1ra-815/2021 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-815/2021 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-815/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocata Saganscaia Oxana în numele inculpatului și de inculpat, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 noiembrie 2020 și

a sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 11 decembrie 2019, în cauza

penală privindu-l pe

BÎLEA Ilie XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.02.2019– 11.12.2019;

Instanța de apel: 20.01.2020 – 16.11.2020;

Instanța de recurs: 25.01.2021 – 10.03.2021.

c o n s t a t ă:

Bîlea Ilie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare

pe termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a aplicat în privința lui Bîlea Ilie măsura preventivă arestarea preventivă până

la intrarea sentinței în vigoare.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul pârții vătămate Tarnovschi Raisa 9650 lei

întru compensarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

S-a respins ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei.

03.10.2018, aproximativ pe la orele 22.00, Bîlea Ilie aflîndu-se în XXXXX, împreună

și de comun acord cu Hușanu Ivan, procesul penal în privința căruia a fost încetat în

legătură cu împăcarea părților, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

inculpatul a pătruns în domiciliul locuitoarei XXXXX Tarnovschi Raisa, de unde în

mod tainic a sustras un motoferestrău de model „Stylli" la prețul de 4000 lei, o

1

bicicletă la prețul de 1500 lei, un flex electric de model „Cosch" la prețul de 4000 lei,

11 rațe cu prețul de 150 lei fiecare, cauzându-i victimei Tarnovschi Raisa o pagubă

materială considerabilă în sumă totală de 11150 lei.

către avocatul Josu Gheorghe în interesele inculpatului și de inculpat.

3.1 Avocatul Josu Gheorghe a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

decizii de achitare a lui Bîlea Ilie.

În argumentarea apelului, apărarea a invocat că, inculpatul la urmărirea penală,

și prima instanță de judecată nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate,

a dat declarații veridice, care corespund acțiunilor care au avut loc de facto și care

corespund circumstanțelor cauzei penale.

Susține că inculpatul nu a comis furtul de care este învinuit și nu are nici o

legătură cu acest furt, menționând că în gospodărie la Tarnovschi Raisa, inculpatul a

fost o singură dată, prin anul 2017, în XXXXX. Inculpatul cunoaște că, Hușanu Ivan

a lucrat la Tarnovschi Raisa și aceasta 1-a remunerat cu o bicicletă. Susține că, Hușanu

Ivan a căzut jos de pe bicicleta și a pierdut-o, apoi a găsit-o la Tamovschi Raisa.

Hușanu Ivan a vândut acea bicicletă unui om din s. Pleșeni pe nume Mitea. Inculpatul

nu are nici o atribuție cu acea bicicletă, el nu avea datorii față de Tarnovschi Raisa și

nici ea față de el. Inculpatul are din ce trăi și nu se ocupă cu furatul.

Menționează că, nu a discutat cu Gorgan Ion despre lucrurile pe care le are

Tarnovschi Raisa în gospodărie și nici lui Hușanu Ivan nu i-a spus să se ducă să-și ia

bicicleta de la Tarnovschi Raisa. Nu poate explica, de ce Hușanu Ivan afirmă că ambii

au fost și au furat bicicleta de la Tarnovschi Raisa.

În asemenea circumstanțe apărarea consideră că, declarațiile părții vătămate

trebuie să fie privite parțial sub un unghi critic, deoarece nu sunt bazate pe probe și

sunt declarative. De asemenea nu este confirmat prin nimic faptul că a avut loc furtul

mai multor bunuri în afară de declarațiile părții vătămate.

Relevă că, la caz nu au fost aduse probe ce ar fi demonstrat faptul că anume Bîlea

Ilie a comis fapta incriminată. Cum poate fi învinuit de faptul că a sustras careva

bunuri din gospodăria părții vătămate, dacă nu este dovedit faptul că el ar fi pătruns

în această gospodărie, nu au fost depistate careva urme, de aceia se pune la îndoială

faptul că a avut loc această infracțiune. Cu atât mai mult, nici partea vătămată nu a

putut confirma modelele tehnicii care se presupune că a fost sustrase, anul producerii

acestei tehnici, starea tehnicii, prețul ei.

Respectiv nu este clar cum a ajuns instanța la sumă de 9650 lei prejudiciu

material care este încasat de la inculpat, aceste circumstanțe apărarea a încercat să le

clarifice în instanță însă partea vătămată nu a putut răspunde la întrebări. Cum poate

fi învinuit inculpatul de faptul că împreună cu Hușanu Ivan au sustras bunurile

respective, dacă ultimul nu recunoaște faptul sustragerii bunurilor, în afară de

bicicletă, iar instanța pronunță sentință de condamnare pentru sustragerea tuturor

2

bunurilor indicate de învinuire, fără să fie făcută o analiză amplă a acțiunilor

inculpatului. Sentința fiind bazată pe presupuneri.

Apărarea menționează că, instanța face concluzii contradictorii privind însușirea

bunurilor în scop de profit, însă este evident că inculpatul anterior nu a fost condamnat

pentru furt, necătând că instanța în sentință menționează declarațiile părții vătămate

că au fost sustrase mai multe bunuri. Mai mult, instanța nu a dat o apreciere

declarațiilor părții vătămate în acest sens, deoarece în plângere se menționează că sau

sustras doar o parte din bunurile menționate mai apoi că au fost sustrase și alte bunuri,

presupunerea fiind apreciată ca o dogmă de către instanța de judecată, în lipsa unor

probe ce atestă că partea vătămată ar fi avut în gospodărie aceste bunuri.

3.2 La data de 19 decembrie 2019, inculpatul a înaintat apel împotriva sentinței,

solicitând casarea acesteia, cu citarea și audierea lui Hușan Ion și Gorgan Ion.

În susținerea cererii de apel inculpatul a indicat că, declarațiile lui Hușan Ion

depuse în instanța de judecată contravin declarațiilor date la etapa urmăririi penale.

Acesta nu a fost citat și audiat în instanța de judecată. În cadrul examinării cauzei au

fost încălcate prevederile art. 105 alin. (2), art. 356. Nu s-a efectuat în timpul urmăririi

penale cerințele art. 114 alin. (2). Ședințele de judecată nu au fost înregistrare în regim

audio.

apelurile depuse de avocatul Josu Gheorghe în numele inculpatului și de inculpat au

fost respinse, iar sentința a fost menținută fără modificări.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța de apel o apreciat ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina, drept garantat de art. 66 din

Codul de procedură penală și art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea

procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru depunerea declarațiilor false sau

refuzul de a face declarații și nu poate fi calificată ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

Urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă

conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu s-au constatat încălcări

care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

3

Instanța de apel a constatat că în cadrul examinării cauzei, s-a demonstrat pe

deplin realizarea de către inculpat a laturii subiective și obiective a infracțiunii reținute

în speță, contrar alegațiilor invocate în cererile de apel.

Acest fapt a fost demonstrat incontestabil prin declarațiile părții vătămate

Tarnovschi Raisa, care sunt confirmate și coroborează cu declarațiile martorului

Hușan Ion.

Mai mult de atât, s-a reținut drept evazivă poziția lui Bîlea Ilie cu referire la

nevinovăția acestuia, or pe de o parte potrivit declarațiilor din prima instanță acesta

a indicat că „ nu ne-am întâlnit cu Hușan Ion la Gorgan Ion să bem vin” iar pe de altă

parte, în instanța de apel a indicat că ,, Gorgan știe cum totul a fost dar nu înțeleg cum

el nu a vrut să meargă cu noi”, motiv pentru care, instanța de apel a constatat

netemeinicia argumentului apelantului precum că acesta nu a comis fapta imputată.

Relevant este că complicele lui Bîlea Ilie, pe prezenta cauză martorul Hușan Ion

a recunoscut faptul sustragerii, iar procesul penal privind învinuirea acestuia a fost

încetat în legătură cu împăcarea părților, respectiv alegațiile inculpatului au fost

apreciate de instanța de judecată drept o metodă de apărare, o încercare de a evita

răspunderea penală pentru fapta comisă.

Poziția evazivă a inculpatului se atestă și prin faptul că a negat chiar și unele

fapte evidente, cum ar fi, de exemplu, faptul că el a mai fost în gospodăria victimei,

ajutând-o la unele lucrări prin gospodărie, precum și din insinuările acestuia că el

cunoaște cine a comis furtul, dar nu vrea să numească persoana.

Verificând aspectele de drept operate de prima instanță la individualizarea și

stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat că apelurile declarate

urmau a fi respinse.

Potrivit alin. (2) art. 16 Cod penal, infracțiunea pentru săvârșirea căreia a fost

condamnat inculpatul, s-a calificat ca fiind o infracțiune intenționată mai puțin gravă,

în scop de profit, ținând cont de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat,

la locul de trai se caracterizează negativ, de toate circumstanțele cazului, instanța de

judecată a ajuns la concluzia, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

doar în condițiile izolării lui de societate și stabilirii unei pedepse sub formă de

închisoare.

În contextul celor statuate, instanța de fond justificat a admis acțiunea civilă,

înaintată de Tarnovschi Raisa împotriva lui Bîlea Ilie și a dispus încasarea din contul

inculpatului a sumei de 9650 lei întru compensarea valorii bunurilor sustrase și

nerestituite de către inculpați. Prin prisma art. 1423 Cod civil și art. 219 alin.(2) pct.

4 și (4) Cod de procedură penală, instanța justificat a încasat suma de 9650 lei întru

compensarea valorii bunurilor sustrase și nerestituite de inculpat.

Subsecvent, s-a constatat că cerința procurorului înaintată în ședința instanței de

apel, privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 640

lei, nu poate fi admisă. În conformitate cu prevederile art. 401 alin. (1) Cod de

4

procedură penală, instanța de apel, soluționând cauza, nu poate agrava situația

inculpatului în lipsa apelului procurorului. Astfel, instanța de apel era în imposibilitate

de a agrava situația celor care au declarat apel, legiuitorul urmărind scopul de a

asigura și garanta libertatea folosirii cailor de atac pentru părți fără teama ca odată

exercitată, calea de atac le poate înrăutăți situația. Daca nu ar exista asigurarea

apelantului că, contestarea unei sentințe prin mijloacele prevăzute de lege nu se va

întoarce sub orice forma, împotriva lui, partea ar ezita sa utilizeze calea de atac, care

î-i este pusă la dispoziție, iar interesele lui legale ar putea fi grav compromise.

În acest sens, procurorul nu a contestat sentința, astfel fiind acceptate de partea

acuzării constatările instanței de fond expuse în sentința în latura penală și în latura

civilă.

numele inculpatului și însăși inculpatul au atacat-o cu recursuri ordinare.

6.1 Avocata Saganscaia Oxana în recursul ordinar, fără a invoca prevederile art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatul să fie achitat,

deoarece nu a comis această infracțiune, cu respingerea acțiunii civile părții vătămate

ca nefondate.

În motivare recurenta a indicat că, inculpatul, fiind audiat în cadrul urmăririi

penale și ulterior în calitate de inculpat în ședința de judecată, a declarat, că nu

recunoaște vina în comiterea furtului de la domiciliul părții vătămate și nu cunoaște

din ce motive este atras în acest proces penal.

Inculpatul pe tot parcursul examinării a cauzei penale a insistat ca să fie audiat

în calitate de martor Gorgan Ion, persoana, care nemijlocit a participat în ziua

comiterii presupusului furt la convorbirea între el și Hușanu Ivan. În cadrul examinării

cauzei în Curtea de Apel Cahul a fost admisă cererea inculpatului, însă de către IP

Cantemir nu a fost executată aducerea forțată a acestui martor, și ca urmare inculpatul

a fost lipsit de dreptul său la un proces echitabil.

Totodată, instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile părții vătămate,

care sunt bazate doar pe presupuneri și care nu sunt logice din punct de vedere juridic.

Cu referire la acțiunea civilă, recurenta indică că pretenția formulată de către

Tarnovschi Raisa privind încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, este

neîntemeiată, or, nu au fost respectate prevederile art. 219 alin. (l), 220 alin. (3), 222

alin. (l) și (2) Cod de procedură penală.

Instanța de fond și de apel la examinarea cauzei nu au luat în considerație faptul,

că în cererea prealabilă din 12.10.2018 partea vătămată a declarat doar o parte din

bunuri - bicicleta și motoferestrău ca fiind furate, însă ulterior apar și alte bunuri,

existența cărora nu s-a confirmat de ea.

Totodată, în cadrul urmăririi penale nu au fost întreprinse careva măsuri în

vederea căutării bunurilor sustrase de la partea vătămată, nu au fost efectuate

5

percheziții la domiciliile învinuiților, iar bunurile declarate de partea vătămată, în

afară de bicicleta nu au fost depistate, ceia ce pune la îndoială, însuși veridicitatea

declarațiilor date.

La fel, nu este clar din ce considerente partea vătămată î-și estimează prejudiciul

material anume la suma de 9650 lei, deoarece întrucât nu a fost confirmată existența

tuturor bunurilor sustrase, la fel nu este confirmată și probată suma prejudiciului

material cauzat prin infracțiune. Nu au fost prezentate careva bonuri de plată sau

careva certificate, care ar confirma costul bunurilor sustrase la ziua comiterii

infracțiunii.

6.2 Inculpatul a depus recurs în anulare, invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 3) Cod de procedură penală, prin care solicită rejudecarea cauzei penale. În

motivare indică erorile comise de instanțele de judecată prin enumerarea articolelor

din coduri, citează probele și descrie evenimentele comise din perspectiva sa.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosar și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, din conținutul cererii de recurs depuse de avocata Saganscaia Oxana în

numele inculpatului se constată că, recurenta nu a invocat nici un temei de drept

prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă, critică vinovăția

inculpatului, solicitând achitarea acestuia, deoarece nu a comis această infracțiune, și

respingerea acțiunii civile a părții vătămate.

Colegiul reține că potrivit recursul inculpatului se invocă ca temei de casare a

deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă ședința de judecată nu a fost

publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel. Lecturând recursul declarat,

Colegiul constată că acesta este insuficient de motivat, or textul recursului trebuie să

conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate și cu invocarea problemei de drept

ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță, pe când în speță

6

recursul conține doar enumerarea probelor, articole pe care instanțele de judecată le-

a comis.

Verificând actele dosarului, raportate la criticele punctate supra, Colegiul penal

ajunge la concluzia că erorile semnalate de recurenți nu sunt subsecvente cauzei și

sunt invocate neîntemeiat de titulari, întrucât instanțele ierarhic inferioare au adoptat

soluții legale și corecte atât în partea ce ține de încadrarea juridică a faptelor

infracționale comise de inculpat, cât și privitor la soluția de condamnare în privința

acestuia în temeiul art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și respectarea procedurii

penale privitor la audierea și prezentarea părților la ședințele de judecată.

Colegiul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, prin aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea scopului

de corectare și reeducare a acestuia.

Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurenților precum că instanța de

apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă instanța să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici urmează a se reține că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp

cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, adică așa

cum s-a procedat în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi menținută soluția despre vinovăția lui Bîlea Ilie în baza art. 186 alin. (2)

lit. b), c), d) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc în totalitate elementele

infracțiunii nominalizate.

Reieșind din raționamentele expuse supra, Colegiul va sintetiza argumentele ce

stau la baza soluției de inadmisibilitate a prezentelor recursuri, și anume acestea se

exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios de către prima instanță

și, după judecată și de instanța de apel, iar criticele avansate de recurenți au primit

deja răspunsuri fundamentate pe actele cauzei, Colegiul nu vede necesitatea reluării

și repetării acestora.

În cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja raționamentele care au

stat la baza respingerii solicitării părții apărării de a-l achita pe inculpat. Așadar, din

partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin

mai multe argumente criticele apelantului ce vizau pedeapsa aplicată inculpatului,

circumstanțele atenuante sau agravante ce au influențat asupra operațiunii de

individualizare a pedepsei, totodată decizia cuprinde și temeiurile de respingere a

solicitării părții apărării privind achitarea inculpatului.

7

Față de lucrul judecat de către instanțele de fond, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale, iar

pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă raportată la scopul urmărit de legislator

în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte

infracționale de același gen.

În opinia Colegiului Penal soluția respectivă este argumentată și corespunzătoare

circumstanțelor de fapt și de drept incidente cauzei, iar careva temeiuri de a interveni

în această soluție nu s-au stabilit.

Totodată, instanța de recurs nu consideră necesar de a se expune repetat asupra

criticilor inculpatului vizavi de lipsa elementelor infracțiunii de furt în acțiunile sale,

dat fiind că instanțele de fond detaliat au analizat fiecare element al acestei

componente de infracțiune și au constatat indubitabil că inculpatul se face vinovat de

comiterea actului de furt. Decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar raționamentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor

impuse de art. 6 din CEDO.

Din alt punct de vedere, privind recursul inculpatului, Colegiul remarcă faptul

că, verificarea probelor este atributul exclusiv al activității desfășurate de instanțele

de fond, iar descrierea lor amănunțită în cererea de recurs, precum și criticele

semnalate în legătură cu pretinsa interpretare eronată a acestora nu este obiect de

cercetare la etapa dată a procedurilor.

Pe aceiași linie de considerente, invocarea formală a unor temeiuri de casare,

care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în

procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu

argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu,

este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

achitarea inculpatului, după cum se solicită de recurentă.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursurile înaintate de avocata Saganscaia Oxana în numele

inculpatului și de inculpat nu și-au găsit confirmarea.

Penal

8

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Saganscaia Oxana în

numele inculpatului și de inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 16 noiembrie 2020 și a sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir

din 11 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe BÎLEA Ilie XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9