1ra-1443/2020 — Art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 05 iulie 2019, Bîlea Ilie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat de la Bîlea Ilie în beneficiul statului, întru compensarea cheltuielilor de expertiză judiciară, suma de 448 lei, în rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, la data de 13 martie 2018, în jurul orei 01:00, aflându-se la domiciliul său din XXXXX, unde locuiește împreună cu concubina sa Pogurschi Lidia, care potrivit art. 1331 Cod penal se consideră membru de familie, în urma unui conflict familial, intenționat i-a aplicat lovituri cu coada unei toporiști peste diferite părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale sub formă de: plăgi (2) a regiunilor parieto-occipitale pe dreapta și fronto-parietală pe centru cu tumifiere și echimoză a țesuturilor moi în jur. Echimoză în jurul ambilor ochi forma ochelarilor cu trecere pe nas. Plăgi contuze a mucoasei ambelor buze pe stânga și obrazul stâng, cu hemoragie în jur de culoare violacee. Echimoze (5) pe ambele antebrațe 1/3 medio-inferioară suprafața postero- laterală, care se califică ca leziuni corporale ușoare.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a sa. În motivarea apelului a menționat că nu este de acord cu sentința contestată și nici cu pedeapsa aplicată, considerând că este necesară casarea sentinței atacate, achitarea sa așa cum, nu este vinovat de săvârșirea faptei incriminate.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 10 martie 2020, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. S-a menținut sentința Judecătoriei Cahul. 1

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, inculpatul contestă soluția instanței de fond de recunoaștere a acestuia vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal și solicită achitarea de săvârșirea faptei incriminate, indicând că el nu a comis ceia ce i se impută. Instanța de apel nu a putut trece cu vederea faptul că, în cursul examinării cauzei a fost depus apel motivat (Vol. I, f.d. 239-240), cerere care a fost retrasă de inculpat în ședința de judecată din 10.03.2020 (Vol. II, f.d. 7), invocând că cererea dată nu se referă la această cauză penală. Astfel, instanța de apel nu s-a expus asupra acestei cereri, care nu are relevanță la circumstanțele cauzei. La fel, la materialele dosarului se regăsește și informația telefonică parvenită la data de 15 februarie 2018, în care este indicat că a fost primit apel telefonic de la felcer AMU Cociulia, precum că după ajutor medical s-a adresat Pogurschi Lidia, locuitoare a XXXXX, în urma unei agresiuni fizice de concubinul Bîlea Ilie (Vol. I, f.d.12), fiind petrecută și cercetarea la fața locului la data de 18 martie 2018 (Vol. I, f.d.9-11). Argumentele inculpatului, precum că el nu a bătut-o pe victimă, sunt contrazise prin declarațiile victimei, cât și informația telefonică de la felcer AMU Cociulia. Mai mult ca atât, conform rapoartelor de expertiză judiciară nr. 201813D0035 din data de 12 aprilie 2018 și nr. 201813P0056 din data de 13 martie 2018, leziunile corporale menționate puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui corp contondent dur la lovire, ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare corporală ușoară (Vol. I, f.d.28-31). Astfel, a fost confirmat faptul săvârșirii de către Bîlea Ilie a faptei imputate, iar instanța de fond just a conchis că nerecunoașterea faptei comise de către inculpat, este drept o metodă de apărare și o încercare de a se eschiva de la răspunderea penală, acestea fiind combătute prin materialul probator administrat, inclusiv prin declarațiile date de partea vătămată Pogurschi Lidia în cadrul urmăririi penale, confirmate obiectiv prin rapoartele de expertiză medico-legală efectuate în privința victimei și alte acte din dosar (cererea, explicațiile victimei, informațiile telefonice cu privire la comiterea actelor de violență în familie). Toate cele menționate supra au demonstrat faptul că, corect prima instanță a conchis că acțiunile lui Bîlea Ilie au fost îndreptate spre săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal așa cum, a fost demonstrat și faptul aplicării violenței fizice față de concubina sa. Astfel, manifestându-se necesitatea respingerii argumentelor invocate în acest sens, precum că el nu ar fi bătut-o și că la 13.03.2018 când a văzut-o era în stare de ebrietate și murdară și că i-a spus că o să plece la poliție să depună plângere că el ar fi bătut-o, așa cum în urma examinării apelului inculpatului a fost demonstrat că anume el a comis faptele imputate. Instanța de apel a constatat că aplicarea inculpatului pedeapsa cu închisoare, a fost corectă, echitabilă și legală. Această concluzie fiind întemeiată pe prevederile legislației naționale și cele internaționale, cu acordarea eficienței prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsă care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Or, restabilirea echității sociale reprezintă o valoare supremă în societate și este garantată de art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova. Deci, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii săvârșite de Bîlea Ilie, care potrivit art. 16 Cod penal, face parte din infracțiunile 2 mai puțin grave, punând accent pe personalitatea inculpatului, atitudinea acestuia față de infracțiunea comisă, instanța de apel a conchis că corect prima instanță în privința acestuia a stabilit pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni. De asemenea, corect s-a concis și faptul că, la caz, este necesară încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 448 lei întru compensarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare, cheltuieli ce au fost confirmate că au fost suportate.

Împotriva deciziei instanței de apel, avocatul Gîrneț Zinaida în numele inculpatului și inculpatul au depus recursuri ordinare. 6.1 Avocatul Gîrneț Zinaida în interesele inculpatului a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 8 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat deoarece nu a comis infracțiunea care i-a fost imputată. În motivare recurenta a indicat că, la examinarea cauzei în instanța de fond și de apel inculpatul nu a recunoscut vina, și a declarat că nu a comis infracțiunea imputată. Recurenta consideră că în cadrul urmăririi penale inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin nepetrecerea confruntării cu partea vătămată. Inculpatul a susținut că dosarul a fost fabricat prin falsificarea probelor. Recurenta pune la îndoială veridicitatea declarațiilor expuse de partea vătămată și nu au fost luate în considerație declarațiile inculpatului. 6.2 Inculpatul a depus recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2, 5, 6 Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei. Ca argumentare a criticat probele administrate la dosar, a specificat falsificarea actelor și necorespunderea lor cu adevărul, de asemenea a indicat încălcări procesuale depistate în cadrul examinării dosarului. 6.3 Inculpatul la data de 14.05.2020 a înaintat încă o cerere de recurs, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2, 5 Cod de procedură penală, dară fără a indica solicitările sau careva motive ce ar îndreptăți folosirea căii ordinare de atac- recursul ordinar. 7.În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor depuse, menționând că urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. 8.1 Potrivit textului recursului declarat de apărătoarea inculpatului, în care se invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanțele de fond au admis erori grave de fapt și de drept, care au afectat soluțiile instanțelor și când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurentă. Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentei, în sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o consideră neîntemeiată, or, instanțele, judecând cauza și verificând probele cu respectarea prevederilor 3 art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Bîlea Ilie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal. Temeiul invocat de recurentă, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a menținut sentința atacată. Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, invocat de recurentă în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor incriminate, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile respective nu generează achitarea acesteia precum s-a solicitat și în cererea de apel, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în cele imputate. Necătând la faptul că inculpatul vina nu a recunoscut, instanțele de fond au constatat că vinovăția acesteia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile martorului care au fost audiați în conformitate cu prevederile legale și avertizat asupra răspunderii ce o poartă conform art. 312 Cod penal, și materialele cauzei: procesului - verbal de audierea a martorului Pogurschi Lidia (vol-I, f.d.7); raportul de expertiză judiciară din 12.04.2018 (vol-I, f.d. 28- 29); raport de constatare din 13.03.2018 (vol-I, f.d. 30-31); procesul-verbal de audiere a părții vătămate din 25.04.2018 (vol-I, f.d. 41); copiile sentințe pe numele inculpatului (vol-I, f.d. 49-57) care au fost cercetate atât în instanța de fond cât și în cea de apel și au demonstrat prezența elementelor infracțiunii. La dosarul în cauză sunt anexate copiile sentințelor pe numele lui Bîlea Ilie, ce demonstrează prezența antecedentelor penale, inclusiv pe același articol - 2011 alin. (1) Cod penal, acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei. Conform actelor anexate, sunt înregistrate 5 cazuri de infracțiune pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, dovedită și recunoscut ca vinovat, de asemenea, în toate cazurile partea vătămată fiind concubina sa Pogurscaia Lidia. Ca urmare, în urma ispășirii pedepsei de închisoare și muncă neremunerată în folosul comunității, inculpatul nu a însușit lecția, și 4 pedeapsa nu a îndeplinit rolul educativ de prevenirea a viitoarelor crime. În recurs a fost invocat și argumentul că în timpul urmăririi penale s-au comis încălcări procesuale, a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, în lipsa confruntării cu partea vătămată, temeiuri ce nu au conținut legitim. Partea vătămată a decedat la data de 25 august 2018, conform certificatului de deces (Vol-I, f.d. 123). Atât în cadrul ședinței de fond și de apel nu a fost ridicat problema confruntării cu partea vătămată, în special acest temei nu a fost invocat în cererea de apel, depusă de inculpat. De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorul. Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele administrate în cauză, cu atât mai mult, că în cauza deferită judecății nu s-a constatat discrepanța între cele reținute de instanțele de fond și de apel în vederea condamnării lui Bîlea Ilie și conținutul real al probelor, sau ignorarea unor aspecte evidente ce ar fi avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În special că din motivul decesului părții vătămate, instanțele de judecată au cercetat și au indicat ca probă declarațiile depuse în cadrul urmăririi penale. În același context, argumentul că instanțele de judecată nu au luat în considerație declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în infracțiunea incriminată, este contrazis de probe, ce din nou inculpatul nu le-a contestat în cererea de apel. În același context, Colegiul Penal reiterează că, în jurisprudența constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului, cu fiecare ocazie posibilă se reamintește că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu actele cauzei. Referitor la cerințele menționate anterior, Colegiul penal consideră că recurentul nu a invocat aprecierea acestora în apel, ce face imposibil să o solicite în recurs, conform prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală că temeiurile prevăzute de lege pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe. Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de avocatul Gîrneț Zinaida nu și-au găsit confirmarea. 5 8.2 Referitor la recursurile inculpatului, instanța de recurs menționează, că reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului. În ambele recursuri se constată că recurentul pledează pentru rejudecarea cauzei, însă în motivarea cerințelor din recurs nu aduce careva argumente temeinice în vederea susținerii acestei poziții. Mai mult, recurentul a omis să formuleze careva critici plauzibile privitor la ilegalitatea hotărârii contestate, limitându-se doar la descrierea succintă a dorinței sale de a avea studii și de a-și ajuta familia, ceea ce nu se subscrie nici unui temei de casare, din cele stipulate în art. 427 Cod de procedură penal. În principiu, instanța de recurs preia spre examinare doar acele critici, care sunt corespunzător argumentate de recurenți, cu indicarea legăturii cauzale dintre eroare de drept pretins că a fost admisă de instanța inferioară și circumstanța de fapt a cauzei căreia aceasta se circumscrie. Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente ce ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg procesul penal. Astfel, se statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarate de inculpat, deoarece aceasta nu întrunește condițiile legale de conținut, iar al avocatului Gîrneț Zinaida în numele inculpatului inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 10 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe Bîlea Ilie XXXXX, de către avocatul Gîrneț Zinaida în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat și de către inculpat pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iulie 2020. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Guzun Ion 6