1ra-88/2022 — Art. 287 alin.3 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 05 martie 2021, Vîlcu Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an. A fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat că Vîlcu Vladimir la data de 19 martie 2020, aproximativ la orele 19:00, aflându-se la domiciliul său amplasat pe xxxx, în urma unui conflict apărut cu Bobrișev Pavel, a.n. xxx, locuitor al xxxx, din intenții huliganice, încălcând grav ordinea publică și manifestând lipsă vădită de respect față de societate, acționând cu cruzime deosebită, în prezența altor persoane, a luat în mâna dreaptă un cuțit de bucătărie și intenționat i-a aplicat câteva lovituri în spate lui Bobrișev Pavel, prin ce i-a cauzat ultimului suferințe morale și vătămări ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată, sub formă de rană pe spate. Acțiunile inculpatului Vîlcu Vladimir au fost încadrate în baza art.287 alin.(3) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea armei 1 sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului Vîlcu Vladimir în beneficiul statului a sumei de 2 728 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În argumentarea apelului a invocat că prima instanță neîntemeiat a respins demersul acuzatorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru efectuarea expertizelor judiciare. Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229 alin.(1) Cod de procedură penală). Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, în cazul dat suma de 2 728 lei, costul rapoartelor de expertize.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2021, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în latura civilă, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Vîlcu Vladimir în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 2 728 lei. 4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a constatat, că prima instanță a examinat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept, obiectiv a apreciat probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și întemeiat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului Vîlcu Vladimir în baza art.287 alin.(3) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății. A reținut instanța de apel, că sub aspectul individualizării pedepsei stabilite inculpatului Vîlcu Vladimir, prima instanță a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art.7, 61, 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă legală și echitabilă în raport cu fapta comisă. Cu privire la motivele invocate de procuror, având în susținere prevederile art.art.227, 228, 229, 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de constatare nr.202011P0179 din 20 martie 2020 în mărime de 128 lei (f.d.11); raportului de constatare nr. 202011P0181 din 23 martie 2020, în mărime de 128 lei (f.d.14); raportului de expertiză judiciară nr.202011D0176 din 10 iunie 2020, în mărime de 320 lei (f.d.58-59); raportului de expertiză judiciară nr. 202011D0175 din 10 iunie 2020, în mărime de 320 lei (f.d.62- 63); raportului de expertiză judiciară nr.202035A0436 din 05 ianuarie 2021, în mărime de 1 862 lei (f.d.129-135), urmează a fi suportate de inculpat.

Avocatul Grosu Eugeniu în numele inculpatului, fără a indica un temei concret din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului privind 2 încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat. În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că instanța de apel a încasat ilegal cheltuielile judiciare, suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciare, or, acesta au fost solicitat de organul de urmărire penală în vederea administrării probelor, iar ca urmare cheltuielile de efectuare a expertizelor urmează să fie achitate din bugetul de stat. Consideră că, prima instanță corect a considerat că, Vîlcu Vladimir urmează a fi scutit de la plata cheltuielilor judiciare, deoarece nu este în stare să le achite, din cauza situației materiale, or, încasarea de la inculpat a sumei în mărime de 2 758 lei, în contul recuperării cheltuielilor judiciare poate influența substanțial situația materială a persoanelor care se află la întreținerea acestuia (trei copii minori), deoarece Vîlcu Vladimir este șomer și nu are alte venituri permanente. Din aceste raționamente, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin numirea efectuării rapoartelor de expertize judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Procurorul a depus referință la recursul ordinar declarat de inculpat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Indică în susținerea referinței că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul nu a invocat nici un temei de drept din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel sub aspectul dezacordului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că, argumentul respectiv nu și-a găsit confirmare, menționând în acest context următoarele. Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondată critica recurentului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, precum că, nemotivat s-a dispus încasarea de la Vîlcu Vladimir în beneficiul statului a sumei de 2 758 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în procesul penal, instanța de recurs remarcă faptul, că prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40- 47 art.108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. 3 Potrivit prevederilor art.229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Având în vedere că raportul de constatare nr.202011P0179 din 20 martie 2020; raport de constatare nr.202011P0181 din 23 martie 2020; raportul de expertiză judiciară nr.202011D0176 din 10 iunie 2020; raportul de expertiză judiciară nr.202011D0175 din 10 iunie 2020 și raportul de expertiză judiciară nr.202035A0436 din 05 ianuarie 2021, au fost efectuate după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.316 din 22 decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost constatate careva impedimente privind încasarea din contul inculpatului Vîlcu Vladimir a cheltuielilor judiciare, se ajunge la concluzia că soluția instanței de apel raportată la prevederile art.art.227, 229 alin.(1)- (3), 143 Cod de procedură penală, este corectă. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că, erorile invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel că recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului, urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Vîlcu Vladimir, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Vîlcu Vladimir xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 26 mai 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 4