1ra-768/2022 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-768/2022 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-768/2022

1-21096428-01-1ra-19052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Plămădeală Ghenadie,

examinând în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia

Oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 09 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Crețu Artur xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 29,06.2021 – 09.07.2021.

Instanța de apel: 28.07.2021 – 09.11.2021.

Instanța de recurs: 19.05.2022 – 13.07.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Crețu Artur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin. (1) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

cu închisoare stabilită lui Crețu Artur pe o perioadă de probațiune de 5 (cinci)

ani.

S-a dispus de a fi încasat de la inculpatul Crețu Artur, în beneficiul

statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 13 044 (treisprezece mii

patruzeci și patru) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că, Crețu Artur, la 12 mai 2021, în jurul orei 24:30, aflându-se în

domiciliul său amplasat în or. Basarabesca, str. Xxxxxx nr. XX, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, în urma unui conflict cu Buzilă Vladimir, i-a aplicat cu un cuțit pe

care îl avea asupra sa o lovitură în regiunea vitală a corpului.

1

În urma loviturilor aplicate lui Buzilă Vladimir i-a fost cauzat, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202114P0050 din 19.05.2021 leziuni corporale

sub formă de plagă a peretelui abdominal pe stânga, penetrată în cavitatea eritoniială

cu lezarea diafragmei și a ficatului cu hemoperitoneum circa 500 ml, care sunt

periculoase pentru viață. Prezentele leziuni au apărut în rezultatul acțiunii

traumatice a unui corp înțepător-tăietor, posibil și cu un cuțit în timpul și

circumstanțele indicate în ordonanță, care sunt periculoase pentru viață în momentul

cauzării și conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală GRAVĂ.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Crețu Artur a

comis infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, după indicii

„vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății care este

periculoasă pentru viață ”.

- procurorul în Procuratura raionului Basarabeasca, Garaba Igor, prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în partea

pedepsei aplicate din motivul blândeții ei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal și de a-i fi aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani privațiune de

libertate într-un penitenciar de tip semiînchis;

- avocatul Cușnir Iurie în numele inculpatului Crețu Artur, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatul Crețu Artur să-i fie stabilită în baza prevederilor art. 151

alin. (1) Cod penal o pedeapsă cu închisoare mai blândă, fiind aplicate

prevederile art. 90 Cod penal cu suspendarea executării pedepsei pe un

termen de probă mai mic, să fie respinse cerințele acuzatorului de stat

privind încasarea de la inculpatul Crețu Artur, în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată în sumă de 13 044 lei, cheltuielile să fie trecute în

contul statului.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că:

- pedeapsa aplicată lui Crețu Artur este nemotivată, deoarece instanța i

nu a luat în considerare faptul că Crețu Artur, anterior a fost condamnat

pentru infracțiuni similare, unde a ispășit pedeapsa sub formă de închisoare,

a săvârșit intenționat o infracțiune gravă cu scop de cupiditate;

- instanța la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului, care este social periculos și corijarea lui nu este posibilă fără a fi

izolat de societate, de asemenea instanța nu a ținut cont de circumstanța

agravantă că atragerea anterior la răspundere penală pentru infracțiuni

similare;

2

- în conformitate cu prevederile art. art. 62, 75 și 90 alin. (1) Cod penal,

inculpatului Crețu Artur urma a-i fi aplicată pedeapsă sub formă de

închisoare, întrucât o pedeapsă mai blândă nu va asigura atingerea scopului

pedepsei, cu restabilirea echității sociale, corijarea inculpatului și de

asemenea prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de inculpat, cât și de

către alte persoane.

3.2 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

că:

- instanța incorect a reținut că în acțiunile inculpatului sunt prevăzute

circumstanțe atenuante doar căința sinceră, deoarece partea apărării

consideră că în acțiunile lui Crețu Artur sunt prezente astfel de circumstanțe,

și anume: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii;

- instanța de fond nu a luat în considerație faptul că antecedentele penale

pe numele lui Crețu Artur la momentul examinării speței și pronunțării

sentinței, erau stinse și nu a ținut cont de prevederile art. 110 Cod penal;

- prima instanță a stabilit lui Crețu Artur o pedeapsă prea aspră,

deoarece noile limite aplicabile speței constituie închisoare de la 3 ani și 4 luni

până la 6 ani și 8 luni, constatarea în acțiunile inculpatului a unei singure

circumstanțe agravante și anume săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate

alcoolică, instanța eronat a considerat că efectul circumstanțelor atenuante au

fost diminuate;

- instanța de fond corect s-a expus asupra demersului Agenției Naționale

de Asigurări Medicale, Agenția Teritorială Est cu privire la suportarea

cheltuielilor pentru acordarea ajutorului medical lui Buzilă Vladimir în urma

acțiunilor ilegale săvârșite în adresa ultimului, însă ele urmau a fi trecute în

contul satului. Cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

prin numirea efectuării expertizelor judiciare reprezintă cheltuieli judiciare ce

sunt achitate din bugetul de stat.

- starea materială a inculpatului nu-i permite suportarea cheltuielilor

judiciare, deoarece nu dispune de careva surse de venit, doar pensia urmată

din gradul de dizabilitate, careva bunuri imobile nu are și locuiește în casa

concubinei, are la întreținere 4 copii de vârstă fragedă.

noiembrie 2021 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către

procuror și de către avocatul Cușnir Iurie în numele inculpatului și menținută

sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că

urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă

3

conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu s-au constatat

încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale

efectuate.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului Crețu Artur de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal al Republicii

Moldova, s-a stabilit atât în cadrul urmăririi penale, examinării dosarului de

prima instanță, cât și în cadrul examinării apelului, fiind dovedită prin

probele anexate la materialele cauzei, fapta lui conținând în întregime

semnele calificative ale infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a stabilit starea de

fapt și de drept, circumstanțele cauzei cu referire la latura penală, just a

încadrat acțiunile inculpatului Crețu, Artur ca constituind fapta penală

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal– vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață,

argumente pe care instanța de apel le-a acceptă și pentru a evita repetări

inutile, le-a însușit.

Instanța de apel a reținut că, cauza penală a fost examinată în procedură

simplificată în baza probelor acumulate la urmărirea penală conform

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar prin apelurile

depuse de către acuzatorul de stat și de partea apărării, vinovăția lui Crețu

Artur nu se contestă.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Crețu Artur, instanța de

apel, menționând în decizie prevederile articolelor 61, 75, 151 alin. (1) Cod

penal, a reținut că instanța, la emiterea sentinței de condamnare, nu dispunea

de alternative ale pedepselor penale, unica categorie admisibilă de norma

încriminată inculpatului fiind închisoarea.

Instanța de apel a statuat că prima instanță corect a stabilit mărimea

pedepsei aplicate inculpatului Crețu Artur și corect a aplicat în privința

acestuia prevederile art. 90 Cod penal.

Argumentele invocate de procurorul apelant, instanța de apel le-a

considerat netemeinice.

Instanța de apel a constatat ca fiind nefondate alegațiile procurorului,

prin care se invocă că instanța la aplicarea pedepsei nu a luat în considerație

faptul că Crețu Artur, anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare

unde a ispășit pedeapsa sub formă de închisoare, or, potrivit sentinței emise

de instanța de fond, instanța de apel a atest că s-a indicat „La stabilirea

pedepsei, instanța în conformitate cu prevederile art. art. 61, 75 Cod penal al RM,

ține cont de caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite și anume de faptul că prin

acțiunile sale inculpatul Crețu Artur a comis o infracțiune gravă, de persoana

inculpatului care anterior a fost judecat (f.d.177-178); la evidența medicului

4

psihiatru nu se află (f.d.142); se află la evidența medicului narcolog cu diagnoza ,,

consumator de droguri” (f.d.144) potrivit caracteristicii este caracterizat negativ (f.d.

198)”.

Astfel, contrar celor invocate de acuzatorul de stat, instanța de apel a

constatat în speță că instanța de fond a ținut cont de toate particularitățile de

individualizare a pedepsei inculpatului. Suplimentar, instanța de apel a

menționat că apelul înaintat de acuzatorul de stat se axează în principiu pe

aspectul probator din materialele speței care însă a fost minuțios examinat în

instanța de fond și cărora li s-a dat o apreciere corectă.

Cât privește alegațiile părții apărării din apel, cu privire la faptul că

ținând cont de particularitățile individualizării pedepsei penale, inculpatului

urmează a-i fi aplicată o pedeapsă mai blândă, instanța de apel a menționat

că contrariul celor invocate, instanța de fond s-a expus cu lux de amănunte

asupra pedepsei aplicate lui Crețu Artur sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și

întemeiat a aplicat la caz prevederile art. 90 Cod penal cu dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea stabilită lui

Crețu Artur pe o perioadă de probă de 5 ani.

Circumstanțele expuse mai sus, instanța de apel a considerat că indică

asupra temeiniciei învinuirii aduse inculpatului și instanța de fond a

pronunțat o sentință de condamnare stabilind o pedeapsă echitabilă.

Solicitarea părții apărării referitor la aplicarea inculpatului unei pedepse

mai blânde, instanța de apel a considerat-o nefondată, deoarece se bazează

doar pe declarațiile inculpatului care a invocat că recunoaște vina pe deplin și

se căiește de cele comise, faptul dat ne fiind susținut de careva probe

pertinente și concludente, iar la caz, scopul legii penal de restabilire a echității

sociale nu poate fi atins prin aplicarea lui Crețu Artur a unei pedepse mai

blânde.

Instanța de apel a reiterat că la stabilirea și individualizarea pedepsei

aplicate lui Crețu Artur, instanța de fond a ținut cont de faptul că infracțiunea

comisă de acesta face parte din categoria celor grave (art. 16 alin. (4) Cod

penal), de personalitatea vinovatului, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, condițiile de viață ale acestui, etc, iar

alegațiile părții apărării precum că partea apărării consideră că pedeapsa de 5

ani închisoare și termenul de probă de 5 ani este o pedeapsă prea gravă

coroborată cu acțiunile inculpatului după comiterea infracțiunii, instanța de

apel le-a respins ca fiind neîntemeiate.

Instanța de apel a reținut că prima instanța a luat în considerație că

inculpatul: la locul de trai se caracterizează negativ; are 4 copii minori la

întreținere; nu se află la evidența medicului psihiatru, dar se află la evidența

5

medicului narcolog; anterior a fost tras la răspundere penală; nu este angajat

în câmpul muncii, după comiterea infracțiunii a acordat primul ajutor părții

vătămate și a apelat la salvare.

În decizie s-a menționat că prima instanța a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de metoda săvârșirii, de circumstanțele atenuante –

căința sinceră, de circumstanțele agravante – comiterea infracțiunii de către o

persoană care se află în stare de ebrietate, și prin urmare corect a aplicat

pedeapsa cu reducerea acesteia conform art. 3641 Cod de procedură penală,

fiind stabilite limitele de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni ani închisoare.

Instanța de apel a atestat că corectarea inculpatului Crețu Artur, ca scop

al legii penale, presupune conștientizarea de către acesta a celor săvârșite și

reîntoarcerea, reîncadrarea lui în activitatea societății, urmând a fi convins că

respectarea legii penale este o necesitate și că numai prin respectarea legii, el

va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani în penitenciar de tip

semiînchis cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este echitabilă,

asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi

infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpat a necesității

respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

La caz, instanța de apel a atestat lipsa temeiurilor legale privind casarea

sentinței și pronunțarea unei noi sentințe cu aplicarea unei pedepse mai

blânde inculpatului Crețu Artur.

Cu referire la cheltuielile judiciare asupra cărora partea apărării a

solicitat de a fi încasate din contul statului, instanța de apel a specificat faptul

că legiuitorul la art. art. 227-229 Cod de procedură penală, a stabilit clar

semnificația cheltuielilor judiciare, care sunt acestea și din contul cui sunt

suportate, iar aceste chestiuni la judecarea cauzei în instanța de judecată sunt

soluționate în corespundere cu art. 385 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că toate cheltuielile judiciare sunt suportate la

momentul derulării efective a acțiunilor procesuale de către stat, or, la etapa

respectivă procesul penal este guvernat de principiul prezumției

nevinovăției.

Drept urmare, instanța de apel a menționat că, soluționarea chestiunii

privind suportarea cheltuielilor judiciare la etapa judecării cauzei în instanța

de judecată, nu este axată pe prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală, care au fost în vigoare până la data de 09 februarie 2018.

6

Având în vedere că pentru stabilirea adevărului în cauză, organul de

urmărire penală era obligat să dispună efectuarea expertizelor judiciare

menționate, care în ansamblul probatoriu au dus la pronunțarea unei sentințe

de condamnare, instanța de apel a menționat că este evident faptul că acestea

urmează a fi suportate din contul inculpatului, deoarece a fost pronunțată

sentința de condamnare.

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia Oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin

care invocând incidența pct. 6) și 8) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penal, solicită admiterea recursului, casarea decizie cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

5.1 În susținerea recursului, procurorul invocă că:

- decizia, în partea stabilirii pedepsei penale este ilegală, neîntemeiată și

pasibilă casării, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale;

- la stabilirea pedepsei, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără ca acesta să fie izolat

de societate și a menținut pedeapsa stabilită cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal;

- instanța de apel nu a respectat prevederile articolelor 7, 61, 75 Cod

penal;

- instanțele de fond la analizarea condițiilor privind aplicarea art. 90 Cod

penal, insuficient au abordat personalitatea inculpatului Crețu Artur, ce

reprezintă condiția esențială care urma a sta la originea concluziilor privind

iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare, or, deși anterior a

încălcat legislația penală, Crețu A. nu a stat pe calea corijării și a comis o nouă

infracțiune cu aplicarea violenței;

- în procesul urmăririi penale cât și în procesul examinării cauzei a fost

stabilită lipsa circumstanțelor excepționale, cât și celor atenuate, prezența

circumstanțelor agravante, și anume comiterea infracțiunii în stare de

ebrietate, iar datele privind personalitatea inculpatului confirmă

predispunerea acestuia la comiterea infracțiunilor, ținând cont de

caracteristica negativă la locul de trai, prezența condamnărilor anterioare;

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

7

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către procuror, autorul își întemeiază

criticile, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile în care

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că

partea acuzării consideră că inculpatului Crețu Artur i-a fost stabilită o

pedeapsă prea blândă, întrucât acesta anterior a fost condamna, iar corectarea

și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea ultimului de

societate, însă analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele

cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii

din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

8

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că, prin sentința primei instanțe, Crețu Artur a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani,

pedeapsă suspendată condiționat, în temeiul art. 90 Cod penal pe un termen

de probațiune de 5 ani, soluție ce a fost menținută și de instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis că, la stabilirea

pedepsei inculpatului Crețu Artur, prima instanță a ținut cont de prevederile

articolelor 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, pedeapsa fiind aplicată în limitele

sancțiunii prevăzute de infracțiunea incriminată, în coroborare cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, la adoptarea soluției de menținere a sentinței, instanța de apel a

9

stabilit că prima instanță a reținut că infracțiunea comisă de Crețu Artur face

parte din categoria celor grave, a luat în considerare personalitatea

inculpatului: că la locul de trai se caracterizează negativ; are 4 copii minori la

întreținere; nu se află la evidența medicului psihiatru, dar se află la evidența

medicului narcolog; anterior a fost tras la răspundere penală; nu este angajat

în câmpul muncii, după comiterea infracțiunii a acordat primul ajutor părții

vătămate și a apelat la salvare, a constatat circumstanța atenuantă - căința

sinceră și circumstanța agravantă – comiterea infracțiunii de către o persoană

care se află în stare de ebrietate.

Sancțiunea de la art. 151 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa cu

închisoare de la 5 la 10 ani.

Ținând cont de faptul că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art.

3641 Cod de procedură penală, inculpatul Crețu Artur a beneficiat de

reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă (limitele noi fiind de la 3

ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni).

Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului, au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, cu suspendarea

condiționată a executării ei, în baza tuturor circumstanțelor constatate în

speță, determinante pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare, Colegiul

consideră că instanțele corect au concluzionat că o pedeapsă nonprivativă de

libertate, va asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute

argumentele recurentului privind aplicarea unei pedepse mai aspre în

privința inculpatului Crețu Artur.

Colegiul penal statuează că instanța de apel corect a menținut sentința

primei instanțe, prin care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă neprivativă de

libertate, conducându-se în prim plan de principiul individualizării pedepsei

(art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a

pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului precum că, pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, din

considerentul că instanțele de fond, individualizând pedeapsa inculpatului,

au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea față

de inculpat a pedepsei închisorii, termenul acesteia și modul de executare a

ei, în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru

stabilirea pedepsei, și prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au

concluzionat că o pedeapsă nonprivativă de libertate și durata executării

acesteia, va asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute și

celelalte argumente ale recurentului.

10

Colegiul penal consideră nefondate afirmațiile recurentului, precum că

instanțele de fond insuficient au abordat personalitatea inculpatului Crețu Artur, ce

reprezintă condiția esențială care urma a sta la originea concluziilor privind

iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare, odată ce, în decizia

pronunțată, instanța de apel și-a motivat soluția, ținând cont de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

De asemenea, instanța de recurs consideră întemeiate și argumentate

concluziile instanței de apel, conform cărora aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani în penitenciar de tip semiînchis cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, este echitabilă, asigurându-se restabilirea echității

sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni și va duce la conștientizarea de către

inculpat a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei

penale de restabilire a echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

Astfel, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de

pedeapsă aplicându-se în conformitate cu prevederile legii penale, este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestora și

pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, motivele invocate în recursul

vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de

apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie

asupra circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe

care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, statuează că,

temeiurile invocate de către procuror, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia

atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

11

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia Oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 09 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui Crețu Artur XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 11 august 2022.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

12