CARNARU AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
CARNARU AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2022)
A doua secțiune DECIZIE Nr. 46516/16 Mihai CARNARU împotriva României și a altor 3 cereri (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care așezează la 24 noiembrie 2022 ca comitet compus din: Armen Harutyunyan , Președintele Anja Seibert-Fohr , Ana Maria Guerra Martins , judecători și Viktoriya Maradodina , grefierul adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este stabilită în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului român („Guvernului”). Asociația Dreptului cererilor Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Denumirile prevăzute la art. 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Reclamanții se plângeau de condițiile inadecvate de detenție. Se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus torturii sau unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Guvernul a susținut în principal că reclamanții și-au pierdut statutul de victimă deoarece au beneficiat de remediul oferit prin Legea nr. 169/2017 de modificare și încheierea Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor. Ei au solicitat Curții să respingă cererile prezente pentru a fi incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției. Reclamanții nu sunt de acord, susținând că compensația acordată lor nu era suficientă. Curtea constată că, în hotărârea Dîrjan și Ștefan v. România ((dec.), nr. 14224/15 și 50977/15, 15 aprilie 2020) a examinat cereri similare ca cele din acest caz și le-a declarat inadmisibil având în vedere faptul că reclamanții și-au pierdut statutul de victimă. Curtea a remarcat că Legea nr. 169/2017 de modificare și încheiere a Legii nr. 254/2013 privind executarea condamnărilor, adoptată după hotărârea pilotă în cazul Rezmiveș și alții c. România (nr. 61467/12 și altele, 25 aprilie 2017) și în vigoare între octombrie 2017 și decembrie 2019, au fost un remediu eficace în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție în închisoarele românești. Mai precis, legea de mai sus prevedea un remediu compensatoriu, disponibil pentru perioadele de detenție care variază între 2012 și 2019 și permite deducerea de șase zile pentru 30 de zile petrecute în condiții de detenție care nu sunt conforme cu art. 3 din convenție (a se vedea Dîrjan și Ștefan , citat mai sus, § 28). Acest avantaj a influențat termenul condamnării la închisoare și a dat deținuților ocazia de a fi eliberați anterior la eliberare condiționată. În ceea ce privește circumstanțele prezentelor cazuri, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestor plângeri. Remediul menționat anterior a fost disponibil pentru reclamanții în prezentele cereri și, într-adevăr, au beneficiat de acestea. Astfel, la date diferite, autoritățile interne, care aplică dispozițiile prevăzute în decizia menționată anterior Dîrjan și Ștefan , a acordat compensații, prin reducerea zilelor, reclamanților pentru întreaga perioadă de detenție petrecută în condiții inadecvate de care s-au plângut (pentru mai multe detalii, a se vedea tabelul anexat). În plus, reclamanții au fost eliberați din centrele de detenție pe care le-au plâns. Prin urmare, Curtea este convinsă că reclamanții au beneficiat de un recurs adecvat și nu mai pot pretinde că sunt victime de o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile de detenție ale acestora, descrise în tabelul adăugat. Cu dispozițiile Convenției și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererile inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 15 decembrie 2022. Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Începe și în sfârșit Durata compensației interne acordate (în zile) pe baza perioadei totale calculate de autoritățile naționale 46516/16 31/08/2016 Mihai CARNARU 1958 Iași și Vaslui Prizoni 25/02/2016 până la 18/01/2017 10 luni(s) și 25 zile(s) 60 zile(s) în compensare pentru întreaga perioadă de detenție (columna 4) cheltuite în condiții inadecvate 44819/17 14/06/2017 Silviu-Sebastian VLADU 1988 Constanța Poarta Albă, Slobozia și Tulcea Prizoni 15/10/2012 până la 30/05/2017 4 ani(s) și 7 luni(s) și 16 zile(s) 330 zile în compensare pentru întreaga perioadă de detenție (columna 4) cheltuite în condiții inadecvate 71099/17 14/12/2017 Cristilel ȚIPRIGAN 1977 Prizonă Botoșani 17/03/2015 până la 25/10/2017 2 ani(s) și 7 luni(s) și 9 zile(s) 186 zile(s) în compensare pentru întreaga perioadă de detenție (columna 4) cheltuite în condiții inadecvate 80899/17 21/12/2017 Daniel ȘTEFAN 1988 Punctul de detenție nr. 5; Rahova, Giurgiu și Jilava Prizoane 18/06/2014 până la 24/10/2017 3 ani(s) și 4 luni(s) și 7 zile(s) 240 zile(s) în compensare pentru întreaga perioadă de detenție (columna 4) cheltuite în condiții inadecvate