1ra-2307/2021 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-2307/2021 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2307/2021

1-16009569-01-1ra-29122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Victor Boico,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia Sîrbu Lilia prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 30 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Crețu Petru Xxxx, născut la xxxx, originar și domiciliat în xxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță de la 22.10.2016 până la 26.09.2019;

Instanța de apel de la 01.11.2019 până la 30.09.2021;

Instanța de recurs de la 29.12.2021 până la 18.04.2022.

a c o n s t a t a t :

Crețu Petru învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,

a fost achitat din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de procuror în interesele statului, a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

învinuit de organul de urmărire penală în aceea că la data de 31 octombrie 2011,

aproximativ la ora 21:00-22:00, aflându-se la domiciliul lui Pîrvu Ion, locuitor al or.

xxxx, str. xxxx, împreună cu Gramațchi Serghei, Davîdov Igor, Rusu Ludmila

Vladimir, Crețu Nina, Rusu Andrei, Prodan Grigore, toți locuitori ai or. xxxx, în urma

consumului în comun a băuturilor alcoolice, între Crețu Petru și Gramațchi Serghei a

început o ceartă pe motiv că Gramațchi Serghei s-a adresat cu cuvinte injurioase în

adresa sa și a mamei sale, Crețu Nina, și aceștia, la propunerea lui Crețu Petru, au ieșit

în stradă, în față gospodăriei lui Pîrvu Ion să discute, unde, se pretinde că Crețu Petru

i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului lui

Gramațchi Serghei.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.xxx din 30.11.2011 și raportul

de expertiză medico-legală suplimentară nr.xxx din 29.09.2016 la Gramațchi Serghei

1

au fost constatate leziuni corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă cu

infiltrări sangvine multiple în țesuturile moi a capului, hematom subdural masiv cu

volum circa 320 ml cu compresie cerebrală, hemoragii sub pia mater, în țesuturile și

ventriculele creierului, fractură a oaselor nasului, echimoze, excoriații, infiltrări

sangvine în țesuturile moi a toracelui, care prezintă pericol pentru viață în momentul

cauzării și conform acestui criteriu se califică ca vătămări corporale grave și sunt în

legătură cauzală directă cu survenirea morții, în urma cărora Gramațchi Serghei a

decedat la data de 01 noiembrie 2011, ora 23:30.

Pretinsele acțiuni ale inculpatului Crețu Petru au fost încadrate conform

prevederilor art. 151 alin. (4) Cod penal, individualizată prin vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a provocat

decesul victimei.

integrală a sentinței contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Crețu Petru să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, în baza Legii

nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008, în vigoare din 24 mai 2009, numindu-i pedeapsă

12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

De asemenea, a solicitat admiterea cererii acuzatorului de stat cu privire la

recuperarea cheltuielilor judiciare suportate de stat și dispunerea încasării din contul

lui Crețu Petru cheltuielile suportate de IGP al MAI al Republicii Moldova, în legătură

cu extrădarea lui din Federația Rusă, în sumă de 19 434,68 lei.

În motivarea apelului a indicat că, instanța a motivat achitarea lui Crețu Petru

prin faptul că probele examinate nu dovedesc vinovăția acestuia de comiterea

infracțiunii incriminate, însă această poziție este contrară prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, or, cumul de probe administrat în respectiva cauză demonstrează

contrariul.

În acest sens, procurorul a solicitat ca să fie apreciate critic declarațiile

martorului Prodan Grigore date în instanța de judecată, ca declarații date în favoarea

inculpatului Crețu Petru, unde el a menționat că nu a văzut ca Crețu Petru să-i aplice

careva lovituri lui Gramațchi Serghei, declarând că a văzut doar cum Crețu Petru doar

se întindea cu Gramațchi „posibil Crețu Petru să-l fi lovit pe Gramațchi". A mai declarat

că Gramațchi a căzut jos, dar nu a observat cum a căzut. Când a intervenit să-i

despartă, a menționat că a văzut că lui Gramațchi Sergiu îi curgea sânge din regiunea

nasului. Înainte de altercație lui Gramațchi nu-i sângera nasul. Totodată, menționează

că altercația între Crețu și Prodan a avut loc inițial pe acostament la vreo 5 m de poarta

lui Prodan, ulterior s-au mișcat la vreo 10-15 m spre centru. Or, în ședința de judecată

martorul Prodan Grigore a confirmat că se află în relații de prietenie cu Crețu Petru.

2

În același timp, instanța de judecată nu a dat careva apreciere declarațiilor

martorului Prodan Grigore date în ședința de judecată care a menționat că totuși a

văzut cum la vreo 5 metri de poartă la Pîrvu Ion, Crețu Petru a început să se întindă

cu Gramațchi Serghei, a văzut că lui Gramațchi Serghei îi sângera nasul, ulterior

aceștia doi s-au îndepărtat în direcția centrului or. Cimișlia, înspre casa unde locuiește

Plop Petru.

De către instanța de judecată au fost considerate ca inadmisibile declarațiile

martorilor Crețu Nina, Rusu Ludmila și Rusu Andrei pe motivul că nu au fost

respectate prevederile art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, deoarece de

către acuzatorul de stat au fost prezentate suficiente dovezi despre imposibilitatea

asigurării prezenței acestora în instanța de judecată, în legătură cu decesul martorului

Crețu Nina, ceea ce era imposibil de prevăzut la etapa urmăririi penale, precum și

plecarea peste hotarele Republicii Moldova a martorilor Rusu Ludmila și Rusu Andrei

unde și-au stabilit locul de trai.

Totodată, procurorul a menționat că, la etapa urmăririi penale inculpatul Crețu

Petru a refuzat să dea declarații și de aceea era imposibilă efectuarea confruntărilor

între martori și învinuit.

De asemenea, a invocat că, instanța de judecată neîntemeiat a reținut că

Gramațchi Serghei ar fi primit leziunile corporale în urma tamponării de un automobil

doar în baza afirmației făcute de către succesorul părții vătămate decedate Gramațchi

Timofei, fără a exista careva temeiuri rezonabile de a presupune că leziunile corporale

au fost cauzate lui Gramațchi Serghei în circumstanța dată.

2021, a fost respins apelul declarat de către procuror ca fiind nefondat cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat că instanța de

fond în strictă conformitate cu normele legale probele anexate la speță corect a conchis

asupra achitării lui Crețu Petru din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Lecturând textul sentinței primei instanțe, verificând împrejurările de fapt și

aspectele de drept ale cauzei, precum și efectuând cercetarea nemijlocită, multilaterală

și obiectivă a probelor administrate, instanța de apel a stabilit că, probele cercetate nu

atestă că fapta inculpatului Crețu Petru întrunește elementele infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (4) Cod penal, pe cât pentru emiterea unei sentințe de condamnare

este necesar cumul de probe, care incontestabil certifică despre săvârșirea infracțiunii

numite de către inculpat.

Analizând și verificând circumstanțele și evenimentele ce țin de învinuirea

adusă lui Crețu Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a determinat circumstanțele

3

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată în privința inculpatului și în strictă

conformitate cu prevederile normelor de drept material și de procedură penală,

soluția primei instanțe fiind una justă și echitabilă, corespunzător cumulului probelor

administrate în cauză.

Astfel, instanța de apel a menționat că instanța de fond just l-a achitat pe Crețu

Petru de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

La caz, instanța de apel a relatat că există două temeiuri conform căreia

persoana poate fi recunoscută nevinovată și două procedee prin care se stabilește

nevinovăția.

Deci, în ceea ce privește primul procedeu recunoașterea sau stabilirea

nevinovăției corespunde nevinovăției reale a inculpatului. Această situație este

realizată doar atunci când a fost stabilit cu desăvârșire că fapta nu a existat sau că nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Caracteristica celui de al doilea procedeu este răsfrângerea asupra deciziei cu

privire la nevinovăție a prezumției de nevinovăție, deoarece conform ei orice dubiu

ce apare pe parcursul examinării cauzei penale este interpretat în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală.

Necontestarea existenței faptului infracțional determină ca inculpatul să fie

achitat conform prevederilor legale, bazându-se pe faptul că au fost examinate toate

materialele și probele prezentate instanței și ele nu dovedesc faptul cu privire la

vinovăția inculpatului. Din cele expuse privitor la procedura de stabilire a

nevinovăției, putem afirma că nevinovăția în procesul penal desemnează ori faptul

inexistenței reale a faptei ori ca urmare a procesului probațiunii nedovedirii existenței

ei, după ce au fost examinate toate probele.

Astfel, instanța de apel a constatat că în primul caz avem toate probele care ne

indică despre nevinovăția persoanei, pe când în cel de al doilea nu există probe sau

acestea nu sunt suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpatului.

O strânsă legătură în cadrul procesului penal există între nevinovăție și achitare.

Achitarea poate avea două accepțiuni: - institut de drept; - fapt real.

Pentru a stabili adevărul în procesul penal, activitatea de probațiune și însăși

probele trebuie să reflecte imparțial evenimentele care au avut loc în realitate.

Activitatea de probațiune spre deosebire de alte forme de cunoaștere este împiedicată

de unii factori obiectivi și subiectivi.

Din cele expuse, instanța de apel a stabilit că esența achitării este reprezentată

de rezultatele probațiunii, iar în speță ansamblu probatoriu administrat, atât de partea

acuzării, cât și de către partea apărării, este relevant pentru emiterea unei sentințe de

4

achitare, deoarece niciuna din probe nu indică că fapta ar fi fost comisă de către

inculpatul Crețu Petru.

În ședința de judecată a instanței de apel cu privire la elementele infracțiunii s-

a constatat că, obiectul juridic principal al infracțiunii imputate lui Crețu Petru constă

în relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei și obiectul juridic secundar al

acestei infracțiuni îl formează relațiile sociale cu privire la viața persoanei.

Obiectul material al vătămării intenționate grave a integrității corporale sau a

sănătății îl constituie corpul persoanei.

Victimă a acestei infracțiuni poate fi orice persoană în viață.

Latura obiectivă a infracțiunii imputate lui Crețu Petru are următoarea

structură: 1) fapta prejudiciabilă de cauzare a vătămării grave a integrității corporale

sau a sănătății; 2) urmările prejudiciabile sub forma decesului victimei (urmările

prejudiciabile secundare); legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile, iar această legătură de cauzalitate trebuie să fie cuprinsă de

vinovăția făptuitorului.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță

corect a reținut precum că, asupra lui Gramațchi Serghei a fost comisă fapta

prejudiciabilă de cauzare a vătămării grave a integrității corporale, soldate cu urmările

prejudiciabile sub forma decesului acestuia, care potrivit Raportului de examinare

medico-legală nr. 216 din 01 noiembrie 2011, Raportului de expertiză medico-legală

nr. xxx din 30 noiembrie 2011, precum și a Raportului de expertiză medico-legală

suplimentară nr. xxx din 28 septembrie 2016 sunt în legătură de cauzalitate, adică

moartea lui Gramațchi Serghei a survenit de pe urma leziunilor corporale grave

primite anterior identificării lui lângă gardul gospodăriei lui Plop Petru.

Subsecvent, ca și instanța de fond, instanța de apel a stabilit că, rapoartele de

expertiză medico-legale supra invocate nu demonstrează și nu probează faptul cum

anume lui Gramațchi Serghei i-au fost cauzate vătămările grave a integrității

corporale, adică nu a fost stabilit modul de cauzare, timpul în care dânsul a primit

leziunile sau consecutivitatea primirii acestor leziuni.

Instanța de apel stabilește că, rapoartele de expertiză menționate nu indică în

mod incontestabil asupra vinovăției lui Crețu Petru.

În ceea ce privește „legătura de cauzalitate care trebuie să fie cuprinsă de vinovăția

făptuitorului" instanța de apel a constatat că, apare circumstanța care nu a fost

soluționată de către partea acuzării, atât în instanța de fond cât și în instanța de apel,

nu au fost prezentate nici o probă care ar demonstra cu certitudinea că, anume Crețu

Petru a acționat asupra lui Gramațchi Serghei în vederea cauzării ultimului a

vătămării grave a integrității corporale cu intenție directă, sau l-a amenințat pe acesta

cu răfuială fizică sau cu moartea.

5

Totodată, nici martorii existenți în speță nu au confirmat în mod indubitabil

despre aplicarea violenței fizice de către Crețu Petru asupra lui Gramațchi Sergiu care

ar fi dus la decesul ultimului.

Astfel, declarațiile martorului Prodan Grigore date la data de 28 aprilie 2012

date la faza de urmărire penală și ulterior la data de 02 mai 2018 date în instanța de

fond, diferă în mod substanțial, indicând în mod expres că „la poliție i s-a indicat ce

anume trebuie să zică la declarații. Indică că, nu toate cele declarate în procesul-verbal de

audiere a martorului din 28 aprilie 2012 este adevărat, susține că a fost impus să zică așa ceva.

Îl amenințau colaboratorii poliției că dacă nu va spune cum i s-a indicat, va fi închis sau

pedepsit. Două foi cu declarațiile date de el au fost rupta pentru că nu a spus ce trebuie anume.

Nu-și amintește dacă i-a fost dat citire procesului-verbal de audiere a martorului.

Colaboratorul poliției i-a indicat să spună că Crețu Petru l-a bătut pe Gramațchi Sergiu.

Susține că Gramațchi Sergiu și Crețu Petru s-au întins de haine, el i-a despărțit. Nu a văzut

ca aceștia să cadă pe jos, tot acest timp ei erau în picioare. El personal l-a luat pe Crețu Petru

spre casă pentru a nu se continua cearta”.

Pe cale de consecință, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu poate imputa

lui Crețu Petru violența criminală ce s-a soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și

sănătății lui Gramațchi Serghei.

Or, acțiunea violentă presupune intenția directă de a cauza leziuni corporale

grave, dintr-un anumit motiv cert cu scop bine determinat.

Subsecvent, la caz, urmează a fi aplicate prevederile art. 8 Cod de procedură

penală, unde se indică că, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată, atât timp, cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul

prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi

asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre

judecătorească de condamnare definitivă. Nimeni nu este obligat să dovedească

nevinovăția sa. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

În speță, instanța de apel a reținut că, anterior conflictului, a avut loc adresarea

lui Gramațchi Serghei față de mama lui Crețu Petru cu cuvinte necenzurate, iar din

acest motiv cei doi au ieșit afară și s-au certat, s-au îmbrâncit și între ei a avut loc un

schimb de lovituri.

Faptul supra invocat a fost confirmat prin declarațiile martorului Pîrvu Ion, care

este stăpânul casei în care s-au întâlnit Crețu Petru și Gramațchi Sergiu, și care a

declarat că, „Gramațchi Sergiu a început a se certa cu Crețu Petru din cauza că primul a

6

numit-o cu cuvinte necenzurate pe Crețu Nina (mama inculpatului). Văzând că Gramațchi

Sergiu si Crețu Petru s-au ridicat de la masă si se certau, le-am spus să plece acasă”.

Astfel, instanța de apel a conchis că, declarațiile date de Pîrvu Ion relatează

despre cearta dintre Gramațchi Serghei și Crețu Petru și nicidecum nu indică asupra

cauzării leziunilor corporale grave de către inculpat. Astfel, instanța de apel a

menționat că, cearta în principiu nici nu a fost negată de Crețu Petru și a fost

menționată și de martorii Crețu Nina, Rusu Andrei, Davîdov Igor.

Asupra declarațiilor date de martorul Cazacu Nina, care au fost solicitate de a

se da citire de către acuzatorul de stat, instanța de apel a stabilit că acestea nu pot fi

puse la baza învinuirii lui Crețu Petru, or, martorul personal a indicat că din spusele

altor persoane a înțeles că Gramațchi Sergiu a fost bătut de Crețu Petru fapt ce repetat

ridică dubii ce urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului.

Cu referire la alegațiile acuzatorului de stat precum că, vina inculpatului Crețu

Petru se confirmă și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01 noiembrie

2011, raportul de examinare medico-legală nr. xxx din 02 noiembrie 2011, raportul de

expertiză medico-legală xxx din 30 noiembrie 2011, raportul de expertiză medico-

legală suplimentară nr. xxx din 29 septembrie 2016, instanța de apel le-a apreciat ca

nefondate, or, probele invocate confirmă nu vinovăția lui Crețu Petru în comiterea

infracțiunii imputate, ci confirmă efectuarea actelor procesuale obligatorii de stabilire

a leziunilor corporale care au dus la decesul persoanei, legătura de cauzalitate și

descrie locul unde a fost identificată partea vătămată.

Subsecvent, instanța de apel a constatat ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe care a indicat că, „constată o multitudine de incertitudini cu privire la evenimentele

întâmplate în noaptea de 31.10.2011 spre 01.11.2011 în raport cu Gramațchi Serghei, natura

sau cauza traumelor primite de acesta, dar cel mai incert este subiectul, adică persoana care le-

a cauzat".

La caz, instanța de apel a reținut ca întemeiată și concluzia instanței de fond

prin care s-a indicat că, ,,În această ordine de idei, instanța de judecată consideră oportun de

a statua asupra faptului că în speță, la calificarea faptei imputate inculpatului Crețu Petru,

vom lua în considerare faptul că în acțiunile lui nu se regăsesc elementele obligatorii

caracteristice pentru infracțiunea prevăzută la art.151 alin.(4) Cod penal, anume latura

obiectivă și cea subiectivă, care implică elementul subiectiv, manifestat prin vinovăția

subiectului cu modalitățile sale, precum și motivul si scopul comiterii infracțiunii. Or, în

conformitate cu prevederile art.17 Cod penal, persoana care a săvârșit infracțiunea și își dădea

seama de caracterul prejudiciabil a acțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit

sau admitea, în mod conștient survenirea acestor urmări poate fi considerată ca subiect al

infracțiunii comise cu intenție. Numai unitatea acestor trei elemente, ce stabilesc atitudinea

psihică a persoanei față de acțiune (inacțiune) și concomitent, față de consecințele, alcătuiesc

7

noțiunea penală-juridică a intenției stabilite de legiuitor”, or, acestea coincid cu opinia

instanței de apel și cu materialul probator cercetat în ședință.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic poziția apelantului, referitor la faptul că

acțiunile inculpatului Crețu Petru au fost orientate spre cauzarea morții lui Gramațchi

Serghei, în urma unui conflict apărut între cei doi, or, scenariul descris de către

acuzatorul de stat nu a fost probat prin probe pertinente și concludente.

Instanța de fond corect a reținut că, „învinuirea formulată de către procuror este

ambiguă și neîntemeiată, fiind necesară implicarea instanței de judecată în opera de

individualizare a răspunderii penale”.

În cele din urmă, instanța de apel a stabilit asupra motivării ample și temeinice

cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport

cu faptele reținute în sarcina inculpatului Crețu Petru, astfel toate acestea fiind în

corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prima instanța corect a stabilit

dubii, interpretarea cărora în favoarea inculpatului duce la achitarea acestuia.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală prin care solicită casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel în alt

complet de judecată.

În susținerea celor solicitate, procurorul indică că motive similare celor invocate

în cererea de apel, și anume, dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță

care nu corespunde prevederile procesual-penale prevăzute de art. 101 Cod de

procedură penală.

Totodată, recurentul găsește decizia drept una nemotivată conform garanțiilor

stabilite de către art. 6 al Convenției Europene cu privire la drepturile omului, or,

instanța de apel nu a oferit răspuns la toate alegațiile procurorului din cererea de apel.

dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii atacate și să dispună

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, dacă constată

că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

8

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și-a găsit confirmarea în

cauza dată, invocând în acest context următoarele.

Colegiul penal lărgit subliniază că, recurentul critică soluția adoptată de către

instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și probelor administrate

în prezenta speță și nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 414 Cod de procedură

penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; dacă există circumstanțe atenuante

și agravante; dacă probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost

apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

9

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate

mai sus, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit deciziei recurate instanța de apel a

menținut sentința prime instanțe prin care inculpatul a fost achitat de sub învinuirea

de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal din motiv că fapta

nu a fost săvârșită de către inculpat.

Analizând decizia contestată, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel

a menținut sentința prin care s-a invocat temeiul de achitare precum că fapta nu a fost

săvârșită de către inculpat, însă în partea descriptivă a sentinței a indicat concluzii din

care rezultă și alt temei de achitare, de rând cu cel indicat în dispozitiv.

Așadar, instanța de recurs consideră esențial de elucidat următorul aspect, prin

prisma conținutului sentinței.

Potrivit sentinței de achitare, prima instanță a indicat un șir de concluzii cum ar

fi ,,(…) vom lua în considerare faptul că în acțiunile lui nu se regăsesc elementele obligatorii

caracteristice pentru infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, anume latura

obiectivă și cea subiectivă (…)”, ceia ce semnalează temeiul de achitare prevăzut la pct.

3) alin. (1) art. 390 Cod de procedură penală, unde este stipulat că, sentința de achitare

se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, concluzie

enunțată în partea descriptivă a deciziei (a se vedea f.d. 94, vol. I, pct. 3.22 din sentință).

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, deși instanța de fond a conchis că

inculpatul urmează a fi achitat de sub învinuirea înaintată din motiv că fapta nu a fost

săvârșită de către inculpat, în urma sintezei concluziilor evocate de către aceasta în

sentința pronunțată și menționate supra, se observă o inadvertență în stabilirea

10

temeiului ce stă la baza achitării lui Crețu Petru, fiind constatate concluzii cu temeiuri

de achitare diferite „fapta nu a fost săvârșită de inculpat” și „fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală.

Prin decizia din 30 septembrie 2021, Colegiul judiciar al Curții de Apel Comrat

menține sentința de achitare și de asemenea în partea descriptivă a deciziei indică

concluzii contradictorii temeiului de achitare indicat în dispozitiv, și anume

,,Lecturând textul sentinței primei instanțe, verificând împrejurările de fapt și aspectele de

drept ale cauzei, precum și efectuând cercetarea nemijlocită, multilaterală și obiectivă a

probelor administrate, Colegiul judiciar conchide că, probele cercetate nu atestă că fapta

inculpatului Crețu Petru întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, pe cât pentru emiterea unei sentințe de condamnare este necesar cumul de probe, care

incontestabil certifică despre săvârșirea infracțiunii numite de către inculpat” (f.d. 121-verso,

vol. II), ,,În ceea ce privește „legătura de cauzalitate care trebuie să fie cuprinsă de vinovăția

făptuitorului" Colegiul constată că, apare circumstanța care nu a fost soluționată de către

partea acuzării, atât în instanța de fond cât și-n instanța de apel, nu au fost prezentate nici o

probă care ar demonstra cu certitudinea că, anume Crețu Petru a acționat asupra lui Gramațchi

Serghei în vederea cauzării ultimului a vătămării grave a integrității corporale cu intenție

directă, sau l-a amenințat pe acesta cu răfuială fizică sau cu moartea” (f.d. 123, vol. II), care

la fel semnalează temeiul de achitare prevăzut la pct. 3) alin. (1) art. 390 Cod de

procedură penală, ,,fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit atestă că, menționarea concomitentă

a două temeiuri de achitare care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre

judecătorească este o eroare de procedură, fapt ce în viziunea Colegiului penal lărgit

semnalează prezența temeiului pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii”, care este prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit reamintește că, rolul unei decizii motivate este

să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Mai mult decât atât, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta,

precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar

prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta,

în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse (a se vedea cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Rezumând cele menționate mai sus, încălcările enunțate determină

incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia

11

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,

să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,

minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul

lor, să țină cont de jurisprudența națională, de cele expuse în prezenta decizie legate

de justa apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor

cauzei, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs și în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 30 septembrie 2021, în cauza penală, în privința lui Crețu Petru Xxxx și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Decizia pronunțată integral la 14 iunie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Victor Boico

12