1ra-731/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-731/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-731/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Josu Liuba în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 23 noiembrie 2020, în cauza penală, privindu-l pe

ROABEȘ Dumitru XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.03.2020– 29.06.2020;

Instanța de apel: 27.07.2020 – 23.11.2020;

Instanța de recurs: 15.01.2021 – 17.02.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Roabeș

Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264¹

alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen

de 3 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 Cod penal prin cumul parțial de sentințe prin adăugarea părții

neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central din

03.12.2018, i s-a stabilit inculpatului pedeapsa definitivă sub formă de 2 ani 2 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 41,80 lei.

Dumitru la data de 28.10.2019 aproximativ la orele 11:00, fără a deține permis de

conducere, a condus automobilul de modelul ,,Vaz 21061,, cu XXXXX pe traseul

local din XXXXX, în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, prin ce a încălcat

cerințele art.10 pct.2) lit. a) RCR, care prevede că: "persoana care conduce un

1

autovehicul trebuie să posede: a) permisul de conducere perfectat pe numele său,

valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus...",

și a ignorat cerințele art.14 lit. a) RCR potrivit cărora: "conducătorului de vehicul îi

este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, ...". Ulterior, fiind stopat de

colaboratorii de poliție a IP Cantemir, existând temeiuri suficiente de a presupune că

dânsul se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool, prin metoda

alcoolscopică nr.3158 din 28.10.2019, s-a constatat că: "concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat este de 1,27 mg/l", ceea ce conform art.13412 Cod Penal,

corespunde stării de ebrietate cu grad avansat.

către avocatul Liuba Josu în interesele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței,

cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie stabilită în privința lui Roabeș Dumitru

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Reieșind din materialele dosarului, la momentul pronunțării sentinței de către

instanță la 29 iunie 2020, Roabeș Dumitru și-a ispășit pedeapsa care i-a fost aplicată

prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central din 03.12.2018. Acest fapt a fost

confirmat de către procuror prin actul eliberat de către Biroul de probațiune Cantemir

și prezentat în cadrul ședinței de judecată.

În condițiile art. 90 Cod penal alin. (10) în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune

sau, după caz, termenul de probă o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată

îi stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85, dacă după caz, nu sânt aplicabile

prevederile alin. (l l) din acest articol.

Deci, în condițiile alin. (11) al art. 90 Cod penal, instanța nu a avut dreptul să-i

aplice inculpatului prevederile acestui articol și art. 85 Cod penal, deoarece conform

prevederilor art. 469 alin. (l), pct. 9) Cod de procedură penală chestiunea anulării

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se examinează de

către instanță la executarea pedepsei, iar art. 470 alin. (l) Cod de procedură penală

prevede că chestiunile privind executarea hotărârilor judecătorești prevăzute la art.

469 alin. (l) pct. 6)-16) Cod de procedură penală se soluționează de către instanța de

judecată, iar art. 471 alin. (l) Cod de procedură penală prevede că chestiunea

prevăzută la art. 469 alin. (1), pct. 9) se soluționează de către judecătorul de instrucție

la demersul instituției care pune în executare pedeapsa, ori după caz la demersul

procurorului care exercită supravegherea organului sau instituției care pune în

executare pedeapsa.

apelul avocatul Liuba Josu în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat,

sentința s-a menținut fără modificări.

fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost

2

apreciate corect, încadrând just acțiunile inculpatului în baza dispozițiilor art. 2641

alin. (4) Cod penal.

Cauza penală a fost examinată în instanța de fond în ordinea procedurii

simplificate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.

3641 Cod de procedură penală, în baza cererii autentice și personale înaintate de către

inculpat, fiind asistat de către avocat.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a reținut că, careva circumstanțe

atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal, nu au fost stabilite, iar circumstanțe, ce

agravează răspunderea inculpatului, conform art. 77 Cod penal, de către instanța de

fond a fost reținut faptul că, infracțiunea a fost săvârșită de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare. Or, potrivit materialelor cauzei

penale (f.d.32-33) prin sentința Judecătoriei Cantemir din 26 septembrie 2014,

Roabeș Dumitru a fost condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, la pedeapsă

sub formă de 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond privitor

la faptul că, așa cum, inculpatul anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni

similare, prin sentința Judecătoriei Cantemir din 26 septembrie 2014 în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, și prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 03 decembrie

2018, fiind, la momentul comiterii infracțiunii, în prezența antecedentelor penale

nestinse, inculpatul nu și-a făcut concluziile de rigoare, nu a îndreptățit încrederea

acordată de instanța de judecată, a considerat că, corectarea și reeducarea lui Roabeș

Dumitru este posibilă doar cu izolarea lui de societate, pedeapsă care se va conforma

principiului echității și inevitabil va contribui la atingerea scopului pedepsei penale

prevăzute de art. 61 Cod penal.

Astfel, pedeapsa aplicată, reieșind din prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, constituie 3 luni, pedeapsă care va fi în măsură să ducă la corectarea

inculpatului.

Totodată, s-a reținut ca fiind întemeiată și concluzia instanței de fond privitor la

aplicarea prevederilor art. 466 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală. Or, din

materialele cauzei rezultă că, inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Cahul, sediul Central din 03.12.2018, iar prin prisma art. 466 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, a devenit definitivă la data de 19.12.2019, s-a constatat că,

infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (4), pentru care inculpatul a fost dedus

judecății, a fost săvârșită în termen de probă, or, termenul de probă, prin prisma art.

296 alin.(4) Cod de executare urma să expire abia la 19.12.2020, pe când prezenta

infracțiune a fost comisă la 28.10.2019.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reiterat că, în privința inculpatului

corect au fost aplicate prevederile art. 85 Cod penal, iar la pedeapsa stabilită pentru

comiterea infracțiunii în cauză, a fost adăugat pedeapsa stabilită lui Roabeș Dumitru

prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central din 03 decembrie 2018, sub formă de

3

2 ani închisoare. Astfel, prin prisma art. 85 alin. (3) Cod penal, prin cumul parțial de

sentințe, corect i-a fost stabilită inculpatului pedeapsa definitivă sub formă de 2 ani 2

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Personalitatea inculpatului, mai cu seamă faptul că, acesta a comis infracțiunea,

în termen de probațiune, cât și anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare,

a atestat faptul că, pedepsele aplicate anterior, au fost insuficiente pentru corectarea

inculpatului. În aceeași ordine de idei, instanța de fond just a reținut că, inculpatul

având antecedentul penal nestins, din nou a comis o infracțiune similară.

Colegiul instanței de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat de

apărare, precum că instanța de fond nu urma să cumuleze pedeapsa aplicată

inculpatului prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central din 03 decembrie 2018,

așa cum acesta a executat-o integral, or, instanța de apel reține că, asupra

circumstanțelor date instanța de fond întemeiat a aplicat prevederile normei sus

enunțate, așa cum infracțiunea la data de 28 octombrie 2019 a fost comisă de către

Roabeș Dumitru în termenul de probă, or termenul de probă aplicat acestuia prin

sentința din 03 decembrie 2018 și din 26 septembrie 2014 nu a dus la corectarea

inculpatului și reeducarea acestuia de a nu mai comite infracțiuni, iar pedeapsa

aplicată nu a dus la resocializarea sa, ci din contră inculpatul a mai comis alte

infracțiuni, având certitudinea că, pedepsele aplicate vor fi executate cu ușurință.

S-a constatat întemeiată și concluzia instanței de fond privitor la cheltuielile de

judecată. Or, procurorul a solicitat de a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului,

cheltuielile ce au fost suportate de către OUP potrivit Notei (f.d.58) pentru hârtie,

imprimantă, alte lucrări efectuate în procesul desfășurării urmăririi penale, având în

vedere că, acestea nu constituie prin prisma art. 227 alin. (1)- (2) Cod de procedură

penală, cheltuieli judiciare care nu pot fi încasate de la inculpat, motive din care a

respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului, cheltuielile de judecată în mărime de 41,80 lei.

Astfel, s-au respins argumentele apărării referitor la stabilirea pedepsei sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, în privința inculpatului, iar

pedeapsa stabilită și individualizată de instanța de fond este echitabilă și va atinge

scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea în această parte a

unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

În motivare recurenta a indicat că, la momentul pronunțării sentinței la

29.06.2020, Roabeș Dumitru și-a ispășit pedeapsa care i-a fost aplicată prin sentința

4

judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 03.12.2018. Acest fapt a fost confirmat de

către procuror prin actul eliberat de Biroul de probațiune Cantemir și prezentat în

cadrul ședinței de judecată.

Instanța nu a avut dreptul să-i aplice prevederile art. 90 și 85 Cod penal deoarece

conform prevederilor art. 469 alin. (l) pct. 9) Cod de procedură penală, chestiunea

anulării condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se

examinează de către instanță la executarea pedepsei, iar art. 470 alin. (l) Cod de

procedură penală prevede că chestiunile privind executarea hotărârilor judecătorești

prevăzute la art. 469 alin. (l) pct. 6)-16) Cod de procedură penală se soluționează de

către instanța de judecată, iar art. 471 alin. (l) Cod de procedură penală prevede că

chestiunea prevăzută la art. 469 alin. (l) pct. 9) se soluționează de către judecătorul de

instrucție la demersul instituției care pune în executare pedeapsa, ori după caz la

demersul procurorului care exercită supravegherea organului sau instituției care pune

în executare pedeapsa.

De asemenea, inculpatul este la evidența medicului psihiatru, având probleme

serioase de sănătate, ce a fost confirmat prin certificatul prezentat în instanța de apel,

fiind invalid de gr. III, instanța de apel nici nu s-a expus asupra acestor probe.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Totodată, se relevă că, potrivit dispoziției art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

și argumentate corespunzător de către recurent.

Astfel, din conținutul cererii de recurs se constată că, recurenta nu a invocat nici

un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă, critică

individualizarea pedepsei, solicitând aplicarea muncii neremunerate în folosul

comunității și excluderea aplicării art. 85 Cod penal.

Verificând actele cauzei, în raport cu criticele invocate de recurent, Colegiul

penal constată că argumentele expuse în cererea de recurs sunt vădit nefondate, iar

pedeapsa a fost corect stabilită și echitabilă față de infracțiunea comisă.

5

Motivele precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa inculpatului,

ilegal aplicând art. 85 Cod penal, Colegiul penal le consideră drept lipsite de temei,

or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată, de asemenea au fost luate în considerație solicitările inculpatului în

cadrul ședinței de judecată.

De menționat că, autoarea cererii de recurs solicită aplicarea unei pedepse mai

blânde față de inculpat, însă la motivare pune accent pe aplicarea incorectă de către

instanțele inferioare a pedepsei executate de la precedenta sentință și desfășoară

detailat erorile făcute în aspectul dat.

La stabilirea acestei pedepse instanțele de fond au reținut că, circumstanțe

atenuante prevăzute la art. 76 Cod penal, nu au fost stabilite, iar circumstanțe, ce

agravează răspunderea inculpatului, conform art. 77 Cod penal, de către instanța de

fond a fost reținut faptul că, infracțiunea a fost săvârșită de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare.

Referitor la argumentul apărării privind cumul parțial de sentințe prin adăugarea

părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central

din 03.12.2018, Colegiul î-l respinge ca inadmisibil. Prin scrisoarea Biroului de

probațiune Cantemir, s-a adus la cunoștință că inculpatul se afla în evidența instituției

în baza sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central din 03.12.2018, termenul de

prescripție a executării pedepsei fiind 18.12.2018- 18.12.2019 (f.d. 87). Însă, conform

rechizitoriului fapta a fost săvârșită de inculpat la data de 28.10.2019, acțiune ce

permitea instanțelor să aplice cumulul parțial în individualizarea pedepsei infracțiunii

pe cauza prezentă.

Conform prevederilor art. 90 alin. (10) Cod penal, în cazul în care cel condamnat

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă o nouă infracțiune intenționată, instanța

de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art.85, dacă, după caz, nu sunt

aplicabile prevederile alin. (11) din prezentul articol.

Alin. (11) al același articol stipulează că, în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune

sau, după caz, termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o infracțiune

intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de către instanța de

judecată, la propunerea organului care exercită supravegherea asupra

comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei.

Prin această reglementare legislativă, este la discreția instanței de judecată să

decidă asupra unei dintre soluțiile prevăzute, cu motivarea obligatorie a deciziei luate.

Prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Central din 03.12.2018 inculpatul a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal

6

și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, conform art.

90 Cod penal pedeapsa cu închisoare a fost suspendată condiționat cu un termen de

probă de 1 an.

Astfel, se evidențiază că atunci când se pune în discuție oportunitatea aplicării

prevederilor art. 85 Cod penal, instanța de judecată trebuie să țină cont de elementul

cronologic, mai cu seamă, de timpul exact când a fost comisă cea de a doua faptă,

pentru a stabili prezența cumulului de sentințe.

Pedeapsa, în cazul unui cumul de sentințe, se aplică conform regulilor prevăzute

în art. 85 Cod penal. Mai întâi se stabilește pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită

după pronunțarea primei sentințe. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește

conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod

penal, iar în cazul prevăzut de lege, conform criteriilor speciale prescrise de lege. La

stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după pronunțarea primei sentințe,

instanța de judecată trebuie să adauge la această pedeapsă, în întregime sau parțial,

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Temeiurile date au fost abordate prin cererea de apel, iar instanța de apel le-a

respins și a motivat detailat inadmisibilitatea lor. La fel a demonstrat corectitudinea

la individualizarea pedepsei prin privarea de libertate ce corectează și educă

inculpatul de încălcarea legii, or, suspendarea condiționată a executării pedepsei prin

probațiunea nu a prevenit săvârșirea a noi infracțiuni analogice sau similare.

Astfel, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de recurs nu

sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor din art. 61, 75 și 90 Codul

penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilindu-i

inculpatului o sancțiune proporțională faptei comise.

Pe cale de consecință, se menționează că, la caz, nu se constată vreun temei

pentru modificarea pedepsei în privința inculpatului, iar sancțiunea închisorii reale,

adică astfel cum a fost stabilită de către instanțele de fond, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire

a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale, de aceea, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

7

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Josu Liuba în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 23

noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe ROABEȘ Dumitru XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8