1ra-851/22 — art.168 alin.2 lit. a, c Cod penal

1ra-851/22 — art.168 alin.2 lit. a, c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-851/2022

1-18055857-01-1ra-02062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, precum și de

către avocatul Rusu Vitalie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie 2022, în cauza penală

în privința lui

Țopa Vasile xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.10.2018 – 07.05.2019;

Instanța de apel: 28.05.2019 – 01.03.2022;

Instanța de recurs: 02.06.2022– 02.11.2022.

a c o n s t a t a t :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.168 alin.(2) lit. a) și c) Cod penal,

la 6 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a unei întreprinderi, instituții, organizații

pe un termen de 4 ani.

S-a dispus de a încasa în mod solidar de la Țopa Ion și Țopa Vasile în folosul

lui Veleșcu Gheorghii prejudiciul material și moral cauzat prin infracțiune în mărime

totală de 18 000 lei.

S-a dispus de a încasa în mod solidar de la Țopa Ion și Țopa Vasile în folosul

lui Veleșcu Valentina prejudiciul material și moral cauzat prin infracțiune în mărime

totală de 18 000 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Prin aceeași sentință, Țopa Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.168 alin.(2) lit. a) și c) Cod penal, însă în privința acestuia nu se contestă hotărîrea.

data de 21 octombrie 2017, fiind proprietarul fermei de creștere a animalelor,

acționând cu intenție directă și premeditare, împreună și de comun acord cu Țopa Ion,

1

urmărind scopul obținerii muncii forțate de la Veleșcu Gheorghii și Veleșcu

Valentina, profitând de situația că aceștia erau în căutarea unui serviciu, având nevoie

de bani, pentru a-și asigura un minim necesar pentru existență, prin înșelăciune și

constrângere, inducându-i în eroare și creându-i iluzia liberei decizii, după ce Țopa

Ion i-a convins pe Veleșcu Gheorghii și Veleșcu Valentina să meargă și să lucreze la

ferma de creștere a animalelor în calitate de ciobani pe o perioada de 6 (șase) luni de

zile, promițându-le că la finele perioadei de muncă le va achita câte 1 000 lei lunar,

pentru fiecare, urmând să-i asigure din cont personal, hrana si cazarea, i-a cazat la

ferma de creștere a animalelor situată în r-ul Edineț, com. Zăbriceni, într-o încăpere

semi-îngropată în pământ, în condiții primitive și degradante.

Obținând acordul viciat al lui Veleșcu Gheorghii și Veleșcu Valentina, în

perioada lunii octombrie 2017 - aprilie 2018, Țopa Vasile împreună cu Țopa Ion,

creându-i iluzia unor relații echitabile de muncă, insuflându-le permanent lui Veleșcu

Valentina și Veleșcu Gheorghii că dacă vor lucra la stână, în viitor vor fi achitați

pentru munca prestată, prin promisiuni false și sub pretextul achitării plăților salariale

anterior convenite, în lipsa unui contract de muncă încheiat în modul stabilit, au fost

supuși muncii forțate, ultimii prestând diferite servicii de îngrijire a ovinelor și

menținere a gospodăriei încredințate, în condiții grele, inclusiv pe timp de iarnă.

În continuare, în perioada lunii aprilie - iunie 2018, Țopa Vasile și Țopa Ion

acționând cu aceleași intenții infracționale, în scopul obținerii în continuare a muncii

forțate de la Veleșcu Valentina și Veleșcu Gheorghii, sub pretextul unei datorii

inventate de Țopa Ion, urmare a pieirii a 16 ovine în circumstanțe ne stabilite, prin

înșelăciune și constrângere, ducându-i în eroare și creându-le iluzia liberei decizii

privind alegerea muncii, manipulându-i și insuflându-le în continuare lui Veleșcu

Valentina și Veleșcu Gheorghii că dacă vor rămâne la stână, în viitor vor câștiga cu

mult mai bine, au fost supuși la muncă forțată, fără achitarea plăților salariale,

prestând în continuare diferite servicii de îngrijire a animalelor, în contul stingerii

pretinsei datorii create față de Țopa Vasile și Țopa Ion, care urma a fi stinsă până în

luna octombrie 2018, prestând astfel servicii forțate până la 26.06.2018, pe care

victimele nu erau obligate de a le efectua, până în momentul când au fost depistate de

organele de poliție în urma efectuării percheziției la stâna nominalizată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului Țopa Vasile întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.168 alin.(2) lit. a ) și c) Cod penal, munca

forțată, adică, obținerea muncii de la o persoană împotriva voinței ei, prin

constrângere și înșelăciune, dacă această acțiune nu întrunește elementele traficului de

ființe umane, asupra două persoane și de două persoane.

inculpaților Țopa Ion și Țopa Vasile și de către procurorul în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Oficiul Nord, Tatiana Russu.

3.1. Procurorul a contestat cu apel sentința, prin care a solicitat casarea

2

sentinței, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Țopa Vasile

să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.168 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, la

8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a unei întreprinderi, instituții, organizații

pe un termen de 5 ani.

Acuzarea consideră sentința neîntemeiată în partea aplicării pedepsei minimale

inculpaților, pe motiv că, prima instanță nu a apreciat corect caracterul social

periculos al faptei comise de inculpații Țopa Ion și Țopa Vasile, de consecințele fizice

și psihologice survenite asupra părților vătămate în urma comiterii infracțiunii și de

personalitatea inculpaților. Caracterul periculos al infracțiunii comise de inculpații

Țopa Ion și Țopa Vasile, rezidă în flagranta încălcare a libertății, cinstei și demnității

persoanei, precum și atentarea la sănătatea și integritatea corporală a persoanei. La fel,

prima instanță n-a atras atenția la faptul că inculpatul n-a depus nici un efort pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii, prin străduința sa de a acoperi paguba pricinuită

părților vătămate, ultimii prestând diferite servicii de îngrijire a ovinelor și menținere

a gospodăriei încredințate, în condiții grele, inclusiv pe timp de iarnă, fără a fi

remunerați conform promisiunilor și fără a fi respectat nivelul minim al drepturilor și

garanțiilor de muncă conform legislației muncii.

În opinia apelantului, prima instanță nejustificat a aplicat în privința inculpaților

pedeapsa minimă prevăzută de Legea penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.168 alin.(2) Cod Penal, pe motiv că inculpații vina nu au recunoscut-o, nu au

restituit părților vătămate prejudiciul material și moral cauzat.

Astfel, acuzarea consideră că, inculpaților Țopa Vasile și Țopa Ion urmează a le

fi stabilită o pedeapsă echitabilă, care i-ar oferi posibilitatea de a trage anumite

concluzii și de a nu săvârși cât ei, cât și alte persoane în viitor infracțiuni. Scopul legii

penale nu este doar, reeducarea condamnatului, dar și prevenirea de comiterea a unor

infracțiuni din partea altor persoane, iar în acest caz pedeapsa cu închisoare și

executarea reală a pedepsei, v-a avea un efect pozitiv asupra întregii societăți. Cu

certitudine s-a constatat că Țopa Vasile și Țopa Ion au săvârșit o infracțiune gravă

care poartă un caracter periculos, și care atentează la interesele și drepturile persoanei,

iar tolerarea unui asemenea comportament din partea instanței de judecată se soldează

cu urmări ce periclitează activitatea întregului sistem de drept, diminuând imaginea

organelor de ocrotire a normelor de drept în societate.

3.2. Avocatul Marcu Victor în numele inculpaților Țopa Vasile și Țopa Ion

a contestat cu apel sentința, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Țopa Vasile și Țopa Ion să fie achitați.

În motivarea cerințelor sale, apărarea a invocat că prima instanță nu a constatat

în acțiunile lui Țopa Ion și Țopa Vasile existența tuturor elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.168 alin.(2) Cod penal. Nu au fost prezente probe

necesare, veridice, pertinente și concludente în a demonstra că părțile vătămate Gh.

Vileșcu și V. Vileșcu au fost forțați să presteze o muncă împotriva dorinței sale sau

3

obținerea muncii prin constrângere, violență sau amenințare cu violența. Consideră că,

martorii audiați în prima instanță - I. Vicol, M. Țopa, Vacarciuc, Spînu și Prisneac, nu

au menționat că aceștia au fost forțați să muncească la stână. Consideră că, nici un

martor din partea învinuirii n-a arătat și n-a probat că soții Vileșcu au fost forțați să

muncească sau au fost constrânși sau aplicată violența sau amenințarea cu violență.

Faptul că locuiau în bordei, consideră că toți ciobanii din Moldova, doar nu este

permis case la stână și aceasta este obicei strămoșesc de a locui în bordei. Pătimiții V.

Vileșcu și Gh. Vileșcu nu au fost maltratați, nu au fost privați de documente de

identitate, nu au fost prinși și întorși cu de-a sila înapoi, nu au fost supuși muncii

forțate. Consideră că în țara noastră este cunoscut faptul că ciobănitul este un gen

specific de muncă, uneori ciobanii locuiesc în bordei, iar achitarea pentru muncă se

face numai toamna.

apelul procurorului a fost respins ca nefondat, iar apelul avocatului în numele

inculpaților a fost admis, din alte motive decât cele invocate, casată parțial sentința, în

latura pedepsei penale în privința lui Țopa Vasile și în latura acțiunilor civile,

rejudecată cauza în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Țopa Vasile se consideră condamnat în baza

art.168 alin.(2) lit. a), c) Cod penal și în baza acestei Legi și cu aplicarea prevederilor

art.79 Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a unei întreprinderi, instituții,

organizații pe un termen de 2 ani.

Conform prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, pedeapsa închisorii aplicate lui

Țopa Vasile a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Veleșcu Valentina și Veleșcu

Gheorgii au fost admise parțial.

S-a dispus de a încasa în mod solidar de la Țopa Ion și Țopa Vasile în

beneficiul lui Veleșcu Valentina prejudiciul material în sumă de 6 000 lei.

S-a dispus de a încasa în mod solidar de la Țopa Ion și Țopa Vasile în

beneficiul lui Veleșcu Gheorgii prejudiciul material în sumă de 6 000 lei.

În rest, solicitările părților vătămate Veleșcu Valentina și Veleșcu Gheorgii au

fost respinse ca nefondate.

Dispozițiile sentinței în privința lui Țopa Ion și în latura corpurilor delicte au

fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel efectuând o cercetare amplă a

probelor administrate în cauză, a conchis asupra temeiniciei și legalității concluziei

judiciare a primei instanțe privind constatarea vinovăției inculpaților Țopa Ion si Țopa

Vasile în comiterea infracțiunii încriminate, cât și asupra calificării juste a acțiunilor

inculpaților în baza art.168 alin.(2) lit. a) și c) Cod penal.

Instanța de apel a constatat examinarea multilaterală a cauzei penale în privința

inculpaților Țopa Ion si Țopa Vasile de către prima instanță, cu cercetarea obiectivă a

4

probelor administrate pe caz, cu aprecierea corectă și la justa valoare a împrejurărilor

de fapt și a aspectelor de drept, ce în rezultat au dus la emiterea pe caz a unei soluții

legale și întemeiate.

Prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și în baza art.101 Cod de procedură penală a dat probelor

administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor apărării care

au declarat că, soții Veleșcu nu se plângeau la poliție de condiții inumane, de faptul că

nu erau hrăniți, soții nu doreau să plece și nu se plângeau de nimic, în bordei erau

condiții bune, deoarece martorii nu cunoșteau care era înțelegerea dintre Țopa si

Velescu cu privire la munca exercitată si cu privire la achitarea ei (achitarea nu era la

toamna, dar la Pasti). De asemenea, faptul asigurării alimentației si a condițiilor de

trai în bordei - nu scutește pe angajator de a se comporta corect fată de salariat cu

remunerarea muncii conform înțelegerii avute, or, conform art.144 alin.(1-3) Codul

muncii, plata salariilor este efectuată de angajator în mod prioritar față de alte plăti;

mijloacele pentru retribuirea muncii salariaților sânt garantate prin venitul și

patrimoniul angajatorului, angajatorii iau măsuri pentru protejarea salariaților proprii

contra riscului de neplată a sumelor ce li se cuvin în legătură cu executarea

contractului individual de muncă sau ca urmare a încetării acestuia.

Instanța de apel a conchis că, declarațiile inculpaților Țopa Vasile și Topa Ion

precum că, ei nu au exploatat prin muncă pârțile vătămate contrar voinței acestora, au

un caracter cu tentă de apărare și se apreciază critic în raport cu declarațiile părților

vătămate și a martorilor audiați în instanța de fond, precum și celelalte probe scrise.

Este necesar de a accentua și faptul, că inculpații s-au folosit și de slăbiciunile părților

vătămate - consumul de alcool. A mai reținut că, este necesar de a aprecia critic

argumentul inculpaților că, n-au încheiat contract individual de muncă, din motiv că

soții Veleșcu n-au dorit-o, deoarece aceasta este de obligația angajatorului art.10

alin.(2) Codul muncii. Despre pieirea oilor inculpații nu s-au adresat nici la o instituție

pentru a stabili cauza (comunicarea de la Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor din 15.08.2018 cu mențiunea că Țopa Vasile si Țopa Ion nu s-au adresat

la Direcția respectivă pentru demararea unor investigații de faptul pieirii a 16 oi la

stâna ce le aparține).

Instanța de apel a menționat și faptul că, pârțile vătămate Veleșcu Valentina și

Veleșcu Gheorghe și-au menținut poziția sa inițială, nefiind divergențe în declarațiile

lor date în cadrul urmăririi penale, și în instanța de judecată, declarațiile acestora fiind

în coroborare cu întreaga bază probantă administrată la caz.

Ca urmare a celor expuse, instanța de apel a ajuns la ferma convingere de a

respinge ca nefondate alegațiile pârții apărării invocate în sensul achitării inculpaților

precum că în acțiunile acestora lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

5

incriminate, pe motiv că acestea sunt contrare probelor acuzării prezentate și cercetate

în cadrul ședințelor de judecată. Procesul de cercetare si apreciere a probelor

prezentate de părți în raport cu faptele incriminate inculpaților Țopa Ion si Țopa

Vasile s-a efectuat în corespundere cu cele statuate la art.6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale

Pe de altă parte, instanța de apel analizând apelul declarat de procuror, pe

motivul blândeții pedepsei și solicitând o pedeapsă mai aspră, îl va respinge ca

nefondat. Or, solicitarea acuzării de a aplica față de inculpații Țopa Ion și Țopa Vasile

a pedepsei penale cu închisoare pe un termen de 8 ani se dovedește a fi neîntemeiată.

Totodată, instanța de apel a respins alegațiile apărării referitor la lipsa probelor,

care ar dovedi vinovăția inculpaților. Obiecțiile împotriva probatoriului administrat în

cauza penală de învinuire a lui Țopa Ion și Țopa Vasile în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.168 alin.(2) lit. a), c) Cod penal, sunt nemotivate și lipsite de suport

justificator. La caz, instanța de apel a conchis că se atestă suficientă probelor

acumulate, prin care vina inculpaților este dovedită integral. Atât în ședința instanței

de fond, cât și în instanța de apel, probele care au fost obiect de cercetare dovedesc

întreaga stare de fapt a acuzațiilor aduse lui Țopa Ion și Țopa Vasile.

4.2. Totodată, verificând pedeapsa penală stabilită în privința inculpatului Țopa

Vasile, instanța de apel a constatat că, ultimul a comis o infracțiune gravă,

intenționată, anterior necondamnat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, este în

etate și bolnav, nerecunoașterea vinei, nerecuperarea prejudiciului.

Conform art.77 Cod penal, instanța de apel nu a stabilit careva circumstanțe ce

agravează răspunderea inculpatului. Totodată, instanța de apel a constatat

circumstanțe, care instituie modificarea sentinței în privința lui Țopa Vasile, în latura

pedepsei penale, fiind stabilite circumstanțe prevăzute la art.79 Cod penal.

În ședința instanței de apel a fost prezentat un certificat de încadrare în grad de

dezabilitate a lui Țopa Vasile din data 13.01.2021 ( încadrat în grad de dezabilitate -

accentuat), însoțit de anexă, concluzia nr.C411031505634 privind necesitatea

deservirii cu transport, precum si raportul de expertiză extrajudiciară cu

nr.202110D0728 din 14.12.2021, prin care s-a constatat.

Conform documentelor medicale prezentate pe numele Țopa Vasile s-a stabilit

că ultimul stă la evidență cu o serie de maladii:

1) a sistemului nervos - boala cerebral-vasculară - ictus cerebral ischemie,

sindrom vestibular persistent;

2) a sistemului circulator: hipertensiune arterial, cardiopatie ischemică;

3) a sistemului digestiv - boală ulceroasă, diabet zaharat, hepatoză;

4) a sistemului locomotor - artroza-gonoatroza bilaterală cu dereglări de mers;

5) a sistemului excretor si genital - adenom de prostată, pielonefrită cronică.

Ținând cont de aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat că față de

Țopa Vasile sunt aplicabile prevederile art.79 Cod penal, sub aspectul instituirii unei

pedepse sub limita minimă prevăzută de legea penală.

6

Astfel, instanța de apel a considerat că Țopa Vasile fiind condamnat în baza

art.168 alin.(2) lit. a), c) Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor

art.79 Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a unei întreprinderi, instituții,

organizații pe un termen de 2 ani.

Ținând cont de circumstanțele menționate, în cumul cu faptul că Țopa Vasile

nu a întreprins acțiuni de eschivare de la organul de urmărire penală și instanța de

judecată, a avut o conduită obedientă în cadrul examinării cauzei penale, instanța de

apel a considerat că față de aceasta sunt aplicabile și prevederile art.90 Cod penal, sub

aspectul instituirii suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Raționamentul juridic al normelor menționate dictează imperativ faptul că

răspunderea materială pentru prejudiciul moral cauzat prin infracțiune adoptă caracter

personal, nefiind acceptabilă încasarea acestuia în mod solidar. De către părțile

vătămate Veleșcu Gheorghii și Veleșcu Valentina locuitori ai s. Bogzești raionul

Telenești au fost depuse cereri de înaintare a acțiunii civile prin care solicită să fie

încasat de la inculpați prejudiciul cauzat material și moral în suma de 18 000 lei

pentru fiecare, nefiind delimitată solicitarea prejudiciului material și acel moral.

În ce privește persoanele în beneficiul cărora urmează a fi încasat prejudiciul

moral, cât și determinarea cuantumului despăgubirii, instanța de apel a ajuns la

concluzia de a respinge acțiunea civilă înaintată în partea încasării prejudiciului

moral, ca fiind neîntemeiată, cererea nefiind depusă în concordanță cu prevederile

art.2037 Cod civil. Cu privire la încasarea prejudiciului material, instanța de apel a

admis solicitarea părților vătămate, reieșind din faptul ca ambii au declarat că au

lucrat șase luni pentru care nu au fost remunerații și înțelegerea era să le achite la

fiecare câte 1 000 de lei pe lună, încasând în mod solidar de la Țopa Ion și Țopa

Vasile în beneficiul lui Veleșcu Valentina prejudiciul material în sumă de 6 000 lei, și

în beneficiul lui Veleșcu Gheorgii prejudiciul material în sumă de 6 000 lei.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a deciziei, cu excluderea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat că, prima instanță nu a ținut

cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, pedeapsa aplicată de

către instanță, inculpatului Țopa Vasile nu are să atingă scopul pedepsei penale,

deoarece prin aplicarea de către instanță a prevederilor art.90 Cod penal față de

inculpatul Țopa Vasile, nu s-a asigurat atingerea scopului final al pedepsei, și anume a

celui de corectare și reeducare, pedeapsa fiind inechitabilă cu fapta comisă.

Totodată, acuzarea consideră că, în prezenta cauză penală, a fost emisă o

decizie cu aplicarea pedepsei prea blânde în comparație cu consecințele comiterii

infracțiunii, cu pericolul social și ordinea de drept.

Aplicând, pentru comiterea infracțiunii cu un grad prejudiciabil sporit, o

pedeapsă mai blândă, nu a fost atins scopul principal și anume prevenirea de noi

7

infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane.

La fel, instanța de apel, nu a apreciat corect caracterul social periculos al faptei

comise de inculpatul Țopa Vasile, de consecințele fizice și psihologice survenite

asupra părților vătămate în urma comiterii infracțiunii și de personalitatea

inculpatului. Caracterul periculos al infracțiunii comise de inculpatul Țopa Vasile,

rezidă în flagranta încălcare a libertății, cinstei și demnității persoanei, precum și

atentarea la sănătatea și integritatea corporală a persoanei.

Astfel, acuzarea consideră că inculpatului Țopa Vasile urmează a-i fi stabilită o

pedeapsă echitabilă, care i-ar oferi posibilitatea de a trage anumite concluzii, de a nu

săvârși în viitor infracțiuni.

5.1. Avocatul Rusu Vitalie în numele inculpatului a contestat cu recurs

decizia, solicitând casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Țopa Vasile să fie achitat, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat argumente similare celor din

apelul avocatului inculpaților. Suplimentar, consideră că, nu au fost prezente probe

necesare, veridice, pertinente și concludente pentru a demonstra că părțile vătămate

Veleșcu Gheorghii și Veleșcu Valentina au fost forțați să presteze o muncă împotriva

dorinței sale sau obținerea muncii prin constrângere.

Avocatul a mai notat că, supunerea la o muncă forțată constituie, prin sine un

act de silnicie, deoarece lipsește consimțământul celui supus la o astfel de muncă. Prin

săvârșirea acestei fapte persoanei fizice i se răpește posibilitatea de a-și alege liber

munca pe care o va presta. Or, în acest caz nu a fost constatat un act de silnicie, părțile

vătămate manifestând acordul de a presta munca oferită și au efectuat-o de bună voie.

Consideră că, Țopa Vasile nu a obținut munca din partea părților vătămate

împotriva voinței lor, nu i-a determinat pe ei să îndeplinească o muncă pe care nu ar fi

îndeplinit-o din proprie voință. În speță, potrivit alin.(2) art.44 din Constituția

Republicii Moldova - nu constituie muncă forțată, prestațiile care fac parte din

obligațiile civile normale. Prevederi similare stabilește alin.(3) din art.4 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului, precum și alin.(5) art.7 Codul muncii.

De asemenea, avocatul a remarcat că sentința și decizia instanței de apel

conține deficiențe substanțiale și sub aspectul motivării prin prisma cercetării probelor

puse la baza condamnării.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

8

Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Analizând recursurile declarate, instanța de recurs constată că procurorul critică

decizia instanței de apel doar în latura modului de executare a pedepsei stabilite

inculpatului Țopa Vasile, temei prevăzut la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură

penală, iar partea apărării invocă aprecierea defectuoasă a probelor, precum și că nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, temeiuri prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6),

8) Cod de procedură penală. Raportând normele de drept citate la circumstanțele

cauzei, Colegiul penal constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța

dedusă judecății și în acest sens, în mod separat, se va expune asupra recursurilor.

6.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Colegiul penal găsește vădit nefondată invocarea recurentului cu privire la

excluderea art.90 Cod penal față de inculpat. Instanța de recurs susține integral

statuările instanței de apel în acest sens, considerând că, corect s-a dispus suspendarea

executării pedepsei stabilite lui Țopa Vasile în baza art.90 Cod penal, pe un termen de

probațiune de 3 ani. Astfel, instanță de apel examinând apelul declarat de către

procuror, a respins ca nefondat criticele apelantului, iar Colegiul penal consideră că

soluția instanței de apel privitor la individualizarea pedepsei în privința inculpatului

Țopa Vasile, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută.

Mai mult, Colegiul penal reține că, instanța de apel a dat răspuns la toate

criticele invocate de partea acuzării. În acest sens, se apreciază că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

respingerea apelului procurorului, ca nefondat.

Colegiul penal evidențiază că, raționamentul care poate condiționa aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana

inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă,

conduita bună, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. Pe de altă parte,

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

De asemenea, Colegiul penal specifică faptul că, aplicarea prevederilor art.90

Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

9

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei

convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, ceea ce la caz s-a realizat.

Colegiul penal reține că, s-a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului Țopa Vasile evidențiindu-se în acest sens că,

acesta a comis o infracțiune gravă, intenționată, anterior necondamnat, la locul de trai

se caracterizează pozitiv, este în etate și bolnav, nerecunoașterea vinei, nerecuperarea

prejudiciului, nu a întreprins acțiuni de eschivare de la organul de urmărire penală și

instanță de judecată, a avut o conduită corectă în cadrul examinării cauzei penale.

Astfel, instanță de apel a considerat că, față de Țopa Vasile sunt aplicabile

prerogativele art.79 Cod penal, sub aspectul instituirii unei pedepse sub limita minimă

prevăzută de legea penală.

Respectiv, Țopa Vasile a fost condamnat în baza art.168 alin.(2) lit. a), c) Cod

penal și cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

gestionare a unei întreprinderi, instituții, organizații pe un termen de 2 ani.

Cu referire la alegațiile recurentului privind aplicarea eronată de către instanța

de apel a prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului, Colegiul penal

notează că, pedeapsa de 5 ani închisoare, se încadrează în condițiile art.90 alin. (1)

Cod penal, ținând cont și de starea de sănătate a inculpatului și maladiile de care

suferă, potrivit documentelor medicale prezentate.

Rezultatul principal al aplicării acestei pedepse constă în aceea că, deși

pedeapsa definitivă nu a fost pusă în executare, ea devine dependentă de

comportamentul exemplar de care trebuie să dea dovadă inculpatul, pe perioada

termenului de probațiune, în caz contrar va fi anulată suspendarea ei și se va dispune

executarea reală în penitenciar.

Din atare considerente, sunt neîntemeiate alegațiile procurorului în partea

privind excluderea art.90 Cod penal și constată că concluzia instanței de apel privitor

la faptul că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea față de Țopa Vasile a

pedepsei sub formă de închisoarea, cu suspendarea executării acesteia, este una legală,

corectă, motivată și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că, argumentele punctate în cererea de

recurs declarată de procuror nu sunt incidente cauzei deferite judecății, iar instanța de

10

apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75, 79 și 90 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă proporțională faptei

comise.

La caz, nu se constată vreun temei pentru modificarea pedepsei în privința

inculpatului Țopa Vasile, iar sancțiunea închisorii, cu suspendarea executării acesteia,

așa cum a fost stabilită de către instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se

constată admiterea erorii de drept semnalate de procuror și prevăzută de art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, argumentele din

recursul procurorului fiind vădit neîntemeiate.

6.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Rusu Vitalie în numele

inculpatului Țopa Vaile.

Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpaților, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

versiunile părții apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent

prezenta în acțiunile inculpaților Țopa Vasile și Țopa Ion a elementelor infracțiunii

prevăzute de art.168 alin.(2) lit. a), c) Cod penal și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpați și semnele

componenței de infracțiune incriminată.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct.5.1 din prezenta decizie, sunt întemeiate și pe critica modului în care instanțele

de fond au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, judecând apelul, instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune partea

11

apărării este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită

de orice temei legal.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul recurentului precum

că, concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe. Acesta este un argument

invocat în mod declarativ, or, reținând circumstanțele de fapt ale cauzei instanța de

apel și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a

dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, instanța de recurs reține că argumentele recurentului precum că, nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, sunt lipsite de suport probatoriu, nefiind în

stare să răstoarne hotărârile instanțelor de fond. Or, poziția instanței de recurs de a

suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări subiective constituie o derogare

de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în

fapt și în drept, care le-ar justifica. Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Instanța de recurs, la fel evidențiază argumentele instanței de apel precum că nu

pot fi reținute afirmațiile invocate de către avocat și inculpați, precum că nu sunt

vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați, or aceste afirmații

au un caracter declarativ și sunt un mod de apărare a inculpaților în vederea eschivării

de răspundere penală, afirmațiile date fiind combătute prin totalitatea de probe

administrate, care au fost puse just de către instanța de fond la baza sentinței de

condamnare.

Colegiul penal respinge alegațiile invocate de către recurent precum că, instanța

de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit asupra tuturor argumentelor

invocate în apel. Or, recurenții aveau obligația să concretizeze care anume argumente

nu au fost apreciate de către instanța de apel.

Analizând textul hotărârilor atacate în coraport cu motivele invocate de

recurenți, Colegiul penal atestă că, instanțele de fond s-au expus argumentat și

motivat, bazându-și just soluția din hotărâri, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

12

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că faptele inculpatului întrunesc

toate elementele infracțiunii incriminate.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, precum și de către avocatul

Rusu Vitalie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 01 martie 2022, în cauza penală în privința lui Țopa Vasile xxx,

deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

13