1ra-849/2023 — art.175 CP

1ra-849/2023 — art.175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-849/2023

1-22108357-01-1ra-30052023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componenta:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de către avocatul Polivenco Victor în numele

inculpatului și de către inculpatul Cosarev Anatolie, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 martie 2023, în cauza penală în privința lui,

Cosarev Anatolie xxxxx, născut xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 27.07.2022 – 11.10.2022;

Instanța de apel: 07.11.2022 – 24.03.2023;

Instanța de recurs: 30.05.2023 – 01.11.2023.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal și în baza acestei

Legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 (cinci) ani.

În baza art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicată

prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința xxx din xxx, preluată prin

încheierea xxxx din xxx (1 an 7 luni 26 zile închisoare în penitenciar de tip închis) fiindu-i

stabilită inculpatului Cosarev Anatolie pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen

de 6 (șase) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Termenul ispășirii pedepsei lui Cosarev Anatolie s-a dispus a se calcula din data

pronunțării sentinței - 11.10.2022.

În temeiul art.88 alin. (3) Cod penal, s-a inclus în termenul pedepsei perioada aflării lui

Cosarev Anatolie în stare de arest preventiv și arest la domiciliu din 13.06.2022 până la data

pronunțării sentinței - 11.10.2022.

Acțiunea civilă depusă de avocatul Botnari Valeriu și reprezentantul părții vătămate

xxxx în numele minorei xxxx împotriva lui Cosarev Anatolie s-a admis în principiu, urmând

ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună instanța civilă.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

la xxxx în intervalul de timp începând cu ora xxxx min. și până la ora xxx min. aflându-se în

salonul troleibuzului cu ruta xxx, în timpul deplasării pe teritoriul mun. xxx, de la stația din

apropierea xxxx către stația magazinului xxxxx din regiunea Cartierului xxx din mun. xxx, s-

a apropiat de minora xxx născută în xxxx, și urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale,

acționând intenționat și contrar faptului că cunoștea că ultima este minoră și nu a împlinit vârsta

de 16 ani, respectiv o poate manipula cu ușurință, a întreprins în privința minorei acțiuni

perverse pe tot parcursul deplasării în transport public, manifestate prin atingeri indecente,

1

exprimate prin mângâieri și pipăiri cu mâna la organe genitale, fapt care a condiționat crearea

minorei o atmosferă de disconfort, frustrare și rușine.

- avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei decizii noi, prin care inculpatul Cosarev Anatolie să fie

achitat de sub învinuirea adusă, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, și respingerea

acțiunii civile ca fiind neîntemeiată;

- inculpatul Cosarev Anatolie, prin care și-a expus dezacordul cu sentința în partea

recunoașterii vinovăției de comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, din care

motiv o consideră neîntemeiată și pasibilă de a fi casată;

- avocatul Botnari Valeriu cu reprezentantul părții vătămate xxxx, prin care au solicitat

casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei lui Cosarev Anatolie și în latura civilă, privind

admiterea acțiunii civile în principiu, cu stabilirea cuantumului acesteia în instanța civilă, ca

fiind ilegală și neîntemeiată, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i stabili lui Cosarev Anatolie o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani. În temeiul art.85 Cod penal, conform

prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i adăuga parțial la pedeapsa aplicată prin noua

sentință 6 (șase) ani, o parte neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința xxxx, preluată prin

încheierea xxx de 1 (un) an cu executarea în penitenciar de tip închis) stabilindu-i pedeapsă

definitivă inculpatului Cosarev Anatolie sub forma de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Admiterea integrală a acțiunii civile,

încasarea din contul lui Cosarev Anatolie în folosul xxxxx a sumei prejudiciului moral în

mărime de 500 000 (cinci sute mii) lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5

000 (cinci mii) lei.

3.1 În motivarea cererii de apel avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului a

invocat că, prima instanță a apreciat eronat și contradictoriu probele, fiind puse la baza sentinței

de condamnare probe ce urmau să fie declarate inadmisibile și fără a fi cercetat

multiaspectual/obiectiv circumstanțele cauzei, astfel, prima instanță neîntemeiat a reținut

declarațiile martorului Rozloga Ana cu titlu de caracteristică a inculpatului Cosarev Anatolie.

A menționat că martorul a comunicat instanței circumstanțe de fapt precum că inculpatul

ar fi comis, în privința xxx, fapte similare celor de care este învinuit în prezenta cauză penală,

aici invocând că potrivit art.21 din Constituția Republicii Moldova, orice persoană acuzată de

un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în

cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare

apărării sale.

A indicat că, potrivit procesului-verbal de recunoaștere a obiectului din 13.06.2022 se

atestă că - la această acțiune procesual-penală a participat minora xxxx, care a comunicat

organului de urmărire penală despre careva indici de identificare a obiectului. Prin urmare

atestă o audiere a părții vătămate minore și invocă că la aceasta acțiunea urma să participe

pedagogul pentru a supraveghea respectarea normelor pedagogice la audierea minorului.

Acțiunea procesual-penală documentată prin procesul verbal de recunoaștere a obiectului din

13.06.2022 a fost efectuat contrar art.117 alin.(2), (3) Cod de procedură penală. În urma

cercetării probei în ședința primei instanțe s-a constatat că organul de urmărire penală a

prezentat minorei xxxx imagine fotografică a tatuajului cu inscripția xxxx pentru a stabili dacă

această aparține făptuitorului. În corespundere cu prevederile normelor procesual penale citate

atestă că organul de urmărire penală urma să prezinte minorei, pe lângă tatuajul fotografiat de

pe mâna inculpatului și alte două tatuaje omogene acest cu tatuaj.

Însă, contrar prevederilor art.117 Cod de procedură penală, măsura procesual-penală a

fost prezentată doar o singură poză cu tatuaj cu inscripția xxxx, poza cu nr.1 este cu o altă

inscripție, totodată. Or, conform art.94 alin.(1) p. 6) 8) Cod de procedură penală, în procesul

penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în

instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele

2

care au fost obținute 6) dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în ședința de judecată;

8) cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod.

A mai menționat că, prima instanță în mod contradictoriu și nemotivat, a reținut faptul

că minora xxxx a confundat două mijloace de transport public, troleibuzul cu autobusul și a

reținut că fapta penală a fost comisă de inculpat în troleibuzul xxxx, iar potrivit procesului

verbal al ședinței de judecată în care partea vătămată minoră a fost audiată în condiții speciale

din 21.06.2022 (f.d.19) se atestă că minora nu declară numărul de rută al mijlocului de transport

public în care a urcat, însă, declară că era autobus.

Prima instanță a constatat că, xxxx a confundat autobusul cu troleibuzul, deoarece acesta

pe anumite porțiuni de drum nu este conectat la liniile de curent electric, prin urmare partea-

vătămată, având vârsta de 9 ani ar putea confunda troleibuzul cu autobuzul. Prima instanță a

operat cu presupunere la elucidarea dis concordanței între declarațiile minorei și actului de

învinuire emis pe caz, ceea ce este inadmisibil într-o cauză penală de învinuire a persoanei în

comiterea unei infracțiuni grave. Totodată, prima instanță a respins argumentul invocat de

apărare în partea ce ține de insuficiența declarațiilor minorei privind recunoașterea tatuajului

de pe mâna făptuitorului pentru a emite sentință de condamnarea în privința lui Cosarev

Antolie, apărarea invocând faptul că minora ar putea confunda tatuajul de pe mâna făptuitorului

cu tatuajul de pe mâna inculpatului Cosareva Anatolie. Sub acest aspect fiind o motivarea

contradictorie, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil al inculpatului or, în aceste

circumstanțe se conturează o examinare subiectivă a cauzei penale de către instanța de judecată

cu acordarea priorității probelor și argumentelor acuzării.

A menționat că, fiind audiată în condiții speciale, minora xxxx a declarat doar despre

tatuajul în formă de litera xxxx, fapt ce parțial nu coincide cu tatuajul inculpatului. Totodată,

în sentință nu este indicat în baza la ce probe instanța a reținut că locul comiterii infracțiunii a

fost totuși troleibuzul de pe ruta xxx, la materialele cauzei ne fiind anexate probe privind traseul

de deplasarea a rutei xxx în data de xxx și dacă pe acest traseu de deplasare, în acea perioadă

de timp a circulat pe porțiunea de drum cuprinsă între magazinul xxx și magazinul xxxx.

A relevat că, circumstanțele de fapt expuse denotă pronunțarea de către prima instanță a

unei sentințe neîntemeiate, fiind constatată vinovăția lui Cosarev Anatolie în comiterea faptei

penale incriminate, fără a exista la materialele cauzei un ansamblu de probe în acest sens.

3.2 În motivarea cererii de apel inculpatul Cosarev Anatolie a invocat că, prima instanță

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, iar sentința nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, aceasta fiind expusă neclar. Însă, în speță nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, or, instanța de judecată

internațională prin hotărâre pe un alt caz a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor

și libertăților omului, ce poate fi repetată și în această cauză.

A subliniat că, la emiterea soluției de aplicare în privința sa a măsurii preventive

arestului preventiv, instanța de judecată nu și-a motivat poziția, chiar și în situația aplicării

acesteia în temeiul art.395 alin.(1) pct. 5 Cod procedură penală, astfel cele indicate în sentință

în acest sens nu este suficient și nu poate fi calificat drept motivare a soluției luate,

concluzionând că, privarea de libertate la moment este absolut neîntemeiată și ilegală. La caz,

se atestă încălcarea de către autoritățile Republicii Moldova a prevederilor art.5 CEDO în

timpul examinării cauzei penale în instanța de fond, ceea ce apreciază ca fiind viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea pronunțată.

A menționat că, drept condiție obligatorie care face parte indispensabilă din calificativul

infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal (conform învinuirii imputate), reprezintă acțiunile

perverse ce constau în exhibare și atingeri indecente (la organe genitale), astfel se consideră

componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective stabilite de legea penală

ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă, răspunderii penale fiind supusă

doar persoana vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de legea penală. Din împrejurările

speței se atestă că în acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunii imputate prevăzute de art.175

3

Cod penal, deci careva probe care ar dovedi faptul că el, a comis acțiuni exhibare și atingeri

indecente la organele genitale ale victimei minore lipsesc-semn obligatoriu al laturii obiective.

Însăși victima minoră a declarat că, fost atinsă și pipăită la burtă și nu la organele

genitale. Astfel, nu se confirmă impactul psihologic asupra victimei manifestat prin crearea

unei atmosfere de disconfort, frustrare și rușine sau anxietate, spaimă, stres, frică să se

deplaseze cu transportul public, traumă psihologică, sau isterie - conform declarațiilor

martorului Prisacari Mariana (mama) și Prisacari Natalia (bunica). Mai mult, pe caz nefiind

dispusă efectuarea expertizei judiciare în ordinea art.143 alin.(1) pct. 5) Cod procedură penală.

Insistă că, în privința victimei minore există îndoieli cu privire la capacitatea de a

percepe just împrejurările, deoarece, având vârsta de doar 9 ani, aceasta nu poate deosebi un

autobuz de troleibuz și alte chestiuni elementare. Astfel, dispunerea unei expertize psihologice

era obligatorie, or, de justa percepere a împrejurărilor depinde soarta unei persoane care a fost

condamnată nejustificat, fiind total nevinovată.

De asemenea, au fost admise și încălcări la audierea părții vătămate minore în condiții

speciale și anume în lipsa avocatului său, ceea ce duce la nulitatea acestui act procedural. Or,

i s-a încălcat flagrant dreptul la apărare, precum și principiul egalității armelor într-un proces.

În termenul de 3 zile din momentul audierii sau nu mai târziu de ziua în care învinuitul s-a

prezentat sau a fost adus silit, organul de urmărire penală urma să-i aducă la cunoștința acestuia

procesul-verbal de audiere a martorului minor și copia înregistrării audio/video a acesteia,

totodată, fiind întocmit un proces-verbal. Consideră că, el a fost lipsit de dreptul de a-i adresa

întrebări martorului minor, deoarece despre această procedură el a aflat abia în cadrul cercetării

judecătorești, prin încheiere protocolară această probă deja fiind admisă.

A invocat și faptul că, el nu corespunde descrierii efectuate de partea vătămată, nu este

chel, nu are părul rar. La fel, în rezultatul percheziției efectuate, la dânsul nu au fost depistate

și ridicate careva haine care corespuns descrierii victimei sau reprezentantului legal. Referitor

la tatuajul de pe mână la fel este o situație incertă ce pune la îndoială legalitatea administrării

mostrei pentru cercetarea comparativă, cu încălcarea art.119 alin.(1) Cod procedură penală,

referitor la faptul, dacă pe corpul lui se constată că există semne particulare. Nu este cunoscut

nici faptul de unde și prin ce metodă procedurală a fost administrată fotografia tatuajului cu

însemnul xxxx pe care ”l-a recunoscut” partea vătămată cu dimensiunea 3x4 și cum a apărut

acesta la procesul-penal, apartenența acestuia la dânsul. Are doar tatuaj cu însemnul xxxx pe

mâna stângă, iar acest semn particular nu a fost ridicat ”prin fotografiere” de către organul de

urmărire penală. Solicită declararea nulității procedurii de recunoaștere, efectuată prin

încălcarea prevederilor art.art.116-117, 119 Cod procedură penală.

De către organul de urmărire penală, au fost încălcate și prevederile art.19 alin.(3) Cod

de procedură penală.

În speță persistă multiple semne de întrebare referitor la stabilirea circumstanțelor care

l-ar dezvinovăți, care nu au fost administrate de către organul de urmărire penală, probele fiind

administrate selectiv doar în favoarea acuzării. Nu a fost stabilit cu certitudine în care anume

unitate de transport a fost comisă pretinsa infracțiune, tipul acesteia, numărul și seria de

înregistrare, nu s-a efectuat cercetarea la fața locului în unitatea de transport, ridicarea

înregistrărilor (dacă există acestea), audierea șoferului/taxatorului.

La fel, nu au fost cercetate de către organul de urmărire penală obiectele ridicate în

cadrul percheziției, recunoașterea acestora de către partea vătămată, martori etc. Efectuarea

acestora și a altor măsuri procedurale, efectuarea unei expertize psihologice, l-ar dezvinovăți

de comiterea infracțiunii imputate, fiind respectat și scopul procesului penal.

A concluzionat asupra faptului că, din declarațiile părții vătămate nu rezultă cu

certitudine că au fost comise atingeri indecente ale organelor genitale, aceasta nu a fost

dezbrăcată, deci nu există nici acțiuni de exhibare a victimei din partea lui. Reieșind din

principiul prezumției nevinovăției, acțiunile sale urmau a fi calificate doar în baza art.354

alin.(1) Cod contravențional - huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri

publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei

4

fizice. La speță, nu are un suport probant verosimil și concludent ”bănuiala rezonabilă” că, a

fost comisă infracțiunea prevăzută de art.175 Cod penal. Or, aceasta presupune existența

faptelor și informațiilor capabile să convingă un observator obiectiv că, persoana în cauză ar fi

putut să comită infracțiunea dată. O bănuială formală prin sine, nu este suficientă să fie văzută

ca rezonabilă. Reiterează faptul că, la speță ”bănuiala rezonabilă” este ”justificată” doar prin

referințe vagi și generice expuse în hotărârile adoptate - cu trimitere la prevederi legale sau la

materiale ale dosarului, acumulate prin nerespectarea prevederilor procedurale. La cauză există

doar o plângere, în rest toate declarațiile fiind indirecte și nu au legătură cu speța. Probele la

fel au fost acumulate cu încălcări, ceea ce duce la nulitatea acestora, iar declarațiile

participanților la proces nu coroborează între ele. Probele acumulate nu confirmă culpabilitatea

sa, astfel, urmând a fi emisă o sentință de achitare.

Nu este de acord nici cu acțiunea civilă înaintată în interesul victimei minore, pe motivul

lipsei în acțiunile lui a indicilor infracțiunii imputate.

3.3 Ulterior, la data de 15.02.2023 inculpatul Cosarev Anatolie a depus cerere de apel

suplimentară, invocând aceleași temeiuri și solicitări ca și în cererea de apel inițială.

3.4 În motivarea cererii de apel avocatul Botnari Valeriu cu reprezentantul părții

vătămate xxx au invocat că, apreciind și analizând circumstanțele de fapt și de drept ale

prezentei cauze penale, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, consideră

pedeapsa stabilită, prin sentința din 11 octombrie 2022, lui Cosarev Anatolie ca fiind lipsită de

raționament, fiind extrem de blândă și contrară art.75 alin.(l), (2) Cod penal.

Consideră concluzia primei instanțe despre admiterea în principiu a acțiunii civile, în

interesul părții vătămate minore xxxx, ca fiind lipsită de raționament. Or, conform art.1998

Cod civil, persoana care prin vinovăție a comis acțiuni ilicite în privința unei alte persoane,

este obligată să recupereze prejudiciul material cauzat. Art.2036 alin.(1) Cod civil statuează

că, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe fizice sau psihice) prin

fapte ce atentează la drepturile ei, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la repararea prejudiciului, prin plata de despăgubiri. Jurisprudența Curții

Europene nu relevă o enumerare exhaustivă a modalităților de exprimare a prejudiciului moral.

În pofida faptului că, unele dintre acestea sunt menționate mai frecvent în hotărârile Curții,

aceasta, în lumina caracterului evolutiv al Convenției, își rezervă expres dreptul de a completa

lista în dependență de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze examinate.

Prejudiciul moral cauzat de către Cosarev Anatolie, a fost evaluat luând în considerație

starea de frustrare la care a fost supusă minora xxxx, anul nașterii xxxx în rezultatul acțiunilor

infracționale ale pârâtului, suferințele fizice și psihice, cauzate părții vătămate prin acțiunile

ilicite, săvârșite de către Cosarev Anatolii care constituie un prejudiciu moral și care a fost

apreciat în echivalent bănesc în mărime de 500 000 (cinci sute mii) lei, iar în sprijinul acestui

cuantum al pretenției de încasare a prejudiciului moral, invocă și jurisprudența Curții Europene

(Hotărârea Scordino nr.1 c. Italiei din 29.03.2006), prin care CtEDO a descris rigorile, cărora

trebuie să corespundă recursul compensator (Hotărârea Olaru c. Moldovei).

A mai menționat că, art.16 Cod civil stipulează că, apărarea drepturilor civile se face, în

condițiile legii, prin: a) recunoașterea dreptului; b) restabilirea situației anterioare încălcării

dreptului și suprimarea acțiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării

lui; e) impunerea la executarea obligației în natură: g) repararea prejudiciului patrimonial și, în

cazurile prevăzute de lege, a celui nepatrimonial.

De asemenea, conform art.19 alin.(1) Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei sau

într-un interes recunoscut de lege, poate cere, în condițiile legii, repararea integrală a

prejudiciului patrimonial sau nepatrimonial cauzat. Potrivit alin.(2) al aceluiași articol se

consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează

să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea

sau deteriorarea bunurilor sale (dauna reală), precum și profitul ratat ca urmare a încălcării

dreptului sau interesului recunoscut de lege (profitul ratat). Conform art.219 alin.(l) Cod

5

procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor

fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost

adusă daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de

legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia. Conform art.219 alin.(2) Cod de procedură

penală persoanele fizice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de

legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la repararea prejudiciului moral sau, după caz,

a daunei aduse reputației profesionale. La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de

decesul rudelor apropiate etc. (alin.4). La fel, art.219 alin.(5) Cod de procedură penală,

stabilește dreptul înaintării acțiunii civile la orice moment - de la pornirea procesului penal,

până la terminarea cercetării judecătorești.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod de procedură penală, capacitatea de a-și exercita

drepturile prevăzute de prezentul cod o au toate persoanele majore participante la proces, cu

excepția celor declarate, în modul stabilit de lege, incapabile. Alin.(2) pct. 2) din articolul

menționat statuează că, incapabile în procesul penal sânt considerate partea vătămată, partea

civilă care nu au împlinit vârsta de 14 ani.

Pornind de la cele relatate și normele de drept menționate, consideră că, suferințele fizice

și psihice cauzate părții vătămate minore prin acțiuni ilicite săvârșite de către inculpatul

Cosarev Anatolie, constituie un prejudiciu moral, care întemeiat și obiectiv îl apreciază în

echivalent bănesc în mărime de 500 000 (cinci sute mii) lei și care pârâtul este obligat să îl

recupereze integral, iar instanța urma să încaseze aceste despăgubiri.

solicitând constatarea deținerii sale în calitate de preventiv în condiții inumane și degradante,

în perioada 13.06.2022 și până la momentul pronunțării hotărârii pe caz, cu reducerea pedepsei

penale stabilite calculându-se 2 zile de reducere pentru o zi de deținere în arest preventiv, cu

obligarea administrației penitenciarului nr.11 Bălți de a înlătura condițiile contestate și

constatate ca fiind inumane și degradante.

Inculpatul a invocat condițiile inumane de detenție, menționând că, începând cu data de

13.06.2022 în privința lui a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arestare preventivă

deținându-se până în prezent, adică 244 zile în Penitenciarul nr.11 Bălți. A subliniat că, luând

în considerație faptul că, perioada începând cu data de 13.06.2022 și până în prezent, i-au fost

încălcate drepturile cu privire la condițiile de detenție care sunt contrare art.3 CEDO, precum

și pct. 464 a hotărârii Guvernului nr.583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea statutului

executării pedepsei de către condamnat.

Fiind deținut în Penitenciarul nr.11 Bălți în calitate de prevenit, i-au fost încălcate

standardele minimale de spațiu de 4m2 ce urmează a reveni fiecărui deținut, iluminarea

naturală și artificială slabă, precum și sistemul de ventilare slab. S-a deținut pe un spațiu mai

mic de 4 m2 , fiind încălcate prevederile art.225 alin.(4) Cod de executare și art.3 CEDO. La

fel, în celule în care s-a deținut nu era proporțional numărul persoanelor și a paturilor cu spațiul

ce urmează a fi acordat, au fost încălcate condițiile de spălare a rufelor și veselei, deținuții fiind

nevoiți să spele rufele manual și în apă rece, nefiind rezervat pentru aceasta încăpere specială,

nu se asigură deținuții cu soluții pentru spălat, nu este loc amenajat pentru uscarea hainelor,

din care cauză este umezeală în celulă, lipsește pătrunderea în celulă a luminii solare,

permiterea fumatului în celule irită deținuții care nu fumează, persistă insecte parazitare în

celule, deconectarea energiei electrice în perioada 10:00-12:00 și 13:00-15:00.

Cele descrise supra și condițiile în care s-a deținut în penitenciarul nr.11 Bălți, permit

ca acestea să fie constatate ca fiind inumane și degradante. În susținerea poziției sale s-a referit

și la rapoartele internaționale întocmite ca rezultat a vizitelor efectuate la instituțiile

penitenciare din Republica Moldova, prin care la unele dintre ele - inclusiv la penitenciarul

nr.11 Bălți, s-au constatat anumite încălcări ce urmau a fi înlăturate. La constatarea condițiilor

6

de detenție inumane și degradante a solicitat reducerea pedepsei penale stabilite reieșind din

formula 2 zile de reducere pentru 1 zi în arest preventiv.

cerere în ordinea art.385 Cod procedură penală referitor la condițiile de detenție care afectează

grav drepturile prevenitului, indicând că, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central a fost

recunoscut vinovat Cosarev Anatolie născut xxx pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art.175 Cod penal, cu aplicarea sancțiunii sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, în

baza art.85 Cod penal a fost stabilită pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare. În cadrul prezentei

cauze penale inculpatului Cosarev Anatolie i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de

arest cu executarea acesteia în penitenciarul nr.11 Bălți, în perioada 13.06.2022 până la

pronunțarea sentinței primei instanțe. În perioada indicată Cosarev Anatolie a fost deținut în

Penitenciarul nr.11 Bălti în condiții contrare art.3 din CEDO și anume - celulele fiind în stare

deplorabilă, starea sanitară în celule fiind la nivel foarte scăzut, persistând miros insuportabil

în interiorul celulei, saltelele și lingeria de pat acordată deținutului avea un grad de uzură ridicat

încât nu poate fi folosită conform destinației, celulele erau suprapopulate cu deținuți nefiind

respectată suprafața minimă de 4 m2 pentru fiecare deținut în celulă.

Cele invocate se confirmă prin raportul CPT din 13 decembrie 2018 întocmit în urma

vizitei la P-11 Bălți, în care este indicat că în continuare persistă faptul că în multe celule

condițiile materiale și igienice sunt deplorabile, acestea fiind ventilate insuficient și totodată

fiind suprapopulate CEDO a explicat că dacă există o dispută cu privire la condițiile de detenție

între părți, nu este necesar să se constate veridicitatea fiecărui element litigios: atunci când

alegația gravă nu este respinsă de către statul pârât, poate fi conchisă încălcarea art. 3 din

Convenție. Este cazul când statul este unicul care deține informații susceptibile de a confirma

sau respinge alegațiile reclamantului. Principiul potrivit căruia proba îi revine celui care afirmă,

nu se aplică întotdeauna.

Faptul că, statul nu prezintă aceste informații, permite Curții să ajungă la concluzia că

alegația este una justificată (cauza A. și alții c. Regatului Unit, 12 februarie 2009, § 132; cauza

Idalov c. Rusiei, 22 mai 2012, § 98). Totodată, reprezentanții avocatului poporului au reținut

condiții precare de detenție și anume - suprapopularea penitenciarului, condiții deplorabile din

boxa pentru refuzul de hrană, se lipsa personalului medical specializat în instituția penitenciară.

Conform art.4734 alin.(1), (3) Cod de procedură penală, la evaluarea condițiilor de

detenție, instanța de judecată dă apreciere atât probelor prezentate de părți, cât și rapoartelor

instituțiilor naționale și internaționale în domeniu. În urma constatării faptului că condamnatul

sau prevenitul a fost deținut în condiții contrare prevederilor art.3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de judecată obligă

administrația instituției penitenciare să înlăture condițiile precare de detenție, stabilindu-i un

termen concret, care nu va depăși 15 zile, după expirarea căruia instituția penitenciară

informează instanța de judecată despre executarea încheierii. În aceste circumstanțe și datorită

detenției inculpatului Cosarev Anatolie în condiții degradante, care au afectat starea sănătății

acestuia, invocă temeinicia solicitărilor făcute.

respinse ca nefondate apelul inculpatului Cosarev Anatolie și apelul avocatului Polivenco

Victor în numele inculpatului.

A fost admis apelul avocatului Botnari Valeriu cu reprezentantul părții vătămate xxxxx,

casată sentința parțial, în latura civilă, cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță, prin care a fost admisă parțial acțiunea civilă și încasat de la

inculpatul Cosarev Anatolie în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate minore xxxx

prejudiciul moral în mărime de 50 000 (cincizeci mii) lei.

S-a încasat de la inculpatul Cosarev Anatolie cheltuieli pentru asistență juridică în sumă

de 10 000 (zece mii) lei.

În temeiul art.385 Cod procedură penală, pentru încălcarea drepturilor privind condițiile

de detenție garantate de art.3 CEDO, s-a redus lui Cosarev Anatolie pedeapsa închisorii,

7

calculându-se 2 (două) zile de închisoare pentru 1 (o) zi de arest preventiv - cu 218 (două sute

optsprezece) zile.

În rest, s-au menținut dispozițiile sentinței.

6.1 În motivarea soluției, instanța de apel a invocat că, referitor la apelurile inculpatului

Cosarev Anatolie și a avocatului acestuia Victor Polivenco prin care solicită emiterea unei

soluții de achitare, judecând cauza penală prima instanță a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală, respectându-se prevederile art.101 CPP, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Contrar celor invocate de inculpat și apărătorul acestuia, instanța de apel a invocat că,

este solidară cu poziția primei instanțe, menținând-o atât în sensul calificării acțiunilor

inculpatului Cosarev Anatolie în temeiul art.175 Cod penal, cât și a recunoașterii vinovat a

acestuia de comiterea faptei imputate.

În sensul expus, instanța de apel a indicat că, noțiunea de acțiuni perverse desemnează

niște acțiuni reprobate de societate, care prezintă devierea de la normal a instinctelor, a

comportamentului persoanei, a ideilor, a judecății. Acțiunile perverse (imoralitate, desfrâu)

comportă un caracter sexual orientat spre satisfacerea poftei sexuale a făptuitorului sau

excitarea instinctului sexual al victimei. Aceste acțiuni pot fi de natură fizică sau intelectuală.

În categoria acțiunilor perverse cu caracter fizic se includ: atingerile indecente, mângâierea sau

demonstrarea organelor sexuale proprii sau pe cele ale minorului, pozele indecente, dezgolirea

corpului, săvârșirea raportului sexual sau a raportului homosexual în prezența victimei minore

etc. În calitate de victime ale acțiunilor perverse pot fi persoanele de ambele sexe, care nu au

atins vârsta de 16 ani. Latura subiectivă a infracțiunii se realizează prin intenție directă. Drept

mobil pentru făptuitor servește dorința de a-și satisface pofta sexuală în formă perversă. Subiect

al infracțiunii poate fi orice persoană de orice sex, care a atins vârsta de 14 ani.

Instanța de apel a reținut că, deși inculpatul Cosarev Anatolie nu a recunoscut vina de

comiterea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia se confirmă prin probele cauzei penale

cercetate în prima instanță și în instanța de apel, și anume: declarațiile martorului Prisacari

Mariana depuse în instanța de judecată (f.d.23-24, vol. II); declarațiile reprezentantului legal

al părții vătămate minore, xxxx depuse în prima instanță (f.d.40, vol. II); declarațiile martorului

Sîrbu Vera depuse în instanța de judecată (f.d.40-41, vol. II).

Totodată, instanța de apel a constatat că, în confirmarea vinovăției lui Cosarev Anatolie,

vin și probele scrise ale cauzei penale cercetate în instanța de fond și în cea de apel, și anume:

raport și proces-verbal de consemnare a faptelor din 07.06.2022, cu expunerea circumstanțelor

ce au avut loc la data de 24.05.2022 în intervalul de timp 12:04-12:20 (f.d.3-4, vol. I); denunț

din 25.05.2022 depus de Prisacari Mariana (f.d.6, vol. I); certificat de naștere a minorei xxxxx,

seria xxxx eliberat la data de xxxx (f.d.13, vol. I); ordonanța din 25.05.2022 de recunoaștere

în calitate de parte vătămată a xxxx (f.d.14, vol. I); încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central

din 21.06.2022; procesul-verbal al ședinței de judecată din 21.06.2022 în care a avut loc

audierea părții vătămate minore xxxxx în condiții speciale la judecătorul de instrucție (f.d.18-

21, vol. I); proces-verbal din 13.06.2022 de recunoaștere a obiectului de către partea vătămată

minoră xxxxx în prezența reprezentantului legal xxxx, obiectul recunoașterii fiind imaginile

fotografice a tatuajelor cu inscripțiile xxx și xxx cu dimensiunile 3x4 cm, fiind recunoscut de

victimă tatuajul cu inscripția xxxx, ca fiind cel de pe mâna bărbatului care la data de 24 mai

2022 în salonul troleibuzului xxxx s-a apropiat de ea și a atins-o cu mâna în zona intimă pe tot

parcursul deplasării (f.d.23-24, vol. I); ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 24.06.2022,

fiind ridicată de la cet. Rozloga Ana o imagine fotografică cu o persoană de gen masculin

(f.d.30-32, vol. I); proces-verbal și ordonanța din 24.06.2022 de recunoaștere și anexare a

corpurilor delicte la cauza penală, fiind anexată o imagine fotografică efectuată de cet. Rozloga

Ana, fiind fotografiat la stație un bărbat care s-a dovedit a fi cet. Cosarev Anatolie (f.d.33-34,

vol. I); proces-verbal din 13.06.2022 de examinare corporală efectuată în privința lui Cosarev

8

Anatolie, fiind depistat pe mâna stângă un tatuaj de culoare neagră cu inscripția xxxx cu

dimensiuni de 3x4 cm și planșa fotografică (f.d.35 -37, vol. I); proces-verbal din 14.06.2022

de examinare a obiectului și planșa fotografică fiind examinate hainele (geaca, maiou, chipiu,

blugi) ce aparțin lui Cosarev Anatolie (f.d.48-51, vol. I); date personale în privința lui Cosarev

Anatolie (f.d.58- 60, vol. I); sentința judecătoriei Sankt-Petersburg din 21.12.2012 în privința

inculpatului Cosarev Anatolie (f.d.69-77, vol. I); informație din 22.06.2022 de la Biroul de

Probațiune Bălți potrivit cărei se aduce la cunoștință despre faptul, că cet. Cosarev Anatolie

a.n.21.04.1962 liberat condiționat înainte de termen de pedeapsa, stabilită prin sentința xxxxx,

preluat prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24.01.2014 pe termenul rămas

de 1 (un) an 7 (șapte) luni 26 (douăzeci și șase) zile, a fost luat la evidență la Biroul de

Probațiune la 14.02.2022, începutul termenului 28.05.2021, sfârșitul termenului 23.01.2023

(f.d.83, vol. I); proces-verbal din 18.07.2022 de ridicare a extrasului din calculator a listei

pacienților care au fost prezenți la data de 24.05.2022 la medicul de familie Sîrbu Vera,

conform căruia urmează că Cosarev Anatolie, în acea zi nu a fost prezent (f.d.132-133, vol. I);

proces-verbal din 20.07.2022 de prezentare a materialelor cauzei penale și informare a

învinuitului Cosarev Anatolie cu participarea apărătorului Victor Polivenco despre finisarea

urmăririi penale, careva cereri sau demersul la moment nu au parvenit (f.d.134-135, vol. I);

scrisoare de informare a lui Cosarev Anatolie emisă de Procurorul delegat în Secția combatere

tortură a Procuraturii Generale (f.d.218-220, vol. I); încheierea Judecătoriei Soroca sediul

Central din 28.05.2021 (f.d.60-63, vol. II); încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 24.01.2014, prin care s-a dispus admiterea demersului Ministerului Justiției al Republicii

Moldova și cererea condamnatului Cosarev Anatolie privind transferul pentru continuarea

executării pedepsei cu închisoare în instituției penitenciare din Republica Moldova (f.d.71-73,

vol. II).

Instanța de apel a apreciat critic poziția de nerecunoaștere a vinei de către inculpat, or,

în urma cercetării suplimentare a probelor cauzei penale, vina inculpatului Cosarev Anatolie

în comiterea infracțiunii incriminate se dovedește complet, deci nu poate fi reținut motivul

apelanților (inculpatului Cosarev Anatolie și a apărătorului său Polivenco Victor) că nu au fost

prezentate probe ce ar confirma comiterea acestuia a faptei infracționale reținute în sarcina sa,

sau că infracțiunea ar fi fost comisă de altă persoană, or, partea vătămată Prisacari Elina fiind

audiată în condiții speciale la judecătorul de instrucție a indicat că inculpatul avea pe mâna

stângă un tatuaj cu inscripția xxxxx, avea câteva fire de păr sur și era îmbrăcat în geacă cafenie

și pantaloni de culoare cafenie sau albaștri, astfel descrierile date îl caracterizează și identifică

pe inculpatul Cosarev Anatolie.

Instanța de apel a considerat că, nu poate fi reținut nici argumentul că, la xxx ora xxx

inculpatul se afla la policlinică, or, conform declarațiilor martorului Sîrbu Vera, medicul de

familie al sectorului unde inculpatul își are domiciliu se infirmă acest fapt, urmând că la acea

dată, era zi de primire doar pentru copii și gravide. Astfel, inculpatul nu putea fi prezent în acea

zi la policlinică. Mai mult, conform declarațiilor martorului, se atestă faptul că între ora xxxx

are loc dezinfectarea cabinetului medical și în perioada dată inculpatul nu putea fi prezent la

medicul de familie.

Ce ține de solicitarea apărării privind declararea nulității procesului-verbal de

recunoaștere a obiectului din 13.06.2022, prin care partea vătămată xxxxx în prezența

reprezentantului legal Prisacari Natalia a recunoscut imaginea fotografică a tatuajului cu

inscripția xxxxx cu dimensiuni 3x4 (foto nr.2) fiind tatuajul de culoare neagră cu inscripția

xxxx de pe mâna stângă a bărbatului care la data de 24.05.2022 fiind în salonul troleibuzului

xxx, s-a apropiat de ea și a atins-o cu mâna la zona intimă pe tot parcursul deplasării, din motiv

că nu a fost efectuat în prezența pedagogului, instanța de apel a respins-o ca neîntemeiată, or,

pedagogul este necesar în vederea supravegherii intereselor copilului, iar în cadrul efectuării

acțiunii procesuale de prezentare a imaginilor fotografice cu tatuaje nu au fost lezate drepturile

copilului, mai mult ca atât, copilul a fost asistat de reprezentantul legal, xxxxx.

9

Instanța de apel a respins și alegațiile precum că, minora în declarațiunile sale a încurcat

mijlocul de transport cu care s-a deplasat, or, conform declarațiilor martorilor și

reprezentantului legal, urmează că aceasta se deplasa rar cu mijloacele de transport comun,

fiind transportată la școală și acasă cu automobilul părinților, iar troleibuzul cu xxxx pe anumite

porțiuni de cale nu este conectat la liniile de electricitate, prin urmare, partea vătămată, având

vârsta de 9 ani ar putea confunda troleibuzul cu autobuzul.

Instanța de apel a considerat vina dovedită, iar faptul nerecunoașterii vinovăției de către

inculpatul Cosarev Anatolie pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, îl

apreciază ca o metodă de apărare și un drept al acestuia de a nu se auto incrimina, garantat de

art.66 Cod de procedură penală și art.6 CEDO.

Cu referire la solicitarea reprezentantului legal al părții vătămate xxxx și a apărătorului

său Botnari Valeriu care au solicitat agravarea pedepsei penale aplicate inculpatului Cosarev

Anatolie pentru infracțiunea comisă, pe care o consideră neproporțională suferințelor morale

cauzate victimei minore, instanța de apel a reținut că, la stabilirea acesteia, prima instanță a

acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite

înart.art.61 alin.(2) și 75 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut

cont și de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal face parte din categoria

celor grave, de motivul acesteia, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

făptuitorului, care nu este la prima abatere penală, anterior fiind judecat prin sentința xxxxx,

fiind condamnat în baza art.132 alin.(4) lit. b) Cod penal al Federației Ruse la o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 12 (doisprezece) ani în penitenciar de tip închis, iar prin

încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24.01.2014, menținută prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06.02.2015 și decizia Curții Supreme de Justiție

din 01.07.2015, a fost acceptat transferul condamnatului Cosarev Anatolie pentru continuarea

executării pedepsei într-un penitenciar de tip închis 21 din Republica Moldova, acesta fiind

condamnat în baza art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal la 12 (doisprezece) ani închisoare.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Central din 28.04.2021, în condițiile art.4734

alin.(4) Cod de procedură penală, termenul pedepsei definitive de 12 (doisprezece) ani

închisoare, stabilit lui Cosarev Anatolie prin sentința Judecătoriei xxxx, preluată prin

încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24.01.2014, i-a fost redus cu 416 (patru

sute șaisprezece) zile. Prin încheierea Judecătoriei Soroca, sediul Central din 28.05.2021, s-a

admis cererea condamnatului Cosarev Anatolie privind liberarea condiționată de pedeapsă

înainte de termen. Cosarev Anatolie a fost liberat condiționat înainte de termen de pedeapsa

stabilită prin xxxxx, preluată prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

24.01.2014, pe termenul rămas de 1 (un) an 7 (șapte) luni 26 (douăzeci și șase) zile (f.d.59, 69-

81, vol. I), inculpatul la evidența medicului narcolog nu se află (f.d.62, vol. I), conform

cazierului contravențional (f.d.60, vol. I) ultimul careva contravenții nu a comis, inculpatul nu

este angajat în câmpul muncii, este veteran de război (f.d.216, vol. I), a fost decorat cu medalia

Crucea comemorativă. Participant la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și

independenței RM (f.d.217, vol. I), totodată, just și relevant luându-se în considerație lipsa

circumstanțelor atenuante conform art.76, și prezența circumstanței agravante conform art.77

alin. (1) lit. a) Cod penal-săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară.

Ținând cont de circumstanțele expuse, gradul prejudiciabil al infracțiunii comise,

valoarea socială la care a atentat, instanța de apel a considerat că - prima instanță corect a ajuns

la concluzia despre oportunitatea aplicării pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5

(cinci) ani. Totodată, ținând cont că anterior a mai fost judecat, corect a fost stabilită pedeapsa

definitivî cu aplicarea prevederilor art.85 Cod penal, nefiind careva circumstanțe ce ar

condiționa aplicarea în privința lui Cosarev Anatolie a unei pedepse mai grave în sensul

solicitat de reprezentantul legal al părții vătămate, xxxxx și avocatul Botnari Valeriu.

10

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită cu respectarea prevederilor legale, este

echitabilă faptei infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele

legale, or, această pedeapsă va atinge scopul de corectare și reeducare a lui Cosarev Anatolie,

careva temeiuri de modificare a sentinței în latura pedepsei nefiind stabilite.

Instanța de apel a ajuns la concluzia de a casa sentința primei instanțe în latura civilă în

aspectul solicitărilor apelanților-reprezentantului legal al părții vătămate xxxx și a avocatului

acesteia Botnari Valeriu, or, în speță prima instanță soluționând acțiunea civilă eronat a dispus

admiterea în principiu a acesteia.

În sensul acțiunii civile instanța de apel s-a referit la dispozițiile art.art.225 alin.(1), 219

alin.(4), 220 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, precum și la dispozițiile art.art.1998

alin.(1), 2036 alin.(1) și (2), 2037 alin.(1) și (2) Cod civil.

Raportând normele legale vizate la caz, ținând cont de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice în legătură cu acțiunile perverse manifestate de către inculpatul Cosarev

Anatolie în privința victimei minore xxx, care a devenit victima unei „violențe psihologico-

morale” din partea unui bărbat matur fiindu-i dereglat echilibrul și confortul psihologic, aceasta

din declarațiile mamei sale Prisacari Mariana și a reprezentantului ei legal xxxx suferind o stare

de stres, dezechilibru și rușine până în prezent, fiind întreprinse diverse metode și proceduri

pentru readucerea copilului la starea și echilibrul moral ce îl manifesta până la comiterea

infracțiunii vizate, astfel relevant fiind și gradul de vinovăție a inculpatului, de faptul că

acțiunile au avut loc în loc public, deci copilul suferind și din acest motiv, instanța de apel a

considerat că, este oportun de a admite acțiunea civilă înaintată la cauză și de a încasa de la

Cosarev Anatolie în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate minore, xxxx a

prejudiciului moral în mărime de 50 000 (cincizeci mii) lei, aceasta fiind o sumă reală ce

corespunde faptei comise, care va compensa consecințele negative ale prejudiciului suportat

de aceasta, iar suma solicitată în mărime de 500 000(cinci sute mii) lei fiind excesivă - în

lumina jurisprudenței Republicii Moldova, totodată, însăși condamnarea inculpatului în sine

constituind la fel o satisfacție morală pentru partea vătămată.

Cu referire la solicitarea apelanților ce ține de încasarea din contul inculpatului Cosarev

Anatolie în beneficiul reprezentantului părții vătămate xxxxx a cheltuielilor pentru asistență

juridică, acordate de avocatul Botnari Valeriu în prima instanță și apel, instanța de apel a admis-

o, or, aceste cheltuieli sunt confirmate prin bonului anexat la materialele cauzei (f.d.134, vol.

II), iar ținând cont de numărul ședințelor de judecată, fiind apreciate de instanța de apel ca

rezonabile.

Cu referire la cererile inculpatului Cosarev Anatolie și a apărătorului său Polivenco

Victor depuse în ordinea prevăzută de art.385 Cod procedură penală, ce ține de condițiile de

detenție contrare prevederilor art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale din Penitenciarul nr.11, instanța de apel le-a admis.

Instanța de apel a reținut că, directorul Penitenciarului nr.11 Bălți, comisar-principal de

justiție, Lungu Viorel, a depus un raport asupra condițiilor de detenție contestate.

Instanța de apel a constatat că, în perioada de detenție în Penitenciarul nr.11 Bălți în

calitate de prevenit, Cosarev Anatolie a fost asigurat cu un spațiu mai mic de 4 m2 , în unele

din celule aflându-se într-o suprafață chiar și mai mică de 3m2, fapt care confirmă că au fost

încălcate normele de suprafață pentru deținerea unei persoane în detenție, prevăzute de

Hotărârea Guvernului susmenționată, și care, incontestabil, constituie un tratament inuman și

prin aceasta s-au încălcat drepturile privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

La constatarea condițiilor de detenție, instanța de apel a ținut cont de faptul că

maltratarea trebuie să atingă un nivel minim de severitate pentru a cădea sub incidența

articolului 3. Evaluarea acestui nivel minim este, prin natura lucrurilor, relativă. El depinde de

toate circumstanțele cauzei, precum ar fi durata maltratării, urmările sale fizice și psihice și, în

unele cazuri, de sexul, vârsta și starea sănătății victimei (cauza Irlanda c. Regatului Unit, 18

ianuarie 1978, § 162; cauza Ciorap c. Moldovei, 19 iunie 2007, § 63).

11

Totodată, instanța de apel a specificat că, statul trebuie să asigure ca persoana să fie

deținută în condiții, care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, ca modul și

metoda de executare a pedepsei să nu cauzeze persoanei suferințe sau dureri de o intensitate

care să depășească nivelul de suferință inerent detenției și că având în vedere exigențele

detenției, sănătatea și integritatea persoanei să fie în mod adecvat asigurate, printre altele, prin

acordarea asistenței medicale necesare (cauza Kudla c. Poloniei, 26 octombrie 2000, § 94).

Atunci când sunt evaluate condițiile de detenție, trebuie luate în considerație efectele

cumulative ale acestor condiții, precum și durata detenției (Ostrovar c. Moldovei, 13

septembrie 2005, § 80).

Instanța de apel a reținut că, prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006 (cu

modificări ulterioare) s-a aprobat Statutul executării pedepsei de către condamnați, care

reglementează temeiul, condițiile și procedura punerii în executare de către administrația

penitenciară și executării de către condamnați a pedepselor penale privative de libertate -

închisoarea și detențiunea pe viață.

Totodată, conform art.224 Cod de executare, numărul maxim de condamnați admis

pentru deținere în penitenciar în regimuri separate se stabilește de către ministrul justiției. La

luarea deciziei, se tine seama de condițiile de menținere a regimului existente în penitenciar.

Conform art.225 alin.(3), (4) Cod de executare, camerele de cazare și celelalte încăperi

destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural și de instalațiile necesare

asigurării iluminatului artificial corespunzător. Norma de spațiu locativ stabilit pentru un

condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2. Norma spațiului locativ este prevăzută și la pct. 464

din Statutul executării pedepsei de către condamnați. Fiecare deținut se asigură cu spațiu de

cazare în mărime nu mai mică de 4 metri pătrați, care trebuie să fie iluminat natural și artificial,

încălzit și ventilat conform normativelor de construcții, iar pct. 465 prevede că, numărul

deținuților în celule este determinat de Codul de executare în funcție de tipul penitenciarului și

regimul de detenție, în celulele izolatorului disciplinar se deține de regulă unu, dar nu mai mult

de doi deținuți. În conformitate cu art.226 alin.(1), (2) Cod de executare, condamnatului i se

asigură posibilitatea de a-și satisface nevoile fiziologice în condiții curate și decente și după

necesitate. Condamnatului i se asigură posibilitatea de a face baie sau duș, la temperaturi

admisibile, atât de des cât necesită igiena generală, însă nu mai rar de o dată pe săptămână.

Întru admiterea cererilor inculpatului Cosarev Anatolie și a avocatului acestuia

Polivenco Victor cu privire la constatarea condițiilor inumane de detenție, instanța de apel a

reținut faptul că, potrivit informației existente, ultima vizită în Penitenciarul nr.11 Bălți de către

Consiliul pentru Prevenirea Torturii (CpPT) a fost efectuată la data de 31 octombrie 2017.

Conform Ordinului Ministrului Justiției nr.327 din 18.08.2005, Penitenciarul nr.11 are statut

de izolator de urmărire penală. Conform ordinului nr.576 29 din 31.12.2014, emis în baza

art.224 Cod de executare, plafonul de detenție este de 520 persoane și suprafața medie

calculată, conform nr. maxim admis de detenție, constituie 3 m2. La momentul vizitei în

instituție se dețineau 501 persoane, inclusiv 365 preveniți (72,9%) și 136 condamnați (27,1%).

Echipa de monitorizare a avut acces neîngrădit la orice spațiu de pe teritoriul penitenciarului.

În special au fost vizitate următoarele locații: 1) celule destinate deținerii femeilor; 2) celule

destinate deținerii minorilor; 3) celule destinate deținerii persoanelor pentru autoizolare; 4) o

celulă în care se aflau deținuții transferați în regimul inițial; 5) carantina; 6) izolatorul

disciplinar; 7) încăperile/spațiile destinate plimbărilor la aer liber (amplasate la sol, cât și cele

amplasate la etajul superior al Blocului 3); 8) spațiile destinate lucrului educativ cu minori (sala

de sport, clasa de instruire); 9) cabinetul șefilor de sectoare, cabinetul psihologilor; 10) unitatea

medicală (cabinetul șefului de serviciului medical, cabinetul stomatologic, cabinetul

radiologic); 11) baia; 12) bucătăria și cantina. În compartimentul Constatări, membrii CpPT

pct. 5 - 6, 8 - 9, 11 - 12, 16, 19 și 29 au indicat următoarele: 5. Există un număr mare de deținuți

transferați în regimul inițial, ca urmare a nerespectării regimului de detenție, etalați din alte

instituții penitenciare, fapt ce impune concluzia transferului în alt penitenciar cu scop de

intimidare, dar și contribuie la menținerea nejustificată, generată artificial, a suprapopulării în

12

instituție; 6. Limitele stabilite prin ordin MJ nr.576 din 31.12.2014, emis în baza art.224 Cod

de executare, plafonul de detenție al Penitenciarului nr.11 mun. Bălți este de 520 persoane și

suprafața medie calculată, conform nr. maxim admis de detenție, constituie 3 m2. Nu se ține

cont de standardul minim de 4 m2; 8. În instituție este instalat un singur taxofon. Administrația

instituției repetat a scris demersuri în adresa companiei „Moldtelecom” cu scopul de a instala

taxofoane la fiecare bloc de regim. Până în prezent situația nu a fost soluționată; 9. Persistă

problema spațiilor locative, celulelor suprapopulate și condițiilor igienice precare ce duc la

efecte negative asupra deținuților, soldate cu altercații; 11. Geamurile de dimensiuni mici nu

facilitează pătrunderea luminii solare în unele celule; 12. Permiterea fumatului în celule și în

alte încăperi defavorizează ceilalți deținuți nefumători; 16. Asigurarea cu medicamente este

insuficientă; 19. Control inadecvat din partea direcției medicale al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare a calității acordării asistenței medicale; 29. Imposibilitatea efectuării plimbărilor

în aer liber la sol pentru deținuții declarați „umiliți” conform subculturii criminale. În

compartimentul Recomandări la pct. 10 - 13, 21 s-a indicat: 10. Asigurarea deținuților nou-

veniți cu pachetul igienic la intrare in penitenciar, nu doar lunar; 11. Asigurarea igienizării

deținuților nou-veniți la intrare in instituție, nu doar săptămânal conform orarului prestabilit;

condițiilor pentru ca toți deținuții să aibă acces la plimbări în curtea de la sol și acces la terenul

sportiv al penitenciarului indiferent de statutul informal al acestora; 21. Asigurarea deținuților

cu medicamente în cantitate suficientă conform spectrului maladiilor constatate și în

corespundere cu Protocoalele și ghidurile naționale cu evitarea procurărilor din cont propriu a

medicamentelor și consumabilelor.

Totodată, instanța de apel a reținut că, potrivit raportului privind respectarea drepturilor

și libertăților omului în Republica Moldova în anul 2021, în anul 2021 Republica Moldova a

fost evaluată în cadrul celui de-al treilea ciclu. În 2021 membrii Consiliului pentru prevenirea

torturii, creat pe lângă Oficiul Avocatului Poporului, au efectuat 15 vizite 30 preventive și de

monitorizare în locurile privative de libertate. Datele raportului CoE pentru anul 2020 arată că

Republica Moldova se află printre țările cu cea mai înaltă rată de încarcerare (197 deținuți la

100 mii persoane) și cu cea mai lungă durată medie a încarcerării (26 luni). Circa 15% din

populația penitenciară reprezintă persoanele arestate preventiv. Datele remise de Administrația

Națională a Penitenciarelor per instituție de detenție relevă că plafonul de detenție este depășit

în Penitenciarul nr.1 Taraclia (cu 21 deținuți); în Penitenciarul nr.2 Lipcani (cu 3 deținuți); în

Penitenciarul nr.3 Leova (cu 53 deținuți); în Penitenciarul nr.7 Rusca (cu 56 deținute); în

Penitenciarul nr.11 Bălți (cu 57 deținuți); în Penitenciarul nr.13 Chișinău (cu 378 deținuți) și

în Penitenciarul nr.15 (cu 13 deținuți). 581 deținuți (în 2020–732 deținuți) erau deținuți în

condiții de supraaglomerare. Totodată, în Spitalul-penitenciar nr.16 Pruncul pe o capacitate de

462 paturi au fost plasați 190 deținuți pacienți (în 2020 – 222 pacienți). Suplimentar, în

Penitenciarele nr.5, nr.11, nr.13 și nr.17, ce dispun de izolator de urmărire penală, au fost

plasate pe perioada de arest preventiv - 1694 persoane (în 2020-2527 persoane). Se observă cu

ușurință menținerea constantă a suprasolicitării și supraaglomerării izolatoarelor de urmărire

penală din Penitenciarele nr.13 și nr.11. În ultimii patru ani, rata populației penitenciare este în

ușoară scădere, pornind de la cifra de 6 990 deținuți în 2018 la 6 396 în 2021. Totuși, problema

supraaglomerării se menține, inclusiv din cauza faptului, că unele instituții penitenciare nu pot

asigura fizic plafonul minim de detenție, stabilit de normele CPT. În același timp, politicile

statului sunt focusate mai mult pentru a menține populația penitenciară, decât în cea de

depopulare sau reducere a plasării în detenție, inclusiv, prin aplicarea măsurilor non-privative

și/sau a altor tipuri de pedepse. Raportul dintre numărul de deținuți și angajați, care se află

nemijlocit în închisori, este unul critic.

În aceeași ordine de idei instanța de apel a reținut că, CEDO a notat cu îngrijorare

repetarea problemelor în privința condițiilor precare de detenție în Penitenciarul nr.11 Bălți.

Aceasta notează că, în repetate rânduri, a constatat încălcarea articolului 3 din Convenție în

13

privința acestui penitenciar (cauza Shishanov c/Moldovei, 15 decembrie 2015, par.127), însă

această problemă sistematică continuă să persiste.

Instanța de apel a ținut cont și de faptul că, în cauza Kalashnikov c. Rusiei, precum și în

cauza Ostrovar c. Moldovei, Curtea Europeană a constatat că, supraaglomerarea deja ridică în

sine o chestiune în temeiul art.3 al Convenției, în special când ea durează perioade lungi de

timp, așa cum se reține în cazul autorului plângerii, care a fost deținut o perioadă de 109 zile

în calitate de prevenit în Penitenciarul nr.11 Bălți, reținându-se și faptul că, în cazurile

anterioare, în care reclamanții au avut la dispoziție mai puțin de 3 m2 de spațiu vital, Curtea a

constatat că supraaglomerarea era suficient de gravă încât să justifice, în sine, constatarea

încălcării art.3 din Convenție (Sulejmanovic c. Italiei, 16 iulie 2009, §51; Lind c. Rusiei, 6

decembrie 2007, §59).

Instanța de apel a considerat că, dificultățile cu care s-a confruntat Cosarev Anatolie pe

parcursul detenției sale în calitate de prevenit, au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent

detenției și au atins pragul de severitate contrar art.3 din Convenție, aceste condiții fiind

suficiente pentru constatarea încălcărilor admise în penitenciarul vizat. Cosarev Anatolie s-a

aflat în condiții precare de detenție pe o perioadă de 109 zile în calitate de prevenit, adică în

condiții contrare prevederilor art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale. Astfel, a constatat că, în condițiile art.385 alin.(5) Cod de procedură

penală, Cosarev Anatolie va beneficia de reducerea pedepsei numite sub formă de închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, calculându-se două zile de închisoare

pentru o zi de arest preventiv, cu executarea pedepsei închisorii pentru termenul rămas. În acest

sens se ține cont că, perioada aflării inculpatului Cosarev Anatolie în arest preventiv se va

include în termenul pedepsei, după cum este prevăzut la art.395 alin.(1) pct. 4) Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de apel a conchis că, deținerea sub arest a lui Cosarev Anatolie, după

pronunțarea sentinței de condamnare la închisoare cu executare în penitenciar, adică după

11.10.2022 și până la 24.03.2023, constituie nu măsură preventivă-arestarea preventivă, în

sensul art.185 Cod de procedură penală și art.5 alin.(1) lit. c) CEDO, dar executarea pedepsei

închisorii dispuse de un tribunal competent, în sensul art.5 alin.(1) lit. a) CEDO și astfel,

Cosarev Anatolie, în caz că consideră că și după 11.10.2022 i-au fost încălcate drepturile sale

privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția Europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ar putea să se adreseze cu o cerere în instanța

de judecată din raza de activitate a organului sau instituției care execută pedeapsa, care poate

adopta o hotărâre, conform prevederilor art.4734 alin.(4) și (5) Cod de procedură penală, or,

dânsul deja execută o pedeapsă privativă de libertate.

- avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului, prin care invocând ca temei pentru

recurs prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 9) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare;

- inculpatul Cosarev Anatolie, prin care invocând ca temei pentru recurs prevederile

art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu emiterea unei

noi hotărâri de achitare.

7.1. În motivarea recursului avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului invocă că,

instanța de apel a omis a reține că în cadrul acțiunii procesual penale prezentarea obiectului

spre recunoaștere din 13.06.2022 au fost consemnate declarațiile xxxxx, fapt ce constituie prin

sine o audiere a părții vătămate minore, fapt ce urmează a fi desfășurată cu respectarea

prevederilor procesual penale.

Indică că, prin decizia pronunțată, instanța de apel nu s-a expus sub nici o formă asupra

argumentelor invocate de apărare în partea ce ține de inadmisibilitatea probei - procesului

verbal de recunoaștere a obiectului din 13.06.2022, acțiune procesual penală ce a fost petrecută

cu încălcarea prevederilor art.117 alin.(2), (3) Cod de procedură penală. S-a reținut în calitate

14

de probă procesul-verbal din 13.06.2022 privind prezentarea spre recunoaștere a obiectului

contrar celor invocate de apărare privind existența temeiurilor de nulitate a probei.

Menționează că, instanța de apel urma a se expune asupra încălcărilor normelor

procesual penale comise de către prima instanță la examinarea cauzei penale de învinuire a lui

Cosarev Anatolie, fapt ce nu a fost realizat, fiind pronunțată o decizie ce nu corespunde

prevederilor art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Consideră că, deși instanța de apel a respins apelurile declarate de inculpat și apărător

în numele inculpatului și a menținut fără modificări sentința în latura penală, a intervenit totuși

în lista de probe reținute prin sentință și a dispus excluderea ca probă în confirmarea vinovăției

lui Cosarev Anatolie declarațiile martorului Razloga Anna. În aceste circumstanțe se creează

o incertitudine cu privire la temeinica menținerii sentinței instanței de fond în latura penală,

din moment ce instanța de apel exclude din lista de probe declarațiile unui martor care a fost

reținut de prima instanță la emiterea sentinței de condamnare.

Susține că, instanța de apel eronat a aplicat prevederile art.385 alin.(5) Cod de procedură

penală, fiind dispusă reducerea termenului de pedeapsă aplicat pentru deținerea inculpatului în

condiții contrar art.3 CEDO în perioada 24.06.2022 - 11.10.2022, adică 109 zile în calitate de

prevenit. Or, instanța de apel urma să rețină calitatea de prevenit al inculpatului Cosarev

Anatolie perioada 24.06.2022 - 24.03.2023, adică o perioadă de 273 zile, în care a fost deținut

în penitenciarul nr.11 Bălți, fiind aplicată măsura preventivă arestul preventiv, prin încheierea

primei instanțe și prin sentința de condamnare emisă.

7.2. În motivarea recursului inculpatul Cosarev Anatolie susține că, în timpul urmăririi

penale, organul de urmărire penală a încălcat grav prevederile art.art.8, 9, 10, 11, 17, 93, 101,

104, 1101, 113, 114, 255 și 385 alin.(1) pct.1), 2), 3), 4) Cod de procedură penală.

A menționat că, prima instanță a ignorat prevederile sus indicate și nu corespund

declarațiile părții vătămate cu cele declarate de ea în timpul urmăririi penale, nu lipsesc

aberațiile procurorului care a condus cu urmărirea penală, care a încălcat Codul de procedură

penală, urmărirea penală nici nu a dus-o, l-au învinuit doar din motivul că, în Federația Rusă

el a fost condamnat pe infracțiuni similare.

Însă, s-a încălcat grav art.22 Cod de procedură penală, conform căruia - nimeni nu poate

fi urmărit penal sau judecat repetat pentru săvârșirea faptei penale, dar nu cum procurorul și

cei de la CCTP, organul de urmărire penală, sau folosit că el deja era condamnat pe același

articol în Federația Rusă.

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 martie 2023, prin care a solicitat casarea

deciziei în afară de faptul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție

garantate de art.3 CEDO, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că fapta

incriminată nu a fost săvârșită de el.

În motivarea recursului suplimentar a invocat că, de către ofițerul de urmărire penală a

IP Bălți, nu a fost efectuată urmărirea penală, adică nu a fost stabilită unitatea de transport în

care a fost săvârșită infracțiunea, nu a fost stabilit numărul de înmatriculare a mijlocului de

transport și din aceste motive și din aceste motive nu s-a efectuat cercetarea la fața locului, nu

au fost ridicare secvențele video de pe video-registratorul instalat în salon, nu a fost luată

explicație de la conductorul-casier din transportul public despre faptul de la ce stație sau unde

a urcat/coborât Cosarev Anatolie și dacă a fost prezent în acea unitate de transport, prin ce s-

au făcut mai multe erori conform art.99 Cod de procedură penală.

Susține că, în prima instanță a fost prezent medicul V. Sîrbu, care a demonstrat faptul

că în momentul săvârșirii infracțiunii la data de 24.05.2022, Cosarev Anatolie s-a aflat în

incinta Centrului de Sănătate Publică, fapt demonstrat și din secvențele video ridicate de la

sistemul de supraveghere video.

Demersul procurorului de prelungire a termenului de arest preventiv nu a fost aprobat

în formă scrisă de către procurorul ierarhic superior conform prevederilor art.186 alin.101 pct.

1), cu aplicarea prevederilor art.255 alin.(4) Cod de procedură penală.

15

În timpul urmăririi penale și în instanțele de judecată, partea vătămată xxxxx a făcut

declarații care sunt contrare realității, descrise în procesul-verbal de audiere a victimei. Din

declarațiile părții vătămate nu rezultă cu certitudine că au fost comise atingeri indecente la

organele genitale și mai ales de către el.

Susține că, probele au fost administrate selectiv și doar cele în favoarea părții vătămate

și acuzării, prin ce au fost încălcate prevederile art.19 alin.(3) Cod de procedură penală.

reprezentantul părții vătămate xxxxx și procurorul, prin care au solicitat dispunerea

inadmisibilității recursurilor declarate ca fiind vădit neîntemeiate.

materialele cauzei, Completul de judecată conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. XI alin. (3) al Legii nr. 246 din 31.07.2023 în vigoare din 01

septembrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție), recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei Legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care recursul este vădit

neîntemeiat.

Din textul recursurilor declarate, se constată că recurenții fac referință la erorile prescrise

la art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 9) Cod de procedură penală, concretizate prin faptul că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Completul de judecată reține

că temeiurile invocate de recurenți și motivele specificate în susținerea acestora, nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

Instanța de recurs atestă că, criticele recurenților în esență, se referă la dezacordul cu

hotărârile instanțelor de fond, prin prisma alegațiilor că inculpatul Cosarev Anatolie a fost

privat de dreptul la un proces echitabil, fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

imputate în lipsa unui suport probant, apreciate de prima instanță și implicit de instanța de apel

eronat, prin ce au fost încălcate exigențele stipulate de CtEDO.

Referitor la alegațiile recurenților, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

constată că instanța de apel a judecat cauza penală în corespundere cu exigențele prevăzute de

lege, deoarece s-a pronunțat asupra motivelor esențiale invocate în apelurile declarate, astfel

fără a agrava situația inculpatului, a verificat dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea contestată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Cu referire la argumentele precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temeiurile de drept prevăzute în pct. 6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

le consideră neîntemeiate, și în acest sens menționează că, potrivit normelor art.414 alin.(1)

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar prevederile art.414 alin.(5)

Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

16

invocate în apel. Potrivit art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs constată că, la judecarea apelurilor

declarate de avocatul Polivenco Victor în numele inculpatului și de către inculpatul Cosarev

Anatolie, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile

art.art.414 alin.(1), (5) și 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra motivelor esențiale invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 6.1. din prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o consideră necesară.

Deși, în prezenta speță recurenții invocă ca temei de casare faptul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă în argumentarea recursurilor, nu

au indicat clar asupra căror argumente esențiale nu s-a expus această instanță, din cele la care

s-au referit în apelurile declarate, ci doar fac o proprie apreciere a argumentelor invocate în

cererea de apel asupra cărora instanța de apel s-a expus, argumentându-și astfel propria

versiune privind circumstanțele cauzei, iar completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată, or contravine constatărilor instanței de apel în

prezenta speță, întemeiate just pe cumulul de probe descris și apreciat în decizia sa.

Opozant celor invocate de recurenți, se atestă că, în cuprinsul deciziei atacate, instanța

de apel a motivat cu suficientă amplitudine soluția adoptată în prezenta speță.

Completul de judecată menționează că, instanța de apel, investită cu o situație de fapt,

ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în partea individualizării

pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel încât concluziile sale să conțină

raționamente întemeiate asupra pedepsei aplicate inculpatului Cosarev Anatolie.

Prin urmare, completul de judecată remarcă faptul că, din textul deciziei atacate, se

constată faptul motivării de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate cu

prevederile art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv decizia atacată cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea ca nefondate a apelurilor

avocatului Polivenco Victor cu inculpatul și apelul inculpatului Cosarev Anatolie, expunându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în cererile de apel.

Completul de judecată conchide că, deși recurenții solicită achitarea inculpatului și

invocă că instanța de apel nu au acordat atenție argumentelor invocate de către apărare, aceștia

nu au adus nici un argument relevant în susținerea acestor solicitări, iar analizând partea

descriptivă a deciziei instanței apel se atestă că instanța de apel s-au expus detaliat asupra

chestiunilor esențiale supuse atenției sale, just au analizat probele și le-a dat o apreciere

cuvenită, respectând prevederile art.101 Cod de procedură penală, precum și au analizat

elementele infracțiunilor incriminate inculpatului. Astfel, Completul de judecată nu identifică

nici un temei de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

Totodată, nu este întemeiată critica din recursurile declarate, ce ține de aprecierea și

interpretarea eronată, în opinia acestora, a probelor ce au dus la stabilirea vinovăției

inculpatului, deoarece instanța de apel, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de

părți, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu – din punctul de vedere al coroborării lor și ca urmare corect

a stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului.

Autorii recursurilor nu indică concret - care ar fi eroarea admisă de către instanță la

elucidarea probelor, în ce constă aplicarea eronată a normelor materiale, procedurale cât și

internaționale, în ce constă divergența declarațiilor părților, prin ce se manifestă expunerea

denaturată a faptelor constatate de către instanțele de judecată.

În sensul criticilor aduse, se impune precizarea că, aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de

către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se

17

concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă

se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și

obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea a acestora, toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de

vedere al coroborării acestora.

Completul de judecată reiterează că, la etapa judecării recursului, nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul

exclusiv al instanțelor de fond.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge alegațiile avocatului

Polivenco Victor precum că, instanța de apel nu s-a expus sub nici o formă asupra argumentelor

apărării în partea ce ține de inadmisibilitatea procesului verbal de recunoaștere a obiectului din

13.06.2022, or, instanța de apel după cercetarea probelor a menționat (f.d.184, vol. II) „ce ține

de solicitarea apărării privind declararea nulității procesului-verbal de recunoaștere a

obiectului din 13.06.2022, prin care partea vătămată xxxxx în prezența reprezentantului legal

xxxxx a recunoscut imaginea fotografică a tatuajului cu inscripția „xxxx cu dimensiuni 3x4

(foto nr.2) fiind tatuajul de culoare neagră cu inscripția xxxx de pe mâna stângă a bărbatului

care la data de xxxx fiind în salonul troleibuzului xxxx, s-a apropiat de ea și a atins-o cu mâna

la zona intimă pe tot parcursul deplasării, din motiv că nu a fost efectuat în prezența

pedagogului, Colegiul ca și instanța de fond o va respinge ca neîntemeiată, or, pedagogul este

necesar în vederea supravegherii intereselor copilului, iar în cadrul efectuării acțiunii

procesuale de prezentare a imaginilor fotografice cu tatuaje nu au fost lezate drepturile

copilului, mai mult ca atât, copilul a fost asistat de reprezentantul legal, xxxx”, astfel că

alegațiile apărării nu-și găsesc confirmarea.

Cu referire la argumentele inculpatului Cosarev Anatolie, precum că prima instanță și

organul de urmărire penală au încălcat grav prevederile Codului de procedură penală, deoarece

declarațiile părții vătămate nu coincid cu cele declarate de ea în timpul urmăririi penale,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție le consideră nefondate, or, acestea sunt

declarative și nu corespund realității, deoarece prin încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central

din 21.06.2022, a fost admis demersul procurorului și dispusă audierea în calitate de parte

vătămată minoră xxxxx prin modalitatea specială de audiere a minorului victimă în spațiu

special amenajat, dotat cu 18 mijloacele de înregistrare audio/video, prin intermediul unui

intervievator; actul de predare primire datat cu 21.06.2022 pentru transmiterea de către Centrul

regional de asistență integrată a copiilor victime/martori ai infracțiunilor Nord și primirea de

către judecătorul de instrucție și procurorul Bordei Natalia a înregistrărilor audio/video a

audierii realizate cu copilul xxxxx, la data de xxxxx, în spațiul special amenajat în incinta

Centrului regional Nord; procesul-verbal al ședinței de judecată din 21.06.2022 în care a avut

loc audierea părții vătămate minore xxxxxx în condiții speciale (f.d.18-21, vol. I).

Ținând cont de cele expuse, se constată că, în cauză există o concordanță deplină între

probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința inculpatului

Cosarev Anatolie, nefiind identificată de instanța de recurs vreo eroare gravă de fapt, ce ar

putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești, iar motivele esențiale expuse, au

primit aprecierea instanței de apel în contextul prevederilor art.8, art. 6 CEDO, invocările că

decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sunt neîntemeiate.

La caz, urmare a examinării cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, probele au fost cercetate sub toate

aspectele prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și corect a încadrat juridic acțiunile inculpatului Cosarev

Anatolie în baza prevederilor art.175 Cod penal.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia completului de judecată, nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de

18

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire,

cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, or, la

caz, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către avocatul Polivenco Victor și

inculpatul Cosarev Anatolie.

Completul de judecată reține că, conform rechizitoriului inculpatul Cosarev Anatolie a

fost deferit judecății pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal (în redacția

Legii nr.73 din 12.04.2012, în vigoare 25.05.2012) – acțiuni perverse săvârșite față de o

persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în

exhibare, atingeri indecente.

Judecând cauza, prima instanță l-a recunoscut vinovat pe Cosarev Anatolie de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 5 ani. În baza art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe s-a adăugat parțial la

pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința xxxxx,

preluată prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24.01.2014 sub formă de 1

an 7 luni 26 zile închisoare în penitenciar de tip închis, fiindu-i stabilită inculpatului Cosarev

Anatolie pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase) ani, cu executarea

în penitenciar de tip închis.

Fiind investită cu judecarea apelurilor, instanța de apel a reiterat că, concluzia primei

instanțe este corectă și a respins ca nefondate apelurile inculpatului Cosarev Anatolie și a

avocatului Polivenco Victor în numele inculpatului, a admis apelul avocatului Botnari Valeriu

cu reprezentantului legal al părții vătămate xxxx, a casat sentința parțial în latura civilă, cu

pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului prevăzut pentru prima instanță prin care a admis

parțial acțiunea civilă și a încasat de la inculpatul Cosarev Anatolie în beneficiul

reprezentantului legal al părții vătămate minore xxxx prejudiciul moral în mărime de 50 000

(cincizeci mii) lei. A încasat de la inculpatul Cosarev Anatolie cheltuieli pentru asistență

juridică în sumă de 10 000 (zece mii) lei. Calcularea termenului pedepsei lui Cosarev Anatolie

urmând a fi început din 24.03.2023 cu includerea în termenul de pedeapsă a perioadei aflării

inculpatului în stare de arest preventiv și arest la domiciliu din 13.06.2022 până la data

24.03.2023. În temeiul art.385 Cod procedură penală, pentru încălcarea drepturilor privind

condițiile de detenție garantate de art.3 CEDO, s-a redus lui Cosarev Anatolie pedeapsa

închisorii calculându-se 2 (două) zile de închisoare pentru 1 (o) zi de arest preventiv - cu 218

(două sute optsprezece) zile. În rest s-au menținut dispozițiile sentinței primei instanțe.

Analizând argumentele recurenților precum că, inculpatul Cosarev Anatolie a fost

condamnat pentru o faptă, pentru care nu a fost acuzat, completul de judecată precizează, că

instanța de apel s-a expus argumentat la stabilirea vinovăției inculpatului, iar soluția acesteia

este descrisă la pct. 6, 6.1. al acestei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară, or, la judecarea apelurilor instanța de apel a respectat

prevederile art.art.414-419 Cod de procedură penală.

Completul de judecată constată că, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu

sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs,

având în acest sens în vedere că, potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Completarea cererilor de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc și care ar

suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității procesului penal.

În acest sens se menționează, că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală. Instanța de recurs reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele

19

care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei, inculpatul Cosarev Anatolie a fost recunoscut

vinovat de către prima instanță de comiterea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod penal, soluție

menținută de către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, instanța de recurs consideră că, instanța de apel legal și

întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, în sensul expus supra, deoarece la judecarea

apelurilor declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi, respectând prevederile art.art.414 alin.(1) și (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală.

Concluzia despre vinovăția inculpatului Cosarev Anatolie de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.175 Cod penal și faptul întrunirii elementelor constitutive ale acesteia, a fost

reținută de instanțele de fond nu doar din declarațiile părții vătămate xxxxx, precum invocă

recurenții, ci dintr-un cumul de probe administrate și prezentate de organul de urmărire penală

în conformitate cu prevederile legii procesual-penale, cercetate și verificate de instanțele de

judecată.

A fost constatat cu certitudine că, Cosarev Anatolie a comis acțiuni perverse săvârșite

față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând

în exhibare, atingeri indecente, fapt probat prin: raport și proces-verbal de consemnare a

faptelor din 07.06.2022, cu expunerea circumstanțelor ce au avut loc la data de 24.05.2022 în

intervalul de timp 12:04-12:20 (f.d.3-4, vol. I); denunț din 25.05.2022 depus de Prisacari

Mariana (f.d.6, vol. I); certificat de naștere a minorei xxxxx, seria xxxx eliberat la data de xxxx

(f.d.13, vol. I); ordonanța din 25.05.2022 de recunoaștere în calitate de parte vătămată a xxxxx

(f.d.14, vol. I); încheierea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 21.06.2022; procesul-verbal

al ședinței de judecată din 21.06.2022 în care a avut loc audierea părții vătămate minore xxxxx

în condiții speciale la judecătorul de instrucție (f.d.18-21, vol. I); proces-verbal din 13.06.2022

de recunoaștere a obiectului de către partea vătămată minoră xxxx în prezența

reprezentantului legal xxxx, obiectul recunoașterii fiind imaginile fotografice a tatuajelor cu

inscripțiile xxxx cu dimensiunile 3x4 cm, fiind recunoscut de victimă tatuajul cu inscripția

xxxxx, ca fiind cel de pe mâna bărbatului care la data de 24 mai 2022 în salonul troleibuzului

xxxxx s-a apropiat de ea și a atins-o cu mâna în zona intimă pe tot parcursul deplasării (f.d.23-

24, vol. I); ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 24.06.2022, fiind ridicată de la cet.

Rozloga Ana xxxxx o imagine fotografică cu o persoană de gen masculin (f.d.30-32, vol. I);

proces-verbal și ordonanța din 24.06.2022 de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la

cauza penală, fiind anexată o imagine fotografică efectuată de cet. Rozloga Ana, fiind

fotografiat la stație un bărbat care s-a dovedit a fi cet. Cosarev Anatolie (f.d.33-34, vol. I);

proces-verbal din 13.06.2022 de examinare corporală efectuată în privința lui Cosarev

Anatolie, fiind depistat pe mâna stângă un tatuaj de culoare neagră cu inscripția xxxxx cu

dimensiuni de 3x4 cm și planșa fotografică (f.d.35 -37, vol. I); proces-verbal din 14.06.2022

de examinare a obiectului și planșa fotografică fiind examinate hainele (geaca, maiou, chipiu,

blugi) ce aparțin lui Cosarev Anatolii (f.d.48-51, vol. I); date personale în privința lui Cosarev

Anatolie (f.d.58- 60, vol. I); sentința xxxxx în privința inculpatului Cosarev Anatolie (f.d.69-

77, vol. I); informație din 22.06.2022 de la Biroul de Probațiune Bălți potrivit cărei se aduce

la cunoștință despre faptul, că cet. Cosarev Anatolie xxxxxx liberat condiționat înainte de

termen de pedeapsa, stabilită prin sentința xxxxxx, preluat prin încheierea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 24.01.2014 pe termenul rămas de 1 (un) an 7 (șapte) luni 26

(douăzeci și șase) zile, a fost luat la evidență la Biroul de Probațiune la 14.02.2022, începutul

termenului 28.05.2021, sfârșitul termenului 23.01.2023 (f.d.83, vol. I); proces-verbal din

18.07.2022 de ridicare a extrasului din calculator a listei pacienților care au fost prezenți la

data de 24.05.2022 la medicul de familie Sîrbu Vera, conform căruia urmează că Cosarev

20

Anatolie, în acea zi nu a fost prezent (f.d.132-133, vol. I); proces-verbal din 20.07.2022 de

prezentare a materialelor cauzei penale și informare a învinuitului Cosarev Anatolie cu

participarea apărătorului Victor Polivenco despre finisarea urmăririi penale, careva cereri

sau demersul la moment nu au parvenit (f.d.134-135, vol. I); scrisoare de informare a lui

Cosarev Anatolie emisă de Procurorul delegat în Secția combatere tortură a Procuraturii

Generale (f.d.218-220, vol. I); încheierea Judecătoriei Soroca sediul Central din 28.05.2021

(f.d.60-63, vol. II); încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24.01.2014, prin care

s-a dispus admiterea demersului Ministerului Justiției al Republicii Moldova și cererea

condamnatului Cosarev Anatolie privind transferul pentru continuarea executării pedepsei cu

închisoare în instituției penitenciare din Republica Moldova (f.d.71-73, vol. II).

Mai mult, deși recurenții susțin că, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pentru

care nu a fost pus sub învinuire, Completul de judecată apreciază ca fiind declarative alegațiile

acestora în acest sens, întrucât potrivit declarațiile martorului Prisacari Mariana depuse în

instanța de judecată, se atestă că: la xxxxx fiica sa, xxxxx a venit de la școală, era foarte speriată

și i-a povestit tot ceea ce s-a întâmplat, despre faptul că a urcat în autobuz și a arătat cum un

bărbat cu mâna a atins-o, precum și locurile unde a fost atinsă de către bărbat cu mâna lui. A

întrebat-o pe fiică de ce nu a sunat-o pe ea sau tata, la ce i-a răspuns că era speriată. La

întrebarea de ce nu a plecat de la acel bărbat, fiica i-a spus că a încercat, însă bărbatul dat o

atingea cu mâna și era alături. Acest lucru a fost văzut de către un bărbat care era așezat pe

scaun, i-a propus să ia loc, însă ea a refuzat și a ieșit din autobuz. La moment minora este

stresată, îi este frică să se deplaseze cu transportul public, este traumată psihologic. Fiica sa

rareori se deplasează cu transportul public, iar în acea zi s-a deplasat cu autobuzul xxxx,

culoarea nu cunoaște. Întrebând fiica cum arată acel bărbat, ultima a comunicat faptul că este

un bărbat în vârstă, îmbrăcat în haine de culoare închisă, în mână avea o sacoșă. I-a comunicat

că inculpatul pe parcursul deplasării a atins cu mâna lui zona intimă a sa. În acea zi, minora era

îmbrăcată în haine școlare, fustă, bluză și palton. Bărbatul dat a coborât odată cu ea, la aceeași

stație, de lângă xxxx și a mers spre xxx, ultimul a urmărit-o, apoi a dispărut. I-a spus că, în

timpul deplasării bărbatul dat nu a vorbit. A concretizat că, troleibuzul nu trece pe lângă

magazinul xxxxx, pe lângă acest magazin circulă doar autobuzul nr.2A, însă nu-și amintește

exact cu ce transport s-a deplasat. A mai indicat că, fiica i-a comunicat că bărbatul dat are un

tatuaj la mână cu inițialele xxxx, avea puțin păr pe cap, referitor la faptul în care anume

transport public s-a urcat, nu poate menționa exact, deoarece fiica sa, rareori circulă cu

transportul public și poate confunda transporturile (f.d.23-24, vol. II).

De asemenea, din declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore, xxxxx

depuse în instanța de fond, conform cărora urmează că, în înregistrarea video vizualizată în

cadrul ședinței de judecată 06.10.2022 se observă minora care se deplasează și era îmbrăcată

în palton scurt, de culoare roz. De asemenea în înregistrarea dată se observă inculpatul Cosarev

Anatolii, pe care anterior nu l-a recunoscut. A mai declarat că, fiul său i-a povestit totul ce s-a

întâmplat. După cele întâmplate, copilul este permanent în stare de stres. Într-o zi se plimba cu

nepoțica sa prin oraș, după cele întâmplate, la o stație a văzut un troleibuz, iar minora a

comunicat că este un autobuz, deoarece erau de aceiași culoare, la ce ultima i-a comunicat

despre faptul că mijlocul dat de transport este un troleibuz, dar ea a crezut că este autobuz,

deoarece nu avea coarne. Minora poate confunda autobuzul cu troleibuzul din motiv că ea rar

se deplasează cu transportul public. A menționat faptul că, copilul este eminent, frecventează

înotul și școala muzicală. A mai declarat că, minorei i s-au prezentat câteva fotografii a unor

persoane, însă ea nu a recunoscut pe nimeni. La 13-14 iunie 2022 s-a prezentat la ofițerul de

urmărire penală, a fost o procedură prin care copilul trebuia să recunoască tatuajul inculpatului,

i-au arătat câteva fotografii cu tatuaje dintre care ea a recunoscut pe unul din fotografii. În acea

zi minora a avut isterie, a fost stresată. Recunoașterea după înfățișare a refuzat-o pentru a nu

stresa copilul, din acest motiv copilul a fost audiat în condiții speciale, dar oricum a fost stresată

după ce a dat declarații, iarăși având o isterie (f.d.40, vol. II).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, deși recurenții invocă

21

că Cosarev Anatolie nu a săvârșit infracțiunea imputată, instanța de recurs a ajuns la concluzia,

că instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile respective nu generează achitarea

inculpatului precum s-a solicitat în recurs, or, în cursul judecării cauzei în instanțele de fond

au fost analizate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Astfel, instanța de recurs ajunge la concluzia,

că în speță nu se constată existenta erorii de drept, prevăzută la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

Referitor la temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 9) Cod de procedură

penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care inculpatul a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Completul de judecată relevă

că, condiția esențială pentru tragerea persoanei la răspundere penală este că, fapta imputată să

fie prevăzută de legea penală ca infracțiune. Totodată, acest motiv de casare poate fi aplicat și

în cazul când la momentul săvârșirii fapta a fost prevăzută de lege ca infracțiune, însă la

momentul examinării în recurs a încetat a mai fi considerată ca infracțiune, fiind exclusă din

codul penal, fiindcă nu se poate dispune condamnarea pentru o faptă neîncriminată de lege și

nu poate exista pedeapsă fără infracțiune.

Completul de judecată notează că, în prezenta speță, temeiul invocat de către avocatul

Polivenco Victor nu este incident ca motiv de casare a hotărârii judecătorești atacate, deoarece

fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și este stipulată la

art.175 Cod penal (în redacția Legii nr.3 din 12.04.2012, în vigoare 25.05.2012), ca – acțiuni

perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta

de 16 ani, constând în exhibare, atingeri indecente. Astfel, completul de judecată constată că,

inculpatul Cosarev Anatolie a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea penală

a Republicii Moldova.

În acest sens, completul de judecată consideră la capitolul incidenței temeiului invocat

de recurent și prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 9) Cod de procedură penală, condiția esențială

pentru tragerea persoanei la răspundere penală este că, fapta imputată să fie prevăzută de legea

penală ca infracțiune. Totodată, acest motiv de casare poate fi aplicat și în cazul când la

momentul săvârșirii fapta a fost prevăzută de lege ca infracțiune, însă la momentul examinării

în recurs a încetat a mai fi considerată ca infracțiune, fiind exclusă din codul penal, fiindcă nu

se poate dispune condamnarea pentru o faptă neîncriminată de lege și nu poate exista pedeapsă

fără infracțiune, ceea ce la caz nu este aplicabil, iar poziția avocatului Polivenco Victor este

una eronată și lipsită de temeiuri legale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge ca neîntemeiate și alegațiile

recurenților precum că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art.385 Cod de procedură

penală.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele din recursurile declarate de către de către avocatul Polivenco Victor în numele

inculpatului și de către inculpatul Cosarev Anatolie sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în

susținerea temeiurilor invocate nu pot fi reținute, hotărârea instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, pronunțată cu respectarea

garanțiilor prevăzute la art.6 CEDO.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică,

pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

22

Prin urmare, nu a fost constatată prezența în speță a careva erori, ce ar servi temei de

implicare în sensul casării deciziei atacate, recursurile ordinare fiind vădit neîntemeiate și

urmând a fi declarate inadmisibile.

judecată al Curții Supreme de Justiție

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Polivenco Victor în

numele inculpatului și de către inculpatul Cosarev Anatolie, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 24 martie 2023, în cauza penală în privința lui Cosarev

Anatolie xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

23