1ra-1678/2023 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1678/2023 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1678/2022

1-21080235-01-1ra-13122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Eremciuc Ghenadie și Talpă Boris,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Trocin Oleg în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2022, în cauza penală în

privința lui

Prestescu Artur XXXXX, născut la

XXXXX, fără viză de reședință, domiciliat de facto

în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 28.05.2021 – 09.07.2021;

Instanța de apel: 05.08.2021 – 29.09.2022;

Instanța de recurs: 16.05.2023 − 24.05.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

judecată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Prestescu Artur XXXXX a fost

recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5

(cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei sub formă de închisoare, aplicat lui Prestescu

Artur XXXXX prin prezenta sentință, urma a fi calculat din momentul pronunțării

sentinței, și anume din 09 iulie 2021. În termenul executării pedepsei s-a inclus termenul

reținerii și deținerii lui Prestescu Artur XXXXX în stare de arest preventiv - de la 14 aprilie

1

2021 până la 09 iulie 2021. Măsura preventivă „arestarea preventivă”, aplicată în privința

inculpatului Prestescu Artur XXXXX, s-a menținut până la rămânerea definitivă a

prezentei sentințe. Pe durata arestării preventive, inculpatul Prestescu Artur XXXXX

urma a fi deținut în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău.

S-a admis parțial solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor

judiciare și s-a încasat de la Prestescu Artur XXXXX suma totală de 16 618 (șaisprezece

mii șase sute optsprezece) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în legătură cu

efectuarea expertizelor judiciare. În rest, solicitarea acuzatorului de stat a fost respinsă, ca

fiind neîntemeiată.

A fost soluționat soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că

Prestescu Artur XXXXX, la 14 aprilie 2021, aproximativ la orele 03:20, aflându-se în

locuința amplasată pe str. XXXXX, fiind în vizită la Tuzla Igor, din motiv că victima nu-i

permitea concubinei Cazemir Elena de a pleca din locuință, conștientizând urmările ce

pot surveni în rezultatul acțiunilor sale, cu intenție directă, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat victimei Tuzla Igor, trei lovituri cu un cuțit de

bucătărie în spate.

În rezultat, Prestescu Artur XXXXX i-a cauzat părții vătămate Tuzla Igor, conform

concluziilor Raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 202102D0646 din

26.04.2021, plagă tăiată-înțepată în regiunea posterioară a hemitoracelui drept penetrantă;

plagă tăiată-înțepată în regiunea posterioară a hemitoracelui drept nepenetrantă; plagă

tăiată-înțepată în regiunea posterioară a hemitoracelui stâng nepenetrantă;

hemopneumotorace pe drept, care au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect tăietor-înțepător, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce prezintă

pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate juridic în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

avocatul Trocin Oleg în numele inculpatului Prestescu Artur, care a solicitat casarea

parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Prestescu Artur să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, iar constatând încălcarea drepturilor privind

condițiile de detenție termenul executării pedepsei penale în privința lui Prestescu Artur

să fie redus în baza alin. (4), (5) art. 385 Cod de procedură penală. În baza art. 90 Cod

penal să se suspende pe o perioadă de probațiune de 4 ani executarea pedepsei cu

închisoarea. Să fie respins demersul acuzatorului de stat cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată.

2

În motivarea apelului s-a remarcat că instanța de fond nu s-a referit în cuprinsul

sentinței în privința argumentelor apărătorului ce țin de circumstanțele care determină

categoria și măsura pedepsei penale, or la caz s-a constatat că inculpatul Prestescu Artur

a contribuit activ la descoperirea infracțiunii chiar de la începutul urmăririi penale,

recunoscând vina în privința acțiunilor săvârșite, acesta a colaborat cu organul de

urmărire penală și procuratura și a participat la toate acțiunile procesuale propuse pe

cauză, chiar și la cele ce țin de colectarea probelor biologice, deși rezultatele previzibile a

acestor acțiuni erau inutile pentru cauza penală vizată.

Mai mult, instanța de fond nu a dat o apreciere faptului că inculpatul a manifestat

un sentiment de căință sinceră, recuperând prejudiciul cauzat părții vătămate Tuzla Igor,

totodată, ultimul confirmând că nu are pretenții față de Prestescu Artur în acest sens

eliberând o recipisă, anexată la materialele dosarului penal.

La fel, s-a atenționat că, pe parcursul detenției, în celulele Penitenciarului nr. 13, în

care a fost deținut inculpatul nu există condiții umane pentru executarea măsurii

preventive sub formă de arest preventiv, ceea ce se confirmă prin Raportul anual întocmit

în anul 2008 de către Organizația Internațională pentru Protecția Drepturilor Omului

„Amnesty International”, precum și prin conținutul Raportului întocmit de Raportorul

Special al Organizației Națiunilor Unite pentru tortură și alte forme crude, inumane sau

degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Novak, care a efectuat o vizită comună

în Republica Moldova, pe parcursul perioadei 4-11 iulie 2008.

Cele invocate se confirmă prin conținutul Raportului elaborat de către Comitetul

European pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau

degradante (CPT), în urma vizitei în Republica Moldova efectuate pe parcursul perioadei

de la 27 iulie - 31 iulie 2009.

Totodată, condițiile de detenție existente în izolatoarele de detenție preventivă,

precum și în Penitenciarul nr. 13 nu corespund standardelor naționale și internaționale,

ceea ce se confirmă prin mai multe Hotărâri pronunțate de către Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului, în baza cărora Curtea a constatat violarea art. 3 din Convenția

Europeană, că urmare a deținerii reclamanților în izolatoarele de detenție preventivă și în

penitenciarele în condiții inumane și degradante: Becciev c. Moldovei (cererea

nr.9190/03), Hotărârea din 04.01.2006, Șarban c. Moldovei (cererea nr. 3456/05), Hotărârea

din 04.01.2006, Mălai c. Moldovei (cererea nr. 7101/06), Hotărârea din 13.11.2008, Modîrca

c. Moldovei (cererea nr. 14437/05), Hotărârea din 10.05.2007, Popovici c. Moldovei,

(cererea nr. 289 și 41194/04), Hotărârea din 27 noiembrie 2007.

A mai subliniat că la examinarea cauzei în prima instanță nu au fost constatate

careva circumstanțe care ar împiedica aplicarea art. 90 Cod penal la stabilirea pedepsei în

privința lui Prestescu Artur.

3

La fel, s-a invocat dezacordul cu hotărârea instanței de fond în partea admiterii

parțiale a solicitării acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare și

dispunerea încasării de la Prestescu Artur în beneficiul statului suma de 16 618 lei.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul

Prestescu Artur, în beneficiul statului a sumelor de bani suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare, apelantul a menționat că potrivit prevederilor art. 75 alin. (3) al

Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14 aprilie

2016, în vigoare din 10 decembrie 2016, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală al

Republicii Moldova.

Raportând prevederile legale citate la circumstanțele speței, conchide că aceste

cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc

urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării

faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul

de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau

judecarea cauzei.

Așadar, consideră că aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire

penală, care și are atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii

acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului

costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei pentru

stabilirea gradului leziunilor corporale cauzate părții vătămate, pentru stabilirea

autorului infracțiunii, sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa

bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii.

a fost admis apelul avocatului Oleg Trocin în numele inculpatului Prestescu Artur, casată

parțial sentința, și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

În conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală pentru condițiile de detenție

garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului se reduce din

pedeapsa aplicată lui Prestescu Artur, pentru condițiile inumane de detenție în perioada din

14.04.2021 până la 09.07.2021 cu 89 (optzeci și nouă) zile.

Termenul de executare a pedepsei lui Prestescu Artur a-l calcula din 29.09.2022, cu

includerea în acest termen perioada deținerii sub arest din 14.04.2021 până la 29.09.2022.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a relevat că la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

4

tras concluzia că, inculpatul Prestescu Artur a săvârșit anume infracțiunea prevăzută de

art. 151 alin. (1) Cod penal și a argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de

vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a

prevederilor legale, sentința fiind contestată de către avocat în partea stabilirii pedepsei,

reducerii pedepsei și cheltuielilor de judecată.

Pe această linie de considerente, instanța de apel a respins argumentele expuse în

cererea de apel precum că, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea aspră inculpatului

Prestescu Artur, or, ținând cont că, ultimul nu este la prima abatere de la legea penală,

anterior a mai comis două infracțiuni îndreptate împotriva persoanelor și a bunurilor

acestora, tratamentul juridico-penal va fi atins, în cazul lui Prestescu Artur, anume prin

stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare.

Astfel, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Prestescu Artur

instanța a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, cu reținerea circumstanțelor

privitoare la faptul că: inculpatul Prestescu Artur a recunoscut vinovăția si a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată (f. d. 210), anterior a fost judecat prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03.10.2006 și a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani. Conform art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare stabilită lui Prestescu Artur XXXXX

a fost suspendată pe un termen de probă de 4 (patru) ani, iar prin încheierea Judecătoriei

Rezina din 01.04.2009, se atestă că a fost anulată condamnarea cu suspendare condiționată

a executării pedepsei stabilite lui Prestescu Artur XXXXX prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 03.10.2006, fiind trimis pentru executare reală a pedepsei, care

deja a fost executată.

Prin urmare, instanța de apel a trasat concluzia că inculpatul Prestescu Artur nu și-

a schimbat atitudinea față de normele ocrotite de lege, a comis o altă faptă de același gen,

prin ce se formează convingerea că suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea, solicitată prin cererea de apel nu va atinge scopul pedepsei penale prevăzut

în art. 61 Cod penal.

În continuare, instanța s-a referit la cerința apelantului privind aplicarea

prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală în privința inculpatului, pe care o

consideră întemeiată și pasibilă admiterii din considerentele că, potrivit sentinței instanței

de fond, inculpatul Prestescu Artur s-a aflat în detenție cu statut de prevenit o perioadă

de 89 de zile și anume din data de 14.04.2021 până la 09.07.2021.

Articolul 385 alin. (5) Cod de procedură penală prevede că, în cazul constatării

încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței

5

Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor:

două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, iar potrivit art. 88 alin. (3) Cod

penal, timpul aflării persoanei sub arest preventiv până la judecarea cauzei se include în

termenul închisorii, calculându-se o zi pentru o zi.

Relevant în sensul dat se atestă a fi Raportul privind vizita preventivă efectuată la

Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, la data de 04.01.2018, întocmit de către Consiliul

pentru Prevenirea Torturii (CPT), se atestă următoarele: Fluctuația majoră a personalului

Penitenciarului nr. 13, mun. Chișinău determinată de salarii mici și condițiile nefavorabile

de muncă, fapt ce generează un deficit de personal de supraveghere pentru a acoperi toate

posturile și personal medical pentru îngrijirile de sănătate; Consiliul a mai constatat că

Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău constituie, în sine, o sursă de stres care poate duce la

intensificarea gândurilor suicidale. Condițiile de detenție în penitenciar nu pot acorda o

atmosferă, cât de puțin, terapeutică. Mai mult decât atât, penitenciarul nu dispune de

încăperi pentru desfășurarea activităților de psihoterapie individuală sau de grup. Pentru

Consiliu este evident că specialiști psihologi nu au instrumente standardizate pentru a

diagnostica riscul automutililor și a tentativelor de suicid în rândul deținuților. Specialiști

psihologi nu au instruiri necesare în psihoterapie și, evident, nu pot acorda servicii de

calitate deținuților predispuși spre acțiuni de automutilare și suicid ori aflați în stres

cronic în legătură cu detenția și statutul său juridic; Lipsa supraveghetorilor pentru ca

orice persoană deținută să poată intra în contact cu ea auditiv/vizual, în vederea unor

necesități urgente, inclusiv de tip medical; Persistă problema spațiilor locative, celulelor

suprapopulate. La momentul vizitei fiecare deținut beneficia de suprafață locativă de

aproximativ de 2,1 m2. Conform ordinului MJ nr. 1159 din 19.12.2017 numărului maxim

de deținuți admis pentru deținere în Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău a fost redus până

la 570 persoane, iar numărul deținuților aflați în P-13 la data de 04.01.2018 era de 1070

persoane; Geamurile de dimensiuni mici nu facilitează pătrunderea luminii solare în

celule; Permiterea fumatului în celule și în alte încăperi defavorizează ceilalți deținuți

nefumători; Deținuții nu au la dispoziție servicii de salubrizare/spălare a

hainelor/lenjeriei; Administrația Penitenciarului nr. 13 nu oferă deținuților lenjeria strict

necesară; Unele spații de plimbări sunt utilizate drept spații de uscare a hainelor;

Alimentarea deținuților este de o calitate nesatisfăcătoare; Există o problemă în asigurarea

cu personal medical, ce influențează accesul la servicii medicale a condamnaților, precum

și documentarea pretinselor acte de tortură, tratamente inumane și degradante;

Procedurile de examinare la ieșire din penitenciar la prezența leziunilor corporale sunt

aplicate ocazional cu înscriere în cartela de ambulator, fără Registru de evidență.

În speță, instanța de apel a constatat încălcarea drepturilor privind condițiile de

detenție în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, garantate de articolul 3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, or, jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului sancționează tortura și tratamentele sau pedepsele

inumane ori degradante, indiferent de circumstanțe și de comportamentul victimei.

6

În această ordine de idei, Înalta Curte de la Strasbourg indică că, la constatarea

condițiilor de detenție, instanța națională va ține cont de faptul că maltratarea trebuie să

atingă un nivel minim de severitate pentru a cădea sub incidența articolului 3. Evaluarea

acestui nivel minim este, prin natura lucrurilor, relativă. El depinde de toate

circumstanțele cauzei, precum ar fi durata maltratării, urmările sale fizice și psihice și, în

unele cazuri, de sexul, vârsta și starea sănătății victimei (cauza Irlanda c. Regatului Unit,

18 ianuarie 1978, § 162; cauza Ciorap c. Moldovei, 19 iunie 2007, § 63). Totodată, statul

trebuie să asigure ca persoana să fie deținută în condiții care sunt compatibile cu

respectarea demnității sale umane, ca modul și metoda de executare a pedepsei să nu

cauzeze persoanei suferințe sau dureri de o intensitate care să depășească nivelul de

suferință inerent detenției și că având în vedere exigențele detenției, sănătatea și

integritatea persoanei să fie în mod adecvat asigurate, printre altele, prin acordarea

asistenței medicale necesare (cauza Kudla c. Poloniei, 26 octombrie 2000, § 94). Atunci

când sunt evaluate condițiile de detenție, trebuie luate în considerație efectele cumulative

ale acestor condiții, precum și durata detenției (Ostrovar c. Moldovei, 13 septembrie 2005,

În atare situație, instanța a stabilit cu certitudine că detenția inculpatului Prestescu

Artur, în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent

detenției și a atins pragul de severitate contrar legislației, fiind calificată ca tratament

inuman și degradant.

Pornind de la principiul privind reducerea pedepsei în baza calculului stabilit de

lege: 2 zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, rezultă că inculpatul Prestescu

Artur beneficiază de reducerea pedepsei aplicate cu 89 zile.

Prin urmare, termenul de pedeapsă definitivă stabilit inculpatului Prestescu Artur

- 5 ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis, urmează a fi redus cu 89 zile.

În continuare, instanța de apel nu a reținut ca fiind justificate solicitările părții

apărării privind respingerea cererii acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la

inculpatul Prestescu Artur a cheltuielilor judiciare în sumă de 16 618 lei or, potrivit Legii

nr. 316 din 22.12.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare

din 09.02.2018, au fost operate modificări la art. 143 Cod procedură penală, potrivit cărora

aliniatul (2) al articolului 143 Cod procedură penală a fost abrogat. În acest sens, instanța

de apel a reiterat că potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 a fost

exclus art. 143 alin. (2) Cod procedură penală, potrivit căruia: plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat,

prin urmare normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul statului a

cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate de expertiza judiciară.

Instanța de apel a relevat că prevederile art. 227 alin. alin. (1) -(3) Cod de procedură

penală care reglementează expres că, cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate

potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate,

7

reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților

procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte;

3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4)

cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) - (7) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta

o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă

sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea

penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află

la întreținerea lor. În cazul condamnării câtorva persoane în aceeași cauză, cheltuielile

judiciare se repartizează în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și situația

materială a fiecăreia din ele. În cazul încetării urmăririi penale în urma împăcării părții

vătămate cu învinuitul, inculpatul, instanța de judecată poate trece cheltuielile judiciare

în sarcina părții vătămate, a învinuitului, inculpatului sau numai a uneia din părți. În caz

de deces al condamnatului până la intrarea în vigoare a sentinței, cheltuielile judiciare nu

pot fi puse în sarcina succesorilor lui. În cazul condamnaților minori, pot fi obligați la

achitarea cheltuielilor judiciare părinții sau tutorii minorului condamnat dacă se constată

că ei au avut neajunsuri serioase la îndeplinirea obligațiilor lor față de minor.

Prin urmare instanța de apel a reținut că, la caz a fost efectuat Raportul de expertiză

judiciară nr. 202102D0646 din 26 aprilie 2021 (f.d.71-73), Raportul de expertiză judiciară

nr.202102P0963 din 14 aprilie 2021 (f.d.80-81), Raportul de expertiză judiciară nr.

202105O0126 din 29 aprilie 2021 (f.d.92-95), Raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-

1645 din 12 mai 2021 (f.d. 102-108).

În acest sens, instanța de apel a considerat ca fiind justificată soluția instanței de

fond în această parte și întemeiat a fost admisă solicitarea procurorului privind încasarea

de la inculpatul Prestescu Artur a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor

judiciare în sumă de 16 618 lei.

8

ordinar de către avocatul Trocin Oleg în numele inculpatului Prestescu Artur, care

invocând drept temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 15) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care, inculpatului Prestescu Artur să i se stabilească o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani 4 luni, să fie constatate prevederile art. 385 alin. (5) Cod

de procedură penală în prezenta speță, cu reducerea pedepsei închisorii, iar în baza art.

90 Cod penal să fie suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pe o

perioadă de probațiune de 4 ani. Totodată, recurentul mai solicită respingerea demersului

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu efectuarea

rapoartelor de expertiză judiciară din contul inculpatului.

În motivarea recursului au fost formulate următoarele argumente:

- instanțele de fond nu au dat o apreciere faptului că inculpatul a manifestat un

sentiment de căință sinceră, recuperând prejudiciul cauzat părții vătămate Tuzla Igor,

totodată, ultimul confirmând că nu are pretenții față de Prestescu Artur în acest sens

eliberând o recipisă, anexată la materialele dosarului penal;

- au fost ignorate argumentele apărătorului prin care se consideră echitabilă

aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului, or la examinarea cauzei în prima

instanță nu au fost constatate careva circumstanțe care ar împiedica acest fapt. Mai mult

ca atât, consideră că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, or scopul

pedepsei penale, după cum și a reținut instanța de fond în cuprinsul sentinței, nu este ca

aceasta să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că pedeapsa nu trebuie

privită ca „prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă;

- instanța de apel a dispus pentru condițiile de detenție, garantate de art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului reducerea din pedeapsa aplicată lui

Prestescu Artur, pentru condițiile inumane de detenție în perioada din 14.04.2021 până la

09.07.2021 cu 89 (optzeci și nouă) zile.

Prin urmare, instanța de apel a recunoscut a fi motivată solicitarea de a se

compensa termenul detenției a inculpatului în Penitenciarul nr. 13 prin reducerea

termenului final de pedeapsă după computarea cu termenul reținerii și arestului a lui

Prestescu Artur. Totuși, consideră că în privința acestei chestiuni soluția hotărârii

instanței de apel contrazice dispozitivul hotărârii sale, instanța admițând o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția ei, fiind aplicată lui Prestescu Artur o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, fără a se ține cont integral de jurisprudența

CEDO, or Prestescu Artur pe această cauză a fost deținut în stare de arest preventiv în

cadrul Penitenciarului nr. 13 - Chișinău mai mult decât termenul de 89 zile constatat de

Curtea de Apel Chișinău, termenul fiind unul neîntrerupt din ziua reținerii și până la data

9

adoptării decizie instanței de apel din 29.09.2022, care este egal cu 534 zile (se anexează

informația actualizată a Penitenciarului nr.13 - Chișinău privind termenul de detenție pe

cauza prezentă a lui Prestescu Artur).

Conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 09.07.2022 s-a hotărât ca măsura

preventivă „arestarea preventivă”, aplicată în privința inculpatului Prestescu Artur, se

menține până la rămânerea definitivă a sentinței.

Astfel, apărarea este îndreptățită să solicite instanțelor de judecată de a se

compensa termenul de detenție a inculpatului Prestescu Artur în Penitenciarul nr. 13 prin

reducerea termenului final de pedeapsă după computarea cu termenul reținerii și

arestului acestuia, inclusiv perioada de detenție a acestuia până la adoptarea unei hotărâri

definitive pe cauza dată de către instanța de apel;

- poziția instanțelor de fond de a se încasa cheltuieli judiciare din contul lui

Prestescu Artur în beneficiul statului Republica Moldova, suma de 16 618 (șaisprezece

mii șase sute optsprezece) lei este neîntemeiată, deoarece în corespundere cu prevederile

art. 75 alin. (3) al Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr.

68 din 14 aprilie 2016, în vigoare din 10 decembrie 2016, în cauzele penale, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură

penală al Republicii Moldova.

Raportând prevederile legale citate la circumstanțele speței, recurentul consideră

că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care

pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea

constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de

către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi

penale sau judecarea cauzei.

Așadar, se arată că aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire

penală, care și are atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii

acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului

costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei pentru

stabilirea gradului leziunilor corporale cauzate părții vătămate, pentru stabilirea

autorului infracțiunii, sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa

bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii.

4.1. Procurorul a prezentat referință pe marginea recursului depus de partea

apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și pe deplin motivată.

motivele invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

10

Soluția de inadmisibilitate a recursului declarat se întemeiază, în drept, pe

dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sânt subsecvente

circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de recurent sânt nefondate.

Din conținutul cererii de recurs ordinar, se constată că recurentul face trimitere la

temeiurile de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 15) Cod de procedură penală,

menționând că prin sentință inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră raportată

la fapta comisă de acesta, fără a se lua în considerație căința sinceră a inculpatului și că

dauna materială cauzată părții vătămate a fost reparată, iar aceasta din urmă nu are

pretenții față de inculpat.

Alegația în cauză Colegiul penal nu o poate reține ca fiind pertinentă, deoarece

instanțele de fond au stabilit toate circumstanțele de fapt, dar și cele ce vizează

personalitatea inculpatului, care în cumulul lor, au contribuit la individualizarea

pedepsei stabilite celui din urmă, făcându-se o motivare detaliată asupra categoriei și

termenului de pedeapsă. Tot aici, instanța de recurs ține să remarce faptul că este

justificată concluzia instanței de apel cu privire la inoportunitatea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal în privința lui Prestescu Artur, pe motiv că inculpatul anterior a mai

comis infracțiuni similare și a beneficiat de instituția suspendării condiționate a executării

pedepse cu închisoarea, care a fost anulată print-o încheiere motivată a instanței de

judecată.

Astfel, argumentul apărătorului prin care se susține că pe cauza dată nu sânt careva

circumstanței care ar împiedica aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului, rezultă a fi declarative și lipsite de suport juridic, reieșind din cele indicate

mai sus.

Cât vizează dezacordul cu încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

în legătură cu efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legală, Colegiul penal constată

că instanța de apel corect a indicat normele procesual penale care reglementează acest

aspect, cu modificările de rigoare, or conform art. 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3) Cod de

procedură penală, cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea

11

acțiunilor procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea

nu prevede altă modalitate.

În același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să soluționeze cine și în ce proporție

trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

Conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lui.

Astfel, instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale, prevăzute

de normele enunțate supra, a statuat că, în speță, cheltuielile judiciare urmează a fi

recuperate de la inculpat, având în vedere că statul a fost pus în situația de a suporta

cheltuieli pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, corect ținând cont de

particularitățile cazului dat, cheltuielile încasate neconstituind sumele plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat, care acordă asistență juridică garantată de stat, nefiind constatat că plata lor poate

influența substanțial situația materială a persoanelor care, eventual, se află la întreținerea

inculpatului.

Referitor la motivul prin care se susține că în cazul lui Prestescu Artur, instanța de

apel greșit a calculat zilele care urmau a fi reduse în baza art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, adică fără a se lua în considerație că arestul preventiv a fost menținut

până la adoptarea unei hotărâri definitive pe cauza dată de către instanța de apel, Colegiul

penal constată din materialele cauzei, că Raportul care urma a fi întocmit de către

administrația instituției penitenciare unde a fost deținut inculpatul Prestescu Artur

lipsește, împrejurare ce contravine prescripțiilor art. 4733 Cod de procedură penală. Acest

fapt însă, nu privează inculpatul sau apărătorul acestuia de dreptul de a se adresa

judecătorului de instrucție în ordinea reglementată de norma precitată.

În concluzie, Colegiul penal menționează că nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită

inculpatului este una echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și pericolul social al infracțiunii săvârșite.

12

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurent

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 15) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat

în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Trocin Oleg în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui Prestescu Artur XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 29 iunie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Talpă Boris

13