1ra-857/2023 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-857/2023 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-857/2023

1-21011482-01-1ra-30052023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Anton Vasile

în numele inculpatului Ialovega Artur, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 21 martie 2023, în cauza penală privindu-l pe

Ialovega Artur Xxxxx, născut la xxxxx,

domiciliat în xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 07.12.2021 – 30.11.2022;

Instanța de apel: 03.01.2023 – 21.03.2023;

Instanța de recurs: 30.05.2023 – 22.11.2023.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă :

Ialovega Artur a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, s-a adăugat parțial

la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite de

sentința anterioară a Judecătoriei Orhei sediul Central din 25 iunie 2019 și i s-a

stabilit definitiv lui Ialovega Artur o pedeapsă de 5 ani 3 luni închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

A fost soluționată chestiunea cu privire la corpurile delicte.

septembrie 2020, în perioada de timp de la orele 18:00-18:30, aflându-se pe bd.

Mihai Eminescu 4, mun. Bălți, acționând cu o intenție criminală unică îndreptată la

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, conștientizând caracterul social

periculos al acțiunilor sale și admițând survenirea consecințelor, acționând în mod

intenționat și din interes material, folosindu-se de faptul că nu este observat de

nimeni, prin metode necunoscute, a pătruns în vestiarul Școlii Sportive de Fotbal, de

unde tainic a sustras din rucsacul ce aparține minorei Xxxxx, un telefon mobil de

1

model “Xiaomi Mi A3”, de culoare albastră, cu numerele de IMEI 1: xxxxx și IMEI

2: xxxxxx la preț de 4000 lei, care era în husă din silicon de culoare roșie la preț de

100 lei, cu sticlă de protecție la preț de 50 lei, în care era introdusă cartela SIM

Orange la preț de 50 lei cu numărul xxxxx, după care cu telefonul sustras s-a eschivat

de la locul comiterii infracțiunii, cauzându-i, astfel, părții vătămate Nagoreanschi

Angela, o daună materială considerabilă în mărime totală de 4200 lei.

inculpatului a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

cu adoptarea unei sentințe de achitare.

În apel, apărarea a invocat că nu este de acord cu învinuirea înaintată

inculpatului, or, acesta a pledat nevinovat din motiv că nu a comis infracțiunea

incriminată. Mai mult, a menționat că instanța de judecată, în exclusivitate, la

pronunțarea sentinței de condamnare s-a bazat numai pe declarațiile părții vătămate

și martorilor, care pot fi considerați parte cointeresată în proces, fiindu-i, astfel,

încălcat principiul „accesului liber la justiție”, stipulat în art. 19 Cod de procedură

penală.

fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că prima instanță

a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, încadrând just

acțiunile inculpatului Ialovega Artur în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

cu stabilirea unei pedepse echitabile. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, cu respectarea

prevederilor din art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții și veridicități, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Prin urmare, nu s-a luat în considerație versiunea susținută de inculpat pe întreg

procesul penal privind nerecunoașterea vinei, aceasta fiind apreciată de instanță ca

o tendință a ultimului de a prezenta o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să-i

atenueze răspunderea penală, deoarece aceste declarații se combat prin cumulul de

probe administrate în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, care au fost

verificate în ședința instanței de apel.

de către avocatul Anton Vasile în numele inculpatului Ialovega Artur, prin care

solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, pe motiv că inculpatul nu a comis infracțiunea incriminată.

În susținerea solicitărilor sale, apărarea, indicând motive similare celor

invocate în cererea de apel, a menționat că inculpatul nu a comis infracțiunea

incriminată, iar la baza hotărârilor de condamnare au stat doar declarațiile părții

vătămate și ale martorilor, fiind ignorate declarațiile sale, prin ce s-a încălcat

principiul accesului liber la justiție. Totodată, semnalează că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

2

cauzei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. XI alin. (3) al Legii nr. 246 din 31.07.2023 în vigoare

din 01 septembrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei Legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Subsidiar, din textul Legii vizate, reiese că procedura de examinare a

admisibilității recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în

vigoare a acestei Legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse

în prevederile Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

La caz, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală (în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01

septembrie 2023) și a declarat recursul în termen la 21 februarie 2022.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală (în

redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), instanța

de recurs, examinând admisibilitatea recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, în baza materialelor din dosar, este în drept să declare

recursul inadmisibil în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Or, prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală (în redacția Legii

nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art. 427 invocate în

recurs.

În continuare, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală (în

redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), un complet din 3

judecători declară inadmisibil recursul dacă recursul este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, completul de judecată atestă că

titularul acestuia invocă dezacordul cu decizia instanței de apel privind condamnarea

inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, considerând necesar de a

adopta o hotărâre de achitare, pe motiv că inculpatul nu a comis infracțiunea

incriminată.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma alegațiilor înaintate de către

apărare, instanța de recurs ordinar constată că astfel de erori nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul

hotărârii, acesta fiind clar.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

3

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Drept urmare, cu referire la criticile invocate de apărare precum că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, completul de

judecată le apreciază ca fiind neîntemeiate, deoarece, verificând minuțios decizia

recurată în raport cu argumentele invocate în apel, se atestă că apărarea a primit

răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs

cu soluția pronunțată în speță, nu constituie temei de admitere a recursului în sensul

formulat. Mai mult, în conținutul recursului nu au fost descrise care anume din

motivele apelului nu au fost luate în considerație la judecarea cauzei.

În acest sens, instanța de recurs menționează, că motivarea hotărârii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Subsecvent, reieșind din esența alegațiilor invocate de către recurent, completul

de judecată reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere

a probelor. Or, acesta face o proprie evaluare a materialului probator, prezentând

versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanțele de fond nu confirmă

vinovăția inculpatului Ialovega Artur în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu,

sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

În urma verificării materialelor cauzei, completul de judecată constată că

instanța de apel, la judecarea apelului, a respectat prevederile art. 413, 414 Cod de

procedură penală. Or, instanța de apel audiind participanții la proces, examinând

probele administrate de către prima instanță, și apreciindu-le din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, și anume, declarațiile inculpatului Ialovega Artur;

declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate; declarațiile părții vătămate

minore; declarațiile martorilor Rîbalco Valentina, Niculcea Victor; informația

telefonică parvenită la serviciul ”112”; procesul-verbal de cercetare la fața locului

4

din 13.09.2020; procesul-verbal de ridicare din 24.12.2020; procesul-verbal de

examinare a documentelor din 24.12.2020 (a descifrărilor convorbirilor telefonice);

procesul-verbal de ridicare din 29.12.2020; procesul-verbal de examinare din

29.12.2020; procesul-verbal de ridicare din 25.12.2020; procesul-verbal de

examinare din 25.12.2020; procesul-verbal de confruntare din 29.12.2020, corect a

ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

În șirul de idei redate, completul de judecată atestă că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală,

a cercetat probele sub toate aspectele, astfel întemeiat a ajuns la concluzia privind

menținerea sentinței primei instanțe.

Contrar argumentelor apărării prin care se invocă faptul că instanțele de fond

și-au fundamentat soluția în baza declarațiilor părții vătămate, ale reprezentantului

părții vătămate și ale martorilor, ignorând declarațiile inculpatului, completul de

judecată conchide că instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat

prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului Ialovega Artur, așa cum susține

apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la

concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința

inculpatului.

Argumentul apărării că instanța de apel a adoptat o soluție insuficient motivată

nu și-a găsit confirmare, deoarece nu s-a stabilit presupusa eroare invocată de către

recurent, iar din conținutul deciziei recurate rezultă în mod clar raționamentele care

au fundamentat soluția instanței de apel prin care a fost menținută sentința primei

instanțe privind condamnarea inculpatului Ialovega Artur în baza art. 186 alin.(2) lit.

c), d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse definitive, cu aplicarea art. 85 Cod penal,

de 5 ani 3 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În acest context, instanța de recurs ordinar, analizând materialele cauzei în

raport cu argumentele invocate de către recurent, conchide că instanța de apel,

menținând soluția primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art.

414 Cod de procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Ialovega Artur, astfel corect

concluzionând că în acțiunile acestuia sunt prezente toate elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, motivându-și temeinic

soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4. al prezentei decizii, soluție pe

care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară,

deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și

de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie

1997).

5

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda,

nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97

din 9 martie 1999).

Cât privește pretinsa încălcare a principiului accesului liber la justiție,

completul de judecată reiterează că accesul liber la justiție constituie un principiu

fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic și reprezintă

facultatea oricărei persoane de a introduce, după libera sa apreciere, o acțiune în

justiție, implicând obligația corelativa a statului ca, prin instanța competentă, să

soluționeze aceasta acțiune.

Racordând cele expuse supra la cazul supus judecății, completul de judecată

reiterează că din materialele cauzei nu rezultă că inculpatului i s-a îngrădit accesul

la justiție, or, cauza penală în privința sa a fost examinată în mod echitabil, public și

într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent si imparțial, stabilit prin

lege. Mai mult, atît inculpatul Ialovega Artur, cît și avocatul în numele acestuia, pe

parcursul examinării cauzei penale nu au înaintat careva cereri în care să invoce

anumite încălcări ale legislației procesual-penale, fapt ce denotă caracterul

declarativ al argumentelor apărării privind încălcarea inculpatului principiului

accesului liber la justiție.

Față de cele ce preced, completul de judecată atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis careva erori care ar genera casarea

deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Anton Vasile în numele

inculpatului Ialovega Artur, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 21 martie 2023, în cauza penală privindu-l pe Ialovega Artur Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

6