1ra-356/2022 — art. 208-1 CP

1ra-356/2022 — art. 208-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-356/2022

1-21001035-01-1ra-15032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 martie 2021 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui,

Buțin Vadim XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.01.2021 – 05.03.2021;

Instanța de apel: 14.05.2021 – 22.11.2021;

Instanța de recurs: 15.03.2022 – 02.08.2022.

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

Buțin Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081

Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu)

an și 6 (șase) luni.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea

stabilită în privința lui Buțin Vadim, s-a suspendat condiționat pe o perioadă de

probațiune de 2 (doi) ani.

perioada de timp din XXXXX până la XXXXX, aflându-se la domiciliul său amplasat

în mun. XXXXX, str. XXXXX, acționând cu intenția unică de a descărca din spațiul

Internet, vizualiza și distribui imagini foto/video și alte reprezentări ale unui sau mai

mulți copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, imagini și alte

reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau

obscenă, utilizând sistemul informatic cei aparține, cu memoria internă de model

„Samsung s/n XXXXX”, cu capacitatea de 320 Gb, precum și rețeaua Internet cu IP

adresa: XXXXX, ce i-a fost alocată lui potrivit bazei regionale https://www.ripe.net/

1

de către compania de prestare servicii internet SA „Moldtelecom”, intenționat prin

intermediul programei specializate „pTorrent”, în baza principiului „de la egal la

egal” a copiat, folosit și distribuit 34750 fișiere grafice și video, cu conținut de

pornografie infantilă, care conform bazei de date specializate în identificarea

victimelor pornografiei infantile, abuzului și exploatării sexuale a copiilor „ICSE”,

administrată de OIPC „Interpol” și bazei de date internațională polițieneasca

„JCACCOPS”, reprezintă pornografie infantilă.

Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare din 03 decembrie 2020, prin

care s-a examinat dispozitivul de stocare a informațiilor de model „Samsung s/n

XXXXX” cu capacitatea de 320 Gb, din blocul de sistem, ridicat de la Buțin Vadim la

data de XXXXX în cadrul percheziției efectuate la domiciliul ultimului amplasat în

mun. XXXXX, str XXXXX, în urma examinării mecanice a Raportului generat cu

ajutorul aplicației „Magnet Axiom” au fost depistate date tehnice cu privire la

stocarea și accesarea materialelor din categoria pornografiei infantile, care au fost

stocate în dispozitivul de stocare a informației sus menționat, în calea /D:/Films/, iar

ultima utilizare a acestora fiind înregistrată cu data de 25 octombrie 2020, fiind

distribuite prin intermediul programelor de tip P2R.

Printre fișierele distribuite în rețeaua internet sunt: la data de 01 iunie 2020,

fișierul de tip arhivă cu denumirea „XXXXX” în care se conține fișierul cu denumirea

„XXXXX” conține două persoane de gen feminin, vizibil minore care sunt implicate

în acțiuni de exhibarea organelor genitale și la 01 iunie 2020, fișierul de tip arhivă cu

denumirea „XXXXX” în care se conține mapa cu denumirea „XX” și fișierul cu

denumirea „XXXXX”, care conține o persoană de gen feminin, vizibil minoră care este

implicată în acțiune de exhibare a organului genital.

Acțiunile lui Buțin Vadim au fost încadrate de către organul de urmărire penală

în baza art. 2081 Cod penal - pornografie infantilă, adică distribuirea, folosirea și deținerea

de imagini a mai mulți copii implicați în activități sexuale explicite, reale și simulate,

reprezentate de manieră lascivă și obscenă, în formă electronică.

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Timofti-Rusanovscaia

Tatiana, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-l recunoaște vinovat pe

Buțin Vadim de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal și a-i stabili

în baza acestei legi cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, la stabilirea termenului

și categoriei de pedeapsă instanța de judecată urma să țină cont de criteriile de

individualizare a pedepsei și anume: Buțin Vadim a săvârșit infracțiunea de

pornografie infantilă, infracțiune prin care se aduc atingeri relațiilor sociale cu privire

2

la dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, apărate împotriva

pornografiei infantile, și întru asigurarea interesului suprem al copilului în societate,

pentru a fi protejați, aplicată în speță poate fi doar pedeapsa cu închisoarea.

De asemenea a menționat că, de către inculpat au fost folosite și distribuite 34

750 fișiere grafice și video cu imagini pornografice cu implicarea minorilor; totodată,

în urma examinării dispozitivului de stocare a informațiilor de model ,,Samsung” din

blocul de sistem, ridicat de la Buțin Vadim au fost depistate date tehnice cu privire la

stocarea și accesarea materialelor din categoria pornografiei infantile.

A specificat că, legiuitorul a prevăzut ca pedeapsă exclusivă pentru asemenea

fapte închisoare.

A opinat că, prin analogie, se rețin prevederile art. 901 Cod penal, prin care a

fost introdus institutul nou și anume condamnarea cu suspendarea parțială a

executării pedepsei cu închisoare (care de fapt este mai severă ca aplicarea art. 90 Cod

penal), iar la alin. (3) legiuitorul a indicat concret că acest articol nu este aplicabil în

cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2081 Cod penal.

2021, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță cercetând

în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în

ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând

faptelor reținute în sarcina inculpatului Buțin Vadim încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 2081 Cod penal – pornografie infantilă, adică

distribuirea, folosirea și deținerea de imagini a mai mulți copii implicați în activități

sexuale explicite, reale și simulate, reprezentate de manieră lascivă și obscenă, în

formă electronică.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Buțin Vadim, instanța de apel a

constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

2081 Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte, de către

părțile la proces.

Instanța de apel verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în

privința inculpatului Buțin Vadim a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 90 Cod penal, respectiv, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal se califică ca

3

infracțiune „mai puțin gravă”, pentru care legea penală prevede sancțiunea sub formă

de închisoare de la 1 la 3 ani. Din materialele cauzei penale, a reținut că, inculpatul

Buțin Vadim a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat

examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise. În

conformitate cu art. 76 Cod penal, prima instanță a reținut cu titlu de circumstanță

atenuantă – comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave. 6 Careva

circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Cu referire la personalitatea inculpatului Buțin Vadim, instanța de apel a

reținut că, anterior nu a fost atras la răspundere penală (f.d. 71), la medicul psihiatru

sau narcolog nu se află (f.d. 112, 113), este angajat în câmpul muncii. Prima instanță,

luând în considerație în ansamblu toate circumstanțele cauzei penale, a considerat că,

corectarea și resocializarea inculpatului Buțin Vadim este posibilă prin aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare, în limitele sancțiunii prevăzute de art. 2081 Cod

penal, în coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probă, pedeapsă care este aptă să

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire social și principiile morale.

Instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat precum că, la

adoptarea sentinței, prima instanță nu a individualizat în mod echitabil pedeapsa, or,

prima instanță la stabilirea pedepsei lui Buțin Vadim a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Cu referire la argumentele acuzatorului de stat care a indicat că, prevederile

art. 901 Cod penal, prin care a fost introdus institutul nou și anume condamnarea cu

suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare (care de fapt este mai severă

ca aplicarea art. 90 Cod penal), la alin. (3), este indicat că acest articol nu este aplicabil

în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2081 Cod penal, instanța de apel nu lea reținut

ca fiind pertinente, or, în speță, instanța de judecată a stabilit faptul că, scopul

pedepsei penale poate fi realizat în condițiile suspendării condiționate a executării

pedepsei (art. 90 Cod penal), așa cum inculpatul a comis o infracțiune „mai puțin

gravă”, nefiind incidente excepțiile reglementate la alin. (4) art. 90 Cod penal,

totodată, cu referire la personalitatea inculpatului s-a constatat că, acesta nu prezintă

un pericol iminent pentru societate, de aceea izolarea lui de societate nu este o măsură

echitabilă raportată la personalitatea acestuia.

Totodată, reieșind din prevederile alin. (2) art. 3 Cod penal, potrivit căruia,

interpretarea extensivă defavorabilă și aplicarea prin analogie a legii penale sînt

4

interzise, instanța de apel a notat că, deși prevederile alin. 4 art. 901 Cod penal

reglementează faptul că, prezentul articol nu se aplică în cazul infracțiunilor

prevăzute de art. 2081 Cod penal, totuși aceste prevederi nu pot fi interpretate, prin

analogie cu referire la art. 90 Cod penal, astfel încât să fie interpretat faptul că,

prevederile art. 90 Cod penal nu sunt aplicabile în cazul infracțiunilor prevăzute de

art. 2081 Cod penal, or, situația dată ar constitui o încălcare a principiului legalității

reglementat de art. 3 Cod penal.

Instanța de apel apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei inclusiv

personalitatea inculpatului Buțin Vadim, luând în considerare în special politica

penală a statelor europene ce derivă din recomandările Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei potrivit căreia instanțele de judecată ar trebui să recurgă mai des

la pedepse alternative detențiunii când este cazul, a constatat că, prima instanță corect

a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a pedepsei privative de libertate.

Procuratura de circumscripție Chisinău, Popov Oleg, prin care invocând ca temei

pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului procurorul invocă că, modalitatea de executare a

pedepsei închisorii aleasă de către instanța de apel nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta săvârșită, consecințele acesteia dar și de

impactul social al evenimentelor prejudiciabile asupra părții vătămate și nu în ultimul

rând comportamentul inculpatului Buțin Vadim în timpul și după săvârșirea

infracțiunii, avînd în vedere faptul că aceasta nu au realizat nici la ta momentul nu a

considerat la momentul derulării evenimentelor faptele săvîrșite ca fiind reprobabile.

Menționează că, instanța de apel nu s-a pronunțat motivat asupra

argumentelor invocate de către procuror optând în exclusivitate pentru însușirea

argumentelor/raționamentelor primei instanțe pe dimensiunea contestată de către

procuror.

Totodată, a notat că, instanța de apel urma să reflecte în partea descriptivă a

deciziei recurate criteriile care au determinat-o să constate că argumentele

procurorului apelant privind individualizarea modalității de executare de către

inculpatul Buțin Vadim a pedepsei închisorii ar fi nefondate.

Specifică că, omisiunea de a se expune motivat asupra tuturor argumentelor

procurorului apelant privind individualizarea contrară prevederilor legale a

modalității de executare de către inculpatul Buțin Vadim a pedepsei închisorii

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului iar nerezolvarea fondului apelului

constituie o eroare prevăzută la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

5

Consideră că Buțin Vadim nu a conștientizat pericolul social pe care îl prezintă

fapta sa, nu se căiește sincer și în condițiile respective nu poate beneficia de

indulgența instanțelor de judecată împuternicite de a-i numi pedeapsa penală.

de către avocatul Palancica Victor în numele inculpatului, care solicită dispunerea

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit verifică legalitatea hotărârii atacate pe

baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs

de către titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din Codul de

procedură penală.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă că

procurorul face referință la eroarile prescrise la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, concretizate prin omisiunea instanței de apel de a se expune asupra

tututor argumentelor invocate în apel, dar și pronunțarea unei hotărâri nemotivate,

precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, Colegiul constată din recursul declarat, că recurentul nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite, invocând dezacordul cu soluția instanței de apel în partea individualizării

pedepsei în privința inculpatului.

În esență, procurorul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanțele de fond la

stabilirea pedepsei nu au ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și

au individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i inculpatului Buțin Vadim o pedeapsă

inechitabilă în coraport cu fapta comisă.

Cu referire la temeiul indicat de către recurent, prin prisma art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile, precum că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal lărgit consideră, că

acest temei de casare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Deși, în prezenta speță recurentul invocă ca temei de casare faptul că instanța

6

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă în

argumentarea recursului, nu a indicat clar asupra căror argumente esențiale nu s-a

expus această instanță, din cele la care s-a referit în apelul declarat, ci doar face o

proprie apreciere a argumentelor invocate în cererea de apel asupra cărora instanța

de apel s-a expus, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele

cauzei, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată,

or contravine constatărilor instanței de apel în prezenta speță, întemeiate just pe

cumulul de probe descris și apreciat în decizia sa.

Opozant celor invocate de recurent instanța de recurs ordinar atestă că, instanța

de apel a motivat cu suficientă amplitudine în cuprinsul deciziei atacate, soluția

adoptată în prezenta speță.

Colegiul menționează că, instanța de apel, investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în partea

individualizării pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel încât concluziile

sale să conțină raționamente întemeiate asupra pedepsei aplicate inculpatului Buțin

Vadim.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar remarcă din textul deciziei atacate, că

se constată faptul motivării de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

respectiv decizia atacată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

menținerea sentinței primei instanțe, expunându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în cererea de apel.

Totodată, Colegiul penal lărgit, conchide că deși recurentul solicită aplicarea

unei pedepse privative de libertate în privința inculpatului sau suspendarea parțială

a executării pedepsei închisorii în conformitate cu prevedrile art. 901 Cod penal și

invocă că instanța nu a acordat atenție probelor acuzării, acesta nu a adus nici un

argument relevant în susținerea acestor solicitări și argumente, iar analizând partea

descriptivă a deciziei instanței apel (reflectată la pct. 4.1 a prezentei decizii) se atestă

că instanța de apel s-a expus detaliat asupra chestiunilor esențiale supuse atenției sale,

just a analizat probele și le-a dat apreciere cuvenită, respectând prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a analizat elementele infracțiunii prevăzute de art.2081 Cod

penal incriminate inculpatului. Astfel, instanța de recurs ordinar nu identifică nici un

temei de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu au

admis careva erori, stabilind justificat că inculpatului Buțin Vadim i-a fost aplicată o

pedeapsă echitabilă în raport cu faptele comise.

7

Cu referire la criticele invocate de partea acuzării, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă

că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din

partea altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și

nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea

mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional

la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de

judecată. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

8

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că, instanțele de fond corect i-au aplicat

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă, din considerentul că aceasta

este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a comis

pentru prima dată o infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin grave și

de comportamentul acestuia după și în timpul examinării cauzei, precum și lipsa

circumstanțelor agravante.

De asemenea se menționează faptul că, instanțele de fond s-au expus motivat

și detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Buțin Vadim pe o perioadă de probațiune de 2

ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat

asupra acesteia.

În concluzie, Colegiul penal lărgit menționează că, nu se constată prezența

erorilor de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de

pedeapsă aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului,

este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și

pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de

a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

Astfel, instanța de recurs consideră că, nu a fost constatată prezența în speța

examinată a careva erori, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei

atacate prin prisma celor invocate, astfel că recursul declarat este neîntemeiat și

urmează a fi respinse ca inadmisibil.

9

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Buțin Vadim XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Dosarul nr. 1ra-356/22

1-21001035-01-1ra-15032022

02 august 2022 mun. Chișinău

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală în privința lui Buțin Vadim XXXXX)

2021, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Buțin Vadim a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2081 Cod penal, la 1 (unu) an 6 (șase) luni

închisoare.

10

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite lui Buțin Vadim, pentru o perioadă de probațiune

de 2 (doi) ani.

22 noiembrie 2021, a fost respins apelul procurorului ca fiind nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificară.

02 august 2022, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procuror, cu menținerea deciziei contestate.

consider, că în speță urma a fi adoptată o decizie de remitere a cauzei la

rejudecare în partea modului individualizării pedepsei stabilite inculpatului

Buțin Vadim, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din

considerentele ce urmează.

pedepsei stabilite inculpatului Buțin Vadim, în raport cu circumstanțele cauzei,

consider că hotărârea contestată, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția în această parte.

Astfel, evidențiez că instanța de apel nu a motivat complet și obiectiv

soluția de individualizare a executării pedepsei, ajungând la o concluzie pripită

în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal, întrucât

în speță instanța de apel nu a efectuat o analiză completă și minuțioasă a

circumstanțelor cauzei.

Sub acest aspect, menționez că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora. Or, în textul art.

90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația

instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

În acest context, precizez că la individualizarea pedepsei penale stabilite

inculpatului în prezenta speță, instanța de apel nu a indicat motive clare ce au

stat la baza concluziilor privind posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal, și nu a luat în considerație faptul că infracțiunea săvârșită de Buțin

Vadim, prevăzută de art. 2081 Cod penal, pornografie infantilă, adică

distribuirea, folosirea și deținerea de imagini a mai mulți copii implicați în

activități sexuale explicite, reale și simulate, reprezentate de manieră lascivă și

obscenă, în formă electronică, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave și atentează la relațiile sociale privind dezvoltarea spirituală și morală a

minorilor, precum și faptul că inculpatul a folosit și distribuit 34 750 fișiere

grafice și video, cu conținut de pornografie infantilă.

11

Așadar, consider că motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se

apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și

reprezintă temei legal de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei

în instanța de apel.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

în primul rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra

admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora

pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al

administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respins.

marginea judecării cauzei în ordine de recurs.

Judecător Toma Nadejda

12