în pricina civilă privind derularea procedurii simplificate a falimentului în

privința Societății cu Răspunderea Limitată „GS Milion”

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2015, prin care a

fost aprobat raportul final și bilanțul de lichidare a Societății cu Răspundere Limitată

„GS Milion”, dispusă încetarea procedurii simplificate a falimentului a Societății cu

Răspundere Limitată „GS Milion” cu lichidarea și radierea Societății cu Răspundere

Limitată „GS Milion” din Registrul de stat al persoanelor juridice și considerate stinse

creanțele creditoriale și debitoriale ale Societății cu Răspundere Limitată „GS Milion”,

c o n s t a t ă :

La 11 iulie 2014, debitorul SRL „GS Milion” a depus cerere introductivă cu

privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată,

invocînd incapacitatea de plată a datoriilor și supra îndatorarea a debitorului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 iulie 2014 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă a SRL „GS Milion”. Totodată, în scopul prevenirii

modificării stării debitorului în perioada de observație, s-a dispus aplicarea măsurilor

de asigurare, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Baracu Roman”,

deținător al certificatului de instruire profesională nr. 14973 din 08 aprilie 2010.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2014 a fost intentată

procedura simplificată a falimentului în privința SRL „GS Milion”, adresa juridică:

mun. Chișinău, str. Voluntarilor 15, c/f 1010600036931, cu dizolvarea întreprinderii și

desemnat în calitate de lichidator ÎI „Baracu Roman”, deținător al certificatului de

instruire profesională nr. 14973 din 08 aprilie 2010, cu toate împuternicirile și

atribuțiile prevăzute de legislația în vigoare.

Prin aceiași hotărîre a fost stabilit termenul-limită de înregistrare a cererilor de

admitere a creanțelor pînă la data de 17 noiembrie 2014 inclusiv și propus persoanelor

care au un drept prioritar asupra bunurilor debitorului să precizeze neîntîrziat, pînă la

data de 17 noiembrie 2014, bunurile asupra cărora dețin un drept de preferință, stabilit

termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și de comunicare a tabelului definitiv

pînă la data de 08 decembrie 2014 și stabilită ședința de validare a creanțelor pentru

data de 22 decembrie 2014 ora 09.30 în incinta Curții de Apel Chișinău de pe bd.

Ștefan cel Mare 73, sala 1).

La 30 noiembrie 2015, lichidatorul SRL „GS Milion” a prezentat instanței de

insolvabilitate Raportul final și bilanțul de lichidare a debitorului SRL „GS Milion”,

solicitînd admiterea acestora și încetarea procesului cu radierea debitorului din

Registrul de Stat al persoanelor juridice.

În Raportul prezentat lichidatorul a invocat că SRL „GS Milion” dispune de

datorii scadente atît față de bugetul public național, cît și față de alți creditori și nu-și

poate onora obligațiile de achitare a acestora, ceea ce atestă că întreprinderea este în

incapacitate de plată.

Concomitent se menționează că potrivit informațiilor parvenite și analizei

efectuate, debitorul nu dispune de active curente suficiente pentru achitarea datoriilor

pe termen scurt.

Totodată, referindu-se la documentele de evidență contabilă prezentate de

debitor, se susține că la momentul actual SRL „GS Milion” este supra îndatorată,

activul acesteia fiind net inferior pasivului, invocîndu-se și faptul că debitorul nu

dispune de bunuri care ar putea servi la acoperirea cheltuielilor procesului de

insolvabilitate.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2015, a fost aprobat

raportul final și bilanțul de lichidare a SRL „GS Milion”, încetată procedura

simplificată a falimentului a SRL „GS Milion” cu dispunerea lichidării și radierii SRL

„GS Milion” din Registrul de stat al persoanelor juridice și considerate stinse creanțele

neexecutate de SRL „GS Milion” față de creditori.

La 04 mai 2016 SRL „Transcorema-Moldova” a declarat recurs împotriva

hotărîrii instanței de insolvabilitate din 17 decembrie 2015, solicitînd repunerea în

termen și admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate din 17 decembrie 2015 în

partea respingerii cererii de atragere la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a

SRL „GS Milion” în suma creanțelor nestinse față de creditori și anume a fondatorului,

unic asociat cu cota-parte de 100% Creciun Alexandra și administratorului SRL „GS

Milion”, Ursu Andrei precum și casarea hotărîrii din 17 decembrie 2015 de încetare a

procedurii simplificate a falimentului în privința SRL „GS Milion” și radierea SRL

„GS Milion” din Registrul de Stat al persoanelor juridice, cu remiterea pricinii la

rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea instanței de

insolvabilitate considerînd-o ilegală și neîntemeiată.

Susține că la 19 septembrie 2014 SRL „Transcorema-Moldova” s-a adresat către

Centrul Național Anticorupție al RM cu o cerere prin care a solicitat investigarea

cazului în privința membrilor organelor de conducere a SRL „GS Milion”, care duc un

mod fraudulos de activitate și atragerea lor la răspundere penală în conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, iar la 15 decembrie 2014 au fost informați de către

Centrul Național Anticorupție al RM, Direcția Generală Urmărire Penală precum că la

08 decembrie 2014, a fost pornită cauza penală nr. 2014970594, în baza art. 253 alin.

(2) lit.b) Cod penal și care la data de 09 decembrie 2014 a fost expediată conform

competenței teritoriale către organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție

Ciocana mun. Chișinău.

Menționează că faptul dat a fost comunicat și instanței de insolvabilitate, motiv

pentru care prin cererea din 30 decembrie 2014 au solicitat suspendarea procedurii

falimentului, cu toate acestea instanța de insolvabilitate la data de 08 iunie 2015 a emis

încheierea, prin care a respins cererea de suspendare a procedurii simplificate a

falimentului față de SRL „GS Milion”, încheierea care nu i-a fost adusă la cunoștință

în mod legal, însă, care o consideră ilegală, deoarece prin aceasta se contribuie la

lichidarea și distrugerea actelor contabile a debitorului, astfel făcând imposibilă

efectuarea expertizei judiciare contabile.

De asemenea invocă că la 12 noiembrie 2015 de către lichidatorul SRL „GS

Milion”, Baracu Roman a fost înaintată cererea privind atragerea la răspundere

subsidiară a factorilor de decizie a SRL „GS Milion” în suma creanțelor nestinse față

de creditori și anume a fondatorului, unic asociat cu cota-parte de 100% Creciun

Alexandra și administratorului SRL „GS Milion” Ursu Andrei, însă din cauza lipsei

citării legale a acestora ședința a fost amânată pentru data de 14 decembrie 2015.

Menționează că din motivul aflării reprezentantului SRL „Transcorema-

Moldova” în concediu și imposibilitatea participării la ședința din 14 decembrie 2015,

compania a depus în cancelaria Curții de Apel Chișinău o cerere, prin care a solicitat

amânarea ședinței de judecată, precum și informarea despre ședința ulterioară.

Insistă că deoarece până în luna martie nu au fost informați despre noua dată a

ședinței și nici pe situl instanței nu a apărut nici o informație, au depus la 01 aprilie

2016 în instanță o cerere pentru a lua cunoștință cu materialele dosarului și doar la data

de 18 aprilie 2016 au aflat că instanța a emis hotărâre de încetarea a procedurii

falimentului și lichidarea debitorului SRL „GS Milion” cu radierea acestuia din

registrul persoanelor juridice, la aceiași data fiindu-le pusă la dispoziție dosarul pentru

a lua cunoștință cu materialele acestuia.

La fel, invocă că contrar prevederilor art. 236 alin. (4) CPC RM care prevede

expres că, participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotăririi

primesc copia hotărîrii în decurs de 5 zile, cu toate acestea hotărârea contestată nici

până în prezent nu a fost expediată în adresa companiei SRL „Transcorema-Moldova”,

mai mult că aceasta nici nu este în materialele dosarului.

Consideră că de către instanța de insolvabilitate a fost adoptată o hotărâre ilegală

privind lichidarea întreprinderii cu radierea acesteia din registrul de stat al persoanelor

juridice, astfel creând o bază legală pentru distrugerea documentelor contabile, ceea ce

va împiedica accesul organului de urmărire penală la documentația întreprinderii

debitorului SRL „GS Milion” și va face imposibilă examinarea cauzei penale și

atragere la răspundere a conducătorilor SRL „GS Milion” în temeiul art. 253 alin. (2)

lit. b) Cod penal al Republicii Moldova.

La 13 mai 2016 , SRL „Transcorema-Moldova” a depus o cerere suplimentară la

recursul declarat împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2015,

prin care a solicitat anexarea la cererea de recurs: copia demersului înaintat către

Centru Național de Expertize Judiciare din 02 septembrie 2015, copia demersului SRL

„Transcorema-Moldova” nr. 32 din 27 aprilie 2016, precum și răspunsul SUP a IP

Ciocana nr. 8423 din 10 mai 2016.

Studiind materialele dosarului Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Conform art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în

instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările

stabilite de legislația insolvabilității.

Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul

de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură

civilă și cu cele ale prezentei legi.

Art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, statuează că

hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

După cum denotă actele cauzei, hotărîrea Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost aprobat raportul final și bilanțul de lichidare a SRL „GS Milion”, încetată

procedura simplificată a falimentului a SRL „GS Milion” cu dispunerea lichidării și

radierii SRL „GS Milion” din Registrul de stat al persoanelor juridice și considerate

stinse creanțele neexecutate de SRL „GS Milion” față de creditori, a fost emisă și

pronunțată la 17 decembrie 2015.

Iar prin textul normei citate, este de înțeles că legiuitorul identifică că termenul

de 15 zile de declarare a recursului împotriva hotărîrii instanței de insolvabilitate curge

de la data pronunțării ei.

Cu toate acestea, recursul împotriva acestei hotărîri a fost declarat de către SRL

„Transcorema-Moldova” numai la 04 mai 2016, respectiv în afara termenului legal de

15 zile, prevăzut de art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității.

Este de observat că, într-adevăr, hotărîrea contestată a Curții de Apel Chișinău

din 17 decembrie 2015, a fost emisă în lipsa SRL „Transcorema-Moldova”.

Însă, din procesul-verbal al ședinței instanței de insolvabilitate din 07 decembrie

2015 (f. d. 187), rezultă cu certitudine că la data respectivă din partea creditorului SRL

„Transcorema-Moldova” s-a prezentat reprezentantul Mariana Haheu-Ciobanu, care a

fost informat despre necesitatea citării legale a persoanelor organelor de conducerea a

debitorului SRL „GS Milion”, precum și despre faptul amînării ședinței de judecată

pentru 14 decembrie 2015.

În consecință, la ședința de judecată a instanței de insolvabilitate din 14

decembrie 2015, reprezentantul SRL „Transcorema-Moldova” nu s-a prezentat,

depunînd o cerere prin care a solicitat amînarea ședinței de judecată pentru o altă dată,

pe motivul aflării în concediu de odihnă a juristului întreprinderii, care însă a fost

respinsă de instanța de insolvabilitate, fiind stabilită posibilitatea examinării cauzei în

lipsa ultimei, cu atîtă mai mult că SRL „Transcorema-Moldova” fiind o persoană

juridică, putea delega un alt reprezentant al său, întru reprezentarea intereselor

societății.

Prin urmare, cele relatate atestă incontestabil că SRL „Transcorema-Moldova” a

avut la cunoștință despre existența prezentului litigiu, adică până la data pronunțării

hotărârii din 17 decembrie 2015, respectiv în cauză nu poate fi invocată necitarea sau

necomunicarea în mod legal a actelor de procedură.

Or, în conformitate cu art. 102 alin.(41) CPC, participanții la proces înștiințați în

mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o

dată ulterioară.

De altfel, potrivit și jurisprudenței CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea

contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)), fiind înștiințat legal despre

ședința de judecată din 14 decembrie 2015, recurentul aveau obligația de a urmări

desfășurarea procesului în care este implicat ca parte.

Pe de altă parte, chiar dacă, termenul de depunere a recursului pentru SRL

„Transcorema-Moldova” a început să curgă de la data recepționării hotărîrii instanței

de insolvabilitate din 17 decembrie 2015, avînd în vedere lipsa la materialele cauzei a

datelor care ar confirma citarea legală a acestuia pentru ședința de judecată din 17

decembrie 2015, la care a fost pronunțată hotărîrea recurată, precum și date care ar

confirma expedierea în adresa ultimului a acestei hotărîri, în același timp, însă actele

cauzei atestă că reprezentantul SRL „Transcorema-Moldova” Haheu-Ciobanu Mariana

a făcut cunoștință cu materialele cauzei, inclusiv și hotărîrea recurată la data de 18

aprilie 2016, fapt ce se confirmă prin mențiunea ultimei aplicată pe cererea din 01

aprilie 2016, prin care a fost solicitat pentru cunoștință dosarul în cauză.

Așadar, ținînd cont de situația din cauză în coroborare cu prevederile art. 8 din

Legea insolvabilității, este absolut evident că termenul de declarare a recursului

împotriva hotărîrii primei instanțe pentru SRL „Transcorema-Moldova” a expirat la

03 aprilie 2016.

Cu toate acestea, recursul împotriva acestei hotărîri a fost declarat de către SRL

„Transcorema-Moldova” la 04 mai 2016, respectiv în afara termenului legal de 15

zile, prevăzut de art. 8 din Legea insolvabilității.

Este de menționat că faptul depunerii recursului în afara termenului legal, se

atestă prin însuși solicitarea recurentului cu privire la repunerea recursului în termenul

de declarare, care, însă se constată a fi una neîntemeiată, deoarece recurentul nu a

invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului de

procedură în termen și ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen.

Or, din sensul art. 116 alin.(1) și (3) CPC rezultă că, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de

procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

De altfel, însuși invocarea recurentului în cererea de recurs precum că a luat

cunoștință cu hotărîrea contestată la data de 18 aprilie 2016, în plus atestă că recursul

depus de ultimul la 04 mai 2016 este cu încălcarea termenului prevăzut de lege.

Or, în conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în

ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice

stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori

momentului care a condiționat începutul lui.

Consecvent, potrivit art. 112 alin. (1) și (3) CPC, termenul stabilit în luni expiră

pe data respectivă a ultimei luni a termenului.

Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la

ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau

sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de

comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se

consideră îndeplinit în termen.

Sub acest aspect, relevanță în cauză au și dispozițiile art. 56 alin. (3) CPC, care

indică că participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

La fel și art. 61 alin. (1) CPC prevede că părțile sunt obligate să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui

abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau

inducerea sa în eroare.

Nu mai puțin, însă, se impune raportarea la cele constatate și faptul că

recurentul, având la cunoștință despre examinarea prezentului litigiu, urma să

întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, de a

proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007), fapt însă ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului la

depunerea recursului.

În această ordine de idei este cert că, depunând cererea de recurs împotriva

hotărârii primei instanțe în afara termenului legal, recurentul SRL „Transcorema” a

demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională.

Prin urmare, cerința de repunere în termen a recursului urmează a fi respinsă ca

neîntemeiată.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica

rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătorești

emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea

acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea

înfrînge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rînd instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au

acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar

trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în

principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele Ceachir

vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat că prin

neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către parați a

unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Astfel, pentru considerentele menționate și avînd în vedere că recursul declarat

de către administratorul SRL „Transcorema-Moldova”, este depus cu omiterea

termenului de declarare, iar cererea de repunere în termen a recursului este

neîntemeiată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a de a respinge cererea de repunere în

termen a recursului și de a respinge recursul declarat de SRL „Transcorema-Moldova”

ca depus cu omiterea termenului de prescripție, cu menținerea hotărîrii contestate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se respinge cererea Întreprinderii Transporturi și Expediții „Transcorema-

Moldova” Societate cu Răspunderea Limitată cu privire la repunerea recursului în

termen.

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Transporturi și Expediții

„Transcorema-Moldova” Societate cu Răspunderea Limitată ca fiind depus cu

omiterea termenului de prescripție.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva