1ra-1277/2019 — art. 152 alin. 1 lit. d, 287 alin. 3 CP

1ra-1277/2019 — art. 152 alin. 1 lit. d, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1277/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenta:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Ciobanu-Nițuleac Vladislav în numele inculpatului Meșcov Ion, de către avocatul Uncu

Natalia în numele inculpatului Meșcov Ion și de către inculpatul Meșcov Ion, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Central din 28 septembrie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019 în cauza penală în

privința lui

Meșcov Ion XXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXX, r-nul

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.06.2018 – 28.09.2018;

Instanța de apel: 17.10.2018–20.02.2019;

Instanța de recurs: 22.05.2019 – 29.10.2019;

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Ion, a fost recunoscut vinovat și condamnat:

-în baza art.287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare;

-în baza art.152 alin. (1) penal, la 3 ani închisoare;

În conformitate cu prevederile art.84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit lui Meșcov Ion, pedeapsa 5 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 5 ani.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Meșcov Ion și Revenco Ion în beneficiul lui

Galac Iurie suma de 45 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 50 000 lei -

prejudiciu moral și 5 000 lei – cheltuieli pentru asistență juridică.

S-a încasat în mod solidar de la Meșcov Ion și Revenco Ion suma de 20 000 lei în

beneficiul lui Bruma Laura, cu titlu de prejudiciu moral.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpați în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată s-a respins, ca nefondată.

Prin aceiași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat Revenco Ion, în privința

căruia recurs ordinar nu a fost declarat.

1

09 aprilie 2018, aproximativ la orele 2350 deplasându-se cu automobilul de model

„XXXXX” cu n/î XXXXX, care era condus de către Andrieș Denis pe str. Independenței

din mun. Soroca, ajungând în preajma magazinului „Gospodina” SRL, în regiunea

„Autogara” împreună și de comun acord cu Revenco Ion și Andrieș Denis, după ce ultimul

a stopat automobilul, intenționat încălcând grosolan ordinea publică, manifestând lipsă de

respect față de societate, cu o deosebită obrăznicie, fără nici un pretext, din intenții

huliganice, au inițiat un conflict cu Galac Iurie și Bruma Laura, care se deplasau pe drum

în calitate de pietoni. Primii i-au numit cu cuvinte necenzurare pe persoanele menționate,

jignindu-le onoarea și demnitatea, amenințându-i cu răfuială fizică. Ulterior, Meșcov Ion

continuându-și acțiunile huliganice, după ce Revenco Ion i-a aplicat lui Galac Iurie o

lovitură cu pumnul în regiunea feței, provocându-i dureri fizice, a luat din automobilul de

model „XXXXX” cu n/î XXXXX, un băț de lemn cu lungimea de aproximativ 1 metru cu

care i-a aplicat lui Galac Iurie lovituri în regiunea spatelui și a feței, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico – legală nr.201829D0105 din 18.05.2018 vătămări

corporale medii. În continuare, din aceleași intenții huliganice, Andrieș Denis cu scopul de

a tampona pe cet. Bruma Laura a efectuat manevra în spate cu automobilul de model

„XXXX” cu n/î XXXXX, unde a lovit-o pe aceasta la picioare, cauzându-i dureri fizice.

Tot Meșcov Ion la 09 aprilie 2018, aproximativ la orele 2350 deplasându-se cu

automobilul de model „XXXXX” cu n/î XXXXX, care era condus de către Andrieș Denis

pe str. Independenței din mun. Soroca, ajungând în preajma magazinului „Gospodina”

SRL, în regiunea „Autogara”, după ce conducătorul a stopat automobilul, a luat un băț din

lemn cu lungimea de aproximativ 1 m. și urmărind scopul cauzării vătămărilor corporale

din intenții huliganice, i-a aplicat lui Galac Iurie lovituri în regiunea spatelui și a feței,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.201829D0105 din

18.05.2018, vătămări corporale medii.

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care Meșcov Ion să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal,

la 3 ani închisoare, în baza art.152 alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, a-i stabili lui Meșcov Ion,

pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 665 lei de la Meșcov Ion.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele:

- la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de gravitatea infracțiunilor

comise, de faptul că prejudiciul cauzat părților vătămate nu a fost recuperat, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă prea blândă, care nu va realiza scopul prevăzut la art.61 alin.(2)

Cod penal;

- în speță nu s-a stabilit nici o circumstanță care ar permite aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal;

- instanța, contrar prevederilor art.227-229 Cod de procedură penală, neîntemeiat a

respins ca neîntemeiată cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor suportate pentru efectuarea urmăririi penale.

3.1 Apeluri împotriva sentinței au declarat inculpatul I. Meșcov și avocatul acestuia

V. Ciobanu–Nițuleac, care au solicitat casarea parțială a acesteia în latura civilă, cu

2

pronunțarea unei noi hotărâri cu reducerea cuantumului prejudiciului moral dispus spre

încasare și reducerea perioadei de probațiune, argumentând următoarele:

- prejudiciul moral dispus spre încasare este exagerat de mare la stabilirea căreia

instanța nu a ținut cont de posibilitățile reale ale inculpatului de a achita acest prejudiciu,

or, I. Meșcov este de o vârstă tânără și nu este angajat în câmpul muncii;

- la evaluarea cuantumului prejudiciului moral instanța nu a ținut cont de prevederile

art.219 alin.(4) Cod de procedură penală;

- la stabilirea perioadei de probațiune prima instanță nu a ținut cont de toate

circumstanțele atenuante, precum și nu a luat în considerație vârsta tânără a inculpatului.

declarate au fost admise, inclusiv din oficiu, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei lui I. Meșcov, precum și în latura civilă, pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

- lui I.Meșcov i s-a stabilit pedeapsa în baza art.152 alin. (1) Cod penal, 2 ani închisoare

și în baza art.287 alin.(3) Cod penal, 3 ani închisoare;

- în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit pedeapsa 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis;

- s-a dispus încasarea prejudiciului moral în beneficiul lui Iu. Galac de la I. Meșcov

30 000 lei și de la I. Revenco 20 000 lei;

- s-a încasat prejudiciul moral în beneficiul lui L. Brumă de la I. Meșcov 10 000 lei și

de la I. Revenco 10 000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

și întemeiat a conchis că I. Meșcov este vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.art.152 alin. (1) și 287 alin.(3) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei și individualizarea

executării acesteia nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.61 și 75 Cod penal.

Astfel, Colegiul a remarcat gravitatea infracțiunilor comise, urmările survenite și

circumstanțele în care au fost săvârșite faptele, precum și a specificat că, la momentul

comiterii faptei, partea vătămată L. Bruma era însărcinată și a suferit un impact

psihoemoțional puternic, iar Iu. Galac în urma acțiunilor inculpatului a suportat mai multe

intervenții chirurgicale, necesitând în continuare tratament medical. La fel, instanța a

menționat că huliganismul constituie o infracțiune răspândită și periculoasă, care atentează

la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care deseori duce la săvârșirea unor infracțiuni

mult mai grave.

În concluzie Colegiul a menționat că scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin

stabilirea unei pedepse privative de libertate.

Totodată instanța de apel a relevat că, deși prima instanță corect a stabilit că inculpații

urmează să recupereze prejudiciul moral cauzat părților vătămate, însă aceasta neîntemeiat

a ajuns la concluzia că acest prejudiciu urmează a fi încasat în mod solidar, or, prejudiciul

moral urmează a fi încasat separat de la fiecare inculpat în parte.

În continuare, Colegiul penal a menționat că prima instanță corect a respins solicitarea

acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare, or, potrivit art.6 CEDO statul

este obligat prin intermediul organului de urmărire penală de a dovedi potrivit art.24 și 56

Cod de procedură penală vinovăția persoanei. Totodată, s-a menționat că potrivit art.142

alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune în cazurile în care pentru evaluarea

circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauză sunt necesare cunoștințe

3

specializate în domeniul științei (...), de către organul de urmărire penală, procuror (...).

Astfel, în speță, organul de urmărire penală în vederea constatării gradului și caracterului

vătămărilor corporale, pentru încadrarea juridică corectă a acțiunilor criminale, care în

sensul art.143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, a dispus efectuarea expertizei

medico-legale. Prin urmare, ordonatorul expertizei este organul de urmărire penală și nu

partea apărării, care în conformitate cu prevederile art.75 alin. (3) din Legea nr.68 din

14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, este obligat să

suporte cheltuielile pentru efectuarea expertizei.

contestat inculpatul I. Meșcov și avocații acestuia V. Ciobanu-Nițuleac și N. Uncu.

Inculpatul a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate, argumentând că, la stabilirea

pedepsei instanțele de fond nu au luat în considerație următoarele circumstanțe atenuante:

- recunoașterea vinei, lipsa antecedentelor penale, se caracterizează pozitiv, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află.

avocatul V. Ciobanu-Nițuleac a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță, invocând următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate de apărare referitor la

prezența unui cumul de circumstanțe atenuante și eronat și divergent a indicat că „pretinsa

recunoaștere a vinovăției, ... nu este altceva decât o modalitate de a reduce caracterul

răspunderii penale și a pedepsei ce urmează a fi aplicată, neconstituind circumstanță

atenuantă, ce ar determina aplicarea art.90 Cod penal. Ele fiind luate în considerație în

cadrul reducerii limitelor de pedeapsă în sensul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

excluzându-se în acest sens dubla valență”. Această concluzie contravine Hotărârii

Plenului CSJ nr. 19 din 26.03.2018;

- instanța nu s-a pronunțat asupra argumentelor apărării referitor la necesitatea micșorării

cuantumului prejudiciului moral dispus spre încasare, astfel decizia adoptată este

neargumentată și contrară prevederilor art.6 CEDO;

- motivarea soluției contrazice dispozitivului, or deși instanța de apel în dispozitivul

deciziei a admis apelurile inculpatului și apărătorului, însă în partea motivată aceasta a

respins toate solicitările apelanților;

- instanța de fond contrar hotărârii Plenului CSJ nr.5 din 19.06.2006 privind sentința

judecătorească a admis în constatarea faptei formulări din care se deduce vinovăția lui

Andrieș Denis, persoanei în privința căruia cauza a fost disjungată;

- decizia instanței de apel nu conține descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, cu indicarea locului, timpului și modului de săvârșire a ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, precum și încadrarea juridică a acțiunilor

lui I. Meșcov. Ori anume pentru asemenea motiv, adică pentru încălcarea prevederilor

art.394 alin.(1) pct.1) CPP prin decizia CSJ nr.4-1re-196/18 din 08.11.2018 a fost admis

recursul în anulare și casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță în alt complet de judecată.

Avocatul V. Ciobanu-Nițuleac la data de 22.03.2019 a declarat recurs ordinar

suplimentar, prin care a solicitat casarea parțială a hotărârilor judecătorești în partea

condamnării lui I. Meșcov pe capătul de învinuire prevăzut de art.287 alin.(3) Cod penal și

stabilirea pedepsei cu aplicarea art.84 Cod penal, încetarea procesului penal în baza art.287

alin.(3) Cod penal pe motiv că fapta acestuia constituie o contravenție prevăzută la art.354

4

Cod Contravențional și stabilirea unei pedepse non privative de libertate pe capătul

de învinuire prevăzut de art.152 Cod penal.

În motivarea soluției solicitate s-au invocat următoarele argumente:

- instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au încadrat acțiunile lui I. Meșcov în baza art.287

alin.(3) Cod penal, or reieșind din circumstanțele cauzei, acțiunile inculpatului urmau a fi

încadrate în baza art.354 Cod contravențional. În speță violența a fost aplicată o singură

dată, astfel violența nu poate fi luată în calcul de două ori la calificare – prima dată ca

expresie a infracțiunii specificate la art.152 Cod penal, iar a doua oară ca parte a infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, or principiul de neadmitere a sancționării duble a

aceleiași fapte interzice tragerea la răspundere penală de două ori pentru aceiași faptă;

- probele cercetate demonstrează că intenția și scopul acțiunilor lui I. Meșcov a fost de a

cauza vătămări corporale medii lui Iu. Galac, astfel acțiunile de cauzare a vătămărilor

corporale grave nu se cuprind în acțiunile de huliganism agravant, motiv pentru care faptele

inculpatului corect urmează a fi încadrare în baza art.354 Cod contravențional - huliganism

nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanelor fizice, alte acțiuni

similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor fizice și în baza art.152 alin.(1)

Cod penal;

- odată ce acțiunile inculpatului I. Meșcov urmează a fi calificate doar în baza art.152

alin.(1) Cod penal, caracterul prejudiciabil al faptelor sale s-a diminuat considerabil și este

posibil aplicarea unei pedepse non privative de libertate, sau dispunerea suspendării

condiționate pe un termen de probațiune a pedepsei stabilite.

În instanța de apel părțile vătămate au solicitat respingerea apelului și menținerea

sentinței, prin urmare acestea au fost de acord cu pedeapsa stabilită de prima instanță prin

care s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de probațiune.

Avocatul N. Uncu solicită casarea parțială a hotărârilor judecătorești în latura penală,

în partea stabilirii pedepsei și în partea laturii civile, pronunțarea unei noi hotărâri prin care

lui I. Meșcov să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă non privativă de libertate și

micșorarea cuantumului prejudiciul moral dispus spre încasare.

În argumentarea recursului declarat s-au invocat următoarele:

- la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a luat în considerație că în speță este prezent un

cumul de circumstanțe atenuante și lipsesc careva circumstanțe agravante;

- nu a ținut cont instanța de faptul că inculpatul a recuperat integral atât prejudiciul material

cât și cel moral;

- instanța de apel, stabilindu-i o pedeapsă privativă de libertate a încălcat prevederile art.410

Cod de procedură penală, agravând situația inculpatului I. Meșcov în propriul apel;

- pedeapsa stabilită de instanța de fond cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este una

echitabilă și proporțională în raport cu gravitatea faptei, consecințele survenite și persoana

inculpatului.

raport cu circumstanțele cauzei, ținând cont de opinia procurorului invocată în referință,

Colegiul penal lărgit conchide că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate și

să rejudeca cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără, însă,

a agrava situația condamnatului, or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

5

de apel, inclusiv și să o caseze parțial, atunci când se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Conform art.413 alin.(1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică

regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță. În corespundere cu art.384

alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Potrivit prevederilor art.414 alin.(1), (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Reieșind din materialele cauzei Colegiul lărgit constată că acuzatorul de stat a

contestat sentința nefiind de acord cu pedeapsa stabilită precum și cu soluția instanței în

partea încasării cheltuielilor judiciare. La rândul său inculpatul și partea apărării și-au

exprimat dezacordul cu termenul perioadei de probațiune (considerându-l prea mare) și cu

cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare (invocând că acesta este exagerat).

Analizând decizia instanței de apel Colegiul penal lărgit constată, că instanța a

admis apelurile declarate și i-a stabilit lui I. Meșcov pedeapsa definitivă pentru cumul de

infracțiuni – 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis

Totodată, instanța de apel a casat sentința și în latura civilă pronunțând o nouă

hotărâre prin care a dispus încasarea prejudiciului moral de la I. Meșcov – 30 000 și de la

I. Revenco 20 000 lei în beneficiul lui Iu. Galac, precum și prejudiciului moral de la I.

Meșcov – 10 000 și de la I. Revenco 10 000 lei în beneficiul lui L. Bruma, dispozițiile

sentinței referitor la încasarea prejudiciului material au fost menținute.

În conformitate cu prevederile art.415 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, soluția

de admitere a apelului presupune situația în care instanța de apel constată că hotărârea

atacată este greșită sub aspectul de fapt sau de drept, penal ori procesual.

Ca rezultat al admiterii apelului are loc desființarea hotărârii în limitele efectului

devolutiv și extensiv, cât și neagravării situației părții apelante. Admițând apelul,

instanța casează sentința total sau parțial, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Sub acest aspect, Colegiul ține să menționeze că, judecând apelul și constatând că

acesta este parțial întemeiat referitor la măsura de pedeapsă sau la latura civilă, instanța

este obligată să argumenteze o asemenea concluzie precum și este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar decizia trebuie să cuprindă motivele adoptării

soluției date.

Totodată dispozitivul deciziei instanței de apel trebuie să corespundă concluziilor

făcute de instanță în partea descriptivă.

Acestea fiind menționate, Colegiul penal lărgit constată că, în speță, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra argumentelor apărării că, la stabilirea perioadei de probațiune,

prima instanță nu a ținut cont de toate circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei, lipsa

antecedentelor penale, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru

nu se află precum și nu a luat în considerație vârsta tânără a inculpatului.

Totodată, instanța de recurs consideră pripite și contrare practicii judiciare

concluziile instanței de apel prin care se indică că „pretinsa recunoaștere a vinovăției, ...

6

nu este altceva decât o modalitate de a reduce caracterul răspunderii penale și a pedepsei

ce urmează a fi aplicată, neconstituind circumstanțe atenuate ce ar determina aplicarea

art.90 Cod penal, ele fiind luate în considerație în cadrul reducerii limitelor de pedeapsă

în sensul art.364 1 alin.(8) Cod de procedură penală, excluzându-se în acest sens „”dubla

valență””

Lecturând textul deciziei Colegiul penal lărgit constată că, în conținutul acesteia, nu

se regăsește nici o concluzie a instanței de apel vis-a-vis de argumentele invocate de apărare

referitor la cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare pe care, apelanții îl

consideră exagerat, astfel instanța nu s-a pronunțat asupra acestor argumente, decizia fiind

neargumentată în acest sens și contrară prevederilor art.6 CEDO.

Tot aici, dar în alt context, Colegiul penal lărgit reține, prevederile art.410 Cod

de procedură penală, care stipulează că, soluționând cauza, instanța de apel nu poate crea o

situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel, precum și nu poate depăși limitele

apelului declarat în defavoarea inculpatului.

Reținând aceste prevederi legale, hotărârea poate fi modificată numai în favoarea

celui care a exercitat-o, iar în cazul în care apelul s-a declarat și în defavoarea celui vinovat,

instanța va judeca apelul doar în limitele cerințelor invocate de alți apelanți, esența și

importanta acestui principiu constând în faptul de a asigura și a garanta libertatea folosirii

căii de atac de către pârți fără teama că, odată exercitată, calea de atac le poate înrăutăți

situația.

Prin urmare, acest principiu statuează că este imposibilă agravarea situației părții în

cazul când există un singur apel al său ori mai multe apeluri, dar între părți nu există interese

contrarii.

Pornind de la cele menționate Colegiul lărgit constată că, instanța de apel

contrar prevederile art.410 Cod de procedură penală, a agravat situația inculpatului

I. Meșcov în propria cale de atac, prin faptul că a casat sentința în partea

prejudiciului moral și a dispus majorarea cuantumului acestuia.

Aici instanța de recurs consideră necesar de specificat că, prin sentință s-a

dispus încasarea în mod solidar de la inculpații I. Meșcov și I. Revenco în beneficiul

părții vătămate Iu. Galac a sumei de 50 000 lei, adică câte 25 000 lei de la fiecare,

însă, casând sentința în partea prejudiciului moral instanța de apel a dispus

încasarea de la I. Meșcov în beneficul părții vătămate Iu. Galai prejudiciul moral în

sumă de 30 000 lei și de la I. Revenco 20 000 lei.

Din materialele cauzei rezultă că sentința nu a fost contestată de către părțile

vătămate, împotriva acesteia fiind declarat apel de către partea apărării, care a

solicitat micșorarea cuantumului prejudiciului moral și de către acuzatorul de stat,

ultimul criticând soluția instanței de fond doar, sub aspectul blândeții pedepsei și

în partea neîncasării cheltuielilor judiciare în beneficiul statului.

Astfel, din dispozitivul deciziei rezultă că instanța de apel a admis apelurile, a casat

parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă în partea prejudiciului moral

unde a dispus încasarea de la I. Meșcov în beneficul părții vătămate Iu. Galai

prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei, adică a majorat cuantumul prejudiciului,

aceasta în situația când procurorul nu a înaintat nici o solicitare în acest sens, iar apărarea

dimpotrivă a solicitat micșorarea prejudiciului moral pe motiv că suma încasată de prima

instanță este exagerată.

Acestea fiind menționate, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel,

admițând apelurile declarate și casând sentința inclusiv și în latura civilă cu pronunțarea

7

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, nu a ținut cont de faptul că

procurorul nu a invocat nici o solicitare în acest sens, prin urmare au fost încălcate

prevederile art.410 Cod de procedură penală, creând o situație mai gravă pentru inculpatul

I. Meșcov, deoarece regula neagravării situației guvernează nu numai pedeapsa, dar și

oricare alt aspect atât al laturii penale cât și civile, în care a intervenit instanța de apel.

Generalizând cele menționate Colegiul constată că, în speță, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de apărare, și-a motivat insuficient și

superficial decizia pronunțată și aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

examinând cauza penală prezentă cu abateri de la normele de procedură.

Așadar, Colegiul constată, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a respectat

cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.art.410, 414 și 417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, astfel că hotărârea adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce

au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La o nouă rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să tina seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și în dependență de datele obținute, să pronunțe

o hotărâri legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală, argumentând clar concluziile în decizia adoptată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav

în numele inculpatului Meșcov Ion, de către avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului

Meșcov Ion și de către inculpatul Meșcov Ion, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în privința lui Meșcov Ion și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Meșcov Ion urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu este aplicată

măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea dispusă rejudecării, în rest, este

irevocabilă, pronunțată la 28 noiembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

8

29 octombrie 2019 Dosar nr. 1ra-1277/2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art.339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Meșcov Ion Ion.

2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul Ciobanu-Nițuleac

Vladislav în numele inculpatului Meșcov Ion, de către avocatul Uncu Natalia în numele

inculpatului Meșcov Ion și de către inculpatul Meșcov Ion, casată decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Meșcov Ion, și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

cu majoritatea completului de judecată, considerând că recursurile ordinare declarate de

către avocatul Ciobanu-Nițuleac Vladislav în numele inculpatului Meșcov Ion, de către

avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului Meșcov Ion și de către inculpatul Meșcov

Ion urmau a fi respinse.

Având în vedere materialele cauzei, consider corectă, motivată soluția instanței de

apel în decizia din 20 februarie 2019, prin care au fost admise în parte apelurile declarate

de către procuror, inculpat și avocat, casată sentința, inclusiv din oficiu, în partea stabilirii

pedepsei lui Meșcov Ion, precum și în latura civilă, și pronunțată în această parte o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Meșcov Ion i s-a stabilit

pedeapsa în baza art.152 alin.(1) Cod penal, 2 ani închisoare și în baza art.287 alin.(3) Cod

penal, 3 ani închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, definitiv i s-a stabilit pedeapsa 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea prejudiciului moral în beneficiul lui Galac Iurie de la Meșcov

Ion 30 000 lei și de la Revenco Ion 20 000 lei.

S-a încasat prejudiciul moral în beneficiul lui Brumă Laura de la Meșcov Ion 10 000

lei și de la Revenco Ion 10 000 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

2.1.Se reține, că autorii recursurilor critică hotărârea contestată în partea stabilirii

pedepsei lui Meșcov Ion, solicitînd o pedeapsă non-privativă de libertate, precum și în

latura civilă.

În speță, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art.364/1 Cod de procedură

penală, iar inculpatul potrivit alin.(8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor

de pedeapsă.

Analizând argumentele invocate în recursurile ordinare declarate de către avocatul

Ciobanu-Nițuleac Vladislav în numele inculpatului Meșcov Ion, de către avocatul Uncu

Natalia în numele inculpatului Meșcov Ion și de către inculpatul Meșcov Ion privind

ilegalitatea deciziei instanței de apel, constat că motivele reflectate în recurs și opinia

9

subiectivă a recurenților asupra stabilirii pedepsei lui Meșcov Ion, precum și în latura

civilă, nu constituie în acest sens, temei de intervenire în decizia instanței de apel. Mai

mult, instanța de apel admițând apelurile procurorului, inculpatului și a avocatului și-a

motivat soluția detaliat, în baza probelor care au fost apreciate conform art.101 Cod

procedură penală, iar careva temei de a considera că concluzia instanței de apel este eronată

la caz lipsește.

Din materialele cauzei rezultă, că la stabilirea pedepsei inculpatului Meșcov Ion pentru

infracțiunile comise, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75

Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunilor comise una care face din categoria celor

mai puți grave și alta in categoria celor grave, urmările survenite și circumstanțele în care

au fost săvârșite faptele cu cauzarea de vătămări corporale părților vătămate, precum și

faptul că, la momentul comiterii faptei partea vătămată Bruma Laura era însărcinată și a

suferit un impact psihoemoțional puternic, iar Galac Iurie în urma acțiunilor inculpatului a

suportat mai multe intervenții chirurgicale, necesitând în continuare tratament medical. La

fel, instanța a menționat că huliganismul constituie o infracțiune răspândită și periculoasă,

care atentează la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care, deseori duce la săvârșirea unor

infracțiuni mult mai grave.

Totodată, instanța de apel, întru atingerea scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale, corectarea inculpatului și prevenirea comiterii de către el pe viitor a unor

fapte similare, corect a dispus înăsprirea pedepsei penale în privința lui Meșcov Ion prin

excluderea dispozițiilor art.90 Cod penal, pentru, că pretinsa recunoaștere a vinovăției, cu

acceptarea judecării cauzei în procedura simplificată de recunoaștere a probatoriului de la

faza urmării penale, nu este altceva decât o modalitate de a reduce caracterul răspunderii

penale și a pedepsei ce urmează a-i fi aplicată, neconstituind circumstanțe atenuante, ce ar

determina aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal, ele fiind luate în considerație în cadrul

reducerii limitelor de pedeapsă în sensul art.364/1 alin.(8) Cod pr.penală, or, sancțiunea

art.287 al.3 Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar cea de la art.152

al.1 Cod penal prevede - muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore sau cu închisoare de până la 5 ani, pe când inculpatului ia fost aplicată o pedeapsă

echitabilă în limitele legii.

Acel fapt, că inculpatul se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina, nu poate constitui

temei pentru aplicarea unei pedepse non privative de libertate or, decizia curții de apel în

acest sens este bine argumentată, la caz sa ținut cont de toate circumstanțele cauzei,

acțiunile inculpatului, care a comis acte huliganice cu aplicarea violenței asupra

persoanelor cu aplicarea obiectului pentru vătămarea integrității corporale (unui băț),

aplicîndu-le lovituri ambilor părți vătămate, inclusiv și victimei Bruma Laura, care era

însărcinată.

Astfel, pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

Consider nefondate și irelevante pentru casarea deciziei Curții de Apel,

argumentele din recursul avocatului Ciobanu-Nițuleac Vladislav, privind precum

că ”instanța de apel, admițând apelurile declarate și casând sentința inclusiv și în latura

civilă cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, nu

s-a expus în ce parte a admis solicitările apărării, agravând situația inculpatului, ținut

cont de faptul că procurorul nu a invocat nici o solicitare în acest sens, iar apărarea a

10

solicitat reducerea prejudiciului moral”, or, la caz, nu au fost încălcate prevederile art.410

Cod de procedură penală, și pentru inculpatul nu a fost creată o situație mai gravă, soluția

în acest sens a fost motivată, fiind legală și întemeiată.

Or, răspuns la aceste argumente găsim în decizie la f.d.81, astfel, instanța de apel,

întemeiat a intervenit în sentință în latura civilă, constatând, că legislația în vigoare

(art.1422,1423 Cod Civil) nu prevede încasarea prejudiciului moral în mod solidar de la

persoanele vinovate, instanța de apel, intervenind în ac est sens în sentință, inclusiv și în

favoarea inculpaților, inclusiv și din oficiu, reparând eroarea admisă, încasând prejudiciului

moral în beneficiul părților vătămate de la fiecare inculpat în parte, ținând cont de

circumstanțele cauzei, suferințele psihice și fizice ale fiecărei părți vătămate, rolul fiecărui

inculpat la comiterea infracțiunii, dispunând încasarea de la I. Meșcov în beneficul

părții vătămate Iu. Galai prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei, ia r de la Revenco

Ion – 20 000 lei.

Astfel, la caz nu se reține, că cuantumul prejudiciului a fost majorat, argumentele

apărării în acest sens sunt nefondate.

La fel nefondate consider și argumentele apărării de la pct.4.4. din recurs, precum

că instanța de apel nu a descris fapta criminală ca fiind dovedită, aducând ca exemple

deciziile CSJ nr.4-1re-196/18, care nu sunt relevante speței date, or, la caz instanța de apel

nu era obligată să constate fapta, pe cînd a casat sentința doar parțial, în partea stabilirii

pedepsei și în latura civilă, în rest sentința fiind menținută.

Totodată și argumentele avocatului Ciobanu-Nițuleac Vladislav privind ilegalitatea

hotărârilor adoptate prin prisma pct.12 din al.1 art.427 Cod procedură penală, precum că

faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită, (pct.4.1. din recurs) le consider nefondate,

or, circumstanțele cauzei, probele acceptate de inculpați conform art.364/1 Cod

penal, dovedesc cu certitudine prezența în acțiunile acestuia unui cumul de

infracțiuni prevăzute de art. 287 al.3 și 152 al.1 Cod penal, or, la caz sunt două părți

vătămate, în privința cărora au fost comise infracțiunile, violența fizică fizică fiind

aplicată în privința ambilor, doar că lui Galac Iurie i-au fost cauzate vătămări

corporale medii, iar lui Bruma dureri fizice. Astfel, la caz nu poate fi aplicat

principiul ”non bis idem”, după cum invocă apărarea. Mai mult ca atât, că în apel

aceste argumente nici n-au fost invocate, deci în recurs acestea nu pot fi invocate.

Totodată, din conținutul recursurilor inculpatului Meșcov Ion și avocatului

Uncu Natalia rezultă, că aceștia contestă soluția instanței de apel doar în partea

pedepsei, solicitând una mai blândă și în latura civilă, solicitând micșorarea

prejudiciului moral, fără a invoca dezacordul cu calificarea, sau vinovăția stabilită

(f.d.117-118-125).

Pentru aceste motive am optat pentru respingerea ca inadmisibile a recursurilor

ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20

februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Meșcov Ion.

Judecător Cobzac Elena

11