1ra-628/2023 — art. 186 alin. 2 lit. dCP

1ra-628/2023 — art. 186 alin. 2 lit. dCP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-628/2023

(1-21117982-01-1ra-26042023)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Ion GUZUN

judecători Boris TALPĂ

Anatolie ȚURCAN

a examinat admisibilitatea în principiu a recursul ordinar declarat de avocata Iftodi

Elvira în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 14 decembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

ȘARAGOV Mihai XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.08.2021 –28.06.2022;

Instanța de apel: 27.07.2022 – 14.12.2022;

Instanța de recurs: 26.04.2023 – 05.07.2023.

c o n s t a t ă:

examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Șaragov Mihai a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an

Executarea pedepsei aplicate lui Șaragov Mihai a fost suspendată condiționat

conform art. 90 alin. (1) Cod penal cu stabilirea unei perioade de probațiune de 2 ani.

S-a încasat de la Șaragov Mihai în beneficiul părții vătămate Rabii Galina

prejudiciu material în mărime de 4210 lei.

A fost soluționată chestiunea privitor la corpurile delicte.

Mihai, a fost condamnat pentru, că în perioada de timp de la 01.07.2021 orele 23:00

până la 02.07.2021 orele 04:30, aflându-se în ospeție la Rabii Galina, domiciliată în

XXXXX, acționând cu intenția îndreptată spre sustragerea bunurilor altei persoane,

fiind conștient de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile și dorind survenirea acestora, observând într-un dormitor, unde dormea

Rabii Galina, pe noptieră un telefon mobil de model „Samsung Galaxy A20 s”,

folosindu-se de faptul că nu este observat de nimeni, având acces liber, a sustras acest

1

telefon mobil cu XXXXX și XXXXX, la preț de 4000 lei, în care era instalată cartela

SIM cu nr. XXXXX la preț de 30 lei, husă la preț de 180 lei și cu bunul sustras s-a

eschivat de la fața locului, cauzându-i astfel pârții vătămate Rabii Galina o daună

materială în proporții considerabile în sumă totală de 4210 lei.

Respectivele acțiuni au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

cu calificativele furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

procuror, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

soluții de condamnare a lui Șaragov Mihai pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la

închisoare reală pe termen de 1 an 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

dat fiind că instanța de fond la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de personalitatea

acestuia, anterior fiind atras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunilor

similare, având antecedente penale nestinse, iar la 01.07.2021 din nou a comis fapte

penale.

apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în latura pedepsei penale și s-a

pronunțat o soluție nouă prin care Șaragov Mihai a fost recunoscut vinovat și

condamnat pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal prin aplicarea art. 70 alin. (31) Cod

penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și s-a stabilit pedeapsa sub formă

de închisoare pe termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, în latura încasării prejudiciului material și corpurilor delicte s-au păstrat

dispozițiile sentinței.

judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, adică

în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptată de către inculpatul

Șaragov Mihai în corespundere cu alin. (3) a respectivei norme, prin cererea depusă

până la începerea cercetării judecătorești, prin care a recunoscut integral faptele

imputate prin învinuirea din rechizitoriu (f. d. 159).

Astfel, în cadru urmăririi penale cât și la faza dezbaterilor judiciare în instanța de

fond, inculpatul a recunoscut integral faptele săvârșite, ce au fost constatate prin

probele administrate, depunând declarații benevole în ce privește circumstanțele

comiterii lor. Împrejurările expuse de inculpat coroborând întru-tot cu ansamblul

probelor administrate în prezenta cauză, cărora instanța de fond le-a dat o apreciere

obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al concludenții, utilității, pertinenții, veridicității și coroborării reciproce, cu expunerea

lor nemijlocită în conținutul sentinței pronunțată pe caz, motivare pe care instanța de

apel o acceptat-o și pentru a evita repetarea ei inutilă o însușit-o.

Drept urmare a celor invocate și constatând ca fiind dovedită fapta imputată

inculpatului, instanța de apel a reținut lipsa unei motivări plauzibile a temeiurilor de

fapt ce ar determina aplicabilitatea cazului din speță a dispozițiilor art. 90 Cod penal,

recunoașterea vinovăției cu judecarea cauzei într-o procedură simplificată și căința

2

sinceră, constituind împrejurări în temeiul cărora inculpatul a beneficiat reducerea

limitelor de pedeapsă, ce nu mai puteau fi apreciate drept circumstanțe atenuante a

cauzei, care ar determina suspendarea executării pedepsei închisorii, or în caz contrar

acestora li se dă o apreciere dublă.

În acest context instanța de apel a indicat că la stabilirea pedepsei pentru fiecare

persoană vinovată în parte, instanța de judecată este obligată să se conducă de cerințele

stabilite de lege, sau altfel spus, de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute la art. 75 Cod penal, la fel de fapta și împrejurările în care aceasta a fost

comisă.

La acest capitol, instanța de apel a menționat că, deși, legea nu îngrădește

libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea

făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-

și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis

acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Pe când, în speță este incertă soluția privind aplicabilitatea art. 90 Cod penal în

privința lui Șaragov Mihai, care anterior a mai fost condamnat pentru comiterea

faptelor similare, având antecedente penale nestinse, el a săvârșit o nouă infracțiune,

pentru care legiuitorul a prevăzut și pedeapsa închisorii.

Astfel, la deliberarea asupra categoriei și termenului pedepsei penale prin prisma

art. 61 Cod penal potrivit cărui, pedeapsa este o măsură de constrângere statală, un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, având drept scop corectarea lui cu

restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în raport cu

prevederile art. 75 Cod penal și recomandările Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 8 din 11.11.2013 ”Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale”, instanța de apel a ținut cont de personalitatea inculpatului care nu

este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat inclusiv și pentru

infracțiuni similare (f.d. 43), nu se află la evidența medicului psihiatru (f.d. 65), însă se

află la evidența medicului narcolog ca consumator de substanțe psihotrope (f.d. 66), nu

este angajat în câmpul muncii, ceea ce determină înăsprirea pedepsei aplicate lui Mihai

Șaragov, prin excluderea dispozițiilor art. 90 Cod penal, stabilindu-i în coroborare cu

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținând cont de dreptul garantat al

inculpatului de a beneficia de reducerea cu 1/3 a pedepsei penale în cazul acceptării

examinării cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, pedeapsa

închisori pe un termen de un an, care va contribui efectiv la conștientizarea de către el

a faptelor comise, prevenind comiterea lor pe viitor, fiind un remediu efectiv pentru

restabilirea echității sociale între valorile sociale afectate de acțiunile inculpatului și

restricțiile impuse prin lege.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în latura pedepsei

penale, cu menținerea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 28 iunie 2022.

În motivare recurentul a indicat că:

3

- prezenta cauză a fost judecată de către instanțele de judecată în temeiul art. 3641

Cod de procedură penală, adică în baza probelor administrate la faza urmăririi penale;

- inculpatul a recunoscut vina, fiind o circumstanță atenuantă și nu a dus în eroare

organul de urmărire penală și instanța de judecată ,contribuind în așa mod la

descoperirea infracțiunii imputate și examinarea cauzei fără tergiversare;

- inculpatul s-a căit sincer în cele săvârșite;

- inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii avea 19 ani, fiind și circumstanță

atenuantă și excepțională conform art.79 Cod penal;

- inculpatul este bolnav de ulcer gastric, având nevoie de îngrijire permanentă și

regim de hrană special, aflându-se în penitenciar va suferi;

- instanța de fond corect a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 4, 61, 70

alin. (31), 75, 90 Cod penal, luând în considerație toate circumstanțele cauzei precum

și personalitatea inculpatului, aplicându-i o pedeapsă echitabilă care va asigura

atingerea scopului pedepsei;

- infracțiunea face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave;

- având în vedere atitudinea și conduita inculpatului în cursul procesului penal,

prin recunoașterea faptei comise, căinței sincere, starea sănătății și alte circumstanțe,

persoana celui vinovat, consideră că scopul pedepsei poate fi atins cu aplicarea

dispozițiilor art. 90 Cod penal.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Potrivit textului recursului, recurenta, nefiind de acord cu decizia contestată, o

critică prin prisma prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. În

general, se notează că pentru a se reține eroarea de drept stipulată în pct. 10) și pentru

a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor legale, instanțele

de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75 Cod penal, care reglementează

criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele ei în raport cu circumstanțele

agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea specială a

Codului.

4

În prezenta speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmare, iar întru desfășurarea concluziilor sale, instanța de

recurs va purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma

temeiului pentru recurs nominalizat.

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde prevederilor art. 7, 61, 70, 75 Cod

penal și art. 3641 Cod de procedură penală, iar pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 1 an, este echitabilă, raportată la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod

penal, care î-l va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale de

același gen.

În conținutul recursului s-a indicat posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal, pe care Colegiul o consideră neîntemeiată, deoarece analizând decizia atacată,

se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce privește stabilirea categoriei și

măsurii de pedeapsă în privința inculpatului, concluzionând că nu este posibilă

aplicarea pedepsei condiționate. Or inculpatul nu este la prima abatere, se află la

evidența medicului narcolog, anterior a comis mai multe infracțiuni inclusiv și

infracțiuni similare, fiindu-i stabilită pedeapsa și prin suspendarea condiționată a

executării pedepsei penale, fapt ce demonstrează că inculpatul nu a conștientizat pe

deplin faptele comise și din nou a comis infracțiuni.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma

„poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că acesta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe care

instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Instanța

de apel corect a conchis că inculpatul nu întrunește condițiile necesare pentru a se

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite și, respectiv, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, nu ar fi proporțională faptelor prejudiciabile săvârșite

și persoanei inculpatului.

Criticile formulate de apărătoare în recursul ordinar au format obiect de discuție

la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește

incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,

în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat

o decizie legală, întemeiată și motivată prin stabilirea pedepsei cu închisoare reală,

5

pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de

art. 61 Cod penal și care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de

ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de avocata Iftodi Elvira nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Iftodi Elvira în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14

decembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe ȘARAGOV Mihai XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 septembrie 2023.

Președinte Ion GUZUN

Judecător Boris TALPĂ

Judecător Anatolie ȚURCAN

Notă: Din motivul imposibilității semnării deciziei motivate de către judecătorul Ion

Guzun, din cauza aflării în concediul de odihnă de la 14 august 2023 și demisiei lui din

funcție de la 25 august 2023, prezenta decizie motivată este semnată de către

Președintele interimar al Curții Supreme de Justiție, judecătorul Viorica Puica, în

conformitate cu prevederile art. 339 alin.(8) Cod de procedură penală.

6