1ra-1705/2022 — art. 251 CP

1ra-1705/2022 — art. 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1705/22

1-19014735-01-1ra-19122022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

președinte Țurcan Anatolie

judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

a examinat admisibilitatea recursurilor declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Bodareu Octavian și avocatul Gubceac

Dmitrii, în numele părții vătămate SRL „Gloria-Qvarc”, împotriva deciziei Curții

de Apel Bălți din 06 octombrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

Banuh Victor Xxxxx, născut la 08 octombrie

1993, originar și domiciliat în r. Edineț, s.

Gașpar.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.02.2019 – 12.09.2019;

Instanța de apel: 05.11.2019 – 10.02.2021 și 26.01.2022 – 06.10.2022;

Instanța de recurs: 01.04.2021 – 29.11.2021 și 19.12.2022 – 08.11.2023.

Asupra recursurilor declarate, completul de judecată

c o n s t a t ă:

2019 Banuh Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 251 Cod

penal la amendă în mărime de 1400 unități convenționale, echivalentul a 70000 lei,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitatea de

întreprinzător pe un termen de 1 an.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul SRL „Gloria-Qvarc”

91560 lei cu titlu de prejudiciu material și 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

că Banuh Victor, fiind conducătorul GȚ „Banuh Victor Victor”, la 29 iunie 2017 a

încheiat cu SRL „Gloria-Qvarc” un contract de gaj, prin care SRL „Gloria-Qvarc”

având calitate de creditor gajist și GȚ „Banuh Victor Victor”, având calitate de

debitor gajist, a cărui obiect îi constituie datoria față de creditorul gajist a sumei de

365000 lei care stă la baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 79/2 din

17.05.2017 și respectiv nr. 79/1 din 28.12.2016 încheiate între SRL „Gloria-Qvarc”

și GȚ „Banuh Victor Victor” prin care creditorul gajist s-a obligat să achite creanța

până la data de 05.09.2017, debitorul gajist a depus în gaj creditorului gajist

1

producția agricolă roadă anului 2017 și anume 111 tone de producție de floarea

soarelui de pe suprafața de 74 ha amplasate în s. Gașpar, r. Edineț, și 87 tone de

producție de grîu de pe suprafața de 35 ha amplasate în s. Gașpar, r. Edineț. Costul

total al producției agricole gajate roadă anului 2017, constituind 763000 lei.

Astfel Banuh Victor cunoscând cu certitudine precum că roadă anului 2017 și

anume floarea soarelui: de pe 74 ha în volum de 111 tone este gajată la SRL

„Gloria-Qvarc”, nerespectând prevederile clauzelor contractuale nr. 2.4) lit. b), d),

e) din contractul de gaj nominalizat, precum și neavând acordul creditorului gajist

să înstrăineze bunurile gajate altor persoane până la onorarea obligațiunilor sale, în

mod intenționat la 21 august 2017 a încheiat un contract de gaj cu SRL „Organic

Protect” prin care a pus în gaj 100 tone de floarea soarelui de pe suprafața de 50

ha, roadă asupra căreia deja era instituit gajul la SRL „Gloria-Qvarc”.

Mai mult ca atât Banuh Victor, acționând din numele GȚ „Banuh Victor

Victor”, a înstrăinat roada anului 2017 de floarea soarelui, gajată la SRL „Gloria-

Qvarc” următorilor agenți economici după cum urmează: la 27 septembrie 2017

SRL „Agorista Agricolă” 14590 kg, floarea soarelui în sumă de 71826,90 lei; la 29

septembrie 2017 SRL „Diazchim” producție de floarea soarelui în cantitate de

17433 kg, la prețul de 101111,40 lei; la 01 octombrie 2017 SRL „Organic Protect”

producție de floarea soarelui în cantitate de 20529 kg, la prețul de 115988,85 lei; la

10 octombrie 2017 SRL „Molgranum” producție de floarea soarelui în cantitate de

17000 kg, la prețul de 96900 lei; la 30 octombrie 2017 SA „Rediul Mare” producție

de floarea soarelui în cantitate de 3644 kg, la prețul de 20304 lei; la 11 octombrie

2017 SRL „Molgranum” producție de floarea soarelui în cantitate de 10439 kg, la

prețul de 59502,30 lei.

Ca consecință a înstrăinării bunurilor sus-indicate gajate la SRL „Gloria-

Qvarc” i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 365000

lei.

Aceste acțiuni ale inculpatului, prima instanță le-a încadrat în baza art. 251

Cod penal – înstrăinarea în cazurile nepermise de lege a bunurilor gajate,

utilizarea lor în alte scopuri, săvârșită de o persoană căreia i-au fost încredințate

aceste bunuri și care era obligat, conform legii, să asigure integritatea lor.

Ghenadie în numele inculpatului Banuh Victor, care în motivare a invocat că în

acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele componenței de infracțiune.

La caz, instanța superficial a cercetat materialele aduse în apărare, ea

neexpunându-se asupra faptului că producția anului 2017 obținută de GȚ „Banuh

Victor Victor” și gajată SRL „Gloria-Qvarc” a fost păstrată de GȚ „Banuh Victor

Victor” până în ianuarie 2019.

Totodată, la acțiunea civilă au fost anexate facturi care nu fac parte din

contractul de vânzare-cumpărare nr. 79/1 din 28.12.2016 și anume: factura fiscală

seria AAA 0409347 din 30.09.2016 cu suma de 33374,45, factura fiscală seria AAA

0410188 din 31.10.2016 cu suma de 27057,73 lei, factura fiscală seria AAA

0410591 din 30.11.2016 cu suma de 34067,44 lei și 100000 lei.

Drept urmare, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Banuh Victor să fie achitat

2

de învinuirea adusă pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

2021 a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără modificări.

4.1. Judecând apelul, instanța a conchis că învinuirea adusă lui Banuh

Victor și-a găsit confirmare pe deplin și că starea de fapt concordă cu cea de drept,

fiind făcută o corectă calificarea a acțiunilor infracționale în baza art. 251 Cod

penal.

Astfel, soluția de condamnare a rezultat din declarațiile reprezentantului părții

vătămate SRL „Gloria-Qvarc”, Gubceac Dumitru, plângerea depusă de avocatul

Dumitru Gubceac în interesele SRL „Gloria-Qvarc” cu anexe din 30.11.2017,

certificatul de înregistrare a GȚ „Banuh Victor”, contractul de vânzare-cumpărare

din 28.12.2016 încheiat între SRL „Gloria-Qvarc” și GȚ „Banuh Victor”, facturi

fiscale, contractul de gaj din 29.06.2017 încheiat între SRL „Gloria-Qvarc” și GȚ

„Banuh Victor”, certificatul cu privire la deținerea terenurilor arabile în arendă din

22.06.2017, procesul-verbal de consemnare a declarațiilor lui Banuh Tatiana din

31.10.2017, contractul de gaj nr. 17-16 din 19.04.2017 încheiat între SRL „Agarista

Agricola” și GȚ „Banuh Victor”, contractul de gaj OA/BV-G din 21.08.2017

încheiat între SRL „Organic Protect” și GȚ „Banuh Victor”, contractul de

fidejusiune nr. 79 din 17.05.2017, cerere de chemare în judecată din 06.11.2017,

încheierea de punere sub sechestru din 26.12.2017, hotărârea Judecătoriei Edineț

sediul Central din 29.05.2018, încheierea Judecătoriei Edineț sediul Central de

anulare parțială a sechestrului din 26.04.2018, decizia Curții de Apel Bălți din

09.10.2018, cererea de chemare în judecată în cadrul procesului penal din

14.11.2018 depusă de SRL „Gloria-Qvarc” către Banuh Victor, declarațiile

inculpatului, hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, din 28.06.2019.

În urma cercetării probelor enunțate, instanța de apel a conchis că inculpatul

și-a asumat responsabilitatea pentru păstrarea bunurilor enumerate în contractul de

gaj.

Din cauza neonorării obligațiunilor contractuale de vânzare-cumpărare a

produselor petroliere, Banuh Victor era obligat să prezinte bunurile gajate la SRL

„Gloria-Qvarc” în scopul stingerii obligațiunilor contractuale.

Din cauza, că inculpatul a înstrăinat în cazurile nepermise de lege și a utilizat

în alte scopuri bunurile gajate s-au acumulat datorii nerambursate și la moment este

constatat un prejudiciu material considerabil (prejudiciul material existent

indiferent de faptul dacă a fost adus în rezultatul unui contract de împrumut sau a

unui contract de schimb cum este invocat în pledoariile avocatului) cauzat

creditorului gajist SRL „Gloria-Qvarc” în sumă de 91560 lei (consecințele

criminale).

Precum și existența legăturii cauzale dintre „înstrăinarea în cazurile

nepermise de lege a bunurilor gajate, utilizarea lor în alte scopuri” și datoriile

nerambursate.

Nu poate să pună la îndoială modalitatea comiterii infracțiunii din învinuire

prin „înstrăinarea în cazurile nepermise de lege a bunurilor gajate, utilizarea lor

în alte scopuri”, deoarece inculpatul n-a invocat nici un motiv argumentat asupra

3

faptului că bunurile gajate au ieșit din posesie independent de voința lui Banuh

Victor (exemplu: furt, deteriorări, etc), iar în instanța de judecată reprezentantul

legal a părții vătămate n-a menționat despre faptul, că inculpatul l-ar fi înștiințat

despre ieșirea din posesia inculpatului a bunurilor gajate în circumstanțe ce nu

depind de voința debitorului gajist.

În aceste împrejurări, a considerat că cele invocate de apelant sunt declarative

și în contrazicere cu aspectele de fapt a cauzei, or probele cercetate dovedesc pe

deplin vina inculpatului în faptele incriminate, iar sentința atacată corespunde

tuturor prevederilor legii penale și este întemeiată. Simplul dezacord a apărării cu

depozițiile date de către reprezentantul părții vătămate și cu probele cercetate,

indicând situația potrivit relatărilor personale nu pot fi luate în considerație,

deoarece nu s-a constatat incriminarea pe nedrept a inculpatului, mai ales că

contractul de gaj încheiat între părți este valabil, astfel Banuh Victor nu putea

acționa de sine stătător.

De asemenea, prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei

aplicate lui Banuh Victor, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței, din

oficiu.

inculpatului Banuh Victor care, invocând existența erorii de drept prevăzută de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În susținerea cererii titularul a indicat temeiurile de fapt și de drept ale

apelului, suplimentar arătând că instanța de apel nu s-a expus asupra probelor

anexate la cererea de apel. Mai mult, instanțele nu au verificat existența reală a unei

datorii, or acțiunea civilă depusă în cadrul dosarului penal este a 3 la număr,

existând și hotărâre de judecată adoptată de instanța civilă.

noiembrie 2021 s-a dispus admiterea recursului, casarea totală a deciziei instanței

de apel și dispunerea rejudecării cauzei, de aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

6.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs, drept temei de

casare totală, a deciziei a arătat:

- motivarea vagă și prin fraze generale a hotărârii, rezultată din preluarea

soluția primei instanțe, fără a corobora, în sensul art. 101 Cod de procedură penală,

probele aduse în susținerea învinuirii și cele prezentate în favoarea achitării

inculpatului;

- vicierea procedurii de examinare a apelului, întrucât, probele anexate în vol.

I la f.d. 78-79, 102, 103, 158, 159, 160-162, 163, 168-169, 181-182, 211, 212-226

cât și cele din vol. II de la f.d. 3-9 nu și-au găsit reflectare și analiză în texul

hotărârii, nefiind cercetate nici probele anexate la cererea de apel. De asemenea,

instanța de apel nu a purces la audierea părților, ci doar a dat citire declarațiilor

făcute de către acestea în primă instanță, fapt ce contravine principiilor

contradictorialității și nemijlocirii;

- îngrădirea dreptului la un proces echitabil prin refuzul audierii executorului

judecătoresc Lungu Cristina, în calitate de martor;

4

- instanța de apel a menținut fără modificări sentința instanței de fond, fără a

se expune asupra temeiniciei-netemeiniciei tuturor motivelor invocate în cererea

de apel, ele constituind fondul apelului.

2022, a admis apelul, a casat sentința și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care, în

temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, a dispus achitarea lui

Banuh Victor, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiune civilă a fost respinsă ca nefondată.

7.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a statuat că, recolta de floarea

soarelui din anul 2017, a constituit obiectul unui litigiu civil dintre SRL „Gloria-

Qvarc” și GȚ „Banuh Victor Victor”, care a avut finalitate la 27.02.2019. Astfel,

prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 27.02.2019, s-a reținut că, producția de floarea

soarelui pentru anul 2017 a GȚ „Banuh Victor Victor” a fost depozitată la ÎCC

„Rediu-Mare” SA și ulterior livrată către SRL „Gloria-Qvarc” prin factură fiscală,

însă, recepționarea ei a fost refuzată pe motiv că, la compartimentul „preț” nu au

fost respectate cerințele contractuale și nu a fost calculat corect prețul pentru floarea

soarelui, astfel nefiind indicată cantitatea corectă a producției agricole, care trebuia

transmisă în proprietatea ei, în temeiul clauzelor contractuale și gospodăria

țărănească nu a fost informată într-un mod previzibil despre o altă modalitate de

executare a obligațiilor asumate, decât cea impusă prin contractul nr. 79/1 din

28.12.2016 și contractul nr. 79/2 din 17.05.2017.

Prin urmare, producția de floarea soarelui a GȚ „Banuh Victor Victor” pentru

anul 2017, a fost sechestrată timp de trei ani și abia în luna ianuarie a anului 2019,

s-a început înstrăinarea ei în contul pretinsei datorii. Tot prin decizia Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 27.02.2019, s-a constat că, SRL „Gloria-Qvarc” nu a dat dovadă de bună-

credință contractuală prin schimbarea unilaterală a modului de executare a

obligațiilor contractuale și nu a ținut cont de interesele celeilalte părți din contract,

ceea ce denotă faptul că inculpatul a întreprins măsuri de executare a obligațiilor

contractuale și a pus la dispoziția părții vătămate bunurile gajate.

Tot prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27.02.2019, a fost respinsă și cererea de

chemare în judecată depusă de către SRL „Gloria-Qvarc” împotriva GȚ „Banuh

Victor Victor”, privind încasarea datoriei ce rezidă din neexecutarea contractului

de gaj, or, SRL „Gloria-Qvarc” nu a putut demonstra în instanță neexecutarea

obligațiilor contractuale de către gospodăria țărănescă.

Cele invocate supra au fost confirmate și prin declarațiile martorului

Bordeianu Marcela, care a declarat că, activând în calitate de executor judecătoresc,

a exercitat executarea silită a titlului executoriu de încasare a datoriei din contul

GȚ „Banuh Victor Victor” în beneficiul SRL „Gloria-Qvarc” în baza contractelor

nr. 79/1 din 28.12.2016 și contractul nr. 79/2 din 17.05.2017, obiect al învinuirii

înaintate inculpatului Banuh Victor, punând sechestru pe producția de floarea

soarelui a anului 2017 și în privința producției date au fost aplicate prevederile art.

5

125 Cod de executare și anume vânzarea bunurilor sechestrate, fiind obținută suma

de 196.209,85 lei.

Tot din declarațiile martorului Bordeianu Marcela, instanța de apel a reținut

că, la momentul intentării procedurii de executare silită a documentului executoriu

prezentat de partea vătămată SRL „Gloria-Qvarc”, în posesia gospodăriei țărănești,

conduse de inculpatul Banuh Victor, a fost depistată producția de floarea soarelui a

anului 2017, fiind aplicat sechestru și ulterior vândută în condițiile art. 125 Cod de

executare.

În aceste condiții, instanța de apel a concluzionat că, probele prezentate în

sprijinul învinuirii nu au confirmat natura juridică penală a relațiilor stabilite între

inculpat și partea vătămată, ceea ce denotă că probele părții acuzării nu coroborează

între ele și nu pot fi reținute în susținerea învinuirii aduse.

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian și avocatul Gubceac Dmitrii, în numele

părții vătămate SRL „Gloria-Qvarc”.

7.1. Procurorul, invocând eroarea judiciară prevăzută de art. 427 alin (1)

pct. 6) Cod de procedură penală (în redacția Legii cu modificările ulterioare până

la 01 septembrie 2023), solicită casarea totală a deciziei și menținerea sentinței,

deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Astfel, recurentul menționează că, SRL „Gloria-Qvarc” a depus plângere

împotriva lui Banuh Victor, în calitate de administrator a gospodăriei țărănești, și

acțiunii civile pe motiv că acesta a înstrăinat gajul care ar fi acoperit creanțele față

de SRL „Gloria-Qvarc”.

La fel, facturile fiscale anexate demonstrează că Banuh Victor, în perioada

septembrie-octombrie, a livrat către agenți economici producția gajată, fără a avea

acordul scris al creditorului gajist.

Mai mult, facturile datate cu octombrie 2017, potrivit cărora a fost achitată

datoria prin livrarea producției gajate, nu infirmă acuzarea adusă, or producția

gajată nu a fost livrată în volumul total, prevăzut în contractul de gaj, creanța

nefiind stinsă.

Acest fapt rezultă din declarațiile martorului Bordeianu Marcela, probă ce

greșit a fost apreciată de către instanța de apel.

Prin urmare, în acțiunile lui Banuh Victor se conține fapta de tăinuire a

bunurilor gajate de către o persoană ce era obligată, conform legii, să asigure

integritatea lor.

7.2. Avocatul Gubceac Dmitrii în recursul declarat în numele părții

vătămate SRL „Gloria-Qvarc”, invocând eroarea judiciară prevăzută de art. 427

alin (1) pct. 6) Cod de procedură penală (în redacția Legii cu modificările ulterioare

până la 01 septembrie 2023), solicită casarea totală a deciziei și menținerea

sentinței.

În susținerea cereri de recurs, titularul menționează că instanța de apel a

cercetat defectuos probele, dând apreciere și explicând o hotărâre judecătorească

6

civilă, dar nu s-a expus asupra probatoriului anexat la materialele cauzei, ignorând

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că întru asigurarea

contractului nr. 79/1 din 28.12.2016 și contractul nr. 79/2 din 17.05.2017, a fost

încheiat contractul de gaj, iar obiectul gajului, în toamna anului 2017, a fost însușit

de către terți. Acest fapt a avut loc deoarece inculpatul, în calitatea sa de conducător

a gospodăriei țărănești, nu și-a onorat obligațiunile contractuale, înstrăinând

bunurile asupra cărora SRL „Gloria-Qvarc” deținea un drept real.

procedură penală (în redacția Legii cu modificările ulterioare până la 01

septembrie 2023) și au depus cererile în termen.

materialele cauzei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

concluzionează că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din

următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, completul de judecată menționează că din interpretarea

art. XI alin. (3) Legea nr. 246 pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), din 31 iulie 2023, în

vigoare din 01 septembrie 2023 rezultă că recursurile depuse la Curtea Supremă

de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului, procedura de judecare urmând

a fi efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile Codului de

procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală

(modificat prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023),

instanța de recurs, examinând admisibilitatea recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În speță, recurenții au depus recursuri până la 01 septembrie 2023, astfel că

cererile se judecă în temeiurile în vigoare la data depunerii recursului.

Potrivit textului recursurilor, titularii fac trimitere la existența erorii judiciare

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală (în redacția Legii cu

modificările ulterioare până la 01 septembrie 2023) – hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar și

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma celor invocate de recurenți,

completul de judecată atestă că acestea nu și-au găsit confirmare și notează că

temeiul la care se referă autorii recursului nu este aplicabil speței, iar hotărârea

instanței de apel este în corespundere deplină cu prevederile art. 417 alin. (1) Cod

de procedură penală, or ea cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelului precum și motivele adoptării soluției respective, neconstatându-

se fapte neconforme sau denaturate.

7

În sensul celor concluzionate, completul de judecată notează că primul temei

de casare, invocat în speță, este valabil în situația în care instanța de apel, în a cărei

obligație este de a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel, ele

constituind fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o analiză obiectivă,

completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu întreg

materialul probator al cauzei. Această eroare judiciară ar putea fi invocată într-o

eventuală cerere de recurs de către persoana ce și-a exercitat dreptul la atac a

hotărârii, utilizând calea de atac apelul.

Așadar, pentru a exista eroarea judiciară instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel este necesar ca aceasta să nu-și fi

îndeplinit obligația de a rezolva fondul apelului, prin neexpunere asupra tuturor

motivelor arătate de apelant în cerere.

La caz, apelant a fost apărarea, astfel că, eventual doar această parte, ar fi în

drept să invoce existența erorii judiciare – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, în situația în care ar critica soluția adoptată.

Mai mult, indicând la prezența acestei erori judiciare, acuzarea nu a motivat

care sunt considerentele ce permit afirmația că instanța de apel nu a rezolvat fondul

apelului și asupra căror argumente ale apelantului nu s-a expus instanța de apel.

În aceste condiții, completul de judecată nu este în drept de a completa din

oficiu motivele pe care s-ar întemeia o cerere de recurs, or potrivit art. 24 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Totodată, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute la art. 427 invocate în recurs (art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală).

La fel, temeiurile de casare – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar cât și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței nu și-au găsit confirmare.

Aceste temeiuri pot fi aplicate în cazul în care nu s-a motivat întemeiat

hotărârea judecătorească, fiind necesară motivarea atât în fapt cât și în drept,

precum și în cazul în care dispozitivul, parte esențială a hotărârii, nu corelează cu

motivarea soluției adoptate, sau nu este concis, explicit și categoric și când instanța

a făcut o apreciere eronată circumstanțelor ce reies din probele administrate.

Într-un prim aspect, completul de judecată menționează că motivarea unei

hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil

hotărârea luată, fapt ce presupune, o expunere a argumentelor fundamentale, care,

prin conținutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția.

De asemenea, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se

refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să

răspundă în fapt și în drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod

logic și convingător la soluția din dispozitiv. Or, motivarea soluției adoptate

permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea și constituie o garanție a caracterului echitabil al procedurii judiciare și al

respectării dreptului la apărare al părților (hotărârea CtEDO Perez versus Franța).

8

Cele enunțate supra rezidă din obligația motivării hotărârilor judecătorești

cuprinsă în dispoziția art. 385-388, 394 și 415-417 Cod de procedură penală.

În speță, prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29

noiembrie 2021 a fost stabilit că sentința nu cuprinde o analiză a probelor

administrate, prima instanță limitându-se doar la enumerarea mijloacelor de probă,

fără a aprecia probele după intimă ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor, în

ansamblul, și interconexiunea lor, fără a indica circumstanțele ce determină

concluzionarea de admitere a învinuirii și de respingere a versiunii înaintate de

apărare (a se vedea f.d. 16, vol. III).

Cât privește hotărârea instanței de apel, completul de judecată conchide că la

rejudecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de indicațiile obligatorii ale instanței

de recurs, înlăturând erorile judiciare admise de către prima instanța.

Concomitent, instanța de apel a arătat temeiurile ce au dus la achitarea

persoanei, dând apreciere probelor administrate de ambele părți și cercetate prin

prisma principiului nemijlocirii și contradictorialității, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor.

De rând cu acestea, completul de judecată nu poate prelua argumentele

avocatului-recurent că instanța de apel nu era în drept de a aprecia și explica o

hotărâre judecătorească civilă, or aceasta a căpătat autoritatea lucrului judecat,

fondul cauzei civile fiind în legătură cauzală cu cel al cauzei penale.

Deci, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză

civilă soluționată anterior nu se cer a fi dovedite din nou, motiv pentru care reține

concluzia instanței de apel precum că probele prezentate în sprijinul învinuirii nu

au confirmat natura juridică penală a relațiilor stabilite între inculpat și partea

vătămată, ceea ce denotă că probele părții acuzării nu coroborează între ele și nu

pot fi reținute în susținerea învinuirii aduse.

În continuare, pentru a exista infracțiunea prevăzută de art. 251 Cod penal este

necesar ca făptuitorul să se opună executării obligațiilor care rezultă dintr-un act

oficial de aplicare a gajului.

La caz, aceasta nu a avut loc, de vreme ce marfa a fost livrată către SRL

„Gloria-Qvarc” prin factură fiscală, însă a fost refuzată recepționarea pe motiv că

la compartimentul „preț” nu au fost respectate cerințele contactelor și nu a fost

calculat corect prețul mărfii, explicație ce nu a fost negată de către SRL „Gloria-

Qvarc”.

Astfel, instanța de apel a stabilit în mod corect că, SRL „Gloria-Qvarc” nu a

dat dovadă de diligență și bună-credință contractuală, schimbând unilateral modul

de executare a obligațiilor contractuale, iar inculpatul Banuh Victor, în calitate de

conducător a gospodăriei țărănești, a întreprins măsuri de executare a obligațiilor

contractuale și a pus la dispoziția părții vătămate bunurile gajate. Mai mult,

producția de floarea soarelui pentru anul 2017, a fost sechestrată timp de trei ani și

abia în luna ianuarie a anului 2019, s-a început înstrăinarea ei în contul pretinsei

datorii.

În concluzie, SRL „Gloria-Qvarc” nu a putut demonstra în instanță

9

neexecutarea obligațiilor contractuale.

Totodată, potrivit declarațiilor martorului Bordeianu Marcela, care a activat în

calitate de executor judecătoresc, ea a exercitat executarea silită a titlului executoriu

de încasare a datoriei din contul GȚ „Banuh Victor” în beneficiul SRL „Gloria-

Qvarc” în baza contractelor nr. 79/1 din 28.12.2016 și contractul nr. 79/2 din

17.05.2017, obiect al învinuirii înaintate inculpatului Banuh Victor, iar la momentul

intentării procedurii de executare silită a documentului executoriu prezentat de

partea vătămată SRL „Gloria-Qvarc”, în posesia gospodăriei țărănești, conduse de

inculpatul Banuh Victor, a fost depistată producția de floarea soarelui a anului 2017

și în privința producției date au fost aplicate prevederile art. 125 Cod de executare

și anume vânzarea bunurilor sechestrate, fiind obținută suma de 196.209,85 lei.

Așadar, rejudecând cauza, instanța de apel, care este învestită cu o situație de

fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus în hotărârea adoptată

asupra învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în

judecată, a descris circumstanțele cauzei constatate și a enunțat temeiurile pentru

achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care au fost respinse probele

aduse în sprijinul acuzării.

Prin urmare, deoarece hotărârea primei instanțe prezintă carențe la capitol

motivarea soluției adoptate și expunere asupra argumentelor părților, iar cea a

instanței de apel corespunde exigențelor legii procesual-penale, completul de

judecată nu este în drept de a admite cerința recurenților și a casa decizia cu

menținerea sentinței.

Tot în acest context, completul de judecată constată că ambii recurenți nu sunt

de acord cu aprecierea probelor făcute de instanța de apel, însă simpla posibilitate

de a exista două puncte de vedere asupra unei chestiuni nu este un temei pentru

reexaminarea cauzei. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când

devine necesară ca urmare a unor circumstanțe ce au un caracter substanțial și

obligatoriu, ceea ce la caz nu s-a dovedit (hotărârea CtEDO Ryabykh versus

Federația Rusia).

În plus, completul de judecată reține că, procurorul în recursul declarat indică

la circumstanțe ce depășesc limitele învinuirii (art. 325 Cod de procedură penală).

Astfel, Banuh Victor a fost învinuit în baza art. 251 Cod penal – înstrăinarea

în cazurile nepermise de lege a bunurilor gajate, utilizarea lor în alte scopuri,

săvârșită de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri și care era

obligat, conform legii, să asigure integritatea lor – pe când procurorul în recursul

declarat conchide că prin probele administrate se confirmă că în acțiunile lui Banuh

Victor se conține fapta de tăinuire a bunurilor gajate de către o persoană ce era

obligată, conform legii, să asigure integritatea lor.

De asemenea, avocatul părții vătămate, indicând la prezența erori judiciare –

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar –

nu a motivat care sunt considerentele temeiniciei afirmației și, așa cum s-a arătat

mai sus, instanța de recurs nu este în drept de a completa din oficiu motivele pe

care s-ar întemeia o cerere de recurs, în caz contrar s-a aduce atingere principiului

contradictorialității.

10

În concluzie, hotărârea instanței de apel corespunde rigorilor legii, or în

spiritul art. 6 CoEDO, motivarea unei hotărâri judecătorești are în mod deosebit

scopul de a demonstra părții că a fost ascultată și astfel să contribuie la o mai bună

acceptare a deciziei (hotărârea Taxquet versus Belgia), iar obligația instanțelor

naționale de a-și motiva deciziile, nu poate fi înțeleasă ca impunând un răspuns

detaliat la fiecare argument, or numai întrebările cele mai importante pentru

rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărâre (hotărârea Van de

Hurk versus Olanda).

În urma celor expuse, completul de judecată constată că în prezenta cauză nu

se întrevede eroarea prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

(în redacția Legii cu modificările ulterioare până la 01 septembrie 2023) și ca

urmare hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursurile declarate sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală (modificat prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din

01 septembrie 2023), completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Bodareu Octavian și avocatul Gubceac Dmitrii, în numele

părții vătămate SRL „Gloria-Qvarc”, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 06 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui Banuh Victor

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

11