2rc-603/16 — repunerea în termen a cererii de validare a creanței

2rc-603/16 — repunerea în termen a cererii de validare a creanței (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Grumeza dosarul 2rc-603/16

D E C I Z I E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Kelley Grains Impex”

Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza derulării procesului de insolvabilitate față de Societatea cu

Răspunderea Limitată „Agrolăstar”.

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, prin care a fost

respinsă cererea Întreprinderii Mixte „Kelley Grains Impex” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la repunerea în termen a cererii de validare a creanței,

c o n s t a t ă

La 13 octombrie 2015, SRL „Agrolăstar”, cu sediul raionul Dondușeni, satul

Arionești, c/f 1003604153003, s-a adresat în instanța de insolvabilitate cu cerere

introductivă, privind inițierea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea

fondată, invocînd motivul incapacității de plată a acesteia.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 16 octombrie 2015, a fost admisă spre

examinare cererea introductivă înaintată de SRL „Agrolăstar” privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de întreprinderea fondată, iar în scopul prevenirii

modificărilor stării bunurilor a SRL „Agrolăstar” au fost aplicate măsuri de asigurare

și numit în calitate de administrator provizoriu a SRL „Agrolăstar”, Janu Natalia

deținătorul Autorizației nr. 107 din 14 ianuarie 2015, cu sediul în mun. Bălți, str.

Bulgară 68, ap. 122.

Prin hotărîrea Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2015, a fost constatată

insolvabilitatea debitorului SRL „Agrolăstar”, cod fiscal 1003604153003, cu sediul în

raionul Dondușeni, satul Arionești, iar în calitate de administrator al insolvabilității a

fost desemnată Janu Natalia, care dispune de Autorizația nr. 107 din 14 ianuarie 2015

și care a fost obligată să notifice creditorii, prin prisma art. 35 alin.(2) din Legea

insolvabilității,despre intentarea procedurii de insolvabilitate și intrării debitorului în

proces de insolvabilitate și să propună înregistrarea cererilor de validare a creanțelor

pentru întocmirea tabelului definitiv, pînă la data de 05 ianuarie 2016.

Totodată, a fost stabilit termenul de verificare a creanțelor de către

administratorul insolvabilității, de întocmire și de comunicare a tabelului definitiv,

pînă la data de 15 ianuarie 2016 și stabilită ședința de validare a creanțelor pentru

data de 20 ianuarie 2016.

În cadrul derulării procesului de insolvabilitate, la data de 15 ianuarie 2016, ÎM

„Kelley Grains Impex” SRL, reprezentat de avocatul-stagiar Șpac Rodica, a depus

cerere de validare a creanței în mărime 182 676,98 lei, totodată a solicitat și

repunerea în termen a cererii de validare a creanței.

În motivarea cererii ÎM „Kelley Grains Impex” SRL a indicat că, în baza

contractului de vînzare-cumpărare nr. 16/6/C3P din 29 martie 2012, ÎM „Kelley

Grains Impex” SRL s-a obligat să livreze și să transmită în proprietatea SRL

„Agrolăstar” produse fitosanitare, iar SRL „Agrolăstar” s-a obligat să le primească și

să le achite pînă la data de 01 noiembrie 2012, însă pînă în prezent SRL „Agrolăstar”

nu și-a onorat pe deplin obligațiile contractuale. Prin urmare, conform actului de

verificare a decontărilor reciproce, la momentul actual s-a format o datorie în valoare

de 88 104,00 lei.

Afirmă că prin neachitarea în termen a obligațiilor financiare SRL „Agrolăstar”

a admis o încălcare gravă atît a intereselor creditorului cît și a legislației în vigoare

privind executarea obligațiilor, și anume art. art. 514, 572 alin. (2), 602 alin. (2) Cod

Civil.

La fel, invocă că în data de 23 decembrie 2015 de către Judecătoria Dondușeni

a fost emis dispozitivul hotărîrii nr. 2c-26/2015 de încasare de la SRL „Agrolăstar” în

beneficiul ÎM „Kelley Grains Impex” SRL a sumei de 88 104 lei cu titlu de datorie, a

sumei de 88 192,02 lei cu titlu de penalitate, a sumei de 5 288,88 lei cu titlu de taxă

de stat, a sumei de 1 092,08 lei cu titlu de cheltuieli de transport, iar în total suma de

182 676,98 lei.

În partea ce ține de repunerea în termen a cererii de validare a creanțelor,

reprezentantul creditorului ÎM „Kelley Grains Impex” SRL, avocatul-stagiar Șpac

Rodica, a menționat că, termenul a fost omis deoarece dosarul se afla în gestiunea sa,

însă în perioada 22 decembrie 2015 – 07 ianuarie 2016 s-a aflat în concediu în afara

hotarelor Republicii Moldova, ceea ce se confirmă prin Extrasul de la compania Wizz

Air Ungaria, care atestă că în perioada indicată s-a deplasat cu transportul aerian în

Italia.

Insistă că deoarece era responsabilă de gestionarea dosarului, deținînd personal

materialele cauzei, nu a fost posibil delegarea altui reprezentant pentru întocmirea

cererii de validare și înaintare a acesteia în instanța de insolvabilitate.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, a fost respinsă cererea

de repunere în termen și de validare a creanțelor ÎM „Kelley Grains Impex” SRL în

cadrul procesului de insolvabilitate a SRL „Agrolăstar”.

La 23 mai 2016, administratorul ÎM „Kelley Grains Impex” SRL, Colesnic

Marcel, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016,

solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu emiterea deciziei de

repunere în termen a cererii de validare a creanței ÎM „Kelley Grains Impex” SRL în

mărime de 182 676,98 lei și satisfacerea acesteia în cadrul procesului de

insolvabilitate a SRL „Agrolăstar”.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu refuzul instanței de a repune în

termen cererea de validare a creanței, considerînd-o soluția instanței în acest sens

neîntemeiată.

Susține că reprezentantul creditorului a prezentat dovada imposibilității de a

depune în terme cererea de validare a creanței, însă aprecierea arbitrară a acesteia de

către instanța de insolvabilitate a generat respingerea ei ca fiind neîntemeiată.

Consideră că aprecierea arbitrară de către instanță a probei prezentate,

contravin prevederilor art. 20 al Constituției RM și art. 5 CPC RM, iar prin refuzul de

a repune în termen a cererii de validare a creanței a fost îngrădit accesul liber la

justiție a creditorului care a folosit cu bună-credință dreptul de a cerere satisfacerea

pretențiilor rezultate din relațiile contractuale cu debitorul care sa dovedit a fi de rea-

credință prin neexecutare în termen a obligațiilor asumate.

Astfel, afirmă că reprezentantul creditorului Șpac Rodica, a motivat

nedepunerea în termen a cererii de validare a creanței prin faptul că deși, notificarea

privind intentarea procedurii de insolvabilitate a fost recepționată de către „Kelley

Grains Impex” SRL la data de 28 noiembrie 2015, cererea de validare a creanței nu a

fost

depusă imediat deoarece, dosarul deja se afla pe rol la judecătoria Dondușeni și la

data de 23 decembrie 2015, instanța urma să emită hotărîre.

Relatează că pentru a invoca în cerere de validare a creanței toate cheltuielile

suportate de către „Kelley Grains Impex” SRL, în vederea examinării dosarului în

fond, reprezentantul a așteptat parvenirea dispozitivul hotărîrii, care a fost

recepționat la data de 29 decembrie 2015 cînd reprezentantul creditorului deja era

plecat peste hotare.

Menționează că în perioada 22 decembrie 2015 – 07 ianuarie 2016

reprezentantul creditorului, în legătură cu concediul planificat, s-a aflat peste hotarele

țării, ceea ce demonstrează că instanța nu a ținut cont de argumentele invocate în

susținerea cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanței.

Totodată, remarcă că reprezentantul creditorului Șpac Rodica a fost în

imposibilitate să se prezinte în ședință de validare a creanței din 23 martie 2016, fiind

antrenată într-o altă ședință la Judecătoria Strășeni, pe cînd, încheierea instanței de

insolvabilitate a fost recepționată de către creditor la data de 28 aprilie 2016, însă,

din motiv că în încheierea nominalizată s-a menționat că „încheierea nu se supune

căilor de atac”, consideră că creditorul a omis termenul de depunere a recursului, din

care considerente solicită și repunerea lui în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul ca

fiind depus cu omiterea termenului de declarare a acestuia din considerentele ce

urmează.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în

instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările

stabilite de legislația insolvabilității.

La fel și art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

statuează că, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile

Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității, hotărârile și

încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta

lege.

Reglementări similare conțin și prevederile art. 425 CPC, potrivit cărora,

termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

pronunțarea ei.

După cum denotă actele cauzei, încheierea Curții de Apel Bălți, contestată cu

recurs de către ÎM „Kelley Grains Impex” SRL, a fost emisă și pronunțată la 23

martie 2016.

Este cert și faptul că încheierea menționată a fost adoptată în lipsa creditorului

ÎM „Kelley Grains Impex” SRL și reprezentantului acestuia, avocatul Șpac Rodica,

care a solicitat examinarea cererii cu privire la repunerea în termen și validarea

creanțelor în lipsa sa, fapt ce se evidențiază din cererea depusă în acest sens (f.d. 22-

23), precum și din procesul-verbal al ședinței de judecată din 23 martie 2016 (f. d.

27).

Totodată, se constată că copia încheierii contestate a fost expediată în adresa

ÎM „Kelley Grains Impex” SRL la data de 22 aprilie 2016, fapt certificat prin copia

scrisorii de însoțire, din care rezultă că a fost anexată și copia încheierii din 23 martie

2016 (f. d. 30), iar conform ștampilei de întrare a întreprinderii aplicate pe scrisoare

de însoțire, (f.d. 40), aceasta a fost recepționată de recurent la 28 aprilie 2016.

De altfel, însuși recurentul în cererea de recurs invocă că încheierea contestată

a fost recepționată de creditor la 28 aprilie 2016, anexînd în acest sens confirmarea

recepționării.

Prin urmare, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii din 23

martie 2016 de către ÎM „Kelley Grains Impex” SRL a expirat la 13 mai 2016.

Se constată, însă, că recursul împotriva încheierii menționate a fost depus de

ÎM „Kelley Grains Impex” SRL, prin intermediul poștei electronice la 23 mai 2016,

respectiv, în afara termenului legal de 15 zile, prevăzut de art.8 a Legii

insolvabilității.

Faptul depunerii cererii de recurs în afara termenului de prescripție se confirmă

și prin însuși solicitarea recurentului cu privire la repunerea în termen de declarare a

recursului, care însă se constată a fi una neîntemeiată, deoarece recurentul nu au

invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului

de procedură în termen și ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen.

Nici argumentul recurentului precum că cauza în prima instanță a fost

examinată în lipsa reprezentantului său, acesta fiind antrenat într-o altă ședință de

judecată, la fel nu justifică omiterea termenului de îndeplinire a actului de procedură.

Aceasta deoarece, reprezentantul creditorului ÎM „Kelley Grains Impex” SRL,

avocatul Șpac Rodica, a avut la cunoștință despre data ședinței instanței de

insolvabilitate, la care urma a fi examinată cererea de repunere în termen și validarea

creanțelor, însă a solicitat examinarea acesteia în lipsa ei (f. d. 22-23).

Prin urmare, având la cunoștință despre data ședinței în care s-a pronunțat

încheierea recurată, ÎM „Kelley Grains Impex” SRL și reprezentantul acesteia urmau

să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, de a

proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03

din 11 septembrie 2007), fapt însă ignorat de aceștia, ce a generat omiterea

termenului la depunerea recursului.

Nu pot fi reținute drept temei justificativ de repunere în termenul de declarare a

recursului nici argumentele recurentului ÎM „Kelley Grains Impex” SRL precum că a

omis termenul de declare a recursului din motiv că în încheierea contestată s-a

menționat că aceasta nu se supune căilor de atac.

Or, participanții la proces și alte persoane interesate, ale căror drepturi, libertăți

sau interesele legitime au fost încălcate printr-un act judecătoresc, îl pot contesta în

condițiile legii.

Iar art. 116 alin.(5) CPC, statuează expres că, încheierea judecătorească prin

care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs.

Prin urmare, această prevedere nu poate fi modificată, anulată de nimeni,

inclusiv de instanță de judecată. De aceea, mențiunea greșită în dispozitivul încheierii

a căii de atac, care poate fi exercitată împotriva încheierii, conform legislației în

vigoare, sau lipsa unei asemenea mențiuni, nu poate fi de natură de a deschide

accesul la o cale de atac neprevăzută prin lege, după cum nici nu poate închide

dreptul la o cale de atac.

De fapt, în speță, părțile au avut la dispoziție cale de atac – recurs, care era

prevăzută de lege la momentul pronunțării încheierii.

Pe cale de consecință instanța de recurs relevă că ÎM „Kelley Grains Impex”

SRL, fiind cel interesat în soluționarea prezentului litigiu, avea obligația de a

întreprinde măsurile necesare și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță,

fapt, însă, ignorat de ultimul, ce a generat omiterea termenului la depunerea

recursului.

Se mai reține că, ÎM „Kelley Grains Impex” SRL în cererea de recurs în mare

parte s-a referit la motivul omiterii termenului de depunere a cererii de admitere a

creanței și nu al celui de recurs.

Astfel, ținând cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat abia la 23 mai

2016, cu încălcarea evidentă a termenului legal prevăzut de art. 8 a Legii

insolvabilității, fără a indica vre-un motiv justificativ și fără a anexa probe

concludente și pertinente în vederea argumentării omiterii termenului legal, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că cererea de repunere în termen a recursului este neîntemeiată și urmează a fi

respinsă cu respingerea recursului ca fiind depus în afara termenului legal.

Alte argumente invocate în recursul declarat de către ÎM „Kelley Grains

Impex” SRL nu au relevanță, deoarece nu justifică în nici un mod omiterea

termenului de depunere a cererii de recurs și urmează a fi respinse.

Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei căi

ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în

lipsa unor circumstanța fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces

echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărîrea Curții Europene a

Drepturilor Omului în speța Melnic c. Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă

din 14 februarie 2007, precum și hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului în

cauza Ponomaryov c. Ucrainei (hotărîrea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29

septembrie 2008), unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o soluție care ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că recursul a fost depus

cu omiterea termenului prevăzut de art. 8 a Legii insolvabilității, în lipsa temeiurilor

de repunere în termen, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea ÎM „Kelley

Grains Impex” SRL de repunere în termen a recursului ca neîntemeiată cu

respingerea recursului declarat de către acesta ca fiind depus tardiv.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge ca neîntemeiată cererea Întreprinderii Mixte „Kelley Grains

Impex” Societate cu Răspundere Limitată de repunere în termen a recursului.

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Kelley Grains

Impex” Societate cu Răspundere Limitată ca fiind depus tardiv.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță