1ra-331/2021 — art. 352-1 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-331/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 august

2020, în cauza penală în privința lui

Tîrsînă Victor XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 07.10.2019 - 19.12.2019;

Instanța de apel: 17.01.2020 - 05.08.2020;

Instanța de recurs: 17.10.2020 - 31.03.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

cauza fiind judecată în procedura prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală,

inculpatul Tîrsînă Victor XXXXX a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 3521 alin. (1) Cod penal, iar conform prevederilor art. 55 Cod penal

s-a dispus liberarea de răspundere penală cu atragerea la răspundere

contravențională, cu stabilirea unei sancțiuni contravenționale sub formă de

amnedă în mărime de 150 (una sută cincizeci) de unități convenționale.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

inculpatul Tîrsînă Victor la 30 august 2017, în XXXXX, aflându-se în incinta Secției

1

calificare a conducătorilor auto, instituție din cadrul Ministerului Tehnologii

Informaționale și Comunicațiilor, care în conformitate cu prevederile legale este

atribuită cu dreptul de eliberare a permiselor de conducere, acționând intenționat,

având scopul de a denatura informațiile cu privire la circumstanțele existente

referitoare la permisul său de conducere, contrar prevederilor art. 39 din Hotărârea

Guvernului RM nr. 1452 din 24.12.2007 pentru aprobarea Regulamentului cu

privire la permisul conducere, organizarea și desfășurarea examenului pentru

obținerea permisului de conducere și condițiile de admitere la traficul rutier, care

stabilește că se interzice deținerea simultană a 2 sau mai multe permise de

conducere, a declarat organului abilitat despre pierderea permisului de conducere

nr. XXXXX, prin înscriere personală și semnătură, conștientizând faptul că a depus

acest permis la organele abilitate din România pentru preschimbarea acestuia cu

permis de conducere românesc în baza deținerii cetățeniei României.

Urmare a acestor fapte, cet. Tîrsină Victor XXXXX a fost documentat de către

Secția de calificare a conducătorilor auto, cu eliberarea altui permis de conducere

cu categoriile de vehicule ”A, B”.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate în baza art. 3521 alin. (1) Cod penal, falsul în declarații, adică declarația

necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor

consecințe juridice, pentru sine sau pentru o terță persoană, atunci cînd, potrivit legii sau

împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acestor consecințe.

de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care Tîrsînă Victor să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 3521 alin. (1) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală să-i fie stabilită o pedeapsă penală sub formă de amendă în

mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o activitate pe un termen de 5 ani.

În susținerea apelului, acuzatorul de stat a afirmat că prima instanță, la

aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal în privința inculpatului, nu a ținut cont de

pericolul social sporit al acțiunilor acestuia, că infracțiunea fost comisă cu intenție

și atentează la securitatea de stat.

Comiterea unei asemenea infracțiuni este o problemă majoră cu care se

confruntă societatea astăzi, astfel, liberarea de tragere la răspundere penală poate

constitui o stimulare la săvârșirea unor noi infracțiuni, iar acest fapt creează un

spirit de nesiguranță pentru cetățeni față de justiția penală.

2

La fel, a fost reflectat că instanța de judecată incorect a reținut la stabilirea art.

55 Cod penal asemenea circumstanțe precum: inculpatul nu a fost condamnat

anterior, a comis o infracțiune ușoară pentru prima dată, are un copil minor la

întreținere și un loc permanent de trai, fără a ține cont în deplină măsură de latura

subiectivă a infracțiunii comise, de impactul și pericolul social pe care îl reprezintă

componența infracțiunii în sine.

2020 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate fără

modificări.

cauzei în raport cu normele relevante la caz, a constatat că prima instanță a

îndeplinit cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, iar

opțiunea privind judecarea cauzei potrivit procedurii nominalizate nu a fost viciată,

în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, fapt ce a determinat instanța de apel să conchidă că nu este în

drept de a reține o altă situație de fapt, decât cea reținută în rechizitoriu și de către

prima instanță.

Concomitent, a fost stabilit că inculpatul Tîrsînă Victor întrunește condițiile

pentru liberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere contravențională,

or, pe parcursul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine că inculpatul a

comis o infracțiune care face partea din categoria infracțiunilor ușoare prin prisma

art. 16 Cod penal, este prima data tras la răspundere penală, a recunoscut integral

vinovăția în comiterea faptei incriminate, cauza fiind examinată în procedura

simplificată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

De altfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul poate fi liberat de

răspundere penală, cu atragerea la răspundere contravențională, și pentru motivele

că circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal nu au fost stabilite, iar drept

circumstanțe atenuante conform art. 76 Cod penal au fost reținute: lipsa

antecedentelor penale; inculpatul are o familie și un copil minor la întreținere; un

loc permanent de trai; a săvârșit pentru prima dată o infracțiune ușoară; lipsa unui

prejudiciu; recunoașterea vinovăției.

Prin urmare, în opinia instanței de apel, soluția primei instanțe privind

liberarea de răspundere penală cu atragerea la răspundere contravențională este

una întemeiată și legală, iar sancțiunea stabilită celui din urmă este echitabilă în

raport cu circumstanțele cauzei.

recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

3

Țurcanu Svetlana, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru a susține cele solicitate în recursul declarat, recurenta a invocat

următoarele:

- instanța de apel nu a apreciat per ansamblu toate circumstanțele cauzei la

stabilirea prevederilor art. 55 Cod penal în privința inculpatului, mai cu seamă nu

a ținut cont de periculozitatea infracțiunii și impactul acesteia asupra societății;

- stabilirea prevederilor art. 55 Cod penal în privința inculpatului este

contrară principiului legii penale reflectat în dispoziția art. 2 alin. (2) Cod penal,

potrivit căruia legea penală are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

or, liberarea de răspundere penală diminuează abținerea atât a inculpatului, cât și

a altor justițiabili de la comiterea infracțiunilor;

- luând în considerație că inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în fața

organului de urmărire penală, fiind intentat un dosar de căutare în acest sens la

data de 04.01.2019, corectarea acestuia este posibilă doar prin stabilirea unei

pedepse penale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului ordinar declarat se conchide că recurenta invocă ca

temei de drept pct. 6), 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea

de drept comisă la judecarea cauzei, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

4

Revenind la textul recursului de pe rol, se atestă că decizia instanței ierarhic

inferioare se contestă doar în latura stabilirii pedepsei, la caz făcându-se referință la

inoportunitatea liberării de răspundere penală, cu tragerea la răspundere

contravențională a inculpatului prin prisma art. 55 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal consideră necesar de a sublinia că realizarea

răspunderii penale în forma pedepsei penale, se impune, cu siguranță, numai dacă

apărarea socială o impune.

Or, înlocuirea răspunderii penale se dispune, în condițiile legii, pentru

infracțiunea săvârșită cu o altă formă de răspundere, care atrage o sancțiune cu

caracter contravențional, reflectându-se preocuparea legiuitorului de a institui și

alte măsuri legale decât cele penale pentru corectarea celor care au săvârșit

infracțiuni de un grad prejudiciabil redus.

Din conținutul art. 55 Cod penal reiese că pentru includerea în acțiune a

liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, trebuie

să fie respectate unele condiții, în particular:

 infracțiunea să fie comisă pentru prima oară și catalogată ca fiind una

ușoară ori mai puțin gravă;

 a fost recunoscută vina de către făptuitor;

 a fost reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;

 s-a constatat că corectarea persoanei vinovate este posibilă, fără implicarea

răspunderii penale.

La cauza dedusă judecății, Colegiul penal reține că inculpatul a comis o

infracțiune ușoară pentru prima oară, a cărei consumare nu s-a soldat cu cauzarea

unui prejudiciu și a recunoscut vina în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală.

Acestea fiind constatate, rezultă că norma penală nominalizată s-a aplicat

corect de către instanțele de fond.

Contrar celor expuse, instanța de recurs apreciază opinia recurentei, precum

că sancționarea contravențională a inculpatului nu va influența pozitiv corectarea,

educarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca fiind doar o bănuială, care nu

poate constitui temei de casare a hotărârii judecătorești, în cazul când prevederile

legii penale au fost respectate de către instanțele ce au judecat această cauză penală.

De asemenea, este justificată și aplicarea sancțiunii contravenționale sub

formă de amendă în baza art. 55 Cod penal, or, la individualizarea pedepsei trebuie

avut în vedere principalul criteriu − gradul de pericol social al faptei săvârșite

(infracțiune ușoară), urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte − persoana

inculpatului (are o familie și un copil minor la întreținere) și împrejurările care

atenuează (lipsa antecedentelor penale; are un loc permanent de trai; a săvârșit pentru

5

prima dată o infracțiune ușoară; lipsa unui prejudiciu; recunoașterea vinovăției) sau

agravează răspunderea penală (nu au fost stabilite), să fie avute în vedere după ce

instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvârșite. La caz, o importanță majoră constituie faptul că, în urma

acțiunilor inculpatului nu a fost constatat nici un prejudiciu.

Astfel, instanța de recurs conchide că circumstanțele enumerate mai sus,

reținute cumulativ și sancțiunea contravențională stabilită inculpatului va fi

suficientă pentru ca cel din urmă să se corecteze și să evite alte situații de conflict

cu legea penală.

Făcând o concluzie asupra celor statuate mai sus, Colegiul penal consideră că

instanțele de fond au reținut corect circumstanțele de fapt și de drept, adoptând

hotărâri întemeiate și legale.

Motivele invocate de recurentă în recursul ordinar declarat nu sânt aplicabile

din punct de vedere al prezenței vreunei erori de drept, care ar constitui temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, și din acest

considerent, se impune soluția declarării inadmisibilității recursului ordinar, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 august 2020, în cauza penală în

privința lui Tîrsînă Victor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 29 aprilie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

6