1ra-1366/2022 — art.186 alin.5 CP

1ra-1366/2022 — art.186 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1366/2022

1-21100796-01-1ra-05092022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile ordinare

declarate de către avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului și de către inculpatul

Țîganu Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 iunie 2022, în cauza penală în privința lui,

Țîganu Vitalie xxxxx, născut la xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 13.07.2021 – 18.11.2021;

Instanță de apel: 15.12.2021 – 14.06.2022;

Instanță de recurs: 05.09.2022 – 11.07.2023.

A C O N S T A T A T :

Vitalie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod

penal, fiindu-i stabilită în baza acestei Legi pedeapsa în formă de închisoare pe un termen de

8 (opt) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus calcularea termenului executării pedepsei cu închisoarea de către Țîganu

Vitalie din data de 18.11.2021.

S-a inclus în termenul pedepsei lui Țîganu Vitalie, durata deținerii acestuia în arest

preventiv din 26.04.2021 până la 18.11.2021.

Măsura preventivă - arestul aplicată în privința lui Țîganu Vitalie a fost menținută până

la intrarea sentinței în vigoare.

S-a încasat de la Țîganu Vitalie, în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate în

cadrul urmăririi penale pentru efectuarea expertizelor dactiloscopice în sumă totală de 3360

lei (trei mii trei sute șaizeci lei).

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Brînzilă Axenia către Țîganu Vasile

privind încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor judiciare, a fost admisă

parțial.

S-a încasat de la Țîganu Vitalie, în beneficiul părții vătămate Brînzilă Axenia,

prejudiciul material cauzat prin infracțiune în mărime de 467 089 lei (patru sute șaizeci și

șapte mii optzeci și nouă lei), prejudiciul moral în mărime de 25 000 lei (douăzeci și cinci mii

lei), cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 lei (cinci mii lei), cheltuielile legate

de procurarea biletelor de avion tur-retur SUA – Moldova în sumă de 904,06 dolari SUA

(nouă sute patru dolari SUA, șase cenți) și 671,81 Euro (șase sute șaptezeci și unu Euro,

1

optzeci și unu cenți) sau echivalentul în lei RM conform cursului BNM la data executării

sentinței.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

de timp cuprinsă între xxx, perioada cu certitudine nu a fost posibil de stabilit, acționând de

comun acord și împreună cu persoane la moment neidentificate de către organul de urmărire

penală, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin spargerea ușilor de acces în

locuința și în bordeiul gospodăriei ce aparține lui Brînzilă Grigore, amplasată în s. xxxxx, de

unde au sustras mai multe bunuri materiale, după cum urmează: un cuptor în valoare de 200

euro, adică în sumă de 4.263 lei; un set de veselă pentru 6 persoane în valoare de 200 dolari

SUA, adică în sumă de 3.593 lei; un set de veselă pentru 12 persoane în valoare de 250 dolari

SUA, sau 4.491 lei; un set de veselă pentru 24 persoane în valoare de 300 dolari SUA, sau

5.390 lei; un televizor color de model „LG” estimat în valoare de 10.000 lei; un set de tacâmuri

pentru 24 persoane în valoare de 500 Euro, sau 10.658 lei; o mașină de tocat carne în valoare

de 2.000 lei; un butoi din lemn (100 litri) în valoare de 500 lei, care conținea țuica în valoare

5.000 lei; un butoi din inox (250 litri -1.2 mm) în valoare de 3.600 lei; un butoi din inox (250

litri- 1.2mm) în valoare de 3.600 lei; un butoi din lemn (200 litri) în valoare de 4.000 lei; 50

sticle cu conținut de alcool în asortiment cu cantitatea de 1.7 litri și 1,75, litri (Whisky,

CONGIAC, Amaretto și altele) estimate în valoare totală de 2.000 dolari SUA, sau 35.935

lei; o baterie auto-acumulator în valoare de 1.450 lei; un telescop în valoare de 2.700 lei;

prosoape mari 44 unități x 25 în valoare totală de 1.100 dolari SUA, sau 23.447 lei; prosoape

medii 40 unități x 21 în valoare totală de 840 dolari SUA, sau 15.093 lei; prosoape mici 40

unități x 12 în valoare totală de 480 dolari SUA, sau 8.624 lei; o cutie pentru rufe în valoare

de 140 lei; 2 halate pentru baie în sumă de 1.000 lei; o cutie 5 kg detergenți în sumă de 330

lei; 5 kg de praf de spălat în sumă de 330 lei; soluții de uz casnic în sumă de 200 lei; cosmetică

în asortiment în sumă de 1.700 lei; parfum pentru femei și bărbați, 13 unități în valoare totală

de 3.400 lei; un aparat de bărbierit bărbați în sumă de 360 lei; un set de cratițe, tigăi și codițe

(12 unități) în sumă de100 dolari SUA, sau 1.796 lei; un set de căni (6 unități) în valoare de

30 lei; un aparat pentru cafea cu costul de 100 euro, sau 2.131 lei; o râșniță pentru condimente

în sumă de 350 lei; două becuri cu senzor de mișcare în sumă de 600 lei; două cearșafuri în

valoare de 600 lei; șase cuverturi în sumă de 2.000 lei; două seturi de pahare din cristal, pentru

6 persoane în valoare totală de 1.700 lei; două seturi salatiere din cristal pentru 6 persoane în

sumă totală de1.990 lei; două bomboniere din cristal pentru 6 persoane în sumă totală de 1.160

lei; lingerie de corp în asortiment: sutien, colanți, chiloți estimați în valoare de 3.000 lei; haine

pentru bărbați în asortiment: pantaloni, cămăși, 3 costume sportive culoare: albastru deschis,

vișiniu și verde estimate în sumă totală de 3.500 lei; pantofi pentru femei, mărime 37, culoare

neagră în sumă de 650 lei; pantofi pentru femei, mărime 37, culoare cafenie în sumă de 650

lei; pantofi pentru femei, mărime 37, culoare albastru închis în sumă de 650 lei; pantofi pentru

femei, mărime 37, culoare bej în sumă de 650 lei; două perechi de cizme de iarnă pentru

femei, mărimea 37, culoare neagră în sumă totală de 1.800 lei; cizme scurte, pentru femei,

mărime 37, culoare albastru închis în sumă de 950 lei; un palton de damă cu glugă, mărime

46, culoare cafenie în sumă de 1.360 lei; o geaca de damă, mărime 46, culoare albastru deschis

cu costul de 50 dolari SUA, sau 890 lei; o jacheta de damă, mărime 46, culoare vișiniu în

valoare de 1.200 lei; 30 de fețe de masa, diferite culori în sumă totală de 6.000 lei; 13 pleduri

pentru pat, diferite culori și diferite dimensiuni în valoare totală de 7.250 lei; un set, colecție

numismatică de monede, din diferite țări în valoare totală de 225.000 lei; 6 perne din pene, în

sumă de 1.800 lei; un ogheal din lână în valoare de 480 lei; două seturi lingerie de pat cu 2

perne, în sumă totală de 4.000lei; mai multe haine folosite în sumă de 5.000 lei; 15 borcane x

3 litri, cu ulei din floarea soarelui în sumă totală de 1.800 lei; o cratiță din aluminiu, cu capac

în volum de 40 litri în sumă de 4.000 lei; două căldări cu capac, în sumă de 388 lei; 4 căldări

din plastic în sumă de 124 lei; 4 căldări mici din plastic, în sumă de 104 lei; 2 ceaune din

2

fontă, 10 litri în sumă totală de 480 lei; 2 ceaune din fontă, 8 litri în sumă totală de 404 lei; 2

ceaune din fontă, 6 litri în sumă de 360 lei; 6 boluri de culoare albă în sumă de 1.612 lei; 2

bidoane din aluminiu, capacitatea 40 litri în sumă totală de 1.100 lei; un borcan din sticlă,

capacitatea 10 litri cu conținut de țuică în valoare totală de 800 lei; un aspirator centralizat

firma „Aspiramagic” în valoare de 850 euro, sau 18.118 lei; 2 prelungitoare electrice a câte 5

metri în sumă de 198 lei; 2 prelungitoare electrice a câte 10 metri în sumă de 300 lei; un

parfum „Polo” împreună cu dezodorant în sumă de 1.000 lei; o pereche de sutieni, un set de

lingerie culoare roz cu flori de trandafir, în sumă de 350 lei; 9 perechi de ciorapi în sumă

totală de 1.800 lei; un cântar de bucătărie de model „SILVER CREST” în sumă de 400 lei;

un parfum „Malizia UOMO” în sumă de 100 lei; 51 de clește pentru haine de culoare albastru

deschis în sumă de 200 lei; o pătură de culoare bej în suma de 250 lei; un cearceaf de culoare

albastră în sumă de 300 lei; un polonic de bucătărie în sumă de 10 lei; 2 ștergare în suma de

500 lei; o sticlă din plastic cu capacitatea de 1,5 litri cu alcool în sumă de 150 lei; o cutie în

care se afla o bancnotă din argint cu nominalul 100 $, estimat în valoare de 200 dolari SUA,

sau 4.000 lei; burete pentru bucătărie și anume 2 complete în sumă de 100 lei; un set de linguri

și furculițe a câte 8 bucăți în sumă de 400 lei și 2 cuverturi din material de bumbac în sumă

de 500 lei, astfel cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții deosebit de

mari, în valoare totală de 467.089 lei.

Acțiunile inculpatului Țîganu Vitalie au fost încadrate în baza art.186 alin.(5) Cod

penal, individualizată după semnele: „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșită prin pătrundere în încăpere și în alt loc pentru depozitare, de două sau mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari”.

numele inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie casată integral sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care Țîganu Vitalie să fie achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod

penal, cu respingerea integrală a acțiunii civile.

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului a

invocat că, sentința primei instanțe neîntemeiată, ori la caz nu există probe ce sunt în stare să

probeze comiterea faptei penale. Starea de fapt și de drept statuată de prima instanță, în baza

probelor acuzării și apărării, incorect a fost stabilită, iar soluția emisă este una inertă pe speța

dată care derogă de la normele instituite de legiuitor.

A menționat că, Țîganu Vitalie urmează a fi achitat din motive că în învinuirea adusă

de acuzatorul de stat, ultimul nu a prezentat absolut nicio probă directă care ar putea

demonstra vinovăția inculpatului, iar sentința de condamnare a fost emisă doar pe

presupuneri, iar hotărârea primei instanțe de condamnare este întemeiată doar pe: declarațiile

martorilor (acuzării); declarațiile părții vătămate; probele obținute în urma efectuării

acțiunilor procesual-penale de organul de urmărire penală.

A constatat că, în ședința de judecată nu a fost dovedită vinovăția inculpatului, astfel

din analiza probelor în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, apărarea a reținut că

în cauză nu s-au adus probe convingătoare că inculpatul ar fi comis faptele infracționale, ori:

declarațiile părții vătămate nu denotă per ansamblu vinovăția cet. Țîganu Vitalie, ele neputând

constitui temei de învinuire/condamnare a lui, ci dimpotrivă aceste declarații se contrazic

expres cu declarațiile date de inculpat și alți martori care din urmă nu au fost combătute prin

careva probe concludente, acțiune de confruntare etc., de vreme ce nerecunoașterea vinei și

lipsa unui probatoriu de învinuire pe cauza dată, demonstrează cu certitudine nevinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, ori la caz operează principiul

nevinovăției.

A susținut că prima instanță nu a luat în considerare că, conform doctrinei penale latura

subiectivă a furtului se caracterizează prin vinovăție sub forma intenției directe, calificată prin

3

scopul acesteia - de sustragere obligatoriu de stabilit. Pentru existența infracțiunii este

important ca să existe apariția scopului de sustragere, fapt ce nu s-a demonstrat.

De asemenea a relatat că, prima instanță fără să se expună asupra tuturor motivelor

invocate de către apărător în numele inculpatului Țîganu Vitalie, care dovedește că acesta nu

a comis furtul, nu se face vinovat de comiterea faptei penale, lipsește intenția spre a comite

furtul, element obligatoriu al vinovăției inculpatului care determină existența laturii subiective

a infracțiunii în fapta cercetată, astfel instanța fără a motiva prin ce s-a probat intenția unică

a făptuitorului acțiunile lui îndreptate nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii care ar califica

fapta drept furt s-a limitat la enumerarea indicilor infracțiunii care urmau a fi stabilite în cazul

calificării faptei conform art.186 Cod penal, fapt ce denotă nemotivarea sentinței de

condamnare.

A considerat că, soluția instanței de judecată nu și-a găsit motivarea în conținutul

hotărârii emise și în acest sens instanța nu a motivat absolut care acțiuni concrete au fost

săvârșite de către inculpat, ori instanța a ajuns la concluzia că acesta a sustras bunurile pe

ascuns, de altfel, din declarațiile părții vătămate și a martorilor nu rezultă teze sau informații

directe precum că Țîganu Vitalie ar fi sustras careva bunuri de la partea vătămată.

A mai menționat că din Raportul de expertiză judiciară rezultă că urmele рарilаrе și

digitale ridicate în cadrul сеrсetării la fața locului din data de 05.04.2021 efectuat în domiciliul

cet. Brînzilă Grigоrе, au fost create nu de către cet. Țîganu Vitalie, ci de о altă persoană.

Această probă confirmă declarațiile inculpatului, ori nici acuzarea și nici partea vătămată nu

au contestat acest raport de expertiză, recunoscând astfel valabilitatea acestui Raport care în

opinia apărării dezvinovățește inculpatul.

A relevat că, nevinovăția inculpatului se confirmă și prin declarațiile martorului Baciu

Constantin care a confirmat că i-a donat lui Țîganu Vitalie sticle cu vinuri de fabrică și un

butoi de aluminiu, declarațiile martorului Tabacari Viorica și Rufa Vasilii.

A invocat că, în speță nu s-a demonstrat nici existența laturii obiective a infracțiunii,

or infracțiunea de furt este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul

în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia, la

propria dorință. La caz, Țîganu Vitalie nu a dispus/folosit de careva bunuri care ar aparține

părții vătămate ori toate bunurile ridicate de la domiciliul său în cadrul percheziției sunt

bunurile sale personale, ori acuzare nu a prezentat careva probă/act care confirme faptul că

bunurile ridicate din domiciliul cet. Țîganu ar aparține acestei părții vătămate.

A constatat nulitatea procesului-verbal de examinare a obiectului din 24.05.2021 a

telefonului mobil de model „Samsung A11” ce aparține inculpatului Țîganu Vitalie. Astfel,

examinarea a fost efectuată de o persoană neîmputernicită, or, cet. Pintilei Alexandru nu a

avut careva împuterniciri de a efectua acțiunea dată. La fel, examinarea a fost efectuată în

lipsa și fără a informa inculpatul și apărătorul acestuia.

fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a hotărârii contestate.

Termenul executării pedepsei cu închisoarea de către Țîganu Vitalie urmând a fi

calculat din data pronunțării deciziei – 14 iunie 2022, cu includerea în acest termen durata

reținerii și arestării preventive de la 26 aprilie 2021 până la 18 noiembrie 2021 și perioada

executată a pedepsei de la 18 noiembrie 2021 până la 14 iunie 2022.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de procedură penală și vinovăția

inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

4

Instanța de apel a invocat că, cu toate că inculpatul Țîganu Vitalie, la urmărirea penală,

în prima instanță și instanța de apel nu a recunoscut vinovăția în comiterea faptei incriminate,

vina ultimului a fost confirmată prin probele anexate la materialele cauzei și cercetate în

ședința de judecată în instanța de fond și verificate în instanța de apel. Declarațiile

inculpatului, precum că dânsul nu a sustras de la partea vătămată Brînzilă Axenia careva

bunuri și că bunurile depistate la domiciliul său în rezultatul percheziției îi aparțin lui, instanța

de apel le califică drept o metodă de autoapărare întru evitarea pedepsei penale. Totodată, pe

parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite motive de a supune îndoielilor probele

administrate de organul de urmărire penală și suspuse cercetării de instanța de fond.

Astfel, vinovăția inculpatului Țîganu Vitalie în comiterea infracțiunii imputate se

confirmă prin cumulul probelor administrate, care sunt pertinente, concludente, utile și

veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Brînzilă Axenia date

în cadrul ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile părții vătămate Brînzilă Grigore

date în cadrul ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile martorului Barbăroșie Olesea

date în cadrul ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile martorului Vasilița Antonia

date în cadrul ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile martorului Rufa Vasile date

în cadrul ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile martorului Rufa Anatolie date în

cadrul ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile martorului Rufa Iurie date în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile martorului Tabacaru Viorica date în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile martorului Baciuc Constantin date în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile martorului Popa Cătălina date în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță; procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa

fotografică acțiune procesuală efectuată la 05.04.2021 (f.d.12-20, Vol. I); procesul verbal de

percheziție la domiciliu, acțiune procesuală efectuată la 29.04.2021 (f.d.106-107, Vol. I);

procesul verbal de percheziție la domiciliu, acțiune procesuală efectuată la 26.04.2021,

(f.d.138-139, Vol. I); procesul verbal de percheziție corporală, acțiune procesuală efectuată

la 26.04.2021 (f.d.207, Vol. I); procesul verbal de examinare a obiectului, acțiune procesuală

efectuată la 29.04.2021, (f.d.140-143); procesul verbal de examinare a obiectului, acțiune

procesuală efectuată la 26.04.2021 (f.d.144-151); procesul verbal de examinare a obiectului,

acțiune procesuală efectuată la 24.05.2021 (f.d.162-163); corpurile delicte recunoscute prin

ordonanța din 04.05.2021 (f.d.143); corpurile delicte recunoscute prin ordonanța din

04.05.2021 (f.d.151); corpul delict recunoscut prin ordonanța din 25.05.2021 (f.d.163).

Instanța de apel a menționat că, probele administrate în faza urmăririi penale și

cercetate în ședința de judecată și verificate în instanța de apel, în ansamblu racordă între ele

și pe deplin confirmă vinovăția inculpatului Țîganu Vitalie în săvârșirea infracțiunii

incriminate, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea

acestuia, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

incriminate, poziția avocatului fiind una de apărare și este îndreptată spre eschivarea de la

răspundere pentru cele comise

Astfel, analizând probele prezentate în ședința instanței de apel și apreciindu-le, din

punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, contrar alegațiilor părții

apărării, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului în

comiterea faptelor imputate. Instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în

ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și

veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate,

stabilește că acțiunile inculpatului Țîganu Vitalie cuprind elementele constitutive ale art.186

alin.(5) Cod penal, „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită

prin pătrundere în încăpere și în alt loc pentru depozitare, de două sau mai multe persoane, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari”.

5

Instanța de apel a reținut că, obiectul juridic al infracțiunii prevăzute la art.186 Cod

penal îl constituie relațiile sociale a căror existență și desfășurare normală sunt condiționate

de ocrotirea relațiilor patrimoniale, iar obiectul juridic special format din relațiile sociale cu

privire la posesia asupra bunurilor mobile. Latura obiectivă a infracțiunii de furt se realizează

prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane. Sustragerea bunurilor altei persoane

constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau deținerea

căreia se afla acel bun și trecerea lui în sfera de stăpânire a făptuitorului. Bunul sustras poate

fi numai un bun mobil. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Nu interesează dacă

bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile sau

nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile, iar cele neanimate, indiferent de starea lor

fizică (lichidă, solidă sau gazoasă). Astfel, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.186

Cod penal are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare

ilegală și gratuită; 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv, 3)

legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) modul ascuns.

Latura subiectivă a furtului se caracterizează prin intenție directă și scop de profit (de a obține

avantaje materiale). Este necesar ca scopul cerut de lege să existe în momentul săvârșirii

faptei. La caz, este dovedită prezența scopului de cupiditate în acțiunile inculpatului Țîganu

Vitalie, și intenția directă a acestuia de a sustrage bunurile indicate în învinuire. Subiectul

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal este persoana fizică responsabilă, care la

momentul săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 14 ani. Țîganu Vitalie este născut la data

de 18.06.1977, respectiv are calitatea de subiect a infracțiunii pentru care este învinuit.

Cu referire la luarea ilegală și gratuită a bunurilor părții vătămate Brînzilă Axenia de

către inculpatul Țîganu Vitalie, instanța de apel a constatat că inculpatul în perioada de timp

cuprinsă între xxxxx, perioada cu certitudine nu a fost posibil de stabilit, acționând de comun

acord și împreună cu persoane la moment neidentificate de către organul de urmărire penală,

având intenția sustragerii bunurilor altei persoane, prin spargerea ușilor de acces în locuința

și în bordeiul gospodăriei ce aparține lui Brînzilă Grigore, amplasată în s. Mereni, r-nul Anenii

Noi, de unde au sustras mai multe bunuri materiale, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu

material în proporții deosebit de mari, în valoare totală de 467.089 lei.

Instanța de apel a notat că în rezultatul percheziției efectuate la domiciliul lui Țîganu

Vitalie la xxxx au fost depistate și ridicate un pled de culoare roșie combinat cu alb, un ceaun

din fontă de 4,5 l, un parfum de model Polo împreună cu deodorantul, o pereche de sutieni de

culoare roză cu flori de trandafir, o pereche de ciorapi de culoare albă combinat cu sur, 2

perechi de ciorap de culoare albă, o pereche de ciorapi de culoare albă cu inscripția USA, o

pereche de ciorapi albi cu inscripția FILS, o pereche de ciorapi din lână de culoare bej, 3

ciorapi din mătase de culoare bej, un cântar de bucătărie de model ,,Silver Crest”, un parfum

de model Malizia Uomo, 51 de clește pentru haine de culoare albastru deschis, o pătură de

culoare bej, un cearșaf de culoare albastră, un polonic de bucătărie din metal cu mâner de

culoare neagră, un ștergar de culoare albastră închisă cu ornamente aurii, un ștergar de culoare

neagră cu desene cu papagali de culori verde, roșu și albastru. La fel, în cadrul percheziției

efectuate la data de 29 aprilie 2021 la domiciliul martorului Tabacaru Viorica au fost depistate

și ridicate un pled de culoare roșie combinat cu alb, un ceaun din ciugun de aproximativ 4,5

litri. Din veceul situat în gospodăria menționată au fost ridicate: o sticlă de băutură goală cu

denumirea ,,Nemiroff” de 1000 ml, o sticlă de băutură goală cu denumirea ,,Bardar” de 500

ml, o sticlă de băutură goală cu denumirea ,,Jelzin” de 1000 ml, o sticlă de băutură goală cu

denumirea ,,Sol Negru” de 0,75 l, o sticlă de băutură goală cu denumirea ,,Zernof” de 0,75 l,

o sticlă de băutură goală cu denumirea ,,Purcari 1827” de 750 ml, o sticlă de băutură goală cu

denumirea ,,Хортица” de 500 ml, o sticlă de băutură goală cu denumirea ,,Martini” de 500

ml, un uscător de păr de model ,,Domotec” de culoare negru combinat cu sur.

Astfel, în urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor

apărătorului în interesele inculpatului Țîganu Vitalie, expuse în cererea de apel, instanța de

6

apel ajunge la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială

vinovăția inculpatului Țîganu Vitalie în comiterea faptei incriminate, iar vinovăția

inculpatului Țîganu Vitalie în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost demonstrată pe deplin.

În continuare, instanța de apel a reținut că infracțiunea prevăzută la art.186 alin.(5) Cod

penal, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani, fiind atribuit în acord cu art.16 Cod penal

la categoria infracțiunilor grave. Cu privire la personalitatea inculpatului Țîganu Vitalie,

instanța de fond nu a stabilit în acțiunile învinuitului Țîganu Vitalie careva circumstanțe

atenuante. În conformitate cu prevederile art.77 Cod penal, în acțiunile învinuitului Țîganu

Vitalie în calitate de circumstanțe agravante, instanța de fond a stabilit – săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte

fapte care au relevanță pentru cauză. La fel s-a stabilit că învinuitul Țîganu Vitalie la evidența

psihiatrică nu se află (f.d.3, Vol. II), dar se află la evidența narcologică – ca consumator de

droguri THC (f.d.4, Vol. II). La locul de trai se caracterizează negativ (f.d.5, Vol. II). Potrivit

revendicării (Forma 246) se constată că învinuitul Țîganu Vitalie anterior a fost atras la

răspundere penală, însă antecedentele penale au fost stinse (f.d.6-8, Vol. II).

Astfel, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de lipsa circumstanțelor

atenuante și prezența celor agravante, de personalitatea celui vinovat, precum și de scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, instanța de apel a conchis că

prima instanță corect a individualizat pedeapsa, stabilindu-i lui Țîganu Vitalie, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani și 6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În context, pedeapsă sub formă de închisoare cu executare este legală, întemeiată

și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a menționat că potrivit art.385 alin.(1)

pct.10) - 11) instanța de judecată soluționează dacă trebuie admisă acțiunea civilă, în folosul

cui și în ce sumă; precum și dacă trebuie reparată paguba materială atunci când nu a fost

intentată acțiunea civilă. În conformitate cu art.387 pct. (1) Cod de procedură penală, odată

cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge. Potrivit prevederilor art.219 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, acțiunea civilă

în procesul penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței

de judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii

materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvârșirea acesteia. Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat

prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot intenta o acțiune civilă

privitor la despăgubire prin: restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor

pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală; compensarea

cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori nimicite sau restabilirea calității,

aspectului comercial, precum și repararea bunurilor deteriorate; compensarea venitului ratat

în urma acțiunilor interzise de legea penală; repararea prejudiciului moral sau, după caz, a

daunei aduse reputației profesionale. În corespundere cu prevederile art.221 alin.(2) Cod de

procedură penală, acțiunea civilă se intentează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o

persoană necunoscută care urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate

fi responsabilă de acțiunile învinuitului, inculpatului. Totodată, art.1998 alin.(1) Cod Civil,

stabilește că cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin

acțiune sau omisiune.

În lumina celor expuse, instanța de apel a conchis că urmare a acțiunilor ilicite ale

inculpatul Țîganu Vitalie, părții vătămate Brînzilă Axenia i-a fost adus un prejudiciu atât

material, cât și moral. Or, inculpatul fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

imputate, urmează să recupereze integral prejudiciul cauzat părții vătămate, cu mențiunea că

7

sumele urmează a fi exprimate în monedă națională la cursul oficial al leului moldovenesc

valabil la data executării obligației.

Astfel, instanța de apel a considerat legală și întemeiată soluția primei instanțe și în

partea în care a fost soluționată acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Brînzilă Axenia

nefiind constatate temeiuri legale pentru a interveni în această soluție.

Referitor la cheltuielile de judecată legate de perfectarea Raportului de expertiză

judiciară nr. 34/12/1-R-1755 din 29.04.2021 (vol. I, f.d.62-70) și Raportului de expertiză

judiciară nr. 34/12/4-R-27 din 26.05.2021 (vol. I, f.d.77-82) în sumă de 1680 lei pentru fiecare

raport, adică suma de 3360 lei, instanța de apel a considerat că soluția primei instanțe prin

care ultima a dispus încasarea sumei de 3360 lei din contul inculpatului Țîganu Vitalie, este

una justificată și întemeiată, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Conform art.142 alin.(1) Cod de procedură penală, „Expertiza se dispune în cazurile

în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță

probatorie pentru cauza penală sânt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei,

tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe

specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu

exclude necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare se face, la

cererea părților, de către organul de urmărire penală, procuror sau de către instanța de

judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire penală sau procuror.” În

conformitate cu art.143 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală „Expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: altor cazuri când prin alte probe nu poate

fi stabilit adevărul în cauză”.

Dispozițiile alin.(3) art.75 din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, nr.68 din 14.04.2016, expres stabilește că „în cauzele penale, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din

bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) Cod de procedură penală”.

Totodată, prin Legea Parlamentului nr.316 din 22.12.2017, MO40-47/09.02.18 art.108,

art.143 alin.(2) Cod de procedură penală, a fost abrogat.

Conform art.227 Cod de procedură penală, prevede că, (1) Cheltuieli judiciare sânt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. (2)

Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și

asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor

delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4)

cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. (3) Cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Potrivit art. 229 Cod de

procedură penală (1) Cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în

contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în

cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci

când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia

urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3) Instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare

8

poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea

lor.

Urmare celor menționate, instanța de apel a considerat că, cheltuielile de judecată în

sumă totală de 3360 lei, suportate pentru expertizelor în prezenta cauză, urmează a fi încasate

anume din contul lui Țîganu Vitalie în beneficiul statului, având în vedere că, la momentul

derulării a acțiunilor de urmărire penală aceste cheltuieli au fost suportate de stat.

La fel, instanța de apel a constatat că și soarta obiectelor recunoscute în calitate de

corpuri delicte, a fost soluționată de prima instanță în conformitate cu art.162 Cod de

procedură penală, sentința urmând a fi menținută și în această privință.

- inculpatul Țîganu Vitalie, prin care solicită reexaminarea cauzei și emiterea unei

decizii corecte;

- avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului, prin care invocând ca temei pentru

recurs ordinar prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri privind achitarea inculpatului sau remiterea

cauzei la rejudecare.

5.1. În susținerea recursului inculpatul Țîganu Vitalie invocă că, la materialele cauzei

nu sunt probe că doamna Brînzilă Axenia a avut o colecție de monete în valoare de 225 000

lei, nefiind prezentat nici un certificat și nici un document, iar partea vătămată are scopul să-

i ia casa părintească.

Menționează că, partea vătămată nu a putut concretiza câte monete a avut în colecție,

nu a putut spune exact numărul acestora.

De asemenea, consideră că declarațiile martorilor sunt contradictorii, deoarece cele

depuse în cadrul urmăririi penale nu coincid cu cele din cadrul ședințelor de judecată.

5.2. În susținerea recursului avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului invocă

că, instanța de apel nu a dat un răspuns motivat dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat

(art.385 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală), ori la soluționarea chestiunii menționate,

luând ca bază cerințele principiului caracterului personal al răspunderii penale, a trebuit să se

stabilească cu certitudine că anume inculpatul Țîganu Vitalie ar fi comis fapta prejudiciabilă

de care el este învinuit și care a fost rolul acestuia.

Susține că decizia de condamnare este întemeiată doar pe declarațiile martorilor , a

părții-vătămate și pe probele obținute în urma efectuării acțiunilor procesual-penale la organul

de urmărire-penală.

Sub acest aspect, apărarea atestă faptul că în ședință de judecată nu a fost dovedită

vinovăția inculpatului iar din analiza-logică a probelor în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, apărarea reține că în cauză nu s-au adus probe convingătoare că inculpatul ar

fi comis faptele infracționale, ori declarațiile părții-vătămate nu denotă pe-n ansamblu

vinovăția cet. Țîganu Vitalie, ele neputând constitui temei de învinuire/condamnare a lui, dar

dimpotrivă acestea declarații se contrazic expres cu declarațiile date de inculpat și alți martori

care din urmă nu au fost combătute prin (careva probe concludente, acțiune de confruntare

etc.), de vreme ce nerecunoașterea vinei și lipsa unui probatoriu de învinuire pe cauza dată,

demonstrează cu certitudine nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate,

ori la caz operează principiul nevinovăției.

La fel, prima instanță nu a luat în considerare că, conform doctrinei penale latura

subiectivă furtului se caracterizează prin vinovăție sub forma intenției directe, calificată prin

scopul acesteia - de sustragere obligatoriu de stabilit. Pentru existența infracțiunii este

important ca să exista apariția scopului de sustragere, fapt ce nu s-a demonstrat. De asemenea,

prima instanță fără să se expună asupra tuturor motivelor de către apărător în interesul

inculpatului cet. Țîganu Vitalie, care dovedește că acesta nu a comis furtul, nu se face vinovat

de comiterea faptei-penale, lipsește intenția spre a comite furtul, element obligatoriu al

vinovăției inculpatului care determină existența laturii subiective a infracțiunii în fapta

9

cercetată, astfel instanța fără a motiva prin ce s-a probat intenția unică a făptuitorului acțiunile

lui îndreptate nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii: „care ar califica fapta drept furt”, s-a

limitat la enumerarea indicilor infracțiunii care urmau a fi stabilite în cazul calificării faptei

conform art.186 Cod penal, fapt ce denotă nemotivarea sentinței de condamnare.

Susține că, soluția instanței de judecată nu și-a găsit motivarea în conținutul hotărârii

emise și în acest sens instanța nu a motivat absolut care acțiuni concrete au fost săvârșite de

către inculpat, ori instanța a ajuns la concluzia că acesta a sustras bunurile pe ascuns, de altfel

din declarațiile părții vătămate și a martorilor nu poate fi confirmat/nu se conțin teze sau

informații directe precum că Țîganu Vitalie a sustras careva bunuri de la partea vătămată.

Relevă faptul că, nevinovăția inculpatului rezultă și din raportul de expertiză judiciară

(f/d 78), unde expertul-judiciar a stabilit expres faptul că urmele papilare și digitale ridicate

în cadrul cercetării la fața locului din data de xxxx efectuat în domiciliul lui Brînzila Grigore,

au fost create nu de către Țîganu Vitalie, ci de o altă persoană. Probă, care fiind una verifică

și care confirmă declarațiile inculpatului Țîganu Vitalie, ori nici acuzare și nici partea-

vătămată (avocatul acestuia) nu au contestat acest raport de expertiză, fapt ce prezumă că au

recunoscut valabilitatea acestui raport (acestei probe ce dezvinovățesc pe inculpat). Precum

și din declarațiile martorul Baciu Constantin care a indicat că în primăvară anului trecut a

început lucrările la construcția casei sale, iar Țîganu Vitalie toata vara a lucrat la construcția

casei sale, construcția a durat până în toamnă, luna octombrie.

Consideră că, suspiciuni trezește și modul de audierea martorului Tabacari Viorica la

organul de urmărire penală, or, în ședința de judecată aceasta a negat veridicitate declarațiilor

scrise-personal de către ofițerul de urmărire penală în cadrul audierii acesteia, indicând că

declarațiile scrise de ofițer (sunt eronate), susținând integral declarațiile date în ședința de

judecată.

În speță nu s-a demonstrat nici existența laturii obiective a infracțiunii, or infracțiunea

de furt este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul în care

făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia, la propria

dorință. La caz Țîganu Vitalie nu a dispus/folosit de careva bunuri care ar aparține părții-

vătămate ori toate bunurile ridicate la el la domiciliu în cadrul percheziției sunt bunurile sale-

personale, ori acuzare nu a prezentat careva probă/act ce să ne confirme faptul că bunurile

ridicate din domiciliul lui Țîganu ar aparține acestei părți-vătămate.

Indică apărarea că, în cazul dat organul de urmărire penale nu a probat faptul că

inculpatul Țîganu Vitalie eventual își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv cauzat

părții-vătămate și a dorit în mod conștient, survenirea acestora și anume să intre în posesia

bunurilor părții vătămate, incluzându-le în sfera sa patrimonială și să obțină un venit material.

Concluzionează că, nu au fost prezentate probe pertinente, concludente, utile și

veridice care ar fi dovedit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, ultima

fiind bazată în exclusivitate pe presupuneri care nu pot sta la baza emiterii unei sentințe de

condamnare, iar toate dubiile neînlăturate în condițiile legii urmează a fi interpretate în

favoarea inculpatului, or acuzatorul în acest sens nu a întreprins măsuri, nu a prezentat probe

nici suplimentar celor existente, astfel încât s-au omis orice posibilități legale de a mai dovedi

cumva vinovăția lui Țîganu Vitalie.

Invocă că, pledez pentru achitarea lui Țîganu Vitalie din motivul că ultimul nu a comis

fapta incriminată, iar acuzatorul de stat nu a prezintat absolut nici o probă-directa care ar

demonstra vinovăția acestuia.

Procesul-verbal de examinarea-obiectului din 24.05.2021 a fost întocmit cu abatere de

la norma art.260 Cod de procedură penală, fiind întocmit/examinat telefonul unilateral de

către organul de urmărire-penală, în absența și fără a informa despre acest fapt inculpatul și

avocatul acestuia.

10

Urmare, în speță organul de urmărire-penală avea împuternicirea potrivit încheierii

Judecătoriei din 21.05.2021 de a examina în mod-silit telefonul mobil, dar nu și în lipsa

inculpatului/avocatului acestuia. De altfel examinarea telefonului s-a efectuat într-un mod

defectuos ori nu s-a asigurat inculpatului dreptul de a participa la acțiunea dată, dreptul de a

face careva obiecții. La procesul-verbal nu au fost anexate careva fotografii, înregistrări-video

care să confirme că informația selectată din telefonul mobil și ulterior indicată în procesul-

verbal corespunde adevărului și nu este una eronată, fapt ce contravine art.260 alin.(6) Cod

de procedură penală. La procesul-verbal se anexează schițele, fotografiile, peliculele, casetele

audio și video, mulajele și tiparele de urme executate în cursul efectuării acțiunilor de

urmărire penală; deși, la sfârșitul acestui act este indicat că au fost folosite mijloace tehnic-

științifice în cadrul cercetării, fapt care nu se regăsește la materialele cauzei-penale. Totodată

prima pagină a procesului-verbal de examinarea-obiectului din 24.05.2021 nu este semnată,

fapt ce contravine art.260 alin.(5) Cod de procedură penală, concomitent examinarea

telefonului mobil Samsung AII a fost efectuată de o persoană neîmputernicită, ori ofițerul de

urmărire-penală în speță este Popa Cătălina dar aceasta din urmă nu a efectuat prezenta

acțiune procesual-penală dar fiind efectuată de Pentelei Alexandru care de fapt nu a avut

împuternicire de a efectua acțiunea dată.

Consideră că, acuzatorul a expediat prezentul dosar în instanța de judecată pe baza doar

a unor presupuneri că Țîganu Vitalie este vinovat de faptele incriminate, ori în speță acesta

din start a negat faptul comiterii infracțiunii alipite iar probele administrate de acuzare nu sunt

pasibile de a demonstra faptul că inculpatul a comis infracțiunea incriminată conform

rechizitoriul întocmit. În realitate partea vătămată a dus în eroare participanții la proces, iar

adevărată victimă fiind însuși Țîganu, care neîntemeiat se află în stare de arest preventiv.

Menționează că, chiar dacă instanța de apel a apreciat prezența vinovăției inculpatului,

aceasta a apreciat eronat valoarea prejudiciului material cauzat părții vătămate, astfel acțiunile

incul patului nu pot încadrate în prevederile art.186 alin.(5) Cod penal.

Prin urmare, este negată săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzută de art.186

alin.(5) Cod penal - furtul, dar concomitent se contestă și încadrarea acțiunilor în baza art.186

alin.(5) Cod penal, acestea posibil urmând a fi încadrate în alin.(1) al respectivei norme.

Însă, instanța de apel nu a cercetat careva probe care ar fi în stare să probeze faptul că,

părții vătămate i s-au sustras bunuri anume în valoarea indicată, or, faptul că a avut anterior

în posesie/proprietate așa volum de bunuri. Respectiv, valoarea prejudiciului cauzat nu a fost

probat în speța dată, motiv din care instanța de apel urma să recalifice acțiunile incriminate

lui Țîganu Vitalie în art.186 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de această normă penală.

Reține că, nu s-a demonstrat latura obiectivă a infracțiunii, or, infracțiunea de furt este

o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține

posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia, la propria dorință fapt care

nu s-a probat, mai mult ca atât nu a fost probată nici faptul că bunurile invocate de partea-

vătămată ca fiind sustrase ar fi fost în posesia inculpatului, probă care duce la calificarea

corectă a normei penale.

Deși inculpatul este învinuit de comiterea faptei „cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”, atestă apărarea faptul că nu s-a probat în speță dar și nici nu s-a motivat prin

decizia instanței de apel, fie prin efectuarea de trimitere la careva acte, probe de existența sau

nu a cuantumului proporțiilor considerabile, în situația în care nu s-a stabilit careva acte de

proveniență de la partea-vătămată a procurării, posesiunii bunurilor ca fiind sustrase, sau nu

s-a probat prețul/sau aproximativ prețul acestor bunuri, mai mult nu s-a administrat nici o

probă/fotografie ce ar atesta faptul că până la presupusul furt partea-vătămată a avut în posesie

bunurile menționate.

11

Conchide că, atât prima instanță cât și cea de apel nu a dat apreciere obiectivă a daunei

incriminate de acuzare ce fiind provocată părții-vătămate, în situația lipsei unui probatoriu în

acest sens vizavi de prețul bunurilor-sustrase, fapt ce denotă o sentință/decizie lacunoasă.

către procuror, care solicită dispunerea inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia că, acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Potrivit dispoziției art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia, or, instanța de recurs verifică doar dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală indică că, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și

de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, inculpatul

Țîganu Vitalie și avocatul Russu Alexandr își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe

temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală,

potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recursuri și

temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse de către

recurenți și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, sub aspectul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul atestă că, recurenții critică decizia instanței de apel din considerentul motivării

deficitare și contradictorii a soluției pronunțate, evidențiind că la caz instanța de apel prematur

a menținut sentința primei instanțe prin care inculpatul Țîganu Vitalie a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, fără a face trimitere

la careva probe care ar dovedi existența la caz a cuantumului proporțiilor considerabile,

precum și faptul dacă bunurile sustrase au fost sau nu în posesia părții vătămate și care ar fi

prețul real al acestor bunuri.

Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că, nu numai nemotivarea hotărârii,

dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă un temei de

casare.

12

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit reține că, rejudecând cauza instanța de apel a respins apelul

declarat de către avocatul Russu Alexandr, cu menținerea sentinței primei instanțe fără

modificări, invocând că probele administrate la faza de urmărire penală și cercetate în ședința

de judecată și verificate în instanța de apel, dovedesc vinovăția inculpatului Țîganu Vitalie în

săvârșirea infracțiunii incriminate, iar poziția acestuia fiind una de apărare și este îndreptată

spre eschivarea de la răspundere pentru cele comise.

Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de apel se deduce,

că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și întemeiate legal asupra

concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de apelant, în raport cu

motivele invocate de părți și circumstanțele reale ale acestei cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și suficientă,

să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu excluderea contradicțiilor

și incertitudinilor existente, având în vedere, că lipsa unei motivări corespunzătoare dintr-o

hotărâre judecătorească afectează grav echitatea acestei proceduri.

Colegiul penal lărgit evidențiază într-un prim aspect faptul, că principala problemă

adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei

deferite judecății, în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i se

aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie

infracțiune și a fost comisă anume de inculpat.

Iar pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în cauză urmează a

fi apreciat pe analiza coroborată a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Colegiul penal lărgit remarcă că, potrivit art.414 alin.(1) și (5) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel

se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se

aplică în mod corespunzător.

În corespundere cu art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări.

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Sub aspectul expus mai sus, Colegiul penal lărgit stabilește că, instanța de apel nu a

respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului și

dispozitivului deciziei atacate (pct. 4.1 din decizie), se constată că, aceasta nu a judecat cauza

13

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, pronunțând o decizie

nemotivată.

Totodată, urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte

din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (hotărârea Fomin

versus Republica Moldova din 11 octombrie 2011).

Colegiul remarcă că, instanța de apel în decizia sa (f.d.49-56, vol. III)), doar a trecut în

revistă mijlocele probatorii administrate pe caz în prima instanță, fără a oferi propria apreciere

a acestora așa cum o cer prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală și prevederile

art.414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de

judecată, cu consemnarea în procesul verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

În contextul expus, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel în decizia

emisă s-a redus doar la enumerarea probelor și trecerea lor în revistă ca în final să conchidă

că, probele administrate în faza urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată și verificate

în instanța de apel, în ansamblu racordă între ele și pe deplin confirmă vinovăția inculpatului

Țîganu Vitalie în săvârșire infracțiunii incriminate, iar nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce există probe pertinente și

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate, poziția avocatului fiind una de

apărare și este îndreptată spre eschivarea de la răspundere pentru cele comise.

Având la bază cele constatate, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel nu a

cercetat fondul cauzei, nu a verificat probele administrate în speță nu le-a apreciat din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor, conform prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, or, referindu-se superficial asupra acestora, în final, instanțele și-au întemeiat soluția

privind vinovăția lui Țîganu Vitalie de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5)

Cod penal, doar în baza probelor acuzării, fără a supune verificării și aprecierii probele și

temeiurile invocate de partea apărării.

În continuare, Colegiul penal lărgit mai reține că, instanța de apel în decizia emisă nu

a specificat care sunt probele concrete care dovedesc vinovăția inculpatului Țîganu Vitalie de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, or, aceasta doar a enumerat

probele examinate în ședința de judecată în primă instanță, fără a delimita care probe dovedesc

vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel urma să se expună motivat și

în partea admiterii acțiunii civile, or, pronunțând o hotărâre de menținere a sentinței primei

instanțe prin care s-a admis parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la Țîganu Vitalie

în beneficiul părții vătămate Brînzilă Axenia a prejudiciului material cauzat prin infracțiune

în mărime de 467 089 lei, nu a motivat soluția în acest sens, or, prin aceiași sentință s-a dispus

restituirea corpurilor delicte – un pled de culoare roșie combinat cu alb, un ceaun din fontă

de 4,5 l, un parfum de model Polo împreună cu deodorantul, o pereche de sutieni de culoare

roză cu flori de trandafir, o pereche de ciorapi de culoare albă combinat cu sur, 2 perechi de

ciorap de culoare albă, o pereche de ciorapi de culoare albă cu inscripția USA, o pereche de

ciorapi albi cu inscripția FILS, o pereche de ciorapi din lână de culoare bej, 3 ciorapi din

mătase de culoare bej, un cântar de bucătărie de model ,,Silver Crest”, un parfum de model

Malizia Uomo, 51 de clește pentru haine de culoare albastru deschis, o pătură de culoare

bej, un cearșaf de culoare albastră, un polonic de bucătărie din metal cu mâner de culoare

14

neagră, un ștergar de culoare albastră închisă cu ornamente aurii, un ștergar de culoare

neagră cu desene cu papagali de diferite culori, care se află la păstrare în camera corpurilor

delicte a IP Anenii Noi, proprietarilor legali după intrarea sentinței în vigoare.

Colegiul penal lărgit atestă că, reiterând prevederile Legii procesual penale și civile

și operând cu noțiuni generale, instanța de apel în decizie nu și-a motivat soluția cu

privire la cuantumului prejudiciului material și moral încasat de la inculpatul Țîganu Vitalie.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că urmare a acțiunilor ilicite ale inculpatul

Țîganu Vitalie, părții vătămate Brînzilă Axenia i-a fost adus un prejudiciu atât material, cât

și moral. Or, inculpatul fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii imputate, urmează

să recupereze integral prejudiciul cauzat părții vătămate, cu mențiunea că sumele urmează

a fi exprimate în monedă națională la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data

executării obligației. Astfel, instanța de apel consideră legală și întemeiată soluția instanței

de fond și în partea în care a fost soluționată acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Brînzilă Axenia nefiind constatate temeiuri legale pentru a interveni în această soluție,

motivare pe care Colegiul penal lărgit o consideră insuficientă, în termeni vagi.

Colegiul atestă că, decizia instanței de apel prezintă concluzii evazive în acest sens ceea

ce echivalează cu o motivare superficială și neclară dat fiind că suma încasată de către prima

instanță și menținută de către instanța de apel este nejustificată, nefiind clar dacă bunurile

pretinse că au fost sustrase de către inculpatul Țîganu Vitalie au fost în posesia părții vătămate

Brînzilă Axenia și cum a fost stabilită valoarea lor reală.

Prin urmare, Colegiul constată că, hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie

să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă

sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o

omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar menționează la acest capitol că,

instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța

între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte

evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

Or, instanța de apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate

inculpatului Țîganu Vitalie în baza art.186 alin.(5) Cod penal, să verifice și să aprecieze

conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării acestora și să-și argumenteze corespunzător concluziile trasate pe

marginea alegațiilor expuse de părți.

Omisiunea instanței de apel de a face propria analiză a probatoriului administrat în

speță și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu certitudine o lacună

care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a

fi înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei.

În lumina celor reținute, se consideră că instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația de

a judeca cauza după regulile primei instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe,

care trebuiau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității, de vreme ce cei

care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar

trebui, în principiu, să fie în măsură să audieze victimele, învinuitul și martorii în persoană și

să evalueze credibilitatea declarațiilor date de aceștia, evaluarea credibilității fiind o sarcină

complexă care nu poate fi îndeplinită, de obicei, numai prin darea citirii declarațiilor, după

cum a procedat de altfel în cauza deferită judecății instanța de apel.

Astfel, reieșind din cele constatate supra, Colegiul menționează că, în virtutea efectului

devolutiv al apelului, prevederile art.414 Cod de procedură penală, obligă instanța de control

15

judiciar ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, să examineze

cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, iar în temeiul celor prescrise de art.417 alin.(1)

pct.8) din același Cod, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și

temeiurile, care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea lor, precum și motivele

adoptării unei atare soluții.

În aceeași sferă de argumentare, Colegiul penal lărgit relevă că, de regulă, rezultând

din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, urmează

să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

totodată instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța urmează cerceteze suplimentar probele administrate

de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de

prima instanță), pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice

vizavi de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe

care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este întemeiat.

Totodată, Colegiul mai specifică faptul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate de partea apărării în cererea de apel, formulând niște răspunsuri

neargumentate, astfel, nu a dat răspunsuri care să corespundă exigențelor impuse de art.6

CEDO care să garanteze participanților la proces dreptul la un proces echitabil. Conform

principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO rezultă că, dreptul la un proces

echitabil, garantat de art.6 alin.(1) din Convenție, înglobează, inter alia, dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, Convenția nevizând

garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (cauza

Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980).

Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt într-

adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către instanță de judecată. Cu alte cuvinte, art.

6 implică, în special, în sarcina instanței, obligația de a proceda la o analiză efectivă a

mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva Franței

[MC] nr.47.287/99 și cauza Van de Hurk împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994),

ceea ce la caz nu s-a realizat

În cest context, dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția

admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să

țină cont de temeiurile care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă

conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală să verifice legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată, inclusiv să

se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă și prevederilor art.art.417-418 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art.436 Cod de procedură penală

care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia, să verifice din nou și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să le de-a apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și să constate prezența sau lipsa

16

vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, să dea răspuns la toate cerințele

și argumentele apelantului ținând cont de motivele invocate în cererile de apel și dispozițiile

expuse în prezenta decizie și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în strictă

conformitate cu prevederile art.art.414, 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Russu Alexandr în numele

inculpatului și de către inculpatul Țîganu Vitalie, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2022, în cauza penală în privința lui Țîganu Vitalie xxxx

și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 14 septembrie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

17