3r-117/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: S. Vîșcu dosarul nr. 3r-117/2016

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinînd recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Floreni”, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Societății pe acțiuni

„Floreni” cu privire la contestarea actului administrativ, anularea autorizației de

funcționare a unităților de comerț și alimentație publică, obligarea înlăturării de pe

rețelele termice a construcției provizorii de tip gheretă, împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 24 martie 2016, prin care nu s-a dat curs cererii de apel

Societății pe acțiuni „Floreni”

c o n s t a t ă

La 03 martie 2015 SA „Centrala Electrică de Termoficare nr.2” (redenumită

în SA „Termoelectrica”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei

municipiului Chișinău, SA „Floreni” cu privire la contestarea actului administrativ,

anularea autorizației de funcționare a unităților de comerț și alimentație publică,

obligarea înlăturării de pe rețelele termice a construcției provizorii de tip gheretă.

În motivarea acțiunii a indicat că, în urma unui control efectuat de

reprezentanții subdiviziunii „Termoservice” a SA „CET2” pe str. Asachi 77 mun.

Chișinău s-a constatat faptul amplasării pe rețelele termice cu diametrul de 500 mm

a unei construcții provizorii pentru desfășurarea comerțului cu amănuntul (gheretă).

Activitatea de comerț din construcția dată este efectuată de SA „Floreni” în

baza autorizației de funcționare a unităților de comerț și alimentație publică nr.

20159 din 24 octombrie 2011, cu termenul de valabilitate din 25 iunie 2013 și pînă

la 25 iunie 2016.

Susține că la eliberarea acestei autorizații, Primăria mun. Chișinău nu a ținut

cont de faptul existenței pe terenul dat a rețelelor termice, prin ce au fost ignorate

prevederile art. 17 al Legii cu privire la energetică nr. 1525 din 19 februarie 1998

care indică că obiectivele energetice au grad sporit de pericol. Pentru asigurarea

exploatării lor în siguranță, se stabilesc zone de protecție. Orice lucrare în zona de

protecție se efectuează numai cu acordul întreprinderii sau organizației energetice.

Conform art. 31 al Legii cu privire la energia termică și promovarea

cogenerării nr. 92 din 29 mai 2014, pentru a se asigura protecția și funcționarea

normală a rețelelor termice, pentru a se evita punerea în pericol a persoanelor,

bunurilor și mediului se stabilesc zone de protecție a rețelelor termice. În scopul

protecției rețelelor termice, persoanelor fizice și juridice li se interzice să limiteze

ori să îngrădească prin împrejmuiri, prin construcții ori în orice alt mod accesul la

rețeaua termică a unității termoenergetice.

Indică că au fost comise abateri inclusiv de la prevederile pct. 40 al

Regulamentului cu privire la furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 434 din 09 aprilie 1998, care stipulează că este interzis ca

pe traseele conductelor termice, inclusiv pe culoarele de acces, să se ridice

construcții, să se depoziteze materiale, să se execute lucrări subterane sau orice alte

lucrări care ar dăuna exploatării și ar bloca accesul la conducte și la stațiile termice.

Au fost încălcate și prevederile din Normativul în construcții NCM G.04.07-

2006, care în Tabelul 3 „Intervalele pe orizontală de la construcțiile rețelelor

termice” stabilește că distanța pe orizontală de la rețelele termice subterane cu

diametrul mai mic de 500 mm, pînă la clădiri și instalații, este necesar a fi nu mai

mică de 2m.

În cazul dat, construcția (ghereta) este instalată direct pe rețelele termice cu

diametrul de 500 mm, ceea ce exclude accesul lucrătorilor și a tehnicii la rețelele

termice în vederea descoperirii, deservirii și exploatării acestora. Presiunea și

temperatura înaltă a apei din rețele prezintă un pericol înalt pentru viața și sănătatea

oamenilor, iar proprietarul bunului poate cere despăgubiri în caz de avariere a

traseului termic.

Despre eliberarea autorizației nr. 20159 din 24 octombrie 2011 pentru

desfășurarea comerțului cu amănuntul pe str. Gh. Asachi 77 mun. Chișinău, factorii

de decizie al reclamantului au aflat abia la 22 decembrie 2014.

Menționează că ghereta urmează a fi demontată sau strămutată din contul

beneficiarului la prima cerere a serviciilor abilitate, fapt menționat și în schema de

amplasare a construcției provizorii.

Conform Legii nr. 188 din 28 septembrie 2014 cu privire la unele măsuri

referitor la procedura falimentului SA „Termocom”, SA „Centrala Electrică cu

Termoficare nr.2 ” din Chișinău a devenit succesor de drepturi și obligații ale SA

„Termocom” în procedura falimentului, preluînd subansamblul funcțional ce ține de

activitatea de producere, distribuție și furnizare a energiei termice.

Deoarece cererea prealabilă a reclamantului a rămas fără examinare, cere

SA „Termoelectrica” anularea autorizației de funcționare a unităților de comerț și

alimentație publică nr. 20159 din 24 octombrie 2011 eliberată SA „Floreni” cu

termenul de valabilitate de la 25 iunie 2013 și pînă la 25 iunie 2016 pentru

desfășurarea comerțului cu amănuntul în mun. Chișinău str. Gh. Asachi 77;

obligarea SA „Floreni” să înlăture de pe rețelele termice, la o distanță

regulamentară, construcția provizorie de tip gheretă amplasată în mun. Chișinău str.

Gh. Asachi 77.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 octombrie 2015, a

fost admisă parțial acțiunea; a fost obligată SA „Floreni” să înlăture din zona de

protecție a rețelelor termice la o distanță regulamentară, construcția provizorie de

tip gheretă amplasată în mun. Chișinău str. Gh. Asachi 77; a fost respins capătul de

cerere cu privire la anularea autorizației de funcționare ca neîntemeiată. A fost

încasat de la SA „Floreni” în beneficiul reclamantului cheltuielile de judecată de

100 lei pentru taxa de stat achitată.

La 13 noiembrie 2015 SA „Floreni” a declarat apel nemotivat și netimbrat

împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 octombrie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016, nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de SA „Floreni” și comunicat apelantului despre necesitatea

prezentării cererii de apel motivate și dovada achitării taxei de stat în mărime de 75

lei, acordîndu-i pentru aceasta un termen de pînă la 18 mai 2016 și explicat

apelantului că în caz dacă nu va îndeplini indicațiile instanței de apel din încheierea

emisă, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate documentele

anexate va fi restituită.

La 17 mai 2016 SA „Floreni” a declarat recurs împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 24 martie 2016, prin care a cerut admiterea recursului și casarea

încheierii judecătorești în partea ce ține de obligarea apelantului la plata taxei de

stat.

În motivarea recursului a indicat că, prima instanță a examinat cauza civilă

în ordine de contencios administrativ, or la fel și reclamantul și-a întemeiat acțiunea

conform Legii contenciosului administrativ. Art. 16 al. (3) al legii date însă indică

că reclamanții, în acțiunile născute din raporturi de contencios administrativ, sunt

scutiți de la plata taxei de stat. Prevederi similare sunt indicate și în art. 84 și art. 85

CPC. Respectiv, în circumstanțele date, rezultă ilegalitatea încheierii instanței de

apel în partea în care apelantul a fost impus la plata taxei de stat pentru depunerea

cererii de apel.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră următoarele.

În conformitate cu art. 424 al. (2) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție examinează recursurile

declarate împotriva încheierilor emise de către curțile de apel.

Art. 425 CPC stipulează că, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Materialele pricinii denotă că, copia încheierii redactate din 24 martie 2016

a fost expediată de către Curtea de Apel Chișinău în adresa SA „Floreni” și

recepționată de aceasta din urmă la 29 aprilie 2016, fapt confirmat prin copia

scrisorii de însoțire de la f.d.89 și avizul de recepție de la f.d. 93.

În conformitate cu art. 111 al. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani,

luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite,

datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului

care a condiționat începutul lui.

Or, raportînd materialele pricinii la normele procedurale enunțate, termenul

de declarare a recursului declarat de SA „Floreni” a început să curgă din ziua

imediat următoare de la data recepționării copiei încheierii Curții de Apel Chișinău

din 24 martie 2016, adică din data de 30 aprilie 2016 și a expirat la 14 mai 2016.

Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către SA „Floreni” doar

la data de 17 mai 2016, respectiv în afara termenului legal de 15 zile prevăzut de

art. 425 CPC.

Ba mai mult, recurentul nu a invocat careva motive întemeiate care ar

demonstra depunerea recursului în afara termenului și nici nu a cerut repunerea în

termen a acestuia, or odată ce încheierea instanței de apel a fost recepționată de

recurent la 29 aprilie 2016, ultimul urma să justifice neîndeplinirea actului

procesual în termenul prescris de lege.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că încheierea contestată

din 24 martie 2016 a fost recepționată de acesta abia la 03 mai 2016, în cazul în care

probe în acest sens nu au fost administrate.

Deci, este cert faptul că depunînd cererea de recurs împotriva încheierii

instanței de apel din 24 martie 2016 peste termenul legal, recurentul a demonstrat o

neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională.

Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărîri

definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securității juridice, garantat de

articolul 6 din Convenție și ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărîrea Curții Europene

pentru Drepturile Omului din 03 aprilie 2008 pe cazul Ponomaryov contra Ucrainei,

unde se notează că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărîri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de

atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși,

reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care

ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o

cale extraordinară de atac.

Reieșind din faptul că art. 409 CPC, care prevedea restituirea recursului

depus în afara termenului legal, a fost exclus prin Legea pentru modificarea și

completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05

iulie 2012, Completul consideră că recursul SA „Floreni”, în conformitate cu

dispozițiile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, urmează a fi respins ca tardiv.

La caz Colegiul mai relevă că, SA „Floreni” deși contestă legalitatea

încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016, în principiu a executat

încheierea dată și a lichidat neajunsurile menționate în aceasta. Astfel, la 17 mai

2016, deci în termenul stabilit, a prezentat apelul motivat și dovada de plată a taxei

de stat de 75 lei pentru declararea apelului (f.d.97,99).

Distinct de cele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de SA „Floreni” ca tardiv și de a menține încheierea Curții de Apel

Chișinău din 24 martie 2016.

În conformitate cu art.444, art.445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Floreni” ca

tardiv.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni „Termoelectrica”

împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Societății pe acțiuni „Floreni” cu privire

la contestarea actului administrativ, anularea autorizației de funcționare a unităților

de comerț și alimentație publică, obligarea înlăturării de pe rețelele termice a

construcției provizorii de tip gheretă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat