1ra-1465/21 — art. 217 al. 2 CP

1ra-1465/21 — art. 217 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1465/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Modval Ion în numele inculpatului Raileanu Dmitrii, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Raileanu Dmitrii Xxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în mun. xxxx, str. xxxxxxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Raileanu Dmitrii a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie suma de

25000 lei.

De asemenea, a fost dispusă trecerea în contul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 1680 lei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul

Raileanu Dmitrii, urmărind scopul păstrării ilegale a drogurilor, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor, neavând scop de

înstrăinare, intenționat, a păstrat asupra sa până la 07 iulie 2020, aproximativ la ora

17:00, când, în timp ce se afla pe str. Zelinski, 5/3, mun. Chișinău, a fost ridicat de

către angajații BPRO a DP mun. Chișinău a IGP a MAI, un pachet improvizat din

1

hârtie, în care se afla o substanță solidă de culoare albă, care, conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2671 din 30 iulie 2020, reprezintă

substanță stupefiantă PVP cu masa de 0,124 grame.

Acțiunile inculpatului Raileanu Dmitrii au fost încadrate de prima instanță în

baza art. 217 alin. (2) Cod penal - păstrarea ilegală a drogurilor, etnobotanicelor

sau analogilor acestora, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

solicitat casarea parțială a acesteia, în partea soluției privind cheltuielile judiciare,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care să fie admisă solicitarea procurorului de încasare a cheltuileilor judiciare

în mărime de 1680 lei pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică

de la inculpat în beneficiul statului.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- urmărirea și judecarea unei cauze penale ocazionează efectuarea de

cheltuieli pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedură, pentru

administrarea probelor și conservarea mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea

apărătorilor, precum și cu orice alte cheltuieli necesare normalei desfășurări a

procesului penal. În cheltuielile ocazionate de administrarea probelor se includ și

sumele pentru retribuția cuvenită experților și interpreților pentru serviciul care l-

au adus justiției. Spre deosebire de procesul civil, unde sumele necesare acestor

cheltuieli sunt avansate de către reclamant, prin plata taxei de timbru, la

introducerea acțiunii, în cauzele penale, în care activitatea judiciară se desfășoară

din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de urmărire sau de judecată sunt avansate,

de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața căruia se află cauza penală;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare

sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel

de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar

dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea

unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este

integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

2

2021, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, fiind dispusă încasarea

cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu efectuarea raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2671 din 30.07.2020 în sumă de 1680 lei, de la

inculpat în beneficiul statului.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că solicitarea

acuzatorului de stat referitor la încasarea din contul inculpatului Raileanu Dmitrii a

cheltuielilor judiciare în sumă de 1 680 lei este întemeiată, motivând că în

conformitate cu prevederile alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar la data

efectuării raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2671 din

30.07.2020, a fost abrogată dispoziția legală, care reglementa faptul că „plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat” - Legea RM nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din

09.02.2018 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative”, iar în temeiul

art. 3 alin. (1) Cod procedură penală, instanța de judecată aplică legea care este în

vigoare în timpul judecării cauzei penale.

avocatul Modval Ion în numele inculpatului Raileanu Dmitrii, care indică

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de

procedură penală și solicită casarea acesteia cu menținerea fără mofidicări a

sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția;

- norma de drept aplicată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme anterior de către Curtea Supremă de Justiție;

- instanța de apel a apreciat eronat și extinsiv prevederile art. 227-229 Cod

de procedură penală, deoarece a conchis greșit că suma de 1680 lei urmează a fi

încasată din contul inculpatului în beneficiul statului, fără a lua în considerare că

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2671 din 30.07.2020 este o

probă, care împreună cu celelalte probe acumulate pe parcursul urmăririi penale de

către partea acuzării, au menirea de a demonstra în instanță vinovăția inculpatului

în comiterea faptei prejudiciabile imputate acestuia;

- este obligația acuzării, în calitate de autoritate a statului de a acumula

probele necesare ce deomnstrează vinovăția și indentifică persoana vinovată în

comiterea unei infracțiuni, aceasta fiind obligația pozitivă a statului de a colecta

3

probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și

implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului;

- conform prevederilor art. 227 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

stabilesc expres din ce se constituie cheltuielile judiciare și astfel în cazul efectuării

unei expertize pot fi atribuite ca cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru

restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare

a expertizei și nicidecum însăși cheltuielile suportate integral pentru efectuarea

unei expertize, când aceasta are statutul de probă în procesul penal;

- prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, stipulează expres că "În cauzele

penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor

prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală a Republicii

Moldova". În această ordine de idei, urmează de reținut că potrivit prevederilor art.

142 alin. (2) Cod de procedură penală - "Părțile, din inițiativă proprie și pe cont

propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al

procurorului și al instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză

judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei

judiciare pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi

utilizate în apărare intereselor lor". În prezenta cauză penală, ordonatorul

expertizei judiciare a fost organul de urmărire penală, fără a exista o asemenea

cerere din partea inculpatului sau a părții apărării, respectiv și cheltuielile de

efectuare a raportului de constatare tehnico-științifică nr. 24/12/1-R-2671 din

30.07.2020, urmează să fie trecute în contul statului.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că instanța

de apel judecând cauza a adoptat această soluție în conformitate cu modificările

operate la art. 143 Cod de procedură penală, prin Legea pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09

februarie 2018, potrivit cărora, a fost exclusă plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin. (1) din contul mijloacelor bugetului de stat.

Astfel, indică că s-a stabilit că raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-2671 din 30.07.2020 a fost întocmit după data de 09 februarie 2018,

adică după operarea modificărilor la art. 143 Cod de procedură penală, și instanța

de apel just a dispus încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpatul Raileanu

Dmitrii.

4

5.1. Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că recurentul în cererea de recurs își manifestă dezacordul

cu motivarea instanței de apel în partea soluției de dispunere a încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, prin prisma temeiurilor de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, sub aspectele

că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția, norma de

drept aplicată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme anterior de

către Curtea Supremă de Justițieț

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs, prin prisma

temeiurilor de recurs specificate de acesta nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, or din analiza conținutului părții descriptive a deciziei instanței

de apel (f.d. 106-107) Colegiul penal conchide că instanța de apel a examinat

minuțios toate chestiunile esențiale supuse atenției sale, fără a comite vreo eroare

de drept ce ar afecta legalitatea soluției adoptate, inclusiv în partea cheltuielilor

judiciare.

Ce ține de criticile recurentului în privința soluției "de admitere a încasării

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică

din contul inculpatului, or ordonatorul expertizei judiciare a fost organul de

urmărire penală, fără a exista o asemenea cerere din partea inculpatului sau a

părții apărării, respectiv și cheltuielile de efectuare a raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 24/12/1-R-2671 din 30.07.2020, urmează să fie trecute în

contul statului", Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate, or raportul de

5

constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2671 a fost efectuat la 30 iulie 2020

(f.d. 20-23) și cheltuielile suportate pentru efectuarea examinărilor în cadrul

constatării tehnico-științifice, conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova

nr. 194 din 24.03.2017 "Pentru aprobarea tarifelor la serviciul de expertiză

judiciară și extrajudiciară", constituie suma de 1680 lei (f.d. 19).

Astfel, se atestă că acest raport a fost efectuat după data de 09 februarie

2018, când au intervenit modificări în art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală,

care a fost abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, și

care până la această dată prevedea că plata pentru efectuarea expertizelor judiciare

prevăzute la alin. (1) art. 143 Cod de procedură penală, se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

În acest sens, Colegiul penal invocă că după intrarea în vigoare a acestor

modificări, plata cheltuielilor judiciare se determină de instanțele de judecată

conform prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, ținând cont de starea

materială a inculpatului sau a persoanelor care se află la întrenținerea acestuia,

după cum s-a procedat corect și în prezenta speță, or inculpatul Raileanu Dmitrii

nu a prezentat probe că s-ar afla în insolvabilitate sau că plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se

află la întreținerea sa, este tânăr - a.n. 1995, a solicitat aplicarea pedepsei sub

formă de amendă (f.d. 84), ce denotă că este capabil de a munci și a achita

cheltuielile judiciare specificate în speță.

Colegiul penal mai invocă că fiind abrogat art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea

condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor. Astfel, scutirea

condamnaților de plata acestor sume urmează să reprezinte excepția, dar nu regula.

Cu referire la prevederile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14.04.2016 cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, care prevede că

"cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat", se prezumă expertizele efectuate la etapa urmăririi

penale, unde persistă principiul prezumției nevinovăției, dar la etapa deliberării

sentinței instanța de judecată se conduce de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14) și

227-229 Cod de procedură penală, fiind necesar să decidă cine și în ce cuantum

trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei,

consideră că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței

de apel, ce este legală și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal, având în vedere veridicitatea argumentelor

instanței ierarhic inferioare în motivarea soluției inclusiv în partea cheltuielilor

6

judiciare, și în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile,

conchide că o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Modval Ion în

numele inculpatului Raileanu Dmitrii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe Raileanu

Dmitrii Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 octombrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

7