1ra-88/2022 — art. 287 alin.3 CP

Dosarul nr.1ra-88/2022

1-21015424-01-1ra-18012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului Vîlcu Vladimir, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2021, în

cauza penală în privința lui

Vîlcu Vladimir xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.02.2021 – 05.03.2021;

Instanța de apel: 13.04.2021 – 29.09.2021;

Instanța de recurs: 18.01.2022 – 27.04.2022.

A C O N S T A T A T:

Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare.

data de 19 martie 2020, aproximativ la orele 19:00, aflându-se la domiciliul său

amplasat pe xxxx, în urma unui conflict apărut cu Bobrișev Pavel, a.n. xxx, locuitor al

xxxx, din intenții huliganice, încălcând grav ordinea publică și manifestând lipsă vădită

de respect față de societate, acționând cu cruzime deosebită, în prezența altor persoane,

a luat în mâna dreaptă un cuțit de bucătărie și intenționat i-a aplicat câteva lovituri în

spate lui Bobrișev Pavel, prin ce i-a cauzat ultimului suferințe morale și vătămări

ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată, sub formă de rană pe spate.

Acțiunile inculpatului Vîlcu Vladimir au fost încadrate în baza art.287 alin.(3)

Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea armei

1

sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului Vîlcu

Vladimir în beneficiul statului a sumei de 2 728 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că prima instanță neîntemeiat a respins

demersul acuzatorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au fost

suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată

cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală,

iar plata acestora sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229

alin.(1) Cod de procedură penală).

Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă

instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat,

în cazul dat suma de 2 728 lei, costul rapoartelor de expertize.

2021, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în latura civilă,

fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Vîlcu Vladimir în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 2 728 lei.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a constatat, că prima

instanță a examinat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept, obiectiv a

apreciat probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și întemeiat a ajuns la

concluzia privind vinovăția inculpatului Vîlcu Vladimir în baza art.287 alin.(3) Cod

penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite

de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea armei sau a altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

A reținut instanța de apel, că sub aspectul individualizării pedepsei stabilite

inculpatului Vîlcu Vladimir, prima instanță a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.

art.7, 61, 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă legală și echitabilă în raport

cu fapta comisă.

Cu privire la motivele invocate de procuror, având în susținere prevederile

art.art.227, 228, 229, 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că

cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de constatare nr.202011P0179 din 20

martie 2020 în mărime de 128 lei (f.d.11); raportului de constatare nr. 202011P0181

din 23 martie 2020, în mărime de 128 lei (f.d.14); raportului de expertiză judiciară

nr.202011D0176 din 10 iunie 2020, în mărime de 320 lei (f.d.58-59); raportului de

expertiză judiciară nr. 202011D0175 din 10 iunie 2020, în mărime de 320 lei (f.d.62-

63); raportului de expertiză judiciară nr.202035A0436 din 05 ianuarie 2021, în mărime

de 1 862 lei (f.d.129-135), urmează a fi suportate de inculpat.

din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței

de apel cu recurs ordinar, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei

instanțe, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului privind

2

încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că instanța de apel a

încasat ilegal cheltuielile judiciare, suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

judiciare, or, acesta au fost solicitat de organul de urmărire penală în vederea

administrării probelor, iar ca urmare cheltuielile de efectuare a expertizelor urmează să

fie achitate din bugetul de stat.

Consideră că, prima instanță corect a considerat că, Vîlcu Vladimir urmează a fi

scutit de la plata cheltuielilor judiciare, deoarece nu este în stare să le achite, din cauza

situației materiale, or, încasarea de la inculpat a sumei în mărime de 2 758 lei, în contul

recuperării cheltuielilor judiciare poate influența substanțial situația materială a

persoanelor care se află la întreținerea acestuia (trei copii minori), deoarece Vîlcu

Vladimir este șomer și nu are alte venituri permanente.

Din aceste raționamente, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin

numirea efectuării rapoartelor de expertize judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce

urmează a fi achitate din bugetul de stat.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Indică în susținerea

referinței că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate în

recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul nu a invocat

nici un temei de drept din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, însă

reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică

decizia instanței de apel sub aspectul dezacordului privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că,

argumentul respectiv nu și-a găsit confirmare, menționând în acest context următoarele.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondată critica

recurentului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, precum că,

nemotivat s-a dispus încasarea de la Vîlcu Vladimir în beneficiul statului a sumei de 2

758 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în procesul penal, instanța de recurs

remarcă faptul, că prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie

2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40- 47 art.108 din 09 februarie 2018), a fost

abrogat alin.(2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

3

Potrivit prevederilor art.229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor

plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat

de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3) Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor

care se află la întreținerea lor.

Având în vedere că raportul de constatare nr.202011P0179 din 20 martie 2020;

raport de constatare nr.202011P0181 din 23 martie 2020; raportul de expertiză judiciară

nr.202011D0176 din 10 iunie 2020; raportul de expertiză judiciară nr.202011D0175

din 10 iunie 2020 și raportul de expertiză judiciară nr.202035A0436 din 05 ianuarie

2021, au fost efectuate după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.316 din 22

decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost constatate careva impedimente privind

încasarea din contul inculpatului Vîlcu Vladimir a cheltuielilor judiciare, se ajunge la

concluzia că soluția instanței de apel raportată la prevederile art.art.227, 229 alin.(1)-

(3), 143 Cod de procedură penală, este corectă.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că, erorile invocate în

recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel

că recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului,

urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugen în

numele inculpatului Vîlcu Vladimir, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Vîlcu Vladimir xxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

4