2ra-235/19 — încasarea sumei; declararea nulă a contractelor

2ra-235/19 — încasarea sumei; declararea nulă a contractelor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 235/19

prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud.: N. Bobu)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: E. Bejenaru, Gh. Liulca, A. Toderaș)

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

judecând cererea de recurs declarată de către Banuh Tatiana și Gospodăria

Țărănească „Banuh Victor Victor”, reprezentați de avocatul Paciurca Iulian,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Gloria - Qvarc” împotriva Gospodăriei Țărănești

„Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana, cu privire la încasarea datoriei, penalității și

dobânzii de întârziere, și

acțiunea reconvențională înaintată de Gospodăria Țărănească „Banuh Victor

Victor” și Banuh Tatiana împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gloria -

Qvarc”, cu privire la declararea nulă a actelor juridice,

împotriva deciziei din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul formulat de Banuh Tatiana și Gospodăria Țărănească „Banuh Victor

Victor”, s-a casat hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central în

partea încasării venitului ratat și s-a pronunțat, în acest sens, o hotărâre de respingere

a acestei pretenții,

c o n s t a t ă :

La 6 noiembrie 2017, S.R.L. „Gloria – Qvarc” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Gospodăriei Țărănești „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana, cu

privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, societatea reclamantă a indicat următoarele circumstanțe

de fapt, care au fost completate prin cererea din 20 februarie 2018.

S.R.L. „Gloria – Qvarc” și G.Ț. „Banuh Victor Victor” au încheiat mai multe

contracte de vânzare-cumpărare, și anume nr. 79/1 din 28 decembrie 2016 și nr. 79/2

din 17 mai 2017. Potrivit contractelor, pârâtul a cumpărat de la reclamant produse

petroliere, iar, până la 15 septembrie 2017, trebuia să achite bunurile procurate cu

producție agricolă de floarea soarelui din roada anului 2017.

Faptul recepționării mărfii cumpărate este confirmat prin facturile fiscale: seria

AAA nr. 0409347 din 30 septembrie 2016, seria AAA nr. 0410188 din 31 octombrie

Pagină 1 din 15

2016, seria AAA nr. 0410591 din 30 noiembrie 2016, seria AAA nr. 0410940 din 31

decembrie 2016, seria AAA nr. 4914299 din 31 ianuarie 2017, seria AAA nr.

4914614 din 28 februarie 2017, seria AAA nr. 4915010 din 31 martie 2017, seria

AAA nr. 4916418 din 30 aprilie 2017, seria AAA nr. 4916785 din 31 mai 2017, seria

AAA nr. 4917214 din 30 iunie 2017, seria AAB nr. 2811774 din 31 august 2017,

seria AAB nr. 6235847 din 30 septembrie 2017.

Potrivit prevederilor punctului 4.3 compartimentul „Termenele și condițiile de

livrare” din contracte, pârâtul era obligat să livreze producția agricolă la elevator până

pe data de 15 septembrie 2017, iar, în temeiul punctului 4.4., neexecutarea

corespunzătoare este sancționată cu o penalitate în mărime de 0,5% din valoarea

producției netransmise.

Suplimentar, la 28 decembrie 2016, societatea reclamantă a încheiat cu Banuh

Tatiana contractul de fidejusiune nr. 79. Așadar, conform punctelor 1.1. și 1.2. din

contract, pârâta și-a asumat obligația de garantare a executării obligațiilor debitorului

G.Ț. „Banuh Victor Victor”.

Potrivit cererii de chemare în judecată concretizate la 20 februarie 2018, G.Ț.

„Banuh Victor Victor” a transferat în contul bancar al societății reclamante suma de

74 405, 89 de lei la 1 decembrie 2017 și suma de 79 297,82 de lei la 13 decembrie

S.R.L. „Gloria – Qvarc” a pretins că pârâții nu și-au executat obligația

principală asumată în temeiul contractelor din litigiu.

Astfel, luând în considerare punctele 4.3. și 4.4. din contractele sus-citate,

societatea reclamantă a sugerat că pârâții sunt obligați să achite penalitatea în total de

156 039, 60 de lei, calculată în baza sumelor: 69 489,68 de lei (267 268,60 x 0,5% x

52 de zile); 48 108, 24 de lei (267 268,60 x 0,5% x 36 de zile) și 38 441,68 lei (213

564,89 x 0,5% x 70 de zile).

Totodată, S.R.L. „Gloria – Qvarc” a argumentat că la datoria prezentată mai

sus se adaugă un transfer bancar în mărime de 100 000 de lei. În acest sens, reieșind

din faptul că față de această sumă nu este prevăzută nicio clauză cu privire la

aplicarea sancțiunilor în acord cu art. 619 din Codul civil, obligațiunilor pecuniare

vor fi aplicate dobânzi de întârziere pentru 421 de zile, ceea ce corespunde cu 19 838,

95 de lei. Ulterior, având în vedere efectuarea unor plăți, dobânda a fost calculată din

suma de 25 594,11 lei pentru 12 zile, fiind obținută suma de 144, 72 de lei.

Într-un final, prim prisma punctului 2.1 al contractelor, societatea reclamantă a

considerat că este în drept să solicite venitul ratat, întrucât a avut loc reducerea, la

încheierea contractului, a prețului la producția de floarea-soarelui pentru roada anului

Pe baza motivelor prezentate, S.R.L. „Gloria – Qvarc” a solicitat încasarea, în

mod solidar, de la G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana, a sumei totale de

485 029, 32 de lei, ceea ce include: datoria în mărimea de 213 564 de lei; penalitatea

în cuantum de 156 039, 60 de lei; venitul ratat în sumă de 95 441, 16 de lei și

dobânda de întârziere în mărime de 19 983,67 de lei.

La fel, societatea reclamantă a cerut compensarea cheltuielilor judiciare, în

mod solidar, de la G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana în volum deplin de

16 527, 25 de lei, achitați la depunerea acțiunii sub forma taxei de stat (f. d. 79).

Pagină 2 din 15

Prin încheierea din 22 martie 2018, Judecătoria Edineț, sediul Central a primit

în procedură acțiunea reconvențională formulată de G.Ț. „Banuh Victor Victor” și

Banuh Tatiana împotriva S.R.L. „Gloria – Qvarc”, cu privire la declararea nulă a

actelor juridice (f. d. 103 – 104).

Circumstanțele de fapt, prezentate de ambii reclamanți, pot fi rezumate după

cum urmează.

La 28 decembrie 2016, vânzătorul S.R.L. „Gloria – Qvarc” și cumpărătorul

G.Ț. „Banuh Victor Victor”, cu participarea fidejusorului Banuh Tatiana, au încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 79/1. Ulterior, pe 17 mai 2017, aceleași părți au

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 79/2. Potrivit obiectului contractelor,

vânzătorul se obligă să transmită în proprietate cumpărătorului produse petroliere în

contul producției de floarea-soarelui, iar cumpărătorul să transmită în proprietate

producția de floarea-soarelui din roada anului 2017.

Reclamanții au învederat că societatea pârâtă a interpretat eronat raporturile

juridice dintre părți. Astfel, în opinia lor, obiectul contractelor denotă că, de fapt,

părțile litigiului nu au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, deoarece obiectul

actelor juridice reprezintă schimbul unor produse petroliere cu producția agricolă. De

altfel, contractele propuse spre semnare de către S.R.L. „Gloria – Qvarc” sunt

simulate și contravin art. 206 alin. (2), art. 207 alin. (1) și (3), art. 208 și art. 211 alin.

(2) din Codul civil. Prin urmare, deși părțile unui contract de vânzare-cumpărare sunt

în drept să nu includă prețul bunului care constituie obiect al vânzării, în schimbul

convenirii asupra determinării acestuia într-un alt mod, reclamanții au susținut că

clauzele cu privire la stabilirea prețului trebuie să derive din obiectul contractului de

vânzare-cumpărare. Cerința respectivă este specificată în art. 731, art. 753 alin. (1) și

(3) și art. 823 din Cod civil.

Pe cale de consecință, reclamanții au afirmat că actele juridice supuse analize

sunt fondate pe o cauză falsă, au un caracter ilicit și urmează a fi interpretate în

defavoarea S.R.L. „Gloria – Qvarc” cu anularea acestora în fond.

Reieșind din cele expuse, G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana au

solicitat declararea nulă a contractelor de vânzare – cumpărare nr. 79/1 din 28

decembrie 2016 și nr. 79/2 din 17 mai 2017, precum și declararea nulă a contractelor

de fidejusiune nr. 79 din 28 decembrie 2016 și nr. 79 din 17 mai 2017. La fel,

reclamanții au cerut declararea nulă a contractului de gaj din 29 iunie 2017, încheiat

între S.R.L. „Gloria – Qvarc” și Banuh Tatiana și compensarea cheltuielilor judiciare

(f. d. 68).

Prin hotărârea din 29 mai 2018, Judecătoria Edineț, sediul Central a respins

acțiunea reconvențională formulată de G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana

în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă. De asemenea, prima instanța

a statuat admiterea integrală a cererii de chemare în judecată depusă de S.R.L.

„Gloria – Qvarc” (f. d. 134, 142 – 154).

În condițiile date, instanța de judecată a hotărât de a încasa, în mod solidar, de

la G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana în beneficiul S.R.L. „Gloria –

Qvarc” datoria în mărimea de 213 564 de lei; penalitatea în cuantum de 156 039, 60

de lei; venitul ratat în sumă de 95 441, 16 de lei și dobânda de întârziere în mărime de

19 983,67 de lei. La fel, pârâții au fost obligați să achite cheltuielile de judecată

Pagină 3 din 15

formate din plata taxei de stat la depunerea acțiunii inițiale în mărime de 14 550, 88

de lei (f. d. 134).

Împotriva acestui act judecătoresc, G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh

Tatiana au declarat apel, fiind intentată procedura de apel (f. d. 180). În apărare,

S.R.L. „Gloria – Qvarc” a formulat o referință, menționând că cererea de apel nu se

încadrează în limitele art. 386 din Codul de procedură civilă, ceea ce impune

respingerea ei (f. d. 186 – 187).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 9 octombrie 2018, a admis apelul

formulat de Banuh Tatiana și G.Ț. „Banuh Victor Victor”, a casat hotărârea din 29

mai 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central în partea încasării venitului ratat și a

pronunțat, în acest sens, o nouă hotărâre de respingere a acestei pretenții. În rest,

hotărârea atacată a fost menținută (f. d. 193 – 207).

La 10 decembrie 2018, prin intermediul serviciului poștal, G.Ț. „Banuh Victor

Victor” și Banuh Tatiana, reprezentați de avocatul Paciurca Iulian, au declarat recurs

împotriva deciziei din 9 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii din 29 mai 2018 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și de admitere a acțiunii reconvenționale.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenții au afirmat că instanțele

judecătorești nu au luat în considerare că S.R.L. „Gloria – Qvarc” nu a furnizat probe

pertinente, care ar putea confirma neonorarea obligațiilor de prezentare la elevator a

producției agricole până la 15 septembrie. Or, în esență, reprezentantul intimatului a

recunoscut că G.Ț. „Banuh Victor Victor” a oferit marfa în limitele contractuale.

Mai mult, potrivit recurenților, aceștia nu erau obligați să elibereze facturi

fiscale pentru floarea soarelui, deoarece nu rezultă din raportul contractual stabilit

pentru anii 2016 – 2017. De fapt, intimatul a refuzat să primească producția agricolă

în contul achitării sumelor solicitate, ceea ce a generat litigiul din speță. Așadar,

facturile fiscale reprezintă acte juridice, prin care are loc achitarea contravalorii

mărfii, dar acestea nu demonstrează calitatea schimbului efectuat între părți.

G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana au pretins că instanțele ierarhic

inferioare au apreciat eronat bonul de plată nr. 946 din 5 octombrie 2016 și factura

fiscală nr LB1287004 din 31 octombrie 2017. În primul caz, înscrisul atestă stingerea

datoriei de către intimat pentru o producție agricolă, iar, în al doilea caz, se dovedește

transmiterea mărfii de floarea soarelui către intimat în mărime totală de 213 354,40

de lei.

Referitor la acțiunea reconvențională, recurenții au subliniat că instanța de fond

a aplicat eronat normele de drept ce vizează termenul de prescripție extinctivă de 6

luni, întrucât directorul gospodăriei nu a participat la efectuarea tranzacțiilor

defectuoase. În plus, în opinia lor, regulile contractului de schimb nu pot fi aplicate la

tranzacțiile de vânzare-cumpărare. De altfel, instanța de apel nu a examinat

argumentele date, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.

La 7 februarie 2019, intimatul a depus o referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil (f. d. 227 - 233).

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel,

Pagină 4 din 15

mandatul seria MA nr. 1328850 din 10 decembrie 2018 a dovedit faptul că avocatul

Paciurca Iulian a fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea judecătorească și să

reprezinte interesele G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana, care sunt subiecți

abilitați cu dreptul de a declara recurs (f. d. 221) în acord cu dispozițiile articolului

430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei au confirmat că

cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs a stabilit că,

la 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Bălți a expediat participanților la proces copia

deciziei integrale din 9 octombrie 2018 (f. d. 208). Potrivit avizelor de recepție,

avocatul Pociurca Iulian a primit copia de pe actul contestat la 28 octombrie 2018 (f.

d. 209) și, după caz, recurenții la 31 octombrie 2018 (f. d. 211 – 212). Astfel, recursul

a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 12 decembrie 2018, în limitele

temporale prevăzute la articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, Banuh

Tatiana și Gospodăria Țărănească „Banuh Victor Victor” nu au prezentat obiecții în

privința acestui aspect procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 13 februarie 2019 a Curții Supreme

de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru examinarea în

fond (f. d. 241).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul lărgit a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru

a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. În realitate, opiniile lor

vizează aspecte juridice tehnice care nu implică nicio revizuire a faptelor care ar

putea necesita o audiere publică (a se vedea Mutu și Pachstein vs Elveția, 2 octombrie

2018, parag. 187). Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În esență, recurenții și societatea intimată au avut posibilitatea să își prezinte

poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un

participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis,

Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs

Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33

– 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți și hotărârea din

29 mai 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în limitele controlului de legalitate,

în raport de criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea

recursului, casarea deciziei contestate și hotărârii primei instanțe, cu dispunerea

Pagină 5 din 15

pronunțării unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii inițiale și cele

reconvenționale, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Alineatul 4 prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară.

Cererea de recurs se referă la divergențele caracterului raportului juridic

existent dintre părți litigante. Așadar, instanța de recurs este chemată să ofere, pe

calea interpretării contractelor încheiate între părți, un răspuns la solicitările care îi

sunt adresate de către autorul cererii de recurs. În consecință, acțiunea inițială și cea

reconvențională vor fi examinate împreună, întrucât argumentele inserate în ele se

află într-o conexiune strânsă.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu

și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și determinate de instanțele ierarhic

inferioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi considerate arbitrare sau

vădit nerezonabile în acord cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În speță, obiectul principal de activitate al S.R.L. „Gloria – Qvarc” constă în

comerțul cu amănuntul al carburanților și comerțul cu ridicata al produselor agricole

brute și animalelor vii (f. d. 39). La fel, în ordine de apel, avocatul Gubceac Dmitrii,

reprezentantul S.R.L. „Gloria – Qvarc”, a concretizat că activitatea clientului lui se

rezumă la exportul producției agricole peste hotarele țării, și anume, se concentrează

pe exportul de floarea – soarelui și de grâu (f. d. 192 pe verso; și înregistrarea audio a

ședinței judiciare din 9 octombrie 2018).

G.Ț. „Banuh Victor Victor” este o întreprindere individuală, bazată pe

proprietate privată asupra terenurilor agricole și asupra altor bunuri, pe munca

personală a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei țărănești), având ca scop

obținerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu

preponderență a propriei producții agricole.

În cazul de față, raporturile comerciale dintre părți au început preponderent din

anul 2014, atunci când, la 3 ianuarie, au semnat contractul de vânzare - cumpărare nr.

Pagină 6 din 15

proprietatea G.Ț. „Banuh Victor Victor” produse petroliere, iar cumpărătorul să preia

mărfurile și să plătească prețul convenit (f. d. 8).

Relațiile economice între ei au continuat în anii următori. Astfel, facturile

fiscale seria AAA nr. 0409347 din 30 septembrie 2016, seria AAA nr. 0410188 din

31 octombrie 2016, seria AAA nr. 0410591 din 30 noiembrie 2016 denotă că S.R.L.

„Gloria – Qvarc” a vândut motorină către G.Ț. „Banuh Victor Victor” în sumă totală

de 94 499,62 de lei (f. d. 14 – 16).

Potrivit ordinului de plată nr. 946 din 5 octombrie 2016, S.R.L. „Gloria –

Qvarc” a transferat în contul G.Ț. „Banuh Victor Victor” suma de 100 000 de lei în

baza facturii nr. 6 din 1 octombrie 2016 (f. d. 26). Totuși reprezentantul recurenților a

susținut că aceasta constituie plata intimatului pentru producție agricolă. Contrar

celor menționate, în fața primei instanțe judecătorești, Banuh Tatiana a susținut că

intimatul i-a transferat 100 000 de lei, întrucât avea nevoie de bani (f. d. 92). Pentru

stabilirea acestor fapte, Colegiul lărgit a aplicat art. 131 din Codul de procedură civilă

conform căruia recunoașterea faptelor efectuată în primă instanță își păstrează

veridicitatea și în instanțele ierarhic superioare. În mod corespunzător, alegațiile

reprezentantului recurentului urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

La 28 decembrie 2016, S.R.L. „Gloria – Qvarc” și G.Ț. „Banuh Victor Victor”,

împreună cu fidejusorul Banuh Tatiana, au încheiat contractul nr. 79/1 denumit „de

vânzare - cumpărare”. Obiectul contractului rezidă în obligația vânzătorului S.R.L.

„Gloria – Qvarc” de a transmite în proprietatea cumpărătorului G.Ț. „Banuh Victor

Victor” produse petroliere în contul producției de floare – soarelui, iar cumpărătorul

să transmită în proprietatea vânzătorului producția de floarea –soarelui din roada

anului 2017 (producție agricolă) în termenul prevăzut și în condițiile contractuale (f.

d. 10 – 11).

Conform punctelor 2.1 și 2.2 din contract, prețul producției agricole se

stabilește la data de 15 septembrie a anului curent, reieșind din prețul de piață stabilit

în această perioadă pe teritoriul Republicii Moldova, cu reducerea lui în mărime de

31 %, care reprezintă valoarea venitului ratat. Cantitatea producției se stabilește în

conformitate cu următoarea formulă: suma de 183 244,87 de lei livrată de vânzător

împărțită la prețul stabilit în punctul 2.1 al prezentului contract. Mai mult, punctul 4.3

a specificat că G.Ț. „Banuh Victor Victor” va furniza producția agricolă la elevator

până la 15 septembrie 2017 (f. d. 10).

În acest sens, părțile sus – citate au semnat facturile fiscale seria AAA nr.

0410940 din 31 decembrie 2016, seria AAA nr. 4914299 din 31 ianuarie 2017, seria

AAA nr. 4914614 din 28 februarie 2017, seria AAA nr. 4915010 din 31 martie 2017,

seria AAA nr. 4916418 din 30 aprilie 2017. Prin urmare, intimatul a transmis

motorină gospodăriei țărănești în valoare totală de 86 263,45 de lei (f. d. 17 – 21).

La 17 mai 2017, S.R.L. „Gloria – Qvarc” și G.Ț. „Banuh Victor Victor”,

împreună cu fidejusorul Banuh Tatiana, au încheiat contractul nr. 79/2 denumit „de

vânzare - cumpărare”. Obiectul contractul constă în obligația vânzătorului S.R.L.

„Gloria – Qvarc” de a transmite în proprietatea cumpărătorului G.Ț. „Banuh Victor

Victor” produse petroliere (produse) în contul producției de floare – soarelui, iar

cumpărătorul să transmită în proprietate producția de floarea –soarelui din roada

anului 2017 (producție agricolă) în termenul prevăzut și în condițiile contractuale (f.

d. 12 - 13).

Pagină 7 din 15

Potrivit punctelor 2.1 și 2.2 din contract, prețul producției agricole se stabilește

la data de 15 septembrie a anului curent, reieșind din prețul de piață stabilit în această

perioadă pe teritoriul Republicii Moldova, cu reducerea lui în mărime de 13 % de la

suma de 45 000 de lei și 15 % de la suma de 45 000 de lei, care reprezintă valoarea

venitului ratat. Cantitatea producției se stabilește în conformitate cu următoarea

formulă: suma de 90 000 de lei livrată de vânzător împărțită la prețul stabilit în

punctul 2.1 al prezentului contract. Mai mult, punctul 4.3 a specificat că G.Ț. „Banuh

Victor Victor” va furniza producția agricolă la elevator până la 15 septembrie 2017

(f. d. 10).

La aceeași dată, S.R.L. „Gloria – Qvarc” a încheiat cu Banuh Tatiana un

contract de fidejusiune, prin care ultima s-a obligat să răspundă față de creditor

pentru contractele întocmite de G.Ț. „Banuh Victor Victor” în anul 2017 (f. d. 69).

În continuare, părțile contractante au semnat facturile fiscale seria AAA nr.

4916785 din 31 mai 2017, seria AAA nr. 4917214 din 30 iunie 2017, seria AAB nr.

2811774 din 31 august 2017 și seria AAB nr. 6235847 din 30 septembrie 2017.

Costul motorinei a constituit în total suma de 109 180,66 de lei (f. d. 22 – 25).

La 29 iunie 2017, S.R.L. „Gloria – Qvarc” și G.Ț. „Banuh Victor Victor” au

încheiat contract de gaj, în vederea asigurării achitării integrale și la timp a datoriei,

dobânzilor, penalităților, venitului ratat și cheltuielilor de urmărire, întreținere,

înregistrare a bunurilor gajate. Punctul 1.1 specifică că debitorul gajist are o datorie

față de creditorul gajist în sumă de 365 000 de lei în baza contractelor nr. 79/1 din 28

decembrie 2016 și 79/2 din 17 mai 2017. Astfel, potrivit punctului 1.2, producția

agricolă din roada anului 2017 a fost depusă în gaj, și anume, 111 tone de producție

de floare – soarelui și 87 de tone de producție de grâu. Costul total al producției a fost

estimat la 763 000 de lei (f. d. 36 – 37).

La 24 octombrie 2017, recurenții au primit reclamația semnată de directorul

S.R.L. „Gloria – Qvarc” Paladi Violeta (f. d. 32). În conținutul acesteia, societatea

intimată a informat pe recurenți despre existența datoriei, formate din cauza

neonorării obligațiilor contractuale, în mărime de 367 268,60 de lei; venitului ratat în

cuantum de 113 125, 46 de lei și penalitate în sumă de 64 272, 25 lei (f. d. 31).

La 1 noiembrie 2017, S.R.L. „Gloria – Qvarc” a primit factura fiscală seria nr.

LB1287004 din 31 octombrie 2017, care cuprindea 38 099 kg de floarea – soarelui în

sumă de 213 354,90 de lei (f. d. 94 – 95). Cu toate acestea, intimatul a refuzat să o

primească, întrucât societatea recurentă nu a respectat cerințele contractelor nr. 79/1

din 28 decembrie 2016, nr. 79/2 din 17 mai 2017 și nr. 79/3 din 29 iunie 2017 și nu a

calculat corect prețul pentru floarea soarelui (f. d. 123). La 24 noiembrie 2017,

intimatul și-a reiterat poziția (f. d. 125).

Scrisoarea Inspectoratului de Poliție Edineț nr. 8460 din 30 noiembrie 2017 a

confirmat că, la Î.C.C. „Rediu-Mare” S.A., se află la păstrare floarea – soarelui în

cantitatea de 38 099 kg (f. d. 53).

Ulterior, G.Ț. „Banuh Victor Victor” a transferat în contul bancar al societății

intimate suma de 74 405, 89 de lei la 1 decembrie 2017 în baza facturilor fiscale seria

AAA nr. 4917214 din 30 iunie 2017, seria AAB nr. 2811774 din 31 august 2017 și

seria AAB nr. 6235847 din 30 septembrie 2017. Iar, la 13 decembrie 2017, recurenții

au plătit suma de 79 297,82 de lei în temeiul facturilor fiscale seria AAA nr. 4916418

din 30 aprilie 2017 și seria AAA nr. 4916785 din 31 mai 2017 (f. d. 80 – 81). În

Pagină 8 din 15

ordine de apel, reprezentantul S.R.L. „Gloria – Qvarc” a confirmat că suma dată a

fost plătită pentru datoria de 100 000 de lei din 5 octombrie 2016.

În astfel de condiții, conform versiunii S.R.L. „Gloria – Qvarc”, datoria de

bază a constituit 213 564,89 de lei (f. d. 78 - 79). Mai mult, acesta a sugerat că

intimatul trebuie să achite penalitatea în cuantum de 156 039, 60 de lei; venitul ratat

în sumă de 95 441, 16 de lei și dobânda de întârziere în mărime de 19 983,67 de lei.

Instanța de recurs învederează că, atât prima instanța (f. d. 134), cât și instanța

de apel (f. d. 193), fiind învestite cu judecarea prezentei pricini, au hotărât că

pretențiile înaintate de S.R.L. „Gloria – Qvarc”, cu privire la încasarea datoriei,

penalității și dobânzii de întârziere sunt întemeiate și au admis acțiunea și, după caz, a

fost respinsă cererea de apel.

La această etapă, instanțele ierarhic inferioare au calificat raporturile juridice

dintre părți ca fiind de vânzare-cumpărare. În contextul dat, cumpărătorul nu și-a

îndeplinit obligația de a transmite în contul produselor petroliere produse agricole

roada anului 2017. Respectiv, G.Ț. „Banuh Victor Victor” a fost obligat să achite

prețul motorinei și alte plăți derivate enumerate mai sus.

Totuși, Curtea de Apel Chișinău a arătat că sarcina probațiunii în partea

existenței, precum și a mărimii venitului ratat, revine creditorului, care trebuia să

demonstreze că ar fi putut și trebuit să obțină anumite venituri. Prin urmare, concluzia

instanței de fond a fost una greșită în sensul admiterii sumelor pentru venitul ratat, de

vreme ce S.R.L. „Gloria – Qvarc” nu au prezentat probe pertinente. În definitiv,

Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a respins acțiunea reconvențională în baza

articolelor art. 823 și 824 din Cod civil.

În drept, instanța de apel a considerat relevante pentru litigiu art. 195, art. 210

alin. (1), art. 512 alin. (1), art. 514 și art. 572 alin. (1) și (2) din Codul civil.

Recurenții G.Ț. „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana au accentuat că

obiectul actelor juridice din speță corespunde unor contracte de schimb. Astfel,

regulile contractului de schimb nu pot fi aplicate la tranzacțiile de vânzare-

cumpărare. Mai mult, clauzele cu privire la stabilirea prețului trebuie să corespundă

prevederilor art. 731, 753 alin. (1) și art. 823 din Codul civil.

În apărarea sa, S.R.L. „Gloria – Qvarc” a menționat că afirmațiile invocate de

recurent nu au nicio tangență cu situația de fapt a raporturilor juridice existente între

părți. În realitate, datoria nu a fost stinsă de către recurent, iar producția agricolă

floarea – soarelui a fost sechestrată și, în momentul de față, este înstrăinată pentru

satisfacerea pretențiilor înaintate în prezentul litigiu.

Pentru a elucida aspectele abordate mai sus, Colegiul lărgit a considerat că

trebuie să opereze cu prevederile art. 753 alin. (1) și art. 823 alin. (1) din Codul civil,

dar și cu explicațiile părților date în ordine de apel. În plus, instanța de judecată va

trebui să se asigure că în cazul de față Curtea de Apel Bălți a îndeplinit condiția unei

examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare

pentru rezultatul procesului (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16

iunie 2015, parag. 31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 –

31).

În contextul dat, articolul 725 din Codul civil prevede că orice contract trebuie

interpretat pe principiile bunei-credințe. Contractul se interpretează după intenția

comună a părților, fără a se limita la sensul literal al termenilor utilizați. De

Pagină 9 din 15

asemenea, clauzele contractuale se interpretează în contextul întregului contract și în

sensul în care pot produce efecte, dar nu în sensul în care nu ar produce nici un efect

în acord cu art. 728 și 729 din Codul civil.

În esență, art. 731 din Codul civil dictează că dispozițiile contractuale se referă

numai la obiectul contractului, oricât de generali ar fi termenii folosiți în el. Iar, în

corespundere cu art. 732, neclaritățile din condițiile contractuale standard se

interpretează în defavoarea părții care le-a formulat. În caz de dubiu, contractul se

interpretează în favoarea celui care a contractat obligația și în defavoarea celui care a

stipulat-o.

Conform art. 753 alin. (1) din Codul civil, prin contractul de vânzare-

cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți

(cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit. Un

element definitoriu al acestui tip de contract rezidă în prețul, pe care trebuie să-l

plătească cumpărătorul vânzătorului pentru un bun procurat. Potrivit art. 756 alin. (1)

din aceeași lege, prețul bunului trebuie să fie exprimat în bani.

Spre deosebire, în cazul în care două persoane se înțeleg să dea un lucru pentru

alt lucru (și nu pentru o sumă de bani), avem de-a face cu un contract de schimb, și

nu cu o vânzare. În acest sens, contractul de schimb este acel raport juridic civil în

cadrul căruia părțile au obligația de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra

unui bun. Definiția acestuia este reglementată de art. 823 alin. (1) din Codul civil.

Prin urmare, caracterul translativ de proprietate reprezintă criteriul determinativ al

schimbului ca tip aparte de contract. Mai mult, contractul de schimb se caracterizează

prin caracterul specific al contraprestației, care se exprimă prin darea respectivă a

unui bun pentru altul, ceea ce înseamnă că contraprestația îmbracă forma unui alt

bun.

Din considerentele sus-evocate, Colegiul judiciar notează că raportul juridic

analizat exclude, în mod expres, restituirea bunurilor analogice celor transmise,

precum și achitarea unui preț. Conjunctura dată constituie excepția principală de la

aplicarea articolului 824 al Codului civil potrivit căruia asupra contractului de schimb

se aplică în modul corespunzător regulile contractului de vânzare-cumpărare. Totuși

legislatorul a introdus posibilitatea legală de compensare a diferenței de valoare

printr-o sumă de bani, numită sultă, în cazul în care bunurile schimbate nu au aceeași

valoare și dacă sulta este prevăzută de contract.

Pornind de la raționamentele legale prezentate supra, Colegiul lărgit observă că

S.R.L. „Gloria – Qvarc” și-a fundamentat cererea prealabilă adresată către G.Ț.

„Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana, dar și acțiunea formulată împotriva lor, pe

contractele nr. 79/1 din 28 decembrie 2016 și nr. 79/2 din 17 mai 2017, denumite „de

vânzare - cumpărare”. La fel, conform înregistrării audio a ședinței judiciare din 9

octombrie 2018, reprezentantul S.R.L. „Gloria – Qvarc” avocatul Dubceac Dmitrii a

susținut că, la baza speței, sunt două contracte în temeiul cărora G.Ț. „Banuh Victor

Victor” trebuia să se achite cu produse agricole (roada anului 2017). În plus, el a

sugerat că, deși gospodăria țărănească a prezentat floarea – soarelui, factura întocmită

de către ea nu a fost acceptată, deoarece nu s-a ținut cont de prevederile contractuale.

Astfel, în conformitate cu articolul 60 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul acțiunii. Cu

titlu de definiție, Colegiul de control judiciar subliniază că temeiul acțiunii îl

Pagină 10 din 15

constituie acele circumstanțe ce dau naștere acțiunii, și anume, sunt împrejurările și

motivele speciale, care l-au determinat pe reclamant să-și întemeieze pretențiile față

de pârât.

În această ordine de idei, analiza instanței de recurs se va axa în mod prioritar

pe interpretarea contractelor sus – citate după intenția comună a părților. Or deși

actele juridice au fost denumite „de vânzare - cumpărare”, instanța de judecată nu se

va limita la sensul literal al termenilor utilizați. Exercițiul efectuat va cuprinde nu

doar verificarea conținutului clauzelor incluse de către părți, ci și determinarea

efectelor pe care le-au produs contractele.

De asemenea, prin prisma art. 726 al Codului civil, instanța de judecată ia notă

că la interpretarea contractelor se va ține cont de de circumstanțele în care a fost

încheiat; de interpretarea care este dată acestuia de către părți sau care poate fi dedusă

din comportamentul lor de până la și de după încheierea contractului, de natura lui,

precum și de uzanțe.

Colegiul lărgit subliniază că maniera, în care a fost redactat obiectul acestor

acte juridice în punctul 1.1, denotă că vânzătorul S.R.L. „Gloria – Qvarc” s-a obligat

să transmită în proprietatea cumpărătorului G.Ț. „Banuh Victor Victor” produse

petroliere în contul producției de floare – soarelui. La rândul lui, cumpărătorul s-a

obligat să transmită în proprietatea vânzătorului producția de floarea –soarelui din

roada anului 2017 (producție agricolă) în termenul prevăzut și în condițiile

contractuale. În orice caz, punctul 3.1 specifică calitatea producției agricole, iar

capitolul IV descrie foarte clar condițiile de livrare a acesteia.

Aplicând direct clauzele contractuale respective, recurentul a primit de la

intimat produse petroliere în valoare de 273 244, 87 de lei, iar, drept compensație, a

oferit producție agricolă în cantitate de 38 099 kg și suma de 153 703,71 de lei. De

altfel, reprezentantul S.R.L. „Gloria – Qvarc” a confirmat că ultima suma a fost

plătită pentru datoria de 100 000 de lei dată intimatului la 5 octombrie 2016. Deci, în

opinia recurentului, cantitatea de grâu de 38 099 kg este echivalentă cu restul sumei

de 213 564, 89 de lei cerute de societatea intimată. Suplimentar, reprezentantul

intimatului avocatul Dubceac Dmitrii a explicat că S.R.L. „Gloria – Qvarc” se

concentrează pe exportul de floarea – soarelui și pe grâu, fiind în relații contractuale

cu recurentul din anul 2014.

Pe baza circumstanțelor respective, instanța de recurs observă că motivul

determinant pentru ambele părți de a încheia contractele a fost de a schimba

produsele petroliere pe producție agricolă, care, într-un final, urma a fi exportată.

În continuare, contractele nr. 79/1 din 28 decembrie 2016 și 79/2 din 17 mai

2017 atestă că nu conțin nicio clauză contractuală cu privire la prețul convenit, pe

care trebuie să-l achite G.Ț. „Banuh Victor Victor” pentru motorina predată în baza

facturilor fiscale. Spre exemplu, punctele 2.2. indică într-un mod foarte clar că

recurentul trebuie să furnizeze intimatului producția agricolă într-un volum stabilit în

conformitate cu formula: suma de 183 244,87 de lei și, după caz, 90 000 de lei,

împărțită la prețul stabilit în punctele 2.1. Totuși, anterior, punctul 1.1 din contractul

nr. 79 din 3 ianuarie 2014 prevedea că G.Ț. „Banuh Victor Victor” se obliga să preia

produsele petroliere și să plătească prețul convenit (f. d. 8). Actualmente, este evident

că G.Ț. „Banuh Victor Victor” nu a procurat motorină, dar a transmis, în schimbul

costului ei, o cantitate anumită de floarea – soarelui în proprietatea S.R.L. „Gloria –

Pagină 11 din 15

Qvarc”. Prin urmare, contractele 79/1 și 79/2 nu conțin vreo dispoziție contractuală

ce vizează obligația recurentului de a prelua bunul și de a plăti prețul motorinei

exprimat în bani, în limitele cerințelor obligatorii ale art. 753 alin. (1) și art. 756 alin.

(1) din Codul civil.

Astfel, o asemenea modificare esențială a obiectului contractelor sus-citați nu

și-a găsit o expunere detaliată din partea intimatului, de vreme ce reprezentantul lui a

oferit personal spre comparare contractul nr. 79 din anul 2014 și, după caz,

contractele din anul 2016 și 2017. Înțelesul normei contractuale ce ține de obiectul

contractelor este suficient de clar pentru a permite părților implicate să prevadă că ele

realizează un schimb de bunuri. De fapt, această corespunde criteriului

previzibilității, întrucât contractele date au fost folosite în activitatea ambelor

participanți și se puteau aștepta în mod rezonabil la impactul acestora asupra

activității lor.

Instanța de recurs notează că raționamentele date întăresc ideea că părțile au

interpretat într-un atare mod relațiile lor comerciale în anii 2016 – 2017.

Pe de altă parte, Colegiul judiciar învederează că, în ordine de apel, fidejusorul

Banuh Tatiana a afirmat că floarea – soarelui a fost furnizată societății intimate la 30

septembrie 2017, care a putut fi vândută în altă parte pentru a transfera banii

solicitați. Cu toate acestea, Î.C.C. „Rediu - Mare” S.A., unde se păstra floarea –

soarelui în cantitate de 38 099 kg, au refuzat să elibereze producția, deoarece aceasta

trebuia să fie procurată doar de către S.R.L. „Gloria – Qvarc”. Ulterior, marfa a fost

livrată către intimat prin factură fiscală, însă recepționarea ei a fost refuzată pe motiv

că la compartimentul „preț” nu au fost respectate cerințele conform contractelor sus –

menționate și nu a fost calculat corect prețul pentru floarea – soarelui (f. d. 123 -

125). Instanța de recurs observă că intimatul nu a oferit nicio explicație motivată

despre modul în care trebuia executată obligația contractuală. Cu alte cuvinte, S.R.L.

„Gloria – Qvarc” nu a indicat cantitatea corectă a producției agricole, care trebuia

transmisă în proprietatea ei, în temeiul clauzelor contractuale. Materialele cauzei nu

cuprind informații pertinente în aceste sens. Așadar, gospodăria țărănească nu a fost

informată, într-un mod previzibil, despre o altă modalitatea de executare a obligațiilor

asumate decât cea impusă prin contractele nr. 79/1 și 79/2.

Față de acest comportament al părților, instanța de recurs reține că explicațiile

aduse de către Banuh Tatiana nu au fost negate de către S.R.L. „Gloria – Qvarc”. În

plus, potrivit referinței din 7 februarie 2019, intimatul a confirmat că producția a fost

sechestrată timp de trei ani și, abia, în ianuarie 2019, a început înstrăinarea ei în

contul pretinsei datorii (f. d. 229 pe verso). În condițiile date, Colegiul lărgit notează

că S.R.L. „Gloria – Qvarc” a modificat unilateral condițiile contractuale și a cerut, în

loc, de producție agricolă o sumă de bani de la recurent. De fapt, poziția lui nu poate

fi încadrată nici la art. 609 alin. (1) și (4) și art. 738 alin. (2) din Codul civil, deoarece

intimatul nu a confirmat în ședințele judiciare că a cerut rezoluțiunea contractelor și

despăgubiri materiale în locul prestației în natură. Potrivit succesiunii procedurale,

societatea intimată a accentuat că solicită încasarea datoriei formate în baza

contractelor de vânzare – cumpărare. Deci, în calitate de cumpărător și agent

economic de export al florei – soarelui, S.R.L. „Gloria – Qvarc” trebuia să fi

cunoscut, cu siguranță, nu doar modul de redactare a noilor contracte, ci și pașii

judiciari care trebuiau urmați pentru a primi executarea contractelor.

Pagină 12 din 15

În contrast, pe parcursul cauzei, G.Ț. „Banuh Victor Victor” a achitat suma de

153 703, 71 de lei, care includea datoria de 100 000 de lei, a depus spre păstrare

floarea – soarelui în cuantum de 38 099 kg, însă a fost lipsită de dreptul de a vinde

producția agricolă. Mai mult, scrisoarea Inspectoratului de Poliție Edineț nr. 8460 din

30 noiembrie 2017 demonstrează că recurentul a depus suficientă diligență pentru a

transmite producție floarea - soarelui în contul unor sume de bani. Așadar, în

perioada 27 septembrie – 30 octombrie 2017, G.Ț. „Banuh Victor Victor” a transferat

producție agricolă la circa 5 agenți economici în volum total de 83 635 kg (f. d. 53).

Cu titlu subsidiar, în absența unor alte informații, este evident că o producție agricolă

este perisabilă, iar prețul ei diferă de la an agricol la altul, având puterea de a

influența asupra activității economice a recurentului.

Colegiul de control judiciar constată că perspectiva descrisă demonstrează că

S.R.L. „Gloria – Qvarc” nu a dat dovadă de bună-credință contractuală prin

schimbarea unilaterală a modului de executare a obligațiilor contractuale și nu a ținut

cont de interesele celeilalte părți din contract.

Având în vedere cele determinate supra, instanța de recurs constată că pretenția

formulată de S.R.L. „Gloria – Qvarc”, cu privire la încasarea datoriei, este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă. În egală măsură, intimatul nu a reușit să

furnizeze motive plauzibile, care ar putea demonstra neexecutarea obligațiilor

principale. Soluția dată implică respingerea capetelor de cerere ce vizează încasarea

penalității, venitului ratat și dobânzii de întârziere, ca fiind nefondate.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere. De fapt, deși recurentul a sugerat că motivele invocate în

acțiunea reconvențională se referă la valabilitatea contractelor, totuși ele nu dezvăluie

temeiuri de nulitate a contactelor nr. 79/1 din 28 decembrie 2016 și nr. 79/2 din 17

mai 2017. Afirmațiile recurentului caracterizează, în mod special, interpretarea

actelor juridice. Mai mult, G.Ț. „Banuh Victor Victor” a recunoscut că a întreprins

pași pentru executarea obligațiilor civile, ceea ce confirmă că actele juridice nu au

fost simulate și au fost încheiate pentru a produce efecte juridice, iar obiectul lor a

fost unul licit, s-a aflat în circuitul civil și a putut fi determinat cu ușurință de părți.

Așadar, susținerile de nevalabilitate a contractelor nu au forță juridică de a influența

prezenta soluție pe caz (a se vedea, printre alte autorități, Kamil Uzun vs Turcia, 10

mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui

Valentin Câmpeanu vs România (Marea Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor recurentului potrivit

cărora instanțele ierarhic inferioare au omis să aplice art. 823 din Codul civil, care, în

esență, caracterizează raporturile juridice născute dintre părți. În plus, atât prima

instanță, cât și instanța de apel, nu au reflectat în hotărârile lor motive convingătoare

pentru respingerea integrală a facturii fiscale seria nr. LB1287004 din 31 octombrie

2017, a explicațiilor părților ce țin de specificul relațiilor dintre ele și a scrisorii

Inspectoratului de Poliție Edineț nr. 8460 din 30 noiembrie 2017.

Efectul acestor încălcări de legalitate, și anume, devierile procedurale și de

administrare a dreptului material afectează calitatea hotărârilor judecătorești

pronunțate în prima și a doua instanță impusă de articolul 239 din Codul de procedură

civilă. În același timp, acțiunile instanțelor de judecată au condus la determinarea

Pagină 13 din 15

greșită a caracterului raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii. Așadar, Colegiul judiciar notează că instanțele ierarhic

inferioare au ignorat cerințele imperative prevăzute de articolul 240 alin. (1) și (3) din

Codul de procedură civilă.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirmă incidența

temeiurilor indicate la articolul 432 alin. (2) lit. b) și alin. (4) din Codul de procedură

civilă și a stabili că erorile judiciare analizate în speță sunt esențiale. Așadar, în baza

argumentelor livrate de părți, coroborate cu înscrisurile anexate la dosar, Colegiul

judiciar notează că greșelile de aplicare a legii și de apreciere greșită a raporturilor

juridice între părți pot fi corectate prin casarea deciziei atacate și pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și celei reconvenționale în acord cu articolul

445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Or, evaluarea efectuată de instanța

de recurs a fost susținută pe deplin de materialele cauzei, iar ambele părți au

beneficiat de un proces în contradictoriu și au avut posibilitatea reală de a comenta în

scris și de a depune observații în cadrul acestei proceduri.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de

Apel Bălți și hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și reconvenționale.

În conformitate cu art. 180 alin. (1) și (21) din Codul de procedură civilă,

măsura anterioară de asigurare a acțiunii poate fi anulată de instanța în a cărei

procedură se află cauza. Anularea măsurilor de asigurare a acțiunii se dispune de

instanța de judecată odată cu pronunțarea asupra fondului printr-o hotărâre de

respingere a acțiunii. Reglementările referitoare la caracterul definitiv al actului

judecătoresc prin care se soluționează fondul sunt aplicabile integral și asupra

prevederilor referitoare la măsurile de asigurare.

Articolul 445 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că hotărârea sau

decizia casată nu are nici o putere legală. Actele de asigurare sau de executare făcute

în temeiul unei astfel de hotărâri sau decizii își pierd puterea legală dacă instanța de

recurs nu dispune altfel.

Instanța de recurs amintește că, prin încheierea din 26 aprilie 2018, Judecătoria

Edineț, sediul Central a menținut sechestrul pe bunurile mobile și imobile ale G.Ț.

„Banuh Victor Victor”, adresa juridică s. Gașpar, raionul Edineț, și Banuh Tatiana,

domiciliată sat. Gașpar, raionul Edineț în limita sumei de 485 029, 32 de lei (f. d. 113

– 114).

Prin intermediul normelor juridice citate, Colegiul de control judiciar consideră

că încheierea sus – menționată și-a pierdut puterea legală, iar măsurile de asigurare a

acțiunii urmează a fi anulate.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

Pagină 14 din 15

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Banuh Tatiana și Gospodăria Țărănească

„Banuh Victor Victor”, reprezentați de avocatul Paciurca Iulian.

Se casează integral decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți și

hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Gloria - Qvarc” împotriva Gospodăriei Țărănești „Banuh Victor Victor” și

Banuh Tatiana, cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere, și

acțiunea reconvențională înaintată de Gospodăria Țărănească „Banuh Victor Victor”

și Banuh Tatiana împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gloria - Qvarc”, cu

privire la declararea nulă a actelor juridice, cu pronunțarea unei noi hotărâri, după

cum urmează:

Se respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Gloria - Qvarc” împotriva Gospodăriei Țărănești

„Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana, cu privire la încasarea datoriei, penalității și

dobânzii de întârziere.

Se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reconvențională înaintată de Gospodăria

Țărănească „Banuh Victor Victor” și Banuh Tatiana împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Gloria - Qvarc”, cu privire la declararea nulă a actelor juridice.

Se anulează măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 26 aprilie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Pagină 15 din 15