1ra-2003/21 — art.190 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 7,11 CPP
1ra-2003/21 — art.190 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-2003/21
1-15195980-01-1ra-28092021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
22 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Plămădeală
Ghenadie,
a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, de către
avocatul Panov Diana în numele inculpatului și de către avocatul Rîhlea Vasile în
numele părții vătămate, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinăul din 17 mai 2021, în cauza penală în privința lui
Țurcanu Victor XXXXX născut la XXXXX,
originar și domiciliat în mun. XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 17.05.2015 – 02.04.2018;
Instanța de apel: 23.08.2019 - 17.05.2021;
Instanța de recurs: 28.09.2021- 22.03.2022.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 aprilie 2018,
Țurcanu Victor fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2) lit. c)
Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea pe un termen de 3 ani de dreptul de a
ocupa funcții ce țin de primirea în gestiune a bunurilor materiale.
Potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat
pentru perioada de probațiune de 2 ani.
S-a încasat de la Țurcanu Victor în beneficiul părții vătămate Chiosa Ion
prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Țurcanu Victor
pe 20 aprilie 2012, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,
prin înșelăciune și abuz de încredere, acționând cu intenție directă, sub pretextul de
a procura automobilul de model ,,XXXXX” nr/în. XXXXX la prețul de 2 100 euro,
echivalentul a 35 269,29 lei conform cursului valutar stabilit de Banca Națională la
acel moment, aflându-se pe bd. XXXXX, a convins partea vătămată Chiosa Ion să-
1
i transmită automobilul dat contra angajamentului de a achita prețul acestuia
indicat în recipisa care a transmis-o părții vătămate, după care a părăsit locul
comiterii infracțiunii cu automobilul obținut fără ca ulterior să restituie
automobilul proprietarului sau să achite costul acestuia conform înțelegerii avute,
cauzând astfel părții vătămate daună considerabilă în sumă de 35 269,29 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele
constitutive a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal,
individualizată prin indicii – „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor
altei persoane prin înșelăciune, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții
considerabile”.
2.1. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 31 octombrie
2018, cu aplicarea prevederile art.10, art.101 alin.(1) și (7) Cod penal, a fost
modificată sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 aprilie 2018,
privind condamnarea lui Țurcanu Victor în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal
(în redacția din 14.04.2009), cu recalificarea faptei în baza art.190 alin. (1) Cod
penal (în redacția din 27.07.2018) și condamnarea la 3 ani închisoare, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.
Țurcanu Victor potrivit prevederile art.60 alin.(1) Cod penal a fost liberat de
răspunderea penală în baza art.190 alin.(1) (în redacția din 27.07.2018), deoarece a
intervenit prescripția tragerii la răspunderea penală.
De către prima instanța a fost reținut în drept că faptele inculpatului
întrunesc elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod
penal, individualizată prin indicii – „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor
persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca
mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale
obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant
al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea
acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs
daune considerabile”.
Inculpatul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu
repunerea în termen a apelului și pronunțarea unei hotărâri de achitare.
3.1. Avocatul Panov Diana în numele inculpatului, la data de 25 aprilie
2019 a contestat cu apel (recurs) încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
din 31 octombrie 2018, solicitând casarea acesteia, cu trimiterea cauzei la
rejudecare.
În motivare avocatul a invocat că, nu este de acord cu încheierea care este
una ilegală și neîntemeiată, deoarece inculpatul nu a recunoscut vina, nu a depus
cerere să-i fie recalificate acțiunile și consideră că se află în prezența unor relații
civile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2021,
a fost admis apelul inculpatului și apelul avocatului în numele acestuia, casată total
inclusiv din oficiu în temeiul art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, sentința
Judecătoriei Criuleni din 02 aprilie 2018 cât și încheierea din 31 octombrie 2018 a
2
aceleiași instanțe, pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, după cum urmează:
Țurcanu Victor a fost recunoscut vinovat în baza art.190 alin.(1) Cod penal
și s-a liberat de pedeapsă stabilită, din motivul expirării termenului de prescripție
privind tragerea la răspundere penală.
Acțiunea civilă a părții vătămate Chiosa Ion, a fost respinsă ca fiind
neîntemeiată.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea
sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a ajuns
la concluzia că, inculpatul Țurcanu Victor a săvârșit infracțiunea de escrocherie în
circumstanțele indicate în rechizitoriu.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate Țurcanu Victor a comis escrocheria,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei
sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase
sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale
ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul
determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă
încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a
produs daune considerabile, infracțiune prevăzută de art.190 alin.(1) Cod penal.
Totodată, fiind analizată încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza
probelor cercetate detaliat, instanța de apel a considerat necesar de a le reîncadra,
reieșind din prevederile art.10 Cod penal, a Legii nr.179 din 26.07.2018 pentru
modificarea a unor acte legislative în vigoare din 17.08.2018, adoptată după
pronunțarea sentinței de condamnare, prin care au fost introduse modificări la
dispozițiile din art.190 Cod penal, care sunt în favoarea inculpatului.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului Țurcanu
Victor urmează a fi reîncadrate în baza art.190 alin. (1) Cod penal (redacția
26.07.2018), după indicii calificativi „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, cu încheierea
actului juridic anulabil determinată de comportamentul viclean care a produs
daune considerabile",.
În acest context, fiind reținut în fapt de către instanța de apel că, inculpatul
Țurcanu Victor pe 20 aprilie 2012, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor
altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, acționând cu intenție directă,
sub pretextul de a procura automobilul de model ,,XXXXX” numărul de î/n.
XXXXX la prețul de 2100 euro, echivalentul a 35 269,29 lei conform cursului
valutar stabilit de Banca Națională a RM la acel moment, aflându-se pe bd.
XXXXX, a convins partea vătămată Chiosa Ion să-i transmită automobilul dat
contra angajamentului de a achita prețul acestuia indicat în recipisa care a
transmis-o părții vătămate, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii cu
automobilul obținut fără ca ulterior să restituie automobilul proprietarului sau să
achite costul acestuia conform înțelegerii avute, cauzând astfel părții vătămate
daună considerabilă în sumă de 35 269,29 lei.
De asemenea, instanța de apel a stabilit că, din interpretarea sistemică a
normei art.190 alin.(1) Cod penal, reiese că, inculpatul este pasibil sancțiunii în
3
formă de amendă în mărime de la 200 la 500 unități convenționale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de
până la 3 ani, valabilă la momentul comiterii faptei, până la modificările operate
prin Legea Parlamentului nr.207 din 29.07.16, în vigoare 07.11.16, și prin Legea
Parlamentului nr.326 din 23.12.13, în vigoare din 25.02.14.
Astfel, instanța de apel raportând normele de drept la circumstanțele de fapt
a cauzei, a considerat necesar ca Țurcanu Victor să fie liberat de răspundere penală
pe art.190 alin.(1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție
privind tragerea la răspundere penală, or, infracțiunea comisă de inculpat face parte
din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar din momentul comiterii faptei –
20.04.2012, până la adoptarea hotărârii instanței de judecată, a expirat mai mult de
5 ani, totodată nu au existat circumstanțe care ar suspenda sau întrerupe curgerea
termenului de prescripție privind tragerea la răspunderea penală, prin urmare, în
privința inculpatului Țurcanu Victor, sunt aplicabile prevederile art.60 alin.(1) lit.
b) Cod penal.
Referitor la pretențiile părții vătămate de ordin material și moral, instanța de
apel a reținut că, deși partea vătămată Chiose Ion în cadrul procesului penal a
înaintat față de inculpatul Țurcanu Victor acțiune civilă, privind restituirea
prejudiciului cauzat prin infracțiune, potrivit materialilor cauzei, și anume titlului
executoriu reiese, că acesta s-a adresat în instanța cu cerere de chemare în judecată
împotriva lui Țurcanu Victor privind încasarea datoriei, iar prin hotărârea
Judecătoriei Buiucani din 09.11.2016 s-a dispus încasarea de la Țurcanu Victor în
beneficiul lui Chiosa Ion datoriei în mărime de 2 100 euro, dobândii de întârziere
în mărime de 1 554,58 lei, precum și a cheltuielilor de asistența juridică în mărime
de 3 000 lei. Prin urmare în opinia instanței de apel cerința și-a pierdut actualitatea.
Avocatul Panov Diana în numele inculpatului, în temeiul pct. 6) și 8)
alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând
casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpatul să fie achitat, deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele
infracțiunii.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel a casat acte emise
de către Judecătoria Criuleni, pe când a fost solicitat casarea actelor emise de către
judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.
Totodată, avocatul a menționat că, Țurcanu Victor urmează a fi achitat
deoarece suntem prezenți în cadrul relațiilor civile. Mai mult, exista și o hotărâre
civila, din data de 09.11.2016, prin care a fost admisă acțiunea civilă parțial și
dispusă încasarea sumei de 2 100 euro și cheltuielile de judecată privind asistența
juridică 3 500 lei.
La fel, avocatul a indicat că la materialele cauzei lipsesc careva probe care să
demonstreze recurgerea inculpatului la acțiunea adiacentă (înșelăciunea sau abuzul
de încredere) din cadrul laturii obiective a componenței de infracțiune imputate
acestuia. Or, probe concludente, pertinente și utile care să confirme dobândirea
ilicită de către inculpat, a bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere de la
partea vătămată de către partea acuzării nu au fost prezentate.
5.1. Avocatul Rîhlea Vasile în numele părții vătămate, în temeiul pct. 6)
4
și 7) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia,
solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel nelegitim a
apreciat, că apelurile au fost depuse în termen, pe motiv, că Țurcanu Victor ar fi
lipsit de la pronunțarea sentinței, deoarece sentința a fost pronunțată în prezența
părților, inclusiv și a lui Țurcanu Victor și respectiv termen limită de depunere a
apelului a fost data de 18 aprilie 2018:
Avocatul consideră că, instanța de apel nelegitim a concluzionat, precum, că
cererea cu privire la încasarea pagubei morale în sumă de 10 000 lei și-a pierdut
actualitatea, având în vedre, că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
din 09 noiembrie 2016 până în prezent este executată parțial în sumă de 1 055.45.
5.2. Procurorul, în temeiul pct. 6) și 7) alin.(1) art.427 Cod de procedură a
contestat cu recurs decizia și solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la
rejudecare în aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, cererea de apel formulat de către
inculpatul Țurcanu Victor, precum și cererea de apel (recurs) formulată de către
avocatul Panov Diana în numele inculpatului nu au fost înregistrate nici în
cancelaria primei instanțe și nici în cancelaria instanței de apel.
De asemenea, procurorul a subliniat că, instanța de apel nu a verificat nici
faptul dacă cererea de apel formulată de către avocatul Panov Diana în numele
inculpatului a fost declarată în termenul prevăzut de lege.
Într-o altă ordine de idei, procurorul a indicat că instanța de apel a adoptat o
decizie care contravine prevederilor art.art.8 și 10 Cod penal, în condițiile în care
la reîncadrarea faptei de la componența de infracțiune prevăzută la art190 alin.(2)
lit. c) Cod penal la componența de infracțiune prevăzută la art.190 alin.(l) Cod
penal a reținut calificative inexistente în legea penală la data săvârșirii infracțiunii.
De către procuror a fost indicat și faptul că instanța de apel a omis faptul că,
prin acțiunea civilă intentată în cadrul procesului penal, partea vătămată/civilă
Chiosa Ion a solicitat pe lângă încasarea despăgubirilor materiale, dobânzilor de
întârziere, cheltuielilor judiciare regăsite în acțiunea civilă și încasarea
despăgubirilor morale în sumă de 10 000 lei.
Judecând recursurile ordinare în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit a ajuns la concluzia că recursurile ordinare declarate urmează a fi admise, din
următoarele considerente.
Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Din textul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că, recurenții
invocă temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 7) și 11) Cod de procedură
5
penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 7) apelul a fost
introdus tardiv; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile recurenților, Colegiul penal
lărgit conchide că, instanța de apel a comis următoarele erori de drept
În primul rând, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel a casat o altă
sentință decât cea contestată, așa cum rezultă din partea introductivă și descriptivă
a decizie recurate a fost supusă controlului de legalitate în ordinea stabilită la
art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, o sentință a Judecătoriei Criuleni din 02
aprilie 2018, însă, a fost solicitat controlul legalității sentinței Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani din 02 aprilie 2018, prin care a fost condamnat V.
Țurcanu în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal.
Prin urmare, de către instanța de apel a fost confundată sentința contestată,
ceia ce nu se încadrează în rigorile de legalitate a unei hotărâri judecătorești
prevăzute la art.384 alin.(3) Cod de procedură penală.
În al doilea rând, Colegiul penal lărgit notează că, în ședința de judecată din
27 ianuarie 2020, avocatul Panov Diana a prezentat doar copia xerox a cererii de
apel declarată din numele inculpatului Țurcanu Victor, pe care este imprimată
ștampila Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 28 noiembrie 2018 cu
nr.40557, însă aceasta nu este oarecum autentificată.
În acest context, Colegiul penal lărgit conchide că, autenticitatea acestui apel
nu a fost stabilită de către instanța de apel, dat fiind faptul că nu a fost dat curs
solicitării făcute de către procuror și avocatul părții vătămate, privind interpelarea
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, pentru a fi prezentate informații privind
declanșarea apelului de către inculpat, cu remiterea acestuia în original.
În aceiași ordine de idei, Colegiul penal lărgit subliniază că, în ședințele de
judecată în instanța de apel nu a fost prezent inculpatul pentru a confirma
autenticitatea acestui înscris, iar avocatul Panov Diana nu a probat obținerea
acestui înscris de la inculpatul Țurcan Victor.
Altfel, la această etapă de către instanța de apel a fost ignorate prevederile
art.405 Cod de procedură penală și recomandările conținute la pct.9 și 9.1 al
Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la
practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”.
În al treilea rând, Colegiul penal lărgit făcând excepție de la eroarea de
identificare a apelului făcut din numele inculpatului Țurcanu Victor, stabilește că
6
instanța de apel a ignorat ca să verifice dacă acest apel a fost depus în termenul
prevăzut de lege.
Potrivit procesului-verbal din 17 mai 2021, (a se vedea f.d.47 Vol. II) de
către avocatul inculpatului a fost solicitat repunerea în termen a apelului înainta de
către inculpat, motivând solicitarea în cauză prin omisiunea neimputabilă acestuia
de a declanșa calea respectivă de atac în termen de 15 zile de la data pronunțării
sentinței motivate (ne citarea în ședință de judecată).
În pofida faptului că, însuși avocatul inculpatului a consimțit că a fost
declanșată calea de atac în afara termenului prevăzut de lege, instanța de apel a
reținut la pct.4 și pct. 5 din decizia recurată, că apelul este depus în termenul
prevăzut de lege, făcând trimitere la pct.6.1 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de
Justiție nr.22 din 12 decembrie 2005 Cu privire la practica judecării cauzelor
penale în ordine de apel, care prevede că contestarea sentinței de către persoana
care a lipsit de la pronunțarea ei, de la data comunicării în scris despre
redactarea sentinței, însă, acesta recomandarea este afectată de desuetudine
juridică și doctrinară.
Sub acest aspect, se reține că instanța de apel neîntemeiat a constatat și
apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind depunerea apelului în termen.
Astfel, potrivit art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, termenul de apel
este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.
Conform art.403 alin.(1) Cod de procedură penală, apelul declarat după
expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă
instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar
apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei.
Potrivit art.338 alin.(2) și (4) Cod de procedură penală, pronunțarea hotărârii
integrale este publică, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Copia
de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de
judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se
expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.
În corespundere cu art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care
pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
În conformitate cu art.231 alin.(3) Cod de procedură penală la calcularea
termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici
ziua în care acesta se împlinește.
Astfel, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data
pronunțării hotărârii (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire
la pronunțarea hotărârilor judecătorești în procesul penal din 22.04.2013).
7
În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit a stabilit că cercetările
judecătorești în prima instanță au fost terminate în ședința din 11 decembrie 2017,
iar după luarea a ultimului cuvânt de către inculpat, instanța a anunțat întrerupere
pentru deliberarea și pronunțarea sentinței pe 18 decembrie 2017.
Ședința din 18 decembrie 2017 nu a avut loc din motive obiective (concediul
de boală al judecătorului) însă inculpatul nu s-a prezentat la sediul instanței pentru
a fi informat despre următorul termen de judecată (a se vedea certificatul f.d.212).
Nu s-a prezentat inculpatul Țurcanu Victor nici la următoarele termene de
judecată stabilite către 21 februarie 2018 (a se vedea f.d.213) și respectiv 2 aprilie
2018 (a se vedea f.d.214), instanța de judecată a pronunțat dispozitivul sentinței,
indicând că sentința motivată v-a fi pronunțată pe 2 mai 2018.
Pe 2 mai 2018, inculpatul Țurcanu Victor de asemenea nu s-a prezentat la
sediul instanței de judecată pentru a primi o copie a sentinței motivate ( fd.230).
Prin urmare, argumentele aduse precum că inculpatul nu a cunoscut despre
data pronunțării sentinței nu sunt plauzibile, deoarece acesta avea obligația de
diligență pentru a se prezenta în ziua de 18 decembrie 2017 la sediul instanței de
judecată pentru a primi o copie a sentinței, s-au în cazul amânării deliberării să fie
informat despre data următorului termen de judecată.
În condițiile în care cercetările judecătorești erau finalizată, iar inculpatul
rămânea în așteptarea soluției de caz, prima instanță nu avea obligația de a-1 cita
pentru un nou termen de judecată în situația în care deliberarea era amânată.
Aceste afirmații rezidă din prevederile art.319 alin.(2) Cod de procedură
penală potrivit cărora partea prezentă la un termen de judecată nu mai este citată
pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre aceste termene.
În sinteza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, potrivit
jurisprudenței naționale constante, în primă etapă a examinării cauzei în ordine de
apel, instanța trebuie să verifice corectitudinea sesizării ei cu cerere de apel de
către partea în proces sau de către persoana interesată, adică să verifice dacă
cererea de apel a fost declarată în termenul legal, condiție care nu a fost îndeplinită
corespunzător de către instanța de apel.
În al patrulea rând, conform art.414 alin. (6) Cod de procedură penală,
instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de
prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de
apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.
Raportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art.414 Cod de
procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe
deplin de aceste cerințe și a întemeiat soluția pe declarațiile părții vătămate date în
prima instanță fără a le de citirii și a le consemna în procesul-verbal.
În al cincilea rând, Colegiul penal lărgit menționează că, la încadrarea
8
juridică a faptei săvârșite de către inculpatul Țurcanu Victor, instanța de apel
trebuia să rețină că la momentul comiterii faptei din 20 aprilie 2012, art.190 Cod
penal nu prevedea răspundere penală pentru: „dobândirea ilicită a bunurilor altei
persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în
cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului
juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este
determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune
considerabile”.
Pe această linie de considerente se evidențiază că, dispozițiile art.190 Cod
penal, în vigoare din 17 august 2018, nu pot fi aplicate, deoarece fapta inculpatului
a fost comisă pe 20 aprilie 2012, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor
operate la art.190 Cod penal prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018.
Totodată, infracțiunea de escrocherie nu a fost decriminalizată prin
modificările operate în art.190 Cod penal, esența ei păstrându-se, deci, redacția
nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează
pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea,
adică nu are efect retroactiv.
În al șaselea rând, referitor la acțiunea civilă înaintată de către partea
vătămată Chiosa Ion, instanța de apel în motivarea de respingere a acestei solicitări
a făcut referire la hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 9 noiembrie
2016, însă nu a dat răspuns elocvent argumentelor invocate de apărare - despre
prezența unor relații de ordin civil.
Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că, în speța discutată, și-a
găsit confirmare temeiul pentru recurs prevăzute în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de
procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării
cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste erori nu pot fi
corectate de instanța de recurs.
La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art.436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și
limitele acesteia, având obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de
împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu
respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și
temeinicia sentinței atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apeluri și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală și
motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură
9
penală, Colegiul penal lărgit
d e c i d e :
Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Popov Oleg, de către avocatul Panov Diana în numele
inculpatului și de către avocatul Rîhlea Vasile în numele părții vătămate, casează
total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinăul din 17 mai 2021, în
cauza penală în privința inculpatului Țurcanu Victor XXXXX, dispune rejudecarea
cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 22 martie 2022.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
Toma Nadejda
/semnătura/ Cobzac Elena
Plămădeală Ghenadie
10