1ra-383/2022 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-383/2022 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-383/2022

1-20018702-01-1ra-16032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Cadomțev Vadim, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021,

în cauza penală în privința lui

Cadomțev Vadim xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.02.2020 – 17.03.2020;

Instanța de apel: 16.07.2020 – 16.11.2021;

Instanța de recurs: 16.03.2022 – 07.09.2022.

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Cadomțev Vadim a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 an.

În temeiul art.84 Cod penal, în cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită lui

Cadomțev Vadim i-a fost adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 25.09.2019 și pedeapsa definitivă, spre

executare, s-a stabilit 8 luni închisoare condiționat cu termen de probă 1 an și

amendă în mărime de 100 unități convenționale, cu executarea de sine stătător a

fiecărei pedepse în conformitate cu prevederile art.87 alin.(2) Cod penal.

la 31.12.2019, aproximativ la ora 14:20, fiind privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25.09.2019, încălcând

prevederile art.10 alin.(2) pct. a) și art.14 pct. a) din Regulamentul Circulației

Rutiere care stabilesc expres că, persoana care conduce un vehicul trebuie să posede

1

permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria din care face

parte autovehiculul condus, și că conducătorului de vehicul îi este interzis să

conducă vehiculul în stare de ebrietate, fără a deține permis de conducere se deplasa

la volanul automobilului de model ,,Șkoda Octavia” cu numărul de înmatriculare

xxxx și la intersecția str. Doina cu str. Șoseaua Balcani, mun. Chișinău, a tamponat

în spate automobilul de model ,,Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare

xxxx, condus de către cet. Malai Oleg.

În cadrul verificării efectuate la locul accidentului rutier de către colaboratorii

Inspectoratului Național de Patrulare Cadomțev Vadim a fost supus testării

alcoolscopică cu folosirea analizatorului concentrației de etanol ,,DRAGER

ALCOTEST 8510 RO”, în urma testării la acesta fiind stabilită concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,5 mg/l.

Ulterior, Cadomțev Vadim a fost condus la IMSP Dispensarul Republican de

Narcologie, unde în rezultatul testării efectuate, prin procesul-verbal al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei, nr.7299 din 31.12.2019, la acesta a fost stabilită concentrația de alcool în

sânge de 0,93 gr/l, iar concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,44 mg/l,

care conform art.13412 alin.(3) Cod penal se califică ca stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului Cadomțev Vadim au fost încadrate în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, după indicii: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către

o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

care a solicitat casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cadomțev

Vadim în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul

aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal și a prevederilor art.87

alin.(2) Cod penal, considerând că această soluție este una greșită și care nu

corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit

neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, iar aplicarea

pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și

facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii

penale. Prima instanță a dat o apreciere subiectivă și neargumentată ce ține de

aplicarea art.90 Cod penal, or, pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va contribui

la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și reeducarea persoanei

care a comis infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, or, fiind tras anterior la răspundere penală pentru infracțiune similară,

Cadomțev Vadim nu a stat pe calea corijării și a comis o nouă infracțiune cu intenție.

2

2021, a fost admis apelul procurorului, casată sentința, în partea individualizării

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Cadomțev Vadim recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 6

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, i s-a adăugat în întregime,

pedeapsa aplicată acestuia prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 25.09.2019,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă lui Cadomțev Vadim de 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 562

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani, cu executarea de sine stătător a fiecărei pedepse, în conformitate

cu prevederile art.87 alin.(2) Cod penal.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță

a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Cadomțev Vadim în baza art.2641 alin.(4) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru

casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță

fiind prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză,

precum și reieșind din gravitatea faptei infracționale săvârșite de către inculpat.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță greșit și-a motivat soluția de

individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Cadomțev Vadim și nu

a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce

privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art.90 Cod penal. Discordanța între

cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și greșit motivate în privința aplicării instituției suspendării condiționate

a executării pedepsei față de Cadomțev Vadim, or, inculpatul anterior a mai comis

o infracțiune similară, astfel, cele sus-indicate, indică la faptul că Cadomțev Vadim

nu a stat pe calea corijării, este dispus să comită sistematic infracțiuni de încălcare a

regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport,

în stare de ebrietate.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că, soluționând chestiunea

privind stabilirea și individualizarea pedepsei urmează a se ține cont de gravitatea

infracțiunii și pericolul social al faptei săvârșite de către inculpat, de personalitatea

inculpatului, astfel, reeducarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea pedepsei

sub formă de închisoare, pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

În contextul dat, instanța de apel ținând cont de prevederile art.85 Cod penal,

a conchis că, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită lui Cadomțev Vadim

3

urmează a i se adăuga în întregime pedeapsa aplicată prin Decizia Curții de Apel

Chișinău din 25.09.2019, astfel, inculpatului urmează a i se stabili pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni în penitenciar de tip

semiînchis cu amendă în mărime de 562 unități convenționale, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea de sine

stătător a fiecărei pedepse, în conformitate cu prevederile art.87 alin.(2) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat că inculpatul Cadomțev Vadim a fost

înștiințat în mod legal despre locul, data și ora ședinței, în cadrul ședinței de judecată

a instanței de apel, nu s-a prezentat, iar, prin ordonanța procurorului s-a dispus

aducerea silită a inculpatului pentru data de 08 iunie 2021 ora 10:00, însă ordonanța

dată nu a fost executată din motivul lipsei la domiciliu acestuia, fapt pentru care prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021 a fost anunțat în căutare.

În concluzie, instanța de apel a notat că inculpatul Cadomțev Vadim s-a

eschivat de a se prezenta în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, iar în

temeiul art.321 Cod de procedură penală, instanța a considerat oportun de a examina

cauza în lipsa inculpatului.

Popescu Ion în numele inculpatului, prin care, invocă prevederile art.427 alin.(1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, în

partea stabilirii pedepsei inculpatului și menținerea în această parte a sentinței.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că la stabilirea

pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Consideră că, în speță este posibilă suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin

comportament exemplar și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a

acordat și va oferi o mai bună protecție intereselor societății, decât izolarea lui

Cadomțev Vadim de societate.

apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, astfel că nefiind comise careva erori

de drept în raport cu motivele invocate de partea apărării, iar decizia contestată

conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

4

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă că, pentru

declararea recursului, recurentul invocă temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se

atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent și anume - dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei

penale, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Cadomțev

Vadim, întrucât celălalt temei de casare invocat în recurs, nu a fost motivat de către

recurent, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului

de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal

relevă că, acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Astfel, având în vedere argumentele din recurs, Colegiul penal notează, că

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

5

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

La caz, apărarea solicită aplicarea în privința inculpatului Cadomțev Vadim a

unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, însă Colegiul penal menționează

că, această cerință nu poate fi admisă, deoarece sub aspectul individualizării

pedepsei penale, soluția instanței de apel, este întemeiată și legală.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele

cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța de apel a efectuat o

analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, care indică, că săvârșirea

faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a pedepsei.

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale și

personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunii

(infracțiunea este una ușoară), atitudinea inculpatului față de procesul penal derulat

în privința sa, persoana inculpatului (acesta anterior a fost judecat, inclusiv pentru

infracțiune similară) și condițiile de viață ale familiei sale.

Colegiul penal reține că, instanța de apel a luat în considerare faptul că

inculpatul, care anterior a fost judecat, inclusiv pentru infracțiune similară, însă

niciodată nu i-a fost stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, a comis din nou o

infracțiune, cu intenție, motiv din care instanța de apel just a concluzionat că, de

fapt, inculpatul nu s-a corectat și reeducat, din nou pășind pe cale infracționalității,

în așa mod instanța de apel a conchis în mod corect, că în cazul inculpatului

Cadomțev Vadim o pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul de

restabilire a echității sociale, de corectare a acestuia, precum și de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel, individualizând pedeapsa

inculpatului, a ținut cont de prevederile legale relevante și a motivat aplicarea față

de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în baza tuturor circumstanțelor

constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc,

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

6

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate

în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popescu Ion în

numele inculpatului Cadomțev Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Cadomțev

Vadim xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 septembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7