1ra-441/22 — art.218/1 CP

1ra-441/22 — art.218/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-441/22

1-20064531-01-1ra-22032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Cazacov Andrei XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.06.2020-06.04.2021;

Instanța de apel: 15.04.2021-01.12.2021;

Instanța de recurs: 22.03.2022– 04.05.2022.

a c o n s t a t a t :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2081 Cod

penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Andrei, în perioada de timp cuprinsă între 05.02.2019 până la data de 28.09.2019,

aflându-se la domiciliul său amplasat în or. XXXXX, cât și la locul de muncă în

incinta imobilului ce aparține SRL „XXXXX”, amplasat în XXXXX, acționând cu

intenția unică de a încărca din spațiul Internet, vizualiza și deține imagini

foto/video sau alte reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în activități

sexuale explicite, reale sau simulate, imagini sau alte reprezentări ale organelor

sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, utilizând

sisteme informatice (calculatoare și telefoane mobile), ce erau conectate la rețeaua

1

Internet cu adresele IP: XXXXX, intenționat a folosit, deținut și distribuit în

rețeaua Internet, prin intermediul programelor de calculator (software) destinate

pentru partajarea de fișiere în spațiul online - 818 fișiere grafice (foto) și video,

inclusiv fișierele cu denumirea „XXXXX” și „XXXXX” care potrivit bazei de date

internaționale, administrată de XXXXX, reprezintă materiale din categoria

pornografiei infantile și care constituie imagini în formă electronică ale copiilor

implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor sexuale ale

unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscene.

Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare, din 20.03.2020, s-a

constatat că, pe dispozitivul rigid de stocare a informației (HDD) de model

„XXXXX” extras din blocul de sistem cu inscripția „XXXXX”, ridicat prin

procesul-verbal de percheziție din 26.11.2019, efectuată la domiciliul lui Cazacov

Andrei amplasat în XXXXXX, au fost depistate 29 fișiere foto, și respectiv pe

dispozitivul rigid de stocare a informației (HDD) de model „Samsung HD204”, cu

capacitatea 2 TB, extras din același bloc de sistem cu inscripția „AeroCool”, au

fost depistate 41 fișiere video, care au fost folosite și deținute de către Cazacov

Andrei până la 26.11.2019, stabilindu-se că toate sunt înregistrate în baza de date

internațională administrată de XXXXXX, ca fiind material din categoria

pornografiei infantile și care constituie imagini în formă electronică ale copiilor

implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor sexuale ale

unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscenă, în formă electronică.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.2081 Cod penal, individualizată prin

indicii – „Infracțiunea de pornografie infantilă, adică distribuirea, folosirea și

deținerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în

activități sexuale explicite, reale sau simulate, ori de imagini sau alte reprezentări

ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă,

în formă electronică”.

partea executării pedepsei, cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că, instanța de judecată la aplicarea pedepsei

nu a ținut cont de prevederile art.61 din Codul penal care stabilește că „Pedeapsa

este o măsură de constrângere statală, și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, ce se aplică de instanța de judecată în numele legii celor care a

săvârșit infracțiuni cauzându-le astfel anumite lipsuri și restricții drepturilor lor și

trebuie să țină cont de faptul că scopul pedepsei este: a) corectarea condamnatului

și b) prevenirea săvârșiri de noi infracțiuni de către condamnat”.

Pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să atingă scopurile sus-menționate,

legea penală stabilește anumite criterii de individualizare a pedepsei stabilite prin

prevederile art.75 din Codul penal.

Conform aceste norme, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei

2

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a

Codului penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codul penal.

La stabilirea pedepsei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Criteriile generale au caracter obligatoriu la

individualizarea oricărei pedepse, la alegerea categoriei și termenului de pedeapsă,

la stabilirea atât a pedepsei principale, cât și cele complimentare. Aceste criterii nu

pot fi utilizate separat, ci numai în ansamblu.

Deci, în dispoziția art.75 Cod penal sunt prevăzute trei criterii generale cu

valoare de principiu. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală

și corect individualizată.

Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului, lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

statului și a întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Procurorul a remarcat că, pedeapsa este echitabilă și atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, cât și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru fi respectat principiului echității la aplicarea pedepsei penale, a

considerat că instanța de judecată urma să aplice o pedeapsă privativă de libertate

în privința inculpatului, ca pedeapsa să-și atingă obiectivele fixate.

Instanța de fond, la stabilirea unei pedepse neprivative, prin valorificarea

unor circumstanțe reținute în favoarea inculpatului, nu în deplină măsură a ținut

cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, precum gravitatea

infracțiunii, de motivul infracțiunii, a ignorat scopul direct a pedepsei și astfel, prin

aplicarea unei pedepse prea blânde pentru săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu se

va corecta și nu va fi restabilită echitatea socială.

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, fiind analizate și

apreciate sistemul de probe indicat supra prin prisma prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, le

apreciază ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură penală, fiind

pertinente, concludente și utile, care coroborează între ele, dar și declarațiile

inculpatului, care în cumul indică indubitabil că Cazacov Andrei, prin acțiunile

sale intenționate, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.2081 Cod penal.

3

Cu referire la apelul procurorului, instanța de apel cu trimitere la prevederile

art.art.7, 61, 65 și 75 Cod penal, a notat că, instanța de fond le-a aplicat

corespunzător, motiv din care apelul acuzatorului de stat urmează a fi respins.

Instanța de apel a indicat că, instanța de fond a apreciat corespunzător

circumstanțele reale și personale ale inculpatului și a stabilit o pedeapsă echitabilă

și proporțională faptelor comise.

În acest sens, instanța de apel a relevat ca circumstanțe atenuante conform

art.76 din Codul penal, în privința inculpatului - căința sinceră, săvârșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii, iar potrivit art.77 Cod penal, circumstanțe agravante nu au fost

identificate.

Instanța de apel, ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii,

conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei consfințite de art.61

alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor

art.16 alin.(4) din Codul penal, este una mai puțin gravă, ținând cont de noile limite

minime și maxime ale pedepsei prevăzute de art. 2081 Cod penal, a considerat că,

instanța de fond justificat a conchis că în privința inculpatului Cazacov Andrei,

pentru comiterea de infracțiunii imputate, este echitabilă aplicarea pedepsei cu

închisoarea de la 8 luni până la 2 ani, determinate potrivit art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală și cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Prin urmare, a fost reținut faptul că Cazacov Andrei, s-a căit sincer de cele

comise și le regretă, are la întreținere 2 copii minori, anterior nu a fost judecat,

instanța de apel a considerat că prima instanță a aplicat o pedeapsă echitabilă și

proporțională faptei comise, circumstanțe ce impun concluzia că apelul declarat de

procuror este nefondat, or acuzarea nu a invocat careva temeiuri certe ce ar indica

că corectarea și reeducarea inculpatului nu va fi posibilă prin stabilirea unei

pedepse sub formă de închisoare cu suspendare condiționată.

Instanța de apel a conchis că, pedeapsa aplicată de prima instanță este legală

și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și

personale, corect constatate de către instanța de fond, sentința fiind legală și

întemeiată, iar apelul acuzatorului de stat privitor la pedeapsa aplicată inculpatului

este nefondat și pasibil de a fi respins.

a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie exclusă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a susținut că, instanța de apel nu s-a

expus asupra prevederilor art.art.7, 61 și 75 Cod penal, (doar enumerându-le

superficial și le-a descris la general neraportându-le la speța în cauză), adică nu a

efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei și cuantumului pedepsei,

în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art.90 Cod penal, ignorând prevederile

art.384 alin. (3) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că: Sentința instanței

de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată", prevederi ce sunt valabile

4

și pentru instanța de apel.

Dispoziția art.90 Cod penal, obligă instanța să indice în hotărâre, motivele

condamnării cu suspendare a executării pedepsei.

În conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauze și de persoana celui vinovat va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, vinovatului

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune sau după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța era obligată să indice care date despre persoană

vinovatului servesc temei pentru aplicarea, art.90 Cod penal, ori inculpatul cu toate

că a recunoscut vinovăția integral, a comis o infracțiune mai puțin gravă, a săvârșit,

o infracțiune cu caracter sexual în privința minorilor, fapt ce denotă, caracterul

periculos al faptei.

În cazul de față, reieșind din materialele cauzei penale, faptul că inculpatul a

recunoscut vina, se datorează probatoriului prezentat și administrat la judecarea

cauzei și nu din motiv că inculpatul a conștientizat gravitatea faptei comise, care

atentează asupra securității fizice și psihice ale copilului.

Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile art.75 Cod penal, conform

cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod.

În contextul celor expuse, procurorul consideră greșite concluziile instanței

de apel în partea individualizării pedepsei penale stabilite inculpatului Cazacov

Andrei și în contradicție cu probatoriu administrat la etapa urmăririi penale și

cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, i-au fost aplicate nefondat

prevederile art.90 Cod penal.

materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că, recurentul critică

decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei, temeiuri pentru

recurs care sunt prevăzute la pct.6 și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

5

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când, nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță cât și instanța de apel au acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.61 și 75 Cod penal, totodată că inculpatul și-a

recunoscut vina, este caracterizat pozitiv, anterior nu a mai comis alte infracțiuni,

are la întreținere doi copii minorii, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se

află, cât și de atitudinea acestuia față de cele săvârșite, ținând cont și de scopul

6

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia cât și a altor persoane.

Totodată, Colegiul penal ține să menționeze, că prima instanță cât și instanța

de apel la emiterea hotărârilor au ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod

de procedură penală, care stipulează că, în caz de aplicare a pedepsei închisorii

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei.

La fel, Colegiul penal reține că, raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele

de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului sau a procurorului, ci o prerogativă a instanței de judecată care este

liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În acest context, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiate

argumentele invocate de procuror în cererea de recurs, or, pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor

și alte persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că, argumentele punctate în cererea

de recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente

cauzei deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

pedeapsa aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în

concordanță cu scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia

de inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

7

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Cazacov Andrei XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

8