1ra-390/2021 — art. 287 alin. 3; art. 152 alin. 1 CP

1ra-390/2021 — art. 287 alin. 3; art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-390/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Elena Lisnic, prin care se solicită casarea

parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 iunie 2020, în cauza penală

în privința lui

Meșcov Ion XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

și

Revenco Ion XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 18.06.2018 − 28.09.2018;

Instanța de apel: 17.10.2018 − 20.02.2019;

Instanța de recurs: 22.05.2019 − 29.10.2019;

Instanța de apel: 02.12.2019 − 23.06.2020;

Instanța de recurs: 04.11.2020 − 30.06.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

judecată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Meșcov Ion XXXXX, a fost recunoscut

vinovat și condamnat:

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit lui Meșcov Ion, pedeapsa 5 ani închisoare.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 5 ani.

Prin aceeași sentință, Revenco Ion XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime

de 780 unități convenționale, echivalentul a 39 000 lei.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Meșcov Ion și Revenco Ion în beneficiul lui

Galac Iurie suma de 45 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 50 000 lei cu titlu

prejudiciu moral și 5 000 lei – cheltuieli pentru asistență juridică.

S-a încasat în mod solidar de la Meșcov Ion și Revenco Ion suma de 20 000 lei în

beneficiul lui Bruma Laura, cu titlu de prejudiciu moral.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpați în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată s-a respins, ca nefondată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

09 aprilie 2018, aproximativ pe la ora 23.50, deplasându-se cu automobilul de model ”VAZ-

2102” cu numerele de înmatriculare XXXXX, care era condus de către Andrieș Denis XXXXX,

pe str. XXXXX, ajungând în preajma magazinului SRL ”Gospodina”, în regiunea

”Autogara”, împreună și de comun acord cu Revenco Ion XXXXX și Andrieș Denis XXXXX,

după ce ultimul a stopat automobilul, intenționat, încălcând grosolan ordinea publică,

manifestând lipsă de respect față de societate, cu un cinism și cu o obrăznicie deosebită, cu

scopul de a atrage atenția și reacția publică la acest compartiment, fără nici un pretext, motiv

justificat sau plauzibil, din intenții huliganice, au inițiat un conflict cu Galac Iurie și Bruma

Laura, care se deplasau pe drum public în calitate de pietoni. Ultimii demonstrativ i-au

numit pe persoanele menționate mai sus cu cuvinte necenzurate, jignindu-le onoarea și

demnitatea, amenințându-i cu răfuială fizică.

Ulterior, conținându-și acțiunile sale huliganice, după ce Revenco Ion XXXXX i-a

aplicat lui Galac Iurie o lovitură cu pumnul în regiunea feței, provocându-i dureri fizice, el

a luat din automobilul de model ”VAZ-2102” cu numerele de înmatriculare XXXXX, un băț

din lemn cu lungimea de aproximativ 1 metru și cu scopul cauzării vătămărilor corporale,

i-a aplicat lui Galac Iurie lovituri în spate și în regiunea feței, în urma căruia i-a cauzat

ultimului conform raportului de expertiză judiciară nr. 201829D0105 din 18.05.2018, leziuni

corporale sub formă de fractură cominutivă a maxilarului superior pe dreapta (perete

anterior, medial), osului zigomatic, cu implicarea peretelui orbital inferior, oaselor nazale

(deplasate spre stânga) și fractura înfundată a celulelor etmoidale anterioare drepte, fractura

liniară fără deplasare a cornetului nazal inferior pe dreapta și deplasarea spre stângă a

septului nazal, hemosinus pe dreapta, mucocel în sinusul maxilar stâng, contuzia globului

ocular și a țesuturilor orbitei pe dreapta, decolare de retină subtotală, cataractă

2

postraumatică, care s-au produs prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent, prin

mecanism de lovire, pot data din 09.04.2018 și se califică ca vătămare corporală medie.

În continuare, din aceleași intenții huliganice, cet. Andrieș Denis XXXXX a condus

automobilul de model ”VAZ-2102” cu numerele de înmatriculare XXXXX la volanul căreia

se afla, efectuând manevra cu spatele, în direcția cet. Bruma Laura cu scopul tamponării

acesteia, lovind-o la picioare și provocându-i ultimei dureri fizice. Apoi toți s-au urcat în

automobil și s-au deplasat într-o direcție necunoscută.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, fapta inculpatului Meșcov Ion XXXXX întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal - huliganismul, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, precum și acțiunile care prin conținutul lor se

deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșit de mai multe persoane, cu aplicarea

obiectelor pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății.

Prima instanță a mai constatat că, tot el, Meșcov Ion XXXXX, la 09 aprilie 2018,

aproximativ pe la ora 23-50, deplasându-se cu automobilul de model ”VAZ-2102” cu

numerele de înmatriculare XXXXXX, care era condus de către Andrieș Denis XXXXX, pe str.

XXXXX, ajungând în preajma magazinului SRL”Gospodina” situat pe aceiași stradă,

regiunea ”Autogara”, după ce conducătorul a stopat automobilul, în urma unui conflict

apărut cu Bruma Laura și Galac Iurie, a luat din automobil un băț din lemn cu lungimea de

aproximativ 1 metru și dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, cu scopul

cauzării vătămărilor corporale și din intenții huliganice, i-a aplicat cu acesta lui Galac Iurie

Oleg mai multe lovituri în spate și în regiunea feței în urma căruia i-a cauzat ultimului

conform raportului de expertiză judiciară nr. 201829D0105 din 18.05.2018 leziuni corporale

sub formă de, fractură cominutivă a maxilarului superior pe dreapta (perete anterior,

medial), osului zigomatic, cu implicarea peretelui orbital inferior, oaselor nazale (deplasate

spre stânga) și fractura înfundată a celulelor etmoidale anterioare drepte, fractura liniară

fără deplasare a cornetului nazal inferior pe dreapta și deplasarea spre stângă a septului

nazal, hemosinus pe dreapta, mucocel în sinusul maxilar stâng, contuzia globului ocular și

a țesuturilor orbitei pe dreapta, decolare de retină subtotală, cataractă postraumatică, care

s-au produs prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent, prin mecanism de lovire,

pot data din 09.04.2018 și se califică ca vătămare corporală medie după criteriul dereglare

de sănătate de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, fapta inculpatului Meșcov Ion XXXXX întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată medie a

3

integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art.151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Prin aceeași sentință, prima instanță, în fapt, a constatat că, Revenco Ion XXXXX,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, la 09 aprilie 2018, aproximativ la ora

23-50, deplasându-se cu automobilul de model ”VAZ- 2102” cu numerele de înmatriculare

XXXXX, care era condus de către Andrieș Denis XXXXX, pe str. XXXXX, ajungând în preajma

magazinului SRL”Gospodina” situat pe aceiași stradă, regiunea ”Autogara”, împreună și de

comun acord cu Meșcov Ion XXXXX și Andrieș Denis XXXXX, după ce ultimul a stopat

automobilul, intenționat, încălcând grosolan ordinea publică, manifestând lipsă de respect

față de societate, cu un cinism și cu o obrăznicie deosebită, cu scopul de a atrage atenția și

reacția publică la acest compartiment, fără nici un pretext, motiv justificat sau plauzibil, din

intenții huliganice, au inițiat un conflict cu Galac Iurie și Bruma Laura, care se deplasau pe

drum public în calitate de pietoni. Ultimii demonstrativ i-au numit pe persoanele

menționate mai sus cu cuvinte necenzurate, jignindu-le onoarea și demnitatea, amenințând

cu răfuială fizică.

Ulterior, conținându-și acțiunile sale huliganice el i-a aplicat lui Galac Iurie o lovitură

cu pumnul în regiunea feței, provocându-i ultimului dureri fizice, iar Meșcov Ion XXXXX a

luat din automobil un băț din lemn cu lungimea de aproximativ 1 metru și cu scopul cauzării

vătămărilor corporale i-a aplicat lui Galac Iurie lovituri în spate și în regiunea feței în urma

căruia i-a cauzat ultimului, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201829D0105 din

18.05.2018, leziuni corporale sub formă de fractură cominutivă a maxilarului superior pe

dreapta (perete anterior, medial), osului zigomatic, cu implicarea peretelui orbital inferior,

oaselor nazale (deplasate spre stânga) și fractura înfundată a celulelor etmoidale anterioare

drepte, fractura liniară fără deplasare a cornetului nazal inferior pe dreapta și deplasarea

spre stângă a septului nazal, hemosinus pe dreapta, mucocel în sinusul maxilar stâng,

contuzia globului ocular și a țesuturilor orbitei pe dreapta, decolare de retină subtotală,

cataractă postraumatică, care s-au produs prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent, prin mecanism de lovire, pot data din 09.04.2018 și se califică ca vătămare

corporală medie după criteriul dereglare de sănătate de lungă durată. Din aceleași intenții

huliganice, Andrieș Denis XXXXX a condus automobilul de model ”VAZ-2102” cu numerele

de înmatriculare XXXXX la volanul căreia se afla, efectuând manevra cu spatele, în direcția

lui Bruma Laura cu scopul tamponării acesteia, lovind-o la picioare și provocându-i ultimei

dureri fizice. Ultimele acțiuni infracționale, lovirea cu un obiect, nu au fost cuprinse de

intenția lui Revenco Ion. Apoi toți s-au urcat în automobil și s-au deplasat într-o direcție

necunoscută.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, fapta inculpatului Revenco Ion întrunește elementele constitutive ale

4

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal - huliganismul, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, precum și acțiunile care prin conținutul lor se

deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșit de mai multe persoane.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Meșcov Ion să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal la 3 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i stabili lui Meșcov Ion,

pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, precum și să fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 665 lei din

contul inculpaților.

În susținerea cerințelor invocate, apelantul a menționat că instanța de fond

neîntemeiat a dispus în baza art. 90 Cod penal suspendarea condiționată a executării

pedepsei în privința lui Meșcov Ion. Totodată, consideră neîntemeiată concluzia instanței

de fond de respingere a cerinței cu privire la încasarea solidară, din contul inculpaților în

beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea urmăririi penale.

A accentuat faptul că infracțiunile imputate lui Meșcov Ion fac parte din categoria

infracțiunilor grave și mai puțin grave, ce atentează la viața și sănătatea persoanei, a

securității și ordinii publice, în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată inculpatul

Meșcov Ion nu s-a căit sincer în cele comise, nu și-a cerut scuze de la părțile vătămate, nu a

restituit paguba materială și morală cauzată prin infracțiune, nu a conștientizat pericolul

social sporit al faptelor. De asemenea, a atras atenția asupra faptului că, infracțiunile au fost

comise de către Meșcov Ion cu aplicarea unui băț din lemn. În urma loviturilor aplicate,

partea vătămată Galac Iurie a suferit multiple intervenții chirurgicale și a rămas practic orb

la un ochi. Mai mult, Meșcov Ion a amenințat-o și pe partea vătămată Bruma Laura,

conștientizînd că ea este însărcinată;

- inculpatul Meșcov Ion și avocatul acestuia Ciobanu–Nițuleac Vladislav, care au

solicitat casarea parțială a acesteia în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu

reducerea cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare și reducerea perioadei de

probațiune, argumentând că prejudiciul moral dispus spre încasare este exagerat de mare la

stabilirea căruia instanța nu a ținut cont de posibilitățile reale ale inculpatului de a achita

acest prejudiciu, or, Meșcov Ion nu este angajat în câmpul muncii, iar la evaluarea

cuantumului prejudiciului moral instanța nu a ținut cont de prevederile art. 219 alin. (4) Cod

de procedură penală. La fel, s-a invocat că cuantumul pedepsei, înafară de gravitatea

infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau

5

lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii, iar în cauza dată, s-au dovedit a fi prezente toate circumstanțele nominalizate

mai sus.

declarate au fost admise, inclusiv din oficiu, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei lui Meșcov Ion, precum și în latura civilă, pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Lui Meșcov Ion i s-a stabilit pedeapsa în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, 2 ani

închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, 3 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea prejudiciului moral în beneficiul lui Galac Iurie de la Meșcov Ion

− 30 000 lei, iar de la Revenco Ion − 20 000 lei.

S-a încasat prejudiciul moral în beneficiul lui Bruma Laura de la Meșcov Ion − 10 000

lei, iar de la Revenco Ion − 10 000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

și întemeiat a conchis că Meșcov Ion este vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la

art.art. 152 alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal, la stabilirea pedepsei și individualizarea

executării acesteia nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61 și 75 Cod penal.

Astfel, instanța a remarcat gravitatea infracțiunilor comise, urmările survenite și

circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, precum și a specificat că, la momentul

comiterii faptei, partea vătămată Laura Bruma era însărcinată și a suferit un impact

psihoemoțional puternic, iar Iurie Galac în urma acțiunilor inculpatului a suportat mai

multe intervenții chirurgicale, necesitând în continuare tratament medical.

Nu în ultimul rând s-a menționat că huliganismul constituie o infracțiune răspândită

și periculoasă, care atentează la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care deseori duce la

săvârșirea unor infracțiuni mult mai grave.

În concluzie, s-a reținut că scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin stabilirea

unei pedepse privative de libertate.

Totodată instanța de apel a relevat că, deși prima instanță corect a stabilit că inculpații

urmează să recupereze prejudiciul moral cauzat părților vătămate, aceasta neîntemeiat a

ajuns la concluzia că acest prejudiciu urmează a fi încasat în mod solidar, or, prejudiciul

moral urmează a fi încasat separat de la fiecare inculpat în parte.

Concomitent, instanța de apel a reiterat că prima instanță corect a respins solicitarea

acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare, or, potrivit art. 6 CtEDO statul

este obligat prin intermediul organului de urmărire penală de a dovedi potrivit art.24 și 56

6

Cod de procedură penală vinovăția persoanei. Astfel, în speță, organul de urmărire penală

în vederea constatării gradului și caracterului vătămărilor corporale, pentru încadrarea

juridică corectă a acțiunilor criminale, în sensul art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, a dispus efectuarea expertizei medico-legale. Prin urmare, ordonatorul expertizei

este organul de urmărire penală și nu partea apărării, care în conformitate cu prevederile

art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, este obligat să suporte cheltuielile pentru efectuarea expertizei.

cu recurs ordinar de către:

- inculpatul Meșcov Ion, care a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate,

argumentând că, la stabilirea pedepsei instanțele de fond nu au luat în considerație

următoarele circumstanțe atenuante: recunoașterea vinei, lipsa antecedentelor penale, se

caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află;

- avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav, care a solicitat casarea deciziei instanței de

apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, invocând că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra argumentelor invocate de apărare referitor la prezența unui cumul de

circumstanțe atenuante și eronat și divergent a indicat că „pretinsa recunoaștere a

vinovăției, ... nu este altceva decât o modalitate de a reduce caracterul răspunderii penale și

a pedepsei ce urmează a fi aplicată, neconstituind circumstanță atenuantă, ce ar determina

aplicarea art. 90 Cod penal. Ele fiind luate în considerație în cadrul reducerii limitelor de

pedeapsă în sensul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, excluzându-se în acest sens

“dubla valență” – concluzia dată contravine Hotărârii Plenului CSJ nr. 19 din 26.03.2018.

A mai indicat că, decizia instanței de apel nu conține descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, cu indicarea locului, timpului și modului de săvârșire a ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, precum și încadrarea

juridică a acțiunilor lui Meșcov Ion, or anume pentru asemenea motiv, adică pentru

încălcarea prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală prin decizia CSJ nr.

4-1re-196/18 din 08.11.2018 a fost admis recursul în anulare și casată decizia instanței de apel,

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată;

- avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului Meșcov Ion, care a solicitat casarea

parțială a hotărârilor judecătorești în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și în partea

laturii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Meșcov Ion să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă non privativă de libertate și micșorarea cuantumului prejudiciul moral

dispus spre încasare.

În argumentarea recursului declarat s-a invocat că la stabilirea pedepsei instanța de

apel nu a luat în considerație că în speță este prezent un cumul de circumstanțe atenuante

și lipsesc careva circumstanțe agravante, astfel că, stabilindu-i inculpatului Meșcov Ion o

7

pedeapsă privativă de libertate a încălcat prevederile art. 410 Cod de procedură penală,

agravând situația inculpatului Meșcov Ion în propriul apel. Mai mult, pedeapsa stabilită

de instanța de fond cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, recurenta a considerat-o ca

fiind una echitabilă și proporțională în raport cu gravitatea faptei, consecințele survenite și

persoana inculpatului.

2019 au fost admise recursurile ordinare declarate, cu casarea parțială a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în privința lui Merșcov Ion și s-a dispus

rejudecarea cauzei penale în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

7.1. Pentru a pronunța decizia adoptată, instanța de recurs a constatat că instanța a

admis apelurile declarate și i-a stabilit lui Meșcov Ion pedeapsa definitivă pentru cumul de

infracțiuni – 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Totodată,

instanța de apel a casat sentința și în latura civilă, pronunțând o nouă hotărâre prin care a

dispus încasarea prejudiciului moral de la Meșcov Ion – 30 000 lei și de la Revenco Ion − 20

000 lei în beneficiul lui Galac Iurie, precum și prejudiciului moral de la Meșcov Ion – 10 000

și de la Revenco Ion −10 000 lei în beneficiul lui Bruma Laura, dispozițiile sentinței referitor

la încasarea prejudiciului material au fost menținute.

În conformitate cu prevederile art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

soluția de admitere a apelului presupune situația în care instanța de apel constată că

hotărârea atacată este greșită sub aspectul de fapt sa sau de drept, penal ori procesual. Ca

rezultat al admiterii apelului are loc desființarea hotărârii în limitele efectului devolutiv și

extensiv, cât și neagravării situației părții apelante.

Admițând apelul, instanța casează sentința total sau parțial, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Sub acest aspect,

instanța de recurs a ținut că menționeze că, judecând apelul și constatând că acesta este

parțial întemeiat referitor la măsura de pedeapsă sau la latura civilă, instanța este obligată

să argumenteze o asemenea concluzie precum și este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar decizia trebuie să cuprindă motivele adoptării soluției date.

Concomitent, instanța de recurs a reținut că prevederile art. 410 Cod de procedură

penală stipulează că, soluționând cauza, instanța de apel nu poate crea o situație mai gravă

pentru persoana care a declarat apel, precum și nu poate depăși limitele apelului declarat în

defavoarea inculpatului.

Reținând aceste prevederi legale, hotărârea poate fi modificată numai în favoarea

celui care a exercitat-o, iar în cazul în care apelul s-a declarat și în defavoarea celui vinovat,

instanța va judeca apelul doar în limitele cerințelor invocate de alți apelanți, esența și

importanta acestui principiu constând în faptul de a asigura și a garanta libertatea folosirii

căii de atac de către părți fără teama că, odată exercitată, calea de atac le poate înrăutăți

situația.

8

Prin urmare, acest principiu statuează că este imposibilă agravarea situației părții în

cazul când există un singur apel al său ori mai multe apeluri, dar între părți nu există interese

contrarii.

La caz, instanța de recurs a conchis încălcarea rigorilor legale consemnate mai sus, or,

din materialele cauzei rezultă că sentința nu a fost contestată de către părțile vătămate,

împotriva acesteia fiind declarat apel de către partea apărării, care a solicitat micșorarea

cuantumului prejudiciului moral și de către acuzatorul de stat, ultimul criticând soluția

instanței de fond, doar sub aspectul blândeții pedepsei și în partea neîncasării cheltuielilor

judiciare în beneficiul statului.

procurorului a fost respins, ca nefondat.

Apelul declarat de inculpatul Meșcov Ion și apelul declarat de avocatul Ciobanu-

Nițuleac Vladislav în numele inculpatului Meșcov Ion au fost admise din alte motive decât

cele invocate, cu casarea parțială a sentinței în latura încasării prejudiciului moral, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima

instanță după cum urmează:

Se încasează de la Meșcov Ion Ion în beneficiul părții vătămate Galac Iurie prejudiciul

moral în mărime de 25 000 lei.

Se încasează de la Revenco Ion în beneficiul părții vătămate Galac Iurie prejudiciul

moral în mărime de 25 000 lei.

Se încasează de la Meșcov Ion în beneficiul părții vătămate Bruma Laura prejudiciul

moral în mărime de 10 000 lei.

Se încasează de la Revenco Ion în beneficiul părții vătămate Bruma Laura prejudiciul

moral în mărime de 10 000 lei.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

8.1. Pentru a motiva decizia pronunțată, instanța de apel, făcând o apreciere obiectivă

a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de către

organul de urmărire penală, a ajuns la concluzia privind legalitatea sentinței adoptate în

partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Meșcov Ion în baza art. 287 alin. (3) și art.

152 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prima instanță, constatând ca fiind

dovedite faptele penale comise de către inculpat, ținând cont de prevederile legale ale art.

61 și art. 75 Cod penal, i-a stabilit lui Meșcov Ion pedeapsa în limitele sancțiunii art. 287 alin.

(3) și art. 152 alin. (1) Cod penal, cu respectarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal.

Măsura de pedeapsă stabilită de instanță fiind adecvată faptelor comise de inculpat, cu

respectarea prevederile legale ale art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentul invocat în cererea de apel declarată de către partea acuzării,

instanța de apel a respins ca neîntemeiată cerința apelantului privind încasarea în mod

9

solidar din contul inculpaților în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 665

lei, deoarece prevederile art. 227 și art. 229 Cod de procedură penală, nu stabilesc în mod

imperativ obligația instanței de judecată de a pune în sarcina condamnatului suportatea

cheltuielilor de judecată.

Din interpretarea textului normei stabilite la art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală

reiese că, achitarea cheltuielilor judiciare de către condamnat nu este o regulă, ci o excepție.

Tot aici, Colegiul penal stabilește că cheltuielile suportate de stat pentru efectuarea

expertizelor judiciare nu sunt prevăzute în mod expres drept cheltuieli judiciare.

Astfel, prin corobarea prevederilor art. 227 și art. 229 Cod de procedură penală, în

raport cu circumstanțele prezentei cauze penale, instanța de apel consideră neîntemeiată

cerința părții acuzării privind încasarea din contul inculpaților a sumei de 665 lei cu titlu de

cost al expertizelor judiciare.

Cu referire la apelurile declarate de inculpatul Meșcov Ion și apelul avocatului

Ciobanu-Nițuleac Vladislav, instanța de apel a relevat că chestiunile de drept pe care le

poate soluționa instanța de apel, se referă la următoarele: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect

aplicate.

În acest context, instanța de apel a reținut că, potrivit materialelor dosarului, părțile

vătămate Galac Iurie și Bruma Laura au fost recunoscute ca parte civilă prin ordonanța

procurorului, iar în temeiul art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către

instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate părții

vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacerea persoanei vătămate.

Așadar, prin cele reflectate mai sus, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una

subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Prin urmare, instanța de

apel a dispus încasarea, separat, de la fiecare inculpat Meșcov Ion și Revenco Ion în

beneficiul lui Galac Iurie, prejudiciul moral − a cîte 25 000 lei, iar în beneficiul părții vătămate

Bruma Laura prejudiciul moral − a cîte 10 000 lei.

iunie 2020 este contestată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Elena Lisnic, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului declarat, acuzatorul de stat indică asupra faptului că

prevederile art. 90 Cod penal, aplicate în privința inculpatului Meșcov Ion sânt

neîntemeiate, pe motiv că această măsură de executare a pedepsei, adică în condiții

10

neprivative de liberate este una excesiv de blândă în raport cu fapta comisă, urmările

acesteia și rolul activ al inculpatului. Or, potrivit deciziei instanței de recurs, inculpatului

Andrieș Denis, care a avut un rol pasiv, i s-a stabilit o pedeapsă cu executare reală. La fel,

inculpatul nu și-a cerut scuze de la părțile vătămate, ceea ce denotă că acesta nu are

remușcări pentru fapta comisă, din care considerente executarea pedepsei prin izolarea de

societate a lui Meșcov Ion va asigura scopul pedepsei penale, or modul de individualizare

a pedepsei penale nu corespunde circumstanțelor cauzei.

De asemenea, recurenta critică soluția dată de instanța de apel asupra demersului

privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu efectuarea expertizei

judiciare, considerând că instanța de apel nu a tinut cont de faptul că rapoartele de expertiză

judiciară nr. 201829D0092 și 201829D0105 au fost întocmite la 18.05.2018 adică, după

abrogarea alin. (2) al art. 142 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța dispunând încasarea cheltuielilor judiciare din contul statului nu

a verificat dacă cheltuielile solicitate ar influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea inculpaților.

materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează.

Soluția de inadmisibilitate a recursului depus de acuzatorul de stat se întemeiază, în

drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către

recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente

circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de recurentă sunt nefondate. La

caz, reieșind din criticele expuse de recurent se constată că, în esență, aceasta contestă

decizia instanței de apel deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile punctate în cererea de recurs, Colegiul

penal menționează că acestea sunt neîntemeiate și invocate în mod repetat, iar în contextul

ce urmează instanța va evidenția raționamentele care au stat la baza concluziei date.

Așadar, instanța de recurs găsește vădit nefondată revendicarea recurentei privind

modificarea modalității de executare a pedepsei închisorii stabilite inculpatuluiMeșcov Ion,

prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal în privința celui din urmă, și aceasta

11

deoarece, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei reprezintă o prerogativă

exclusivă a instanței de judecată, iar condiția esențială pentru aplicarea acestei instituții este,

fără îndoială, aptitudinea subiectivă a persoanei făptuitorului de a se corija, de a se elibera

de mentalitatea și de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea infracțiunii, prin

eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la care a fost condamnat și a cărei executare poate

fi evitată doar printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare.

La caz, instanțele de fond la stabilirea unei pedepse cu închisoarea și suspendarea

condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 5 ani, au reținut că

inculpatul a comis infracțiuni grave și mai puțin grave, vina nu a recunoscut-o, se

caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului psihiatru, lipsa circumstanțelor

agravante.

În viziunea instanței de recurs, perioada de probațiune pe un termen de 5 ani stabilită

inculpatului este dozată corespunzător, astfel încât să corecteze concepțiile infracționale ale

acestuia, dar și să evite severitatea unei pedepse penale, care ar putea trezi sentimente de

ură și răzbunare față de finalitatea actului de înfăptuire a justiției. Or, această instituție

juridică a fost instituită întru realizarea scopului pedepsei fără ca condamnatul să fie izolat

de societate, acesta fiind supus unui termen de încercare, fără executarea efectivă a acesteia,

evitându-se dezavantajele pe care le atrage după sine privațiunea de libertate: desprinderea

condamnatului de familie și de modul de viață obișnuit.

Nu în ultimul rând, Colegiul penal evidențiază că inculpatul nu este absolvit definitiv

de amenințarea legii penale, deoarece perioada de probațiune presupune nu altceva decât o

șansă în plus, acordată inculpatului, cu scopul de a stimula obligativitatea respectării ordinii

publice în general, și a autorității legii penale – în principal.

Cu referire la critica privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpaților,

suportate în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare pe caz, Colegiul penal conchide că

instanțele de fond s-au expus argumentat pe marginea chestiunii date, just făcând referință

la prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, oferind o motivare desfășurată asupra

deciziei prin care au dispus lăsarea acestor cheltuieli în contul statului.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la

toate motivele apelului declarat, iar decizia contestată cuprinde fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului declarat de procuror, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de apel și

conchide că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent, că hotărîrea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

iar din aceste considerente recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

12

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Elena Lisnic împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 23 iunie 2020, în cauza penală în privința lui Meșcov Ion XXXXX și Revenco Ion

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 30 iulie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

13