1ra-624/2021 — art. 27, 145 alin. 1 CP

1ra-624/2021 — art. 27, 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-624/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Druță Boris în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2020 și a sentinței Judecătoriei

Orhei, sediul Central din 03 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe

CAZACU Dumitru XXXXX, născut la XXXXX,

originar XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.11.2019 – 03.02.2020;

Instanța de apel: 02.03.2020 – 21.10.2020;

Instanța de recurs: 18.12.2020 – 27.01.2021.

c o n s t a t ă:

Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145

alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 81 alin. (3) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani și 3 luni închisoare

în penitenciar de tip închis.

Corpul delict, ce se află la păstrare la IP Orhei - un cuțit metalic de culoare surie,

la intrarea sentinței în vigoare, s-a dispus a fi nimicit.

S-a dispus încasarea de la Cazacu Dumitru suma de 1526 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată, suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare, în rest diferența sumei

solicitate de procuror cu titlu de cheltuieli judiciare, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Dumitru la 30 iunie 2019, aproximativ la ora 08.30, aflându-se într-o clădire părăsită,

situată pe XXXXX, sub pretextul de a se răzbuna pe Pascari Iurii din cauza unui

conflict avut anterior cu acesta, acționând cu scopul de a-1 omorî pe ultimul, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale criminale, cu un cuțit pregătit

din timp, pe care îl avea asupra sa, intenționat i-a aplicat lui Pascari Iurii multiple

1

lovituri în regiunea cutiei toracice, cauzându-i acestuia conform raportului de

expertiză nr. 201925D0196 din 01.07.2019 o vătămare corporală gravă sub formă de

„Plăgi tăiate multiple, penetrante hemitoracele drept anterior, tanțențial hemitoracele

stâng anterior; 1/3 superioară a brațului stâng, regiunea articulației cotului stâng; 1/3

medie a antebrațului drept; spațiu III interdigital mâna dreaptă; regiunea lombară

dreaptă. Fracturi costale pe stânga V, VI, VII, hidrotorace pe dreapta”, după care a

părăsit locul faptei, însă din cauze independente de voința făptuitorului, acțiunile sale

nu și-au produs efectul, deoarece victimei i-a fost acordată urgent asistența medicală

necesară, fiind internat în stare gravă în IMSP Spitalul Raional Orhei.

către avocatul Goncear Ion în interesele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima instanța, cu

pronunțarea unei noi decizii, prin care inculpatul să fie achitat, în legătură cu

încadrarea eronată a faptei penale.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că, încadrarea juridica-penală pe cauza

data a fost stabilită eronat de către organul de urmărire penală, cât și de instanța de

judecată, și anume că în acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, or, acțiunile inculpatului

necesită a fi recalificate conform art. 151 alin. (1) Cod penal.

Susține că, instanța de judecată nu a delimitat tentativa de omor de vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale. Tentativa de omor este posibilă numai cu

intenție directă. Vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,

periculoasă pentru viață, este atunci când făptuitorul își dădea seama de

verosimilitatea producerii morții victimei și admitea conștient, producerea acesteia,

adică manifesta intenție indirectă cum este în cazul dat, adică acțiunile inculpatului

urmau a fi calificate potrivit art. 151 alin. (1) Cod penal.

Motivul comis de către inculpat a fost faptul că partea vătămată Pascari Iurii i-a

dat un pește stricat inculpatului, s-a dus acasă a prăjit peștele și l-a mâncat. Peste o

perioada de timp, inculpatul a avut dureri de burtă și toată noaptea s-a simțit rău. A

doua zi, fiind supărat pe faptul că partea vătămată i-a dat un pește stricat, a luat un

cuțit de bucătărie, și s-a pornit să se răzbune. Ajungând la locul unde s-a comis

infracțiunea, a bătut la ușă, partea vătămată a deschis ușa și inculpatul i-a aplicat o

lovitură cu cuțitul în regiunea brațului stâng după care a plecat.

Din motivul dat, susține că inculpatul a vrut să-l facă pe inculpat să sufere, și

nici de cum să tenteze asupra dreptului lui la viață. Faptul că partea vătămată nu a

decedat pe loc a depins numai de voința inculpatului.

2020, apelul avocatului Goncear Ion în interesele inculpatului a fost respins ca

nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.

2

nu a comis careva erori de fapt și de drept, care ar impune casarea sentinței adoptate

în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, iar

afirmația inculpatului precum că dânsul nu este vinovat de fapta incriminată, instanța

de apel o consideră declarativă, or, prima instanță în sentința corect și justificat și-a

motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, luând în considerație probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de

judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării lor reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei

și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Faptul că inculpatul nu a recunoscut vinovăția în comiterea faptei prevăzute de

art. 27, 145 alin. (1) Cod Penal, nu constituie un temei de achitare a acestuia, or, ne

recunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului, însă nu o circumstanță ce

determină soluția de achitare a acestora.

Rezumând normele de drept în raport cu circumstanțe de fapt constatate, s-a

reținut că pe parcursul cercetării judecătorești s-a confirmat integral prezența în

acțiunile inculpatului a laturii obiective ale infracțiunii de tentativa de omor, astfel că

în sensul dat, s-a reținut însăși declarațiile inculpatului, care a declarat că, a lovit

victima cu cuțitul din față aproape de inimă, a lovit-o de aproximativ 2 ori, el s-a

pornit la Pascari Iurie cu scopul de a-l ucide, deoarece i-a dat un pește stricat, pe care

l-a mâncat și i-a fost rău. În contextul dat, instanța de apel a remarcat, că la caz, latura

obiectivă a infracțiunii incriminate s-a manifestat prin faptul că acesta a încercat să

lipsească pe victima Pascari Iurie de viață, însă din cauza independente de voința

făptuitorului, acțiunile acestuia nu și-au produs efectele, deoarece victima a fost

transportată la spitalul raional Orhei, unde i s-a acordat asistență medicală necesară.

Privitor la latura subiectivă, inculpatul a avut intenție de al omorî pe Pascari

Iurie, or, acesta a intenționat să-l omoare pe victima anume din cauza că ultima i-a

dat un pește stricat, din care cauza inculpatului i-a fost rău. Totodată, odată ce

inculpatul i-a aplicat lovituri cu cuțitul victimei, acesta urma să prevadă consecințele

acțiunilor sale, or, inculpatul le-a prevăzut și le-a admis, intenționat, însă din cauza

independente de voința făptuitorului, acțiunile acestuia nu și-au produs efectele. Mai

mult ca atât, instanța de apel a reținut cele menționate de inculpat în ședința de

judecată, acesta relatând că, a luat cuțitul de acasă, special pentru a omorî partea

vătămată și că nu-i pare rău de cele făcute.

Subiectul faptei infracționale analizate este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani, astfel, că inculpatul cade sub

incidența acestei noțiuni.

3

Cu privire la argumentul menționat de avocat precum că în acțiunile inculpatului

nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.

(1) Cod penal, ci acțiunile inculpatului necesită a fi recalificate conform prevederile

art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a menționat că opinia apărătorului la caz,

este eronată, dat fiind faptul că anume din cuvintele inculpatului rezultă că acesta s-a

pornit la victimă anume cu scopul de al omorî.

Mai mult ca atât, deși la moment se constată că, victima conform raportului de

constatare nr. 201926C0153 din data de 12.08.2019, a decedat, în rezultatul

insuficienței hepato-renale, dezvoltate pe fundalul cirozei hepatice micronodulare

decompensate, instanța de apel reține că decesul acestuia a survenit nu de la leziunile

aplicate cu cuțitul de către inculpat.

S-a confirmat prin probe pertinente și concludente prezența atât a laturii

obiective, cât și celei subiective ale infracțiunii de tentativa de omor în acțiunile

inculpatului, or, inculpatul s-a pornit la victima anume cu scopul de a-l omorî pe

Pascari Iurie pentru faptul că i-a dat un pește stricat, iar ca urmare a aplicării

loviturilor cu cuțitul, fapt care nu este negat de inculpat, victima s-a ales doar cu

leziuni corporale grave, or, victima nu a decedat la momentul dat, din cauza

independente de voința făptuitorului, acestuia fiind acordate servicii medicale

necesare la timp.

Sancțiunea art. 145 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 10 la 15 ani. În contextul art. 76, 77 Cod penal, în calitate de

circumstanță atenuantă sau agravantă, în privința inculpatului, instanța de judecată nu

a identificat. Așa dar, instanța de judecată, la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76,

77, 78, 81 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor deosebit de gravă prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul

că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, de personalitatea inculpatului care anterior

a fost judecat.

Din materialele cauzei penale, rezultă că probele ce confirmă vinovăția

inculpatului servesc: raportul de expertiză judiciară nr. 201925D0196 din 01.07.2019,

pentru care au fost suportate cheltuieli în mărime de 320 lei, raportul de expertiză

judiciară nr. 201926P0186 din 25.07.2019, pentru care au fost suportate cheltuieli în

mărime de 128 lei și raportul de expertiză judiciară nr. 201937A0349 din 22.10.2019,

pentru care au fost suportate cheltuieli în mărime de 1078 lei, în total suma de 1526

lei.

Conform prevederilor art. 227- 229 Cod de procedură penală, cheltuielile de

judecată în suma de 1526 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare, care

confirmă vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, sunt achitate

anume din contul lui Cazacu Dumitru în contul statului, având în vedere că, la

momentul derulării acțiunilor de urmărire penală aceste cheltuieli au fost suportate de

4

stat deoarece procesul penal era guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar în

situația în care, în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția

inculpatului, ultimul urmează să recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat

pentru efectuarea la caz, a expertizelor judiciare.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2,

6 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și a sentinței primei instanțe cu

achitarea inculpatului.

În motivare recurentul a indicat că, în cererea de apel a solicitat casarea sentinței,

deoarece în acțiunile inculpatului nu s-au regăsit elementele constitutive ale

infracțiunii, fapt ce necesită a fi recalificat în art. 151 alin. (1) Cod penal.

S-a constatat că faptele inculpatului nu reflectă faptele pentru care a fost supus

condamnării. Cele formulate de colaboratorii de poliție, procuratură în procesele

verbale de interogare, apărarea le-a considerat denaturate. În procesele-verbale de

interogare în calitate de învinuit, procurorul nu a completat dacă recunoaște sau nu

recunoaște vina, dorește sau nu dorește să dea explicații.

Este demonstrat caracteristica părții vătămate la materialele dosarului, care

stabilește că acesta în timpul vieții făcea abuz de alcool, ducea un mod dezordonat de

viață, etc..

Instanțele au ignorat faptul că cauza decesului părții vătămate care reiese din

constatările medicului-legist în raportul său nr. 201926C0153 s-a menționat că

Pascari Iurie a decedat în rezultatul insuficienței hepato-renale dezvoltate pe fundul

cirozei hepatice microdulare descompensate și nicidecum în rezultatul plăgilor

produse de către inculpat în conflictul din 29.06.2019. Celelalte rapoarte de expertiză

demonstrează că față de victimă din partea lui Cazacu Dumitru au fost produse

vătămări intenționate grave a integrității corporale sau a sănătății față de partea

vătămată, dar instanța de fond insuficient a atras atenția la faptul că la momentul

conflictului victima a supraviețuit circa o lună, s-a aflat în afara instituției medicale și

a continuat un mod dezordonat de viață.

Apărarea susține că instanțele nu au ținut cont de cerințele art. 79 Cod penal și

i-au fost ignorate drepturile la un proces echitabil.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

5

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Colegiul reține că potrivit textului acestuia se invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate

prevederile art.30, 31 și 33 și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, însă verificând actele cauzei, raportat la alegațiile recurentului,

instanța de recurs consemnează că cele invocate de recurent nu și-au găsit confirmare,

iar soluția adoptată pe marginea acestei cauze de către instanța de apel, este legală,

întemeiată și urmează a fi menținută integral.

Lecturând recursul declarat, Colegiul constată că acesta este insuficient de

motivat, or textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii

atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul

sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză,

indicând care este eroarea comisă de instanță, pe când în speță recursul conține doar

enumerarea probelor care în viziunea acuzării dovedește prezența elementelor

infracțiunii art. 151 Cod penal.

Totodată, urmează de menționat, că recursul conține cerințe contradictorii și

anume: pe de o parte autorul solicită achitarea inculpatului, iar pe de altă parte –

solicită reîncadrarea acțiunilor lui pe art. 151 (1) Cod penal.

Cu toate acestea, în urma cercetării materialelor cauzei, Colegiul penal constată

că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de apărător ca nefondat.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul reține că instanța de apel judecând cauza și verificând probele cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

6

utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui

Cazacu Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la invocarea avocatului privind lipsa în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, acesta nefiind

pregătit din timp pentru comiterea infracțiunii, Colegiul le-a apreciat drept lipsite de

temei, deoarece tentativa de omor premeditat este posibilă doar în prezența unei

intenții directe, fiind stabilită intenția premeditată a inculpatului de a-i cauza părții

vătămate moartea, care nu a survenit din cauze independente de voința făptuitorului.

Circumstanțele constatate în urma aprecierii probelor administrate la dosar, au

permis instanței de apel de a concluziona despre faptul că inculpatul, având asupra sa

cuțitul (luat de la domiciliul său), a aplicat lovituri cu el în regiunea cutii toracice

provocând leziuni corporale grave, fapt ce mărturisește despre prezența intenției

directe a inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor, iar absența urmării

prejudiciabile - a morții la acel moment - atestă faptul că ne aflăm în prezența

tentativei de omor, prin urmare inculpatul, a planificat și a conștientizat rezultatul

final al acțiunilor sale, însă acestea nu și-au produs efectul, independent de voința

inculpatului, deoarece victima a trăit încă o lună până la decesul său.

Apărarea a motivat că partea vătămată a trăit fără complicații legate de sănătate

însă, conform raportului de constatare a decesului din 12.08.2019, este menționat că

„la 31.07.2019 a fost internat la SR Orhei cu diagnosticul la internare: comă depășită

de etiologie neprecizată. Stare agonie. TA nedeterminată. Respirația agonală. Din

spuse a fost găsit inconștient” (Vol-I, f.d. 39).

Aceste împrejurări demonstrează scopul lui Cazacu Dumitru de a atenta la viața

părții vătămate, fiind încrezut că de la lovitura aplicată în regiunea pieptului partea

vătămată nu va avea șanse de a supraviețui, iar în speță s-a constatat că în acțiunile

inculpatului se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 27,

145 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu recalificarea faptei săvârșite, din moment ce probele administrate

confirmă cu certitudine săvârșirea infracțiunii constatate, fiind stabilit faptul că

inculpatul cu intenție directă a aplicat părții vătămată lovituri cu cuțitul.

Argumentele părții apărării privind recalificarea acțiunilor inculpatului în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal, Colegiul le-a considerat neîntemeiate, în cadrul cercetării

judecătorești fiind stabilit faptul că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în

baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, prezența intenției directe fiind dovedită prin

comportamentul și acțiunile întreprinse de făptuitor, care fiind conștient de caracterul

periculos al faptei și urmările care pot surveni în rezultatul punerii în aplicare a unui

obiect tăietor- cuțitul, intenționat i-a aplicat părții vătămate lovituri în regiunea cutiei

7

toracice, fiind dovedită vina acestuia prin întreg cumulul de probe cercetate și

invocate în pct. 5. din prezenta decizie.

Argumentul precum că în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal dar ale celei prevăzute de art.

151 Cod penal, au format obiect de discuție și în instanțele de apel, iar argumentele

expuse în susținerea soluției respective, instanța de recurs le acceptă și pentru a evita

repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea

constatărilor realizate de către instanța de apel privind vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia și individualizarea pedepsei stabilite

ultimului, luând în considerare motivarea amplă a deciziei instanței de apel în partea

chestiunilor care au fost invocate în recursul ordinar, apreciind că temeiurile pentru

recurs, invocat de recurent, nu și-au găsit confirmare și nu au fost identificate alte

temeiuri care, examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârii

judecătorești atacate, Colegiul penal conchide că recursul ordinar înaintat în cauză

urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

octombrie 2020 și a sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 03 februarie 2020,

în cauza penală privindu-l pe CAZACU Dumitru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8