1ra-1270/2023 — art. 201/1 alin.3 lit.a CP

1ra-1270/2023 — art. 201/1 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 1ra-1270/2023

1-21058707-01-1ra-04082023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte -Țurcan Anatolie,

Judecători - Eremciuc Ghenadie și Roic-Botezatu Lilia,

a judecat, fără citarea părților, recursul declarat de avocatul Cecalenco Denis,

în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 29 martie 2023, în cauza penală în privința inculpatei

Cazacu Ludmila xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.04.2021 - 17.01.2023;

Instanța de apel: 09.02.2023 - 29.03.2023;

Instanța de recurs: 04.08.2023 - 12.06.2024.

Asupra recursului menționat, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

c o n s t a t ă:

fost încetat procesul penal privind învinuirea lui Cazacu Ludmila în săvârșirea

infracțiunii prevăzută la art.157 Cod penal, din lipsa plângerii părții vătămate.

Cheltuielile judiciare suportate în cadrul urmăririi penale au fost trecute în

contul statului.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

învinuiește că la 06 decembrie 2020, în jurul orei 00.55, aflându-se la domiciliul

concubinului său, Catanoi Dumitru, situat în xxxxxx, xxxxxx, acționând intenționat,

urmărind scopul cauzării vătămărilor corporale concubinului său, Catanoi Dumitru,

care, în esența art.1331 Cod penal, este membru de familie, pe fon de gelozie și fiind

în stare de ebrietate cu grad avansat (0,80 mg/l), a inițiat un conflict, în cadrul căruia,

manifestând un comportament violent și agresiv, a scos din servantă un raft de sticlă

pe care l-a deteriorat, aruncându-l pe podea.

Ulterior, în continuarea acțiunilor sale infracționale, Cazacu Ludmila a luat un

ciob din sticlă de la raftul deteriorat și intenționat i-a aplicat concubinului Catanoi

1

Dumitru două lovituri cu ciobul din sticlă în regiunea abdomenului, cauzându-i

acestuia leziuni corporale sub formă de plagă tăiată înțepată, penetrantă în cavitatea

peritoneală, plagă tăiată înțepată la nivelul abdomenului, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice cu un obiect tăietor-înțepător, leziuni care, potrivit

raportului de expertiză judiciară nr.202102D0375 din 26.02.2021, prezintă pericole

pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală gravă.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza

art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal - violență în familie, adică acțiunile intenționate

comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestate

prin acțiuni violente, care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale.

Instanța a considerat că în acțiunile inculpatei lipsește latura obiectivă și latura

subiectivă a infracțiunii incriminate, or, probele administrate nu au confirmat că

acțiunea violentă care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale a fost

săvârșită intenționat de către aceasta, fapta urmând a fi recalificată în baza art.157

Cod penal, ca vătămarea gravă a sănătății cauzată din imprudență.

Astfel, a fost constatat că pe 06 decembrie 2020, în jurul orei 00.55, Cazacu

Ludmila, aflându-se la domiciliul concubinului său Dumitru Catanoi, situat în

xxxxxx, xxxxxx, pe fon de gelozie și fiind în stare de ebrietate cu grad avansat (0,80

mg/l), a inițiat un conflict, în cadrul căruia a luat un raft din sticlă de la un dulap și

l-a trântit în podea, din care două cioburi de sticlă au sărit spre concubinul ei Catanoi

Dumitru, provocându-i două plăgi în regiunea abdomenului, prin ce i-a cauzat

leziuni corporale sub formă de plagă tăiată înțepată, penetrantă în cavitatea

peritoneală; plagă tăiată înțepată la nivelul abdomenului, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-înțepător și se califică va vătămare

corporală gravă.

Instanța a conchis că inculpata a comis fapta din imprudență, deoarece nu își

dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut

posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă.

Reieșind din ipoteza că în cazul infracțiunii prevăzute la art.2011 alin.(3) lit.

a) Cod penal nu este posibilă manifestarea imprudenței, iar aceasta reiese din

interpretarea sistematică a sancțiunii prevăzute de art.157 Cod penal, dar și din

esența juridică a violenței în familie, în cazul dat se va aplica art.157 Cod penal

avându-se în vedere vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății cauzate din

imprudență, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că în

acțiunile inculpatei sunt prezente anume elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art.157 Codul penal.

Potrivit materialelor cauzei penale, Catanoi Dumitru a depus cerere prin care

a refuzat să fie recunoscut în calitate de parte vătămată în cadrul procesului penal,

indicând că nu are pretenții față de Cazacu Ludmila, nu dorește să depună plângere

pe faptul cauzării vătămărilor grave din imprudență și nu dorește ca ultima să fie

atrasă la răspundere penală sau contravențională.

În conformitate cu art.391 Codul de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă lipsește plângerea părții vătămate.

Conform art.275 alin.(6) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care lipsește plângerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe, conform

art.276, numai în baza plângerii acesteia sau plângerea prealabilă a fost retrasă.

2

Potrivit art.276 alin.(1) Cod de procedură penală, urmărirea penală se pornește

numai în baza plângerii prealabile a victimei în cazul infracțiunii prevăzute în art.157

Cod penal.

noi hotărâri prin care inculpata să fie condamnată în baza art.2011 alin.(3) lit. a) Cod

penal la 6 ani închisoare și încasarea din contul acesteia a cheltuielilor judiciare în

sumă de 2 486 lei.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de fond, analizând declarațiile victimei, martorului, inclusiv ale

inculpatei, raportul de expertiză judiciară nr. 202102D0375 din 26.02.2021 și

apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor, corect a constatat că Cazacu

Ludmila, aflându-se la domiciliul concubinului său Dumitru Catanoi, pe fon de

gelozie și fiind în stare de ebrietate cu grad avansat, a inițiat un conflict, în cadrul

căruia a luat un raft din sticlă de la un dulap și l-a trântit în podea, însă a omis

concluziile expertului judiciar, potrivit cărora, cauzarea leziunilor corporale

constatate la Catanoi Dumitru, în rezultatul căderii sticlei cu accelerare pe podea și

ricoșarea cioburilor de sticlă în abdomen, sau prin aruncarea intenționată a sticlei în

abdomen se exclude, apreciind doar declarațiile inculpatei, care anterior a executat

pedeapsă cu închisoare și a înaintat astfel de versiune în scopul pentru a evita

răspunderea penală în cazul dat, cât și declarațiile victimei care a luat poziția de

apărare a soției sale;

- instanța a reținut versiunea că, inculpata în cadrul conflictului a luat un raft

din sticlă de la un dulap și l-a trântit în podea, din care două cioburi de sticlă au

sărit spre concubinul ei Catanoi Dumitru, provocându-i două plăgi în regiunea

abdomenului, prin ce i-a cauzat leziuni corporale sub formă de plagă tăiată

înțepată, penetrantă în cavitatea peritoneală; plagă tăiată înțepată la nivelul

abdomenului, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

tăietor-înțepător și se califică ca vătămare corporală gravă;

- a fost stabilit că, leziunile corporale i-au fost cauzate lui Catanoi Dumitru la

06.12.2020, în jurul orei 00.55, la domiciliul victimei, de către inculpata, care era în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, în cadrul unui conflict inițiat de către

aceasta pe fon de gelozie, că la conflict alte persoane nu au participat și în odaia

unde a avut loc conflictul alte persoane nu au fost prezente;

- conform raportului de expertiză judiciară nr.202102D0375 din 26.02.2021,

cauzarea leziunilor corporale constatate în rezultatul căderii sticlei cu accelerare pe

podea și ricoșarea cioburilor de sticlă în abdomen, sau prin aruncarea intenționată a

sticlei în abdomen sc exclude;

- circumstanțe constate răstoarnă poziția instanței că doar pe baza unor

inducții cu privire la obiectul vulnerant folosit, nu se poate stabili dincolo de orice

îndoială rezonabilă că autorul faptei este inculpata;

- instanța de fond urma să aprecieze critic declarațiile victimei referitor la

împrejurările în care i-au fost cauzate leziunile, or, acestea contravin concluziilor

raportului de expertiză judiciară nr.202102D0375 din 26.02.2021, fiind clară poziția

de apărare a inculpatei, care a devenit soția sa și mama copilului lor comun;

- inițial victima a declarat că, de frică să nu se întâmple ceva, a indicat că

leziunile le-ar fi primit în rezultatul faptului că a căzut jos, fiind în stare de ebrietate,

fiind evident că a procedat astfel pentru a ascunde că leziunile le-a primit în urma

3

aplicării loviturilor de către Ludmila Cazacu, din același motiv necomunicându-i

nici tatălui său cele întâmplate în realitate;

- potrivit informației inițiale înregistrată în Registrul de evidență a altor

informații referitoare la infracțiuni al IP Căușeni, nr. 6397, la 06.12.2020 a fost

înregistrată informația telefonică de la Ludmila Cazacu, că consăteanul Catanoi

Dumitru, din neatenție, în stradă, s-a lovit de un ciob de sticlă și sângerează;

- aceste circumstanțe reconfirmă că inculpata din start a intenționat să ascundă

împrejurările veridice ale faptei și, împreună cu concubinul, au prezentat versiunea

pe care au înaintat-o organului de urmărire penală și, ulterior, în instanța de fond, în

scopul evitării răspunderii penale;

- faptul că inculpata, după cauzarea vătămărilor corporale concubinului, s-a

speriat tare și a reacționat repede, telefonând taxiul, ulterior ambulanța, denotă că

ceasta conștientiza cele comise, în special, consecințele ce puteau urma dacă nu

solicita ajutorul medicilor;

- este incorectă concluzia că, lipsește intenția directă la cauzarea vătămărilor

corporale grave victimei, și anume, că inculpata nu putea să prevadă că în urma

deteriorării sticlei aceasta va cădea peste victimă și că învinuirea nu întrunește

semnele infracțiunii de violență în familie, și anume a laturii subiective, caracterizată

în primul rând, prin vinovăția sub formă de intenție directă sau indirectă, iar acțiunile

acesteia se încadrează în prevederile art.17 Cod penal, care stipulează că infracțiunea

se consideră că a fost săvârșită cu intenție dacă persoana care a săvârșit-o își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile, a admis în mod conștient survenirea acestor urmări;

- probele administrate au demonstrat că inculpata, fiind subiect al infracțiunii

de violență în familie, pe fon de gelozie, a inițiat un conflict cu concubinul său, la

domiciliul ultimului, unde conlocuiau, în cadrul căruia având drept motiv faptul că

acesta a dansat cu o doamnă și că ar fi avut discuții prin intermediul rețelelor de

socializare cu fosta sa prietenă, urmărind scopul de a se răfui, prin cauzarea de

vătămări corporale, i-a aplicat victimei cu un ciob de sticlă două lovituri,

provocându-i o plagă tăiată înțepată, penetrantă în cavitatea peritoneală și o plagă

tăiată înțepată la nivelul abdomenului, astfel, manifestând o atitudine psihică

conștientă și volitivă în procesul comiterii infracțiunii, care, împreună cu motivul și

scopul, constituie latura subiectivă a infracțiunii.

3.1. Avocata Voloh Tatiana, în numele inculpatei, a declarat apel, solicitând

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata să fie achitată

de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute la art.175 Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că:

- este incorectă soluția de recalificare a acțiunilor inculpatei în baza art.157

Cod penal, deoarece lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii

respective;

- totodată, este legală, întemeiată și injust argumentată concluzia primei

instanțe privind constatarea lipsei laturii obiective și subiective a infracțiunii

prevăzute la art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal în acțiunile inculpatei, fiind însă ilegală

recalificarea acțiunilor în baza art.157 Cod penal;

- urmare a constatării lipsei laturii obiective și subiective a infracțiunii

prevăzută la art.2011 alin.(3 ) lit. a) Cod penal, urma a fi pronunțată o sentință de

achitare în condițiile art.390 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală;

4

- inculpata a declarat că, nu i-a cauzat lui Catanoi Dumitru careva leziuni

corporale, iar vătămarea corporală gravă s-a produs în urma aruncării raftului de

sticlă. Catanoi Dumitru a relatat că concubina sa Cazacu Ludmila, fiind enervată, a

aruncat sticla și, ca urmare, cioburile de sticlă au sărit în direcția sa, în rezultat, i-a

provocat leziunile pe care le-a primit, ea nu a avut nicio intenție de a-i cauza leziuni

corporale;

- din probele administrate rezultă că, inculpata i-a cauzat vătămare corporală

gravă lui Catanoi Dumitru fără vinovăție, respectiv, în acțiunile acesteia lipsește

latura subiectivă a infracțiunii, deoarece, cauzând vătămarea corporală gravă, ea nu-

și dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea

survenirii unor astfel de consecințe prin aruncarea raftului de stilă la podea și urma

a fi achitată în condițiile art.390 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală;

- la adoptarea sentinței, prima instanță nu a respectat prevederile art.101 Cod

de procedură penală, a dat o apreciere juridică greșită probelor administrate,

constatând ca fiind dovedită vinovăția inculpatei;

- mai mult, instanța de fond nici nu a indicat probele care ar dovedi, în afara

oricărui dubiu rezonabil, vinovăția inculpatei;

- la examinarea cauzei și pronunțarea sentinței nu au fost respectate

prevederile art.art.8 alin.(3), 384 alin.(3), 385 alin.(1) pct. 1) - 4) Cod de procedură

penală.

apelul avocatei Voloh Tatiana a fost respins, a fost admis apelul procurorului, casată

integral sentința, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care:

Cazacu Ludmila a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.2011

alin.(3) lit. a) Cod penal, la 6 ani închisoare, în penitenciar pentru femei, cu

executarea de la reținere.

S-au încasat de la inculpată, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în

sumă de 2 486 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond incorect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, greșit concluzionând că acțiunile inculpatei

urmează a fi recalificate de la art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal la art.157 Cod penal

și încetarea procesului penal de învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.157 Codul penal, din lipsa plângerii părții vătămate.

Din totalitatea probelor administrate, apreciate cu respectarea prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat că Cazacu Ludmila, la

06 decembrie 2020, în jurul orei 00.55, aflându-se la domiciliul concubinului său

Catanoi Dumitru, situat în xxxxxx, xxxxxx, acționând intenționat, urmărind scopul

cauzării vătămărilor corporale concubinului său Catanoi Dumitru, care în esența

art.1331 Cod penal, este membru de familie, pe fon de gelozie și fiind în stare de

ebrietate cu grad avansat (0,80 mg/l), a inițiat un conflict, în cadrul căruia,

manifestând un comportament violent și agresiv, a scos din servantă un raft din sticlă

pe care 1-a deteriorat, aruncându-1 pe podea.

Ulterior, în continuarea acțiunilor sale infracționale, Cazacu Ludmila a luat un

ciob din sticlă de la raftul deteriorat și intenționat i-a aplicat concubinului Catanoi

Dumitru, două lovituri cu ciobul din sticlă în regiunea abdomenului, fapt prin care

i-a cauzat concubinului leziuni corporale sub formă de plagă tăiată înțepată,

5

penetrantă în cavitatea peritoneală; plagă tăiată înțepată la nivelul abdomenului, care

au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor-înțepător, leziuni

care potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202102D0375 din 26.02.2021

prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare

corporală gravă.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, vina inculpatei în comiterea

infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal se probează cu

certitudine, prin declarațiile victimei Catanoi Dumitru și ale martorului Catanoi

Semion, date în instanța de fond, procesele-verbale de cercetare la fața locului din

06.12.2021 și 07.12.2021, raportul de expertiză judiciară nr.202102D0375 din

26.02.2021, ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza

penală din 01.03.2021, procesul-verbal de examinare a obiectului din 05.03.2021,

raportul de expertiză judiciară nr. 20210500084 din 26.03.2021,procesul-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei nr.488 din 06.12.2020.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatei Cazacu Ludmila în baza

art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunile intenționate

comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestate

prin acțiuni violente, care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale.

Victimă a infracțiunii specificate la art.2011 Codul penal poate fi oricare

membru al familiei făptuitorului, iar conform art.1331 Cod penal, membru de

familie, în condiția de conlocuire, sunt persoanele aflate în relații asemănătoare

celora dintre soți (concubinaj) sau dintre părinți și copii.

Potrivit declarațiilor inculpatei, la momentul comiterii infracțiunii, era în

relații de concubinaj cu Catanoi Dumitru și locuiau împreună, în prezent și-au

oficializat relația.

Acțiunea sau inacțiunea prejudiciabilă din contextul infracțiunii prevăzute la

art.2011 Cod penal cunoaște următoarele modalități faptice de realizare: maltratare,

alte acțiuni violente, care pot fi comise prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de

păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, otrăvire, intoxicare, alte acțiuni cu

efect similar.

Infracțiunea prevăzută la art.2011 Cod penal, este o infracțiune materială și se

consideră consumată din momentul producerii vătămării integrității corporale.

Obiectul material al infracțiunii de violență în familie îl reprezintă corpul

persoanei.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202102D0375 din 26.02.2021, la

Catanoi Dumitru s-au constatat vătămări corporale grave.

Latura obiectivă a infracțiunii de violență în familie are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea manifestată fizic sau

verbal; 2) urmările prejudiciabile sub forma suferinței fizice, vătămării ușoare a

integrității corporale sau a sănătății, suferinței psihice ori a prejudiciului material sau

moral; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Or, a fost cert stabilită legătura de cauzalitate între consecințele prejudiciabile

sub formă de vătămări grave ale integrității corporale constatate la partea vătămată

și fapta săvârșită de către inculpată.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.2011 Cod penal se exprimă

prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă, iar violența în familie

6

presupune manifestarea intenției în raport cu urmările prejudiciabile.

În cadrul examinării împrejurărilor cazului și probelor administrate a fost

demonstrată prezența elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatei și nu au fost

stabilite circumstanțe care să înlăture caracterul penal al faptei, argumentele apărării

fiind nefondate, or, vina inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2011

alin.(3) lit. a) Cod penal a fost demonstrată incontestabil.

Mai mult, afirmația apărării că inculpata urmează să fie achitată deoarece

acuzarea nu a prezentat probe suficiente, concludente, utile și veridice, care direct ar

indica existența faptei incriminate, este declarativă, nefiind susținută prin date

obiective și contravine probelor administrate.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61,

75 Cod penal, că inculpata a comis o infracțiune gravă, care la momentul comiterii

se pedepsea cu închisoare de la 6 la 12 ani, că nu a recunoscut vina, anterior a fost

condamnată, are la întreținere un copil minor, nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, nu este angajată în câmpul muncii, că nu au fost stabilite

circumstanțe atenuante, ca circumstanță agravate fiind reținută comiterea infracțiunii

în stare de ebrietate, concluzionând că corectarea și reeducarea acesteia este posibilă

doar în condițiile izolării de societate.

Or, personalitatea inculpatei și circumstanțele cauzei impun aplicarea

pedepsei cu închisoare pe un termen de 6 ani, care este una echitabilă și justificată,

va duce la atingerea scopului de corectare și reeducare, de prevenire a săvârșirii de

noi infracțiuni, atât din partea acesteia, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art.229 alin.(1)-(2) Cod de procedură penală, a fost dispusă

încasarea din contul inculpatei în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în sumă

de 2 486 lei, suportate la efectuarea expertizelor judiciare.

prevăzute la art.427 Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel și

solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului menționează că:

- soluția instanței de apel de condamnare a inculpatei în baza art.2011 alin.(3)

lit. a) Cod penal nu este fondată pe probe concrete;

- decizia instanței de apel nu este motivată, obligativitatea căreia constituie o

condiție a procesului echitabil, exigență a Codului de procedură penală și art.6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- CtEDO a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi

auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea

o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru

care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este

motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de

dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei);

- principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea trebuie să fie motivată,

astfel justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe

judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevede o cale

de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punând în

pericol dreptul la un proces echitabil (Kaufland împotriva Belgiei);

- instanța de apel nu a dat apreciere probelor administrate, și anume,

7

declarațiilor inculpatei, ale părții vătămate Catanoi Dumitru și ale martorului

Catanoi Semion, din care nu rezultă că inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută la

art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal;

- instanța de fond corect a considerat că, în acțiunile inculpatei nu s-a constatat

prezența laturii obiective și subiective a infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.

a) Cod penal, iar probele administrate nu au confirmat, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că acțiunea violentă care a cauzat vătămare gravă a integrității corporale,

a fost săvârșită intenționat de către aceasta;

- martorul acuzării Catanoi Semion, la fel, nu a confirmat învinuirea adusă,

comunicând doar că între inculpată și victimă a avut loc un conflict, iar

circumstanțele cauzării leziunilor corporale nu le-a redat, indicând că nu cunoaște

cum au fost cauzate;

- analizând și apreciind probele administrate, instanța de fond întemeiat a

constatat ca fiind demonstrată vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de

vătămare gravă a sănătății cauzată din imprudență, cu recalificarea faptei în baza

art.157 Cod penal;

- totodată, raportul de expertiză judiciară reprezintă un mijloc de probă în cadrul

procesului penal, dar obține valoare probatorie nu doar datorită conținutului

cercetării, ci în coroborare cu alte circumstanțe probate în susținerea acestuia;

- instanța de fond a reținut că, doar pe baza unor deducții cu privire la obiectul

vulnerant folosit, nu se poate stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă că autorul

faptei este inculpata. Așadar, expertiza trebuie să fie susținută, coroborată cu alte

mijloace de probă solide, care să confirme faptul că persoana se face vinovată de

săvârșirea infracțiunii incriminate, condiție care în speță nu este îndeplinită,

deoarece celelalte probe invocate de acuzare nu confirmă vina;

- instanța de fond întemeiat a considerat că lipsește intenția directă la cauzarea

victimei a vătămărilor corporale grave, și anume, că inculpata nu putea să prevadă

că în urma deteriorării sticlei aceasta va cădea peste victimă, respectiv învinuirea

înaintată nu întrunește semnele infracțiunii de violență în familie, lipsind latura

subiectivă, care se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă sau

indirectă;

- mai mult, violența în familie presupune manifestarea intenției în raport cu

oricare dintre urmările prejudiciabile pe care le implică, iar cauzarea fără vinovăție

sau din imprudență de prejudicii victimei își pierde caracterul de violență;

- alte probe directe sau indirecte care ar dovedi contrariul în cadrul urmăririi

penale nu au fost acumulate.

- inculpata nu a comis infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod

penal, or în acțiunile sale nu se regăsesc semnele constitutive ale acesteia, iar

conform prevederilor art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri,

dubiile urmând a fi interpretate în favoarea inculpatului, ceea ce face inevitabilă

adoptarea unei sentințe de achitare, în temeiul art.390 alin.(1) pct. 3) Cod de

procedură penală.

penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat, menționând că

acțiunile inculpatei corect au fost încadrate de instanța de apel, iar recursul urmează

a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

8

motivele invocate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform art.3 alin.(1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului

penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau a judecării

cauzei în instanța judecătorească. Potrivit art. XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31

iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate

în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de judecare a

recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a acestei

legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile

Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, îl admite, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material. Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv să

o caseze integral, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de natură să

afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea

unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

Conform art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Analizând decizia contestată, prin prisma argumentelor invocate în recurs,

completul de judecată constată că, acestea sunt întemeiate, iar hotărârea instanței de

apel urmează a fi desființată, cu remiterea cauzei penale la o nouă rundă a

procedurilor de judecare în ordine de apel, din următoarele considerente.

Din conținutul art.414 alin. (1), (4), (5) Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător.

9

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de

apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a

fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunești elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Instanța de recurs constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Pentru a statua asupra acestor concluzii, este necesar de a face o precizare

substanțială și anume că, după învestirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei,

părților trebuie să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare,

dacă apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile

și pentru instanță.

În același context, completul de judecată menționează că, hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

De altfel, conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO

rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.(1) din Convenție,

înglobează, inter alia, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră

relevante pentru cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice

sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă

aceste observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către

instanța de judecată. Cu alte cuvinte, art.6 implică, în special, în sarcina instanței,

obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și

propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99

și cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce, la

caz, nu s-a realizat.

Astfel, pentru corectitudinea judecării cauzei, este necesar de a supune

aprecierii toate probele acumulate în dosar, or, în cadrul cercetării judecătorești, se

administrează probe pentru elucidarea faptelor și împrejurărilor importante, sub

toate aspectele, în scopul perceperii directe a probelor de către instanța de judecată

pentru formularea opiniei vizavi de vinovăția persoanei trimise în judecată.

Potrivit art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată

trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

10

Conform art.394 alin.(1) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă

a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanță a respins

alte probe.

În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației

de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele

și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei,

care urmează a fi motivată, astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii

probelor să poată fi supuse controlului judiciar.

Completul de judecată consideră că decizia pronunțată, de fapt, nu conține

analiza probelor, motivarea concluziilor și soluției, instanța de apel limitându-se la

constatarea faptei ca fiind dovedită, enumerarea probelor administrate, cu mențiunea

că vinovăția inculpatei a fost confirmată.

Astfel, instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt

și drept invocate în învinuirea formulată inculpatei, neindicând motivele pentru care

a respins probele și versiunile apărării, în special că, potrivit declarațiilor inculpatei

și ale victimei, evenimentele au derulat altfel decât a fost indicat în rechizitoriu.

Mai mult, contrar cerințelor art.101 Cod de procedură penală, instanța de apel,

nici într-un fel, nu s-a expus asupra declarațiilor victimei și ale martorului, doar a

redat conținutul acestora, însă fără a le da vreo apreciere și fără a indica expres prin

ce anume și prin care declarații ale acestora se confirmă vina inculpatei în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Or, într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și

de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt

admise, iar altele respinse.

În acest sens, concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un

caracter generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum

examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte

și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea

unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

În același timp, din concluziile sumare ale instanței de apel că: „...vina

inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal

se probează cu certitudine, prin declarațiile victimei Catanoi Dumitru...”, rezultă

11

că vinovăția inculpatei este confirmată și prin declarațiile victimei Catanoi Dumitru,

care, de fapt, a indicat că „... soția a început a strica vase, o sticlă de la un dulap,

ulterior, din neatenție, a sărit sticla în direcția sa, unde, în urma zgârieturii, a

început a curge sânge”.

La fel, instanța de apel a considerat că vina inculpatei a fost probată cu

certitudine, inclusiv prin declarațiile martorului Catanoi Semion, fără a argumenta

concret în ce măsură declarațiile acestuia constituie o mărturie acuzatoare

incontestabilă. Or, din conținutul declarațiilor martorului nu rezultă circumstanțe

relevante în vederea demonstrării învinuirii aduse, acesta confirmând faptul că între

inculpată și victimă a avut loc un conflict, totodată, indicând că nu cunoaște

împrejurările în care victimei i-au fost cauzate vătămările corporale.

Probele scrise: procesele-verbale de cercetare la fața locului din 06.12.2021 și

07.12.2021, ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală

din 01.03.2021, procesul-verbal de examinare a obiectului din 05.03.2021, raportul

de expertiză judiciară nr.20210500084 din 26.03.2021, procesul-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei nr. 488 din 06.12.2020, puse de instanța de apel la baza soluției

de condamnare a inculpatei în baza art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, urmau a fi

verificate în raport cu pertinența, concludența și utilitatea lor, or, acestea nu cuprind

aspecte esențiale în vederea demonstrării vinovăției inculpatei în comiterea

infracțiunii incriminate.

Mai mult, concluziile și constatările sumare că: „...este cert stabilită legătura

de cauzalitate între consecințele prejudiciabile sub formă de vătămări grave a

integrității corporale stabilite la partea vătămată Catanoi Dumitru (conform

raportului de expertiză nr.202102D0375 din 26.02.2021) și fapta săvârșită de către

inculpată.., ...în cadrul examinării circumstanțelor cazului și probatoriului

administrat, a fost stabilită întrunirea tuturor elementelor infracțiunii ...”, nu

corespund exigențelor prescrise în art.101 Cod de procedură penală, privind

evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale.

Astfel, instanța de apel nu a motivat desfășurat și suficient că probele

administrate dovedesc indubitabil faptul că acțiunile inculpatei întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, iar în corelație cu

principiul prezumției nevinovăției, este ilegal de a pune în sarcina învinuitului

obligațiunea de a-și dovedi nevinovăția și lucrul acesta este imposibil, dat fiind că

învinuitul se consideră nevinovat atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită în

conformitate cu legea.

Totodată, problema de drept rămasă nesoluționată în cauză, rămâne a fi

încadrarea juridică a faptei incriminate inculpatei, care are importanță pentru

aplicarea corectă a legii penale și pentru modul de desfășurare a judecării cauzei,

determinând, inclusiv concordanța între conținutul legal al infracțiunii și conținutul

constitutiv al acesteia.

În jurisprudența sa, CtEDO reamintește că echitatea unei proceduri se

apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Vorbind despre importanța încadrării

juridice a unei fapte, completul de judecată face trimitere la dispozițiile art.6§3 lit.

a) din Convenție, care exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării

„acuzației” aduse persoanei deferite judecății.

Principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

12

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

Prin „încadrarea juridică” a acțiunilor inculpatului se are în vedere

determinarea, constatarea juridică și motivarea convingătoare a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, după cum se menționează în art.113 Cod penal.

Descrierea laconică a încadrării juridice a faptelor imputabile inculpaților nu

poate satisface cerințele despre claritatea și previzibilitatea învinuirii aduse acestora.

De altfel, prin rechizitoriu persoana trimisă în judecată este oficial înștiințată,

în scris, cu privire la temeiul legal și faptic al acuzațiilor care i se incriminează. Mai

mult, sub același aspect, art.6§3 lit. a) din CEDO îi recunoaște acuzatului dreptul de

a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu privire la cauza

acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor materiale pentru care este

acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier și Sassi contra Franței

nr.2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare a acestei dispoziții trebuie

apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat

de art.6§1 din Convenție.

În materia penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile

aduse unei persoane constituie o condiție esențială a echității procedurii. Dreptul de

a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina

dreptului inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a răspunde coerent,

prompt și adecvat acuzației înaintate.

La speță, instanța de apel nu a cercetat cazul dedus judecății sub toate

aspectele, nu a făcut o analiză detaliată și obiectivă a probelor și, contrar prevederilor

legale, nu s-a axat pe o motivare complexă cu privire la încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatei.

Pe lângă aceasta, instanța de apel a apreciat unilateral și parțial probele

administrate, acceptând poziția acuzării, fără a combate argumentat probele apărării

prin care este pusă la îndoială vinovăția inculpatei, nefiind respectate cerințele

art.389 alin.(2) Cod de procedură penală, conform cărora sentința de condamnare se

adoptă numai în condițiile în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată, ori sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile părților vătămate

depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în absența lor.

Astfel, în situația în care din declarațiile victimei Catanoi Dumitru nu rezultă

intenția inculpatei la cauzarea vătămărilor corporale grave acestuia, lipsind alte

probe directe care să confirme comiterea infracțiunii de violență în familie, în

vederea înlăturării dubiilor apărute, instanța de apel, în corespundere cu prevederile

art.412 alin.(6) Cod de procedură penală, urma să ia măsurile corespunzătoare pentru

asigurarea prezenței și audierea victimei în ședința de judecată, în speță, nefiind

justificată absolut prin oricare argumente examinarea cauzei în lipsa părții vătămate

Catanoi Dumitru.

Potrivit art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile

în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea inculpatului.

13

Inclusiv, fiind verificate argumentele menționate în recursul declarat, în

raport cu actele cauzei, completul de judecată stabilește că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării și repetate în recursul

ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.1. și 5., precum și în felul și esența

probatorie în care acestea au fost enunțate, iar concluziile sumare că „...argumentele

avocatului inculpatului în acest sens urmează a fi respinse ca nefondate.

Or, vina inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2011 alin.(3) lit.

a) Cod penal a fost demonstrată incontestabil,...”, „argumentul apărării că inculpata

urmează să fie achitată și deoarece acuzatorul de stat nu a prezentat probe ... sunt

declarative și nu sunt susținute de careva date obiective, dar din contra sunt

combătute în totalitate prin probelele analizate” nu pot fi apreciate în sensul

respectării prescripțiilor din art.414 alin.(5) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs menționează că, motivarea hotărârii judecătorești

trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe de o parte, este

indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară,

iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție împotriva

arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost

riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale

incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui

raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției,

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal,

oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs

(Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparentei justiției și existența unui control social asupra acesteia

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Din circumstanțele expuse, completul de judecată conchide că, instanța de apel

deficitar și-a motivat soluția, încălcând prevederile art.art.414, 417-418 Cod de

procedură penală, fiind adoptată o hotărâre care nu cuprind motive legale pe care se

întemeiază soluția, prin ce s-au comis erorile de drept prevăzute de art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei menționate, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

de procedură penală, precum și să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate,

argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

expuse în prezenta decizie.

14

penală, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Admite recursul declarat de către avocatul Cecalenco Denis, în numele

inculpatei, casează integral decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 martie 2023, în cauza penală în privința inculpatei Cazacu Ludmila xxxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei penale de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Cazacu Ludmila xxxxxx, în cazul că a fost reținută în temeiul deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2023, se eliberează imediat

din penitenciar dacă nu execută arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza

altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Eremciuc Ghenadie

Roic-Botezatu Lilia

15