1ra-1183/2021 — art. 251 CPP

1ra-1183/2021 — art. 251 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1183/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte TOMA Nadejda

judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 februarie 2021 de către avocatul

Odobescu Ghenadie, în numele inculpatului

Banuh Victor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.02.2019 –12.09.2019;

Instanța de apel: 05.11.2019 – 10.02.2021;

Instanța de recurs: 01.04.2021– 29.11.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Banuh Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 251 Cod penal la

amendă în mărime de 1400 unități convenționale, echivalentul a 70000 lei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitatea de întreprinzător pe

un termen de 1 an.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul SRL „Gloria-Qvarc”

91560 lei cu titlu de prejudiciu material și 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Banuh Victor, fiind conducătorul GȚ „Banuh Victor Victor”, la 29 iunie 2017 a

încheiat cu SRL „Gloria-Qvarc” un contract de gaj, prin care SRL „Gloria-Qvarc”

având calitate de creditor gajist și GȚ „Banuh Victor Victor”, având calitate de

debitor gajist, a cărui obiect îi constituie datoria față de creditorul gajist a sumei de

365000 lei care stă la baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 79/2 din 17.05.2017

și respectiv nr. 79/1 din 28.12.2016 încheiate între SRL „Gloria-Qvarc” și GȚ „Banuh

Victor Victor” prin care creditorul gajist s-a obligat să achite creanța până la data de

05.09.2017, debitorul gajist a depus în gaj creditorului gajist producția agricolă roadă

anului 2017 și anume 111 tone de producție de floarea soarelui de pe suprafața de 74

ha amplasate în s. Gașpar, r. Edineț, și 87 tone de producție de grîu de pe suprafața de

35 ha amplasate în s. Gașpar, r. Edineț. Costul total al producției agricole gajate roadă

anului 2017, constituind 763000 lei.

Astfel Banuh Victor cunoscând cu certitudine precum că roadă anului 2017 și

anume floarea soarelui: de pe 74 ha în volum de 111 tone este gajată la SRL „Gloria-

1

Qvarc”, nerespectând prevederile clauzelor contractuale nr. 2.4) lit. b), d), e) din

contractul de gaj nominalizat, precum și neavând acordul creditorului gajist să

înstrăineze bunurile gajate altor persoane până la onorarea obligațiunilor sale, în mod

intenționat la 21 august 2017 a încheiat un contract de gaj cu SRL „Organic Protect”

prin care a pus în gaj 100 tone de floarea soarelui de pe suprafața de 50 ha, roadă

asupra căreia deja era instituit gajul la SRL „Gloria-Qvarc”.

Mai mult ca atât Banuh Victor, acționând din numele GȚ „Banuh Victor Victor”,

a înstrăinat roada anului 2017 de floarea soarelui, gajată la SRL „Gloria-Qvarc”

următorilor agenți economici după cum urmează: la 27 septembrie 2017 SRL

„Agorista Agricolă” 14590 kg, floarea soarelui în sumă de 71826,90 lei; la 29

septembrie 2017 SRL „Diazchim” producție de floarea soarelui în cantitate de 17433

kg, la prețul de 101111,40 lei; la 01 octombrie 2017 SRL „Organic Protect” producție

de floarea soarelui în cantitate de 20529 kg, la prețul de 115988,85 lei; la 10

octombrie 2017 SRL „Molgranum” producție de floarea soarelui în cantitate de

17000 kg, la prețul de 96900 lei; la 30 octombrie 2017 SA „Rediul Mare” producție

de floarea soarelui în cantitate de 3644 kg, la prețul de 20304 lei; la 11 octombrie

2017 SRL „Molgranum” producție de floarea soarelui în cantitate de 10439 kg, la

prețul de 59502,30 lei.

Ca consecință a înstrăinării bunurilor sus-indicate gajate la SRL „Gloria-Qvarc”

i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 365000 lei.

Aceste acțiuni ale inculpatului, prima instanță le-a încadrat în baza art. 251 Cod

penal – înstrăinarea în cazurile nepermise de lege a bunurilor gajate, utilizarea lor

în alte scopuri, săvârșită de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri și

care era obligat, conform legii, să asigure integritatea lor.

Ghenadie în numele inculpatului Banuh Victor, care în motivare a invocat că în

acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele componenței de infracțiune.

La caz, instanța superficial a cercetat materialele aduse în apărare, ea

neexpunându-se asupra faptului că producția anului 2017 obținută de GȚ „Banuh

Victor Victor” și gajată SRL „Gloria-Qvarc” a fost păstrată de GȚ „Banuh Victor

Victor” până în ianuarie 2019.

Totodată, la acțiunea civilă au fost anexate facturi care nu fac parte din

contractul de vânzare-cumpărare nr. 79/1 din 28.12.2016 și anume: factura fiscală

seria XXXXX din 30.09.2016 cu suma de 33374,45, factura fiscală seria XXXXX

din 31.10.2016 cu suma de 27057,73 lei, factura fiscală seria XXXXX din 30.11.2016

cu suma de 34067,44 lei și 100000 lei.

Drept urmare, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Banuh Victor să fie achitat de

învinuirea adusă pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

2021 a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără modificări.

4.1. Judecând apelul, instanța a conchis că învinuirea adusă lui Banuh Victor

și-a găsit confirmare pe deplin și că starea de fapt concordă cu cea de drept, fiind

făcută o corectă calificarea a acțiunilor infracționale în baza art. 251 Cod penal.

Astfel, soluția de condamnare a rezultat din declarațiile reprezentantului părții

vătămate SRL „Gloria-Qvarc”, Gubceac Dumitru, plângerea depusă de avocatul

2

Dumitru Gubceac în interesele SRL „Gloria-Qvarc” cu anexe din 30.11.2017,

certificatul de înregistrare a GȚ „Banuh Victor”, contractul de vânzare-cumpărare din

28.12.2016 încheiat între SRL „Gloria-Qvarc” și GȚ „Banuh Victor”, facturi fiscale,

contractul de gaj din 29.06.2017 încheiat între SRL „Gloria-Qvarc” și GȚ „Banuh

Victor”, certificatul cu privire la deținerea terenurilor arabile în arendă din

22.06.2017, procesul-verbal de consemnare a declarațiilor lui Banuh Tatiana din

31.10.2017, contractul de gaj nr. 17-16 din 19.04.2017 încheiat între SRL „Agarista

Agricola” și GȚ „Banuh Victor”, contractul de gaj OA/BV-G din 21.08.2017 încheiat

între SRL „Organic Protect” și GȚ „Banuh Victor”, contractul de fidejusiune nr. 79

din 17.05.2017, cerere de chemare în judecată din 06.11.2017, încheierea de punere

sub sechestru din 26.12.2017, hotărârea Judecătoriei Edineț sediul Central din

29.05.2018, încheierea Judecătoriei Edineț sediul Central de anulare parțială a

sechestrului din 26.04.2018, decizia Curții de Apel Bălți din 09.10.2018, cererea de

chemare în judecată în cadrul procesului penal din 14.11.2018 depusă de SRL

„Gloria-Qvarc” către Banuh Victor, declarațiile inculpatului, hotărârea Judecătoriei

Edineț, sediul Dondușeni, din 28.06.2019.

În urma cercetării probelor enunțate, instanța de apel a conchis că inculpatul și-a

asumat responsabilitatea pentru păstrarea bunurilor enumerate în contractul de gaj.

Din cauza neonorării obligațiunilor contractuale de vânzare-cumpărare a

produselor petroliere, Banuh Victor era obligat să prezinte bunurile gajate la SRL

„Gloria-Qvarc” în scopul stingerii obligațiunilor contractuale.

Din cauza, că inculpatul a înstrăinat în cazurile nepermise de lege și a utilizat în

alte scopuri bunurile gajate s-au acumulat datorii nerambursate și la moment este

constatat un prejudiciu material considerabil (prejudiciul material existent indiferent

de faptul dacă a fost adus în rezultatul unui contract de împrumut sau a unui contract

de schimb cum este invocat în pledoariile avocatului) cauzat creditorului gajist SRL

„Gloria-Qvarc” în sumă de 91560 lei (consecințele criminale).

Precum și existența legăturii cauzale dintre „înstrăinarea în cazurile nepermise

de lege a bunurilor gajate, utilizarea lor în alte scopuri” și datoriile nerambursate.

Nu poate să pună la îndoială modalitatea comiterii infracțiunii din învinuire prin

„înstrăinarea în cazurile nepermise de lege a bunurilor gajate, utilizarea lor în alte

scopuri”, deoarece inculpatul n-a invocat nici un motiv argumentat asupra faptului că

bunurile gajate au ieșit din posesie independent de voința lui Banuh Victor (exemplu:

furt, deteriorări, etc), iar în instanța de judecată reprezentantul legal a părții vătămate

n-a menționat despre faptul, că inculpatul l-ar fi înștiințat despre ieșirea din posesia

inculpatului a bunurilor gajate în circumstanțe ce nu depind de voința debitorului

gajist.

În aceste împrejurări, a considerat că cele invocate de apelant sunt declarative și

în contrazicere cu aspectele de fapt a cauzei, or probele cercetate dovedesc pe deplin

vina inculpatului în faptele incriminate, iar sentința atacată corespunde tuturor

prevederilor legii penale și este întemeiată. Simplul dezacord a apărării cu depozițiile

date de către reprezentantul părții vătămate și cu probele cercetate, indicând situația

potrivit relatărilor personale nu pot fi luate în considerație, deoarece nu s-a constatat

incriminarea pe nedrept a inculpatului, mai ales că contractul de gaj încheiat între

părți este valabil, astfel Banuh Victor nu putea acționa de sine stătător.

3

De asemenea, prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate

lui Banuh Victor, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței, din oficiu.

inculpatului Banuh Victor și, invocând existența erorii de drept prevăzută de pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În susținerea cererii titularul indică temeiurile de fapt și de drept ale apelului,

suplimentar arătând că instanța de apel nu s-a expus asupra probelor anexate la

cererea de apel. Mai mult, instanțele nu au verificat existența reală a unei datorii, or

acțiunea civilă depusă în cadrul dosarului penal este a 3 la număr, existând și hotărâre

de judecată adoptată de instanța civilă.

procedură penală, depune procurorul prin care se solicită inadmisibilitatea recursului,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

integrală a deciziei având loc la 10 martie 2021, iar recursul datează cu 18 martie

2021.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței

de apel și dispunerea rejudecării cauzei, de aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Tot aici, urmează a fi

reiterate și stipulările din art. 434 Cod de procedură penală, unde este indicat că,

judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

Din analiza textelor de lege precitate, se conchide că instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se

constată comiterea unor erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri

neîntemeiate. Respectiv, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, urmează să se expună argumentat în

hotărârea adoptată, inter alia, asupra tuturor capetelor de cerere menționate de părți,

această obligație a instanței este prevăzută în dispoziția art. 414 alin. (3) Cod de

procedură penală. Mai mult, decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date. Nepronunțarea asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel echivalează

cu nerezolvarea fondului apelului. Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular

avîndu-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de

instanțele ierarhic inferioare la etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

4

Din textul recursului ordinar, se constată că titularul acestuia invocă prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și, în esență, pledează pentru

casarea deciziei instanței de apel, deoarece prin decizia instanței de apel nu s-a dat

răspuns la toate argumentele invocate în apel și nu au fost apreciate probele apărării.

Colegiul penal lărgit, verificând criticele recurentului, în raport cu actele cauzei,

constată că acestea sunt întemeiate, or instanța judecând apelul nu a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită și nemotivată, prin

ce a comis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul a rezultat din următoarele

raționamente:

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că art. 389 alin. (1) Cod de

procedură penală prevede că sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în

care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de

judecată.

Urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din

setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit

jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 CoEDO, s-a

conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal (hotărârea CtEDO Fomin versus Republica Moldova).

Potrivit legislației naționale, toate probele administrate în cauza penală vor fi

verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, prin coroborare cu alte probe (art.

100 alin. (4) Cod de procedură penală), aflarea adevărului în orice cauză penală, e

posibilă, doar, în baza unei aprecieri libere a probelor conform propriei convingeri

de către autoritatea judiciară ce înfăptuiește justiția (art. 101 alin. (2) Cod de

procedură penală).

La caz, din lecturarea textului sentinței rezultă că, aceasta nu cuprinde o analiză

a probelor administrate, prima instanță limitându-se doar la enumerarea mijloacelor

de probă, fără a aprecia probele după intimă ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor, în

ansamblul, și interconexiunea lor, fără a indica circumstanțele ce determină

concluzionarea de admitere a învinuirii și de respingere a versiunii înaintate de

apărare(a se vedea f.d. 38-39, vol. II).

Colegiul penal lărgit specifică că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze

este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces, or în sentința primei instanțe lipsește cu

desăvârșire analiza și aprecierea probelor.

În continuare, în concordanță cu dispoziția art. 414 Cod de procedură penală,

chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel, cuprind următoarele aspecte: dacă fapta reținută a

fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În

5

ceea ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de

apel, acestea se referă la: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată

just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În sensul celor menționate supra, instanța de recurs punctează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și

de drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept.

Colegiul penal lărgit ține să consemneze că instanța de apel a preluat soluția

primei instanțe și în mod identic a transcris sentința, enunțând mijloacele de probă,

fără a corobora între ele probele aduse în susținerea învinuirii și cele prezentate în

favoarea achitării inculpatului(a se vedea f.d. 213-214, vol. II), indicând printr-o

motivare vagă, făcută prin fraze de ordin general cum ar fi „În urma evaluării

probelor integrale a probelor cercetate, … probele administrate pe cauză în

acuzarea inculpatului, cercetate atât în ședința instanței de fond, precum și verificate

suplimentar în ședința instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de art. 101

Cod de procedură penală, … ele fiind în coroborare între ele și demonstrând deplin

vinovăția lui Banuh Victor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal,

după cum a stabilit instanța de fond, în deplină măsură. Luând în considerație

probele cercetate în ansamblu … nu există dubii rezonabile în constatarea vinovăției

lui Banuh Victor ….,” (a se vedea f.d. 214, vol. III) că vina inculpatului este dovedită

incontestabil prin ansamblul de probe administrate în materialele cauzei penale.

Astfel, instanța de apel și-a întemeiat concluziile cu privire la vinovăția

inculpatului, fără a da o analiză și o apreciere detaliată și completă fiecărei probe

separat, în consecință fiind nerespectat principiul nemijlocirii și contradictorialității.

Procedând în asemenea mod, instanța de apel a adus atingere art. 6 § 1 CoEDO,

potrivit căruia ... orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a

cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va

hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa,

iar omisiunea instanțelor ce judecă fondul cauzei de a face o analiză a probatoriului

administrat și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu

certitudine o lacună care nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, criticele titularului de recurs în partea ce ține de insuficiența

motivării deciziei adoptate de instanța de apel sunt fondate și consideră relevant de a

puncta că, o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a

jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză.

În al doilea rând, potrivit art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală instanța de

judecată este obligată de a pune la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror

cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Analizând textual hotărârea de condamnare a lui Banuh Victor și raportând-o la

procesul-verbal al ședinței de judecată, se statuează că cele menționate supra nu au

fost îndeplinite întocmai și că procedura de examinare a apelului a fost viciată. În

acest sens se reține că din suprapunerea conținutului procesului-verbal al ședinței de

6

judecată cu cel al deciziei recurate rezultă că mijloacele de probe anexate în vol. I, la

f.d. 78-79, 102, 103, 158, 159, 160-162, 163, 168-169, 181-182, 211, 212-226 cât și

cele din vol. II, la f.d. 3-9, nu și-au găsit reflectare și analiză în textul hotărârii. Mai

mult ca atât, instanța de apel nu a cercetat și nu s-a expus în nici un mod asupra

probelor anexate la cererea de apel (f.d. 72-122, vol. II).

De asemenea, în virtutea principiului egalității armelor, procedura de citare și

audiere a martorilor trebuie să fie aceeași pentru acuzare și pentru apărare.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, în ședința instanței de apel,

apărătorul intervenit în proces – Lungu Cristina – a înaintat cerere de audiere în

calitate de martor executorul judecătoresc Bordeian Marcela (f.d. 191, vol. II). După

audierea părților, instanța a concluzionat respingerea acestei cereri pe motiv că nu a

fost un astfel de demers înaintat în prima instanță (f.d. 191-verso, vol. II).

Asupra aceste concluzii a instanței de apel, Colegiul menționează că din

interpretarea art. 6 (3) d) CoEDO rezultă că acuzatul trebuie să fie autorizat să citeze

și să interogheze orice martor, pe care îl consideră util cauzei și să interogheze orice

martor convocat sau citat de procuror, derogare constituind situația când dreptul

intern precizează condițiile de acceptare a martorilor.

Raportând normele procesual-penale și practica judiciară constantă la speță,

Colegiul concluzionează că instanța de apel a limitat dreptul apărării la administrarea

de noi probe, faptul că martorul Marcela Bordeian nu a fost audiat în cadrul primei

instanțe neputând fi interpretat ca un temei de respingere a demersului, or la

judecarea apelului, instanța este în drept … să administreze probe noi, pentru

elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vis-á-vis de

acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței, iar

situația că un astfel de demers înaintat în prima instanță nu se conține în normele de

procedură-penală și nu poate condiționa limitarea dreptului de a interoga martori, de

vreme ce toate elementele probante trebuie să fie în principiu produse în fața

acuzatului în timpul ședinței publice, în vederea organizării unei dezbateri

contradictorii (hotărârea CtEDO Barbera, Messegue și Jabardo versus Spania).

Tot în acest context, Colegiul statuează că apelul a fost judecat cu derogare de la

normele procesual-penale, or potrivit procesului-verbal de judecată, instanța de apel

nu a purces la audierea părților, ci doar a dat citire la declarațiile făcute de acestea în

primă instanță, fapt ce contravine principiilor contradictorialității și nemijlocirii, cu

atât mai mult că CtEDO în mai multe cauze, inclusiv contra Moldovei, a statuat că cei

ce au responsabilitatea de a decide vinovăția sau inocența a persoanei acuzate trebuie,

de principiu, să aibă posibilitatea de a audia în persoană pentru a evalua credibilitatea

celor relatate (hotărârea Lazu versus Moldova).

În al treilea rând, prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală

stipulează că instanța de apel, judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel, ele constituind fondul apelului și acestea trebuie

examinate printr-o analiză obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de

drept, fiind confruntate cu întreg materialul probator al cauzei. Relevant este de

specificat în acest context și că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

7

La caz, prima instanță a indicat că vinovăția inculpatului și existența unui

prejudiciu cauzat prin infracțiune de către Banuh Victor au fost confirmate pe deplin.

Apelantul a sesizat instanța de apel că prima instanță a eșuat să formuleze un

minim de motivare despre necesitatea condamnării și încasării prejudiciului, or:

- bunurile gajate au fost păstrate de gospodăria țărănească până în anul 2019;

- există hotărâri de judecată în ordine civilă prin care instanțele naționale s-au

expus asupra prejudiciului indicat în învinuire;

- debitor gajist conform contractului este gospodăria țărănească și nu persoana

fizică, Banuh Victor nefiind subiect al infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal.

Instanța de apel judecând apelul, a menținut fără modificare sentința, fără a se

expune asupra temeiniciei-netemeiniciei argumentelor arătate supra, or din lecturarea

părții motivante a hotărârii se reliefează lipsa unei motivări a soluției adoptate la acest

capitol.

În opinia Colegiului Penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie fondul

apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, or,

dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile

parților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un

examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de

a le aprecia (hotărârea CtEDO Achina versus Romania).

Așadar, instanța de apel la judecarea apelului nu a respectat pe deplin normele

procesuale expuse supra precum și jurisprudența CtEDO și a admis eroarea de drept

prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele descrise, Colegiul constată că, chestiunile asupra cărora Curtea

de Apel trebuia să se pronunțe, nu au fost examinate în mod corespunzător, ca o

chestiune de proces echitabil, instanța de apel urmând a cerceta amănunțit aspectele

învinuirii înaintate lui Banuh Victor, să verifice și să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să prezinte raționamentele forte care au

stat la baza soluției, or potrivit art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, judecătorul

nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de urmărire penală

în defavoarea inculpatului sau să înceapă de la ideea preconcepută că acesta a

comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

În condițiile enunțate, Colegiul penal lărgit atestă că la judecarea fondului

învinuirii aduse lui Banuh Victor, atât în prima instanță cât și în cea de apel, au fost

admise erori de drept, fiind afectată soluția adoptată și, astfel, recursul declarat

urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în

prezenta decizie și de motivele casării, să înlăture erorile de drept admise și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală, dând o apreciere cuvenită actului de învinuire și să-l examineze

în coraport cu încadrarea juridică oferită de către organul de urmărire penală, ținând

8

cont și de argumentele recurentului cu privire la insuficiența motivării învinuirii,

neîntrunirea elementelor infracțiunii și încălcarea dreptului la un proces echitabil.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Odobescu Ghenadie, în

numele inculpatului Banuh Victor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 10 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Banuh Victor

XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 20 ianuarie 2022.

Președinte TOMA Nadejda

Judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

9