1ra-827/23 — art.264-1 alin.4 CP

1ra-827/23 — art.264-1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-827/2023

1-21168634-01-1ra-29052023

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

12 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Stavarachi Mihai, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Stavarachi Mihai Xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.11.2021 – 24.05.2022;

Instanța de apel: 22.06.2022 – 13.12.2022;

Instanța de recurs: 29.05.2023 – 12.07.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Stavarachi Mihai a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 1 alin.(4)

Cod penal la 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Mihai la 12 octombrie 2021, încălcând prevederile pct.10) subpct.(2) lit. a) din

Regulamentul circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009 conform căruia „persoana care conduce un autovehicul trebuie să

posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria

(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus”, fără a deține permis de

conducere, a condus mijlocul de transport de model „Xxx” cu numărul de

înmatriculare Xxx prin localitatea Bănești, r-nul Telenești, când la aceiași dată în

jurul orei 01 00 a fost oprit în trafic de către angajații Serviciului Patrulare Orhei,

Telenești, Criuleni, Dubăsari al Secției Patrulare Centru al Direcției Patrulare

Centru al Inspectoratului Național Securitate Publică, Gh. Bulat și A. Guțu, care

din discuții l-au suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică.

1

Cu scopul de a stabili cu certitudine, dacă conducătorul auto a consumat

sau nu băuturi alcoolice înainte de a se urca la volanul mijlocului de transport,

angajații de poliție i-au solicitat lui Stavarachi Mihai de a fi supus testării

alcoolscopice, însă ultimul, intenționat, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, contrar prevederilor pct.11 lit.j) din Regulamentul

circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr.357 din 13

mai 2009 potrivit căruia „conducătorul de vehicul este obligat să se supună, la

solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz,

examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare și contrar prevederilor stipulate la art.33 alin.(3)

lit.c) al Legii nr.131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit

căruia „conducătorul de autovehicul este obligat să se supună, la solicitarea

agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat și examenului

medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori

consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu

efecte similare” a refuzat de a fi supus testării alcoolscopice, deși era obligat să

se supună acestei cerințe.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Stavarachi Mihai a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică refuzul

conducătorului mijlocului de transport, care nu deține permis de conducere de la

testarea alcoolscopică.

acesteia în partea pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Stavarachi Mihai să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, la 3 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță just a calificat

faptele inculpatului în baza art.264 1 alin.(4) Cod penal, însă a aplicat inculpatului

o pedeapsă prea blândă, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei penale asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, la 08.06.2021 Stavarachi M. a fost condamnat de către Judecătoria

Bălți, sediul Sîngerei pentru fapta de conducere a mijlocului de transport în stare

de ebrietate cu grad avansat, fără a deține permis de conducere, fiindu-i aplicată

pedeapsa non privativă de libertate sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, însă acesta nu a îndreptățit încrederea acordată prin aplicarea

2

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, nu s-a corectat

și a săvârșit o nouă infracțiune - cea de refuz al conducătorului mijlocului de

transport care nu deține permis de conducere de la testarea alcoolscopică. Or, în

cadrul cercetării judecătorești prin probele administrate s-a stabilit cert că

inculpatul fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică contrar cerințelor legale, a refuzat de a fi supus testării

alcoolscopice. Mai mult, inculpatul a comis infracțiunea de refuz al

conducătorului mijlocului de transport, care nu deține permis de conducere, de la

testarea alcoolscopică în perioada în care executa pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității aplicată lui prin sentința din 08.06.2021. Prin

urmare, lui Stavarachi M. instanța de fond urma să-i aplice o pedeapsă echitabilă

în limitele sancțiunii legii în baza căreia a fost declarat vinovat și anume pedeapsa

care să-l descurajeze atât pe inculpat, cât și pe ceilalți membri ai societății de a

săvârși asemenea fapte prevăzute de legea penală. Or, faptul că inculpatul

Stavarachi Mihai nu are persoane la întreținere, nu se află la evidența medicului

narcolog și/sau psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv, că a comis o

infracțiune care se atribuie la categoria celor ușoare nu caracterizează inculpatul

ca pe o persoană responsabilă pentru acțiunile sale și de aplicare a unei pedepse

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Prin urmare, urmeaza

a fi aplicată față de inculpat pedeapsa închisorii, care ar răspunde scopului de

corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 din Codul penal, care

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale, va restabili echitatea socială

și va fi proporțională cu consecințele infracțiunii.

decembrie 2022, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința

în latura pedepsei penale și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Stavarachi Mihai a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal la 3 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală,

acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, correct ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

3

Stavarachi Mihai în baza art.2641 alin.(4) Cod penal.

Referitor la pedeapsa aplicată lui Stavarachi M., instanța de apel a apreciat

că există temei legal pentru casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii

respective nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.61, 75 Cod penal,

pedeapsa stabilită de prima instanță fiind prea blândă în raport cu circumstanțele

de drept și de fapt stabilite pe cauză, precum și reieșind din gravitatea faptei

infracționale săvârșite de către inculpat.

Instanța de apel a considerat, că prima instanță greșit și-a motivat soluția

de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului Stavarachi Mihai

și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată

în ce privește aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității. Discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte

evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit

motivate în privința aplicării pedepsei față de Stavarachi Mihail, or, inculpatul

anterior a mai comis o infracțiune similară, astfel, instanța de apel a menționat că

cele sus-indicate, indică la faptul că Stavarachi Mihai nu a făcut concluziile

necesare în vederea corectării sale, neconștientizând pericolul gravității faptei

comise, astfel, este dispus să comită sistematic infracțiuni de încălcare a regulilor

de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport, în stare

de ebrietate.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că, soluționând

chestiunea privind stabilirea și individualizarea pedepsei urmează a se ține cont

de gravitatea infracțiunii și pericolul social al faptei săvârșite de către inculpat,

de personalitatea inculpatului, astfel, reeducarea inculpatului este posibilă doar

cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, pentru a fi posibilă atingerea

scopurilor pedepsei.

Stavarachi Mihai, care invocând temeiurile de drept prevăzute la pct. 6) și 10) a

art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2022 cu menținerea sentinței instanței

de fond.

În motivarea recursului a indicat că la solicitarea acuzatorului de stat

instanța de fond i-a aplicat pedeapsa muncă neremunerată în folosul comunității,

care ulterior a contestat sentința, invocând blândețea pedepsei. Acest fapt îl

consideră dubios, care contravine legii penale și procedurii penale. Prin urmarea

decizia instanței de apel este ilegală, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

4

a afectat soluția instanței, deoarece nu a aplicat corect prevederile art.art.7, 61,

75-78 Cod penal.

Pedeapsa stabilită de instanța de apel o consideră prea aspră, întrucât el a

coraborat cu organul de urmărire penală, a recunoscut vina, regretând sincer cele

comise, astfel promițând pe viitor o comportare exemplară, ținând cont de

supremația legii.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din Codul

de procedură penală.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, inculpatul a invocat

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, când nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În textul recursului ordinar, se invocă admiterea erorii de fapt care potrivit

recurentului a afectat soluția instanței de apel, în sensul dat Colegiul penal

reiterează că în conformitate cu art. 6 pct.111) din Codul de procedură penală,

eroare gravă de fapt, reprezintă stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

5

denaturarea conținutului acestora. Colegiul penal în urma cercetării materialelor

cauzei constată că temeiul nominalizat nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1),

417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată și-a

întemeiat soluția de casare parțială a sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Telenești

din 24 mai 2022 și pronunțării unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Stavarachi Mihai recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa cu

închisoare pe termen de 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, concluzia la care a ajuns instanța de apel în urma verificării probelor

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală și a circumstanțelor

cauzei, conformându-se cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, din care

considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în

respectiva decizie. Tot aici, instanța de recurs ordinar constată că deși, inculpatul

a semnalat temeiul dat de casare, acesta critică hotărârea contestată în latura

stabilirii pedepsei sub aspectul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Astfel, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, criticând decizia

instanței de apel doar în partea stabilirii pedepsei, pe care o consideră prea aspră

în coraport cu circumstanțele cauzei, solicitând pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal

relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Astfel, având în vedere argumentele din recurs, Colegiul penal notează, că

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

6

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Totodată, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în

Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până

la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, după cum rezultă din recurs, inculpatul solicită aplicarea în privința

sa a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, însă Colegiul penal

menționează, că aceasta nu poate fi reținută, deoarece sub aspectul

individualizării pedepsei penale, soluția instanței de apel, este întemeiată și

legală.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele

cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța de apel a efectuat o

analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, care indică, că

săvârșirea faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că,

pentru corectarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a pedepsei.

În speță, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale și

personale relevante cauzei, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunii care

este una ușoară, atitudinea inculpatului față de procesul penal derulat în privința

sa, persoana inculpatului (acesta anterior a fost judecat, inclusiv pentru

infracțiune similară) și condițiile de viață ale familiei sale.

Colegiul penal reține că, instanța de apel la stabilirea pedepsei a luat în

considerare faptul că inculpatul, anterior a fost judecat, inclusiv pentru infracțiune

similară (sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 08.06.2021 în baza

art.2641 alin. (4) Cod penal la pedeapsă de 150 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității), astfel a comis din nou o infracțiune, cu intenție, motiv din

7

care instanța de apel just a concluzionat că, de fapt, inculpatul nu s-a corectat, nu

a conștientizat gravitatea faptei comise, din nou pășind pe calea infracționalității.

Astfel, instanța de apel a conchis, că în cazul inculpatului Stavarachi Mihai

o pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul de restabilire a echității

sociale, de corectare a acestuia, precum și de prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Mai mult, această convingere este fundamentată pe circumstanțele în care

a fost descoperită infracțiunea, amploarea și pericolul pentru securitatea traficului

rutier, sănătatea și chiar viața participanților la trafic, pe care îl generează

conducerea mijloacelor de transport în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică.

Asemenea fapte în mod cert afectează relațiile din societate menite să protejeze

dreptul la siguranța traficului rutier și să apere persoanele de cauzarea unor

potențiale vătămări a integrității corporale sau de provocarea accidentelor rutiere

cu survenirea altor consecințe grave sau de ordin material, drept urmare a

conducerii miloacelor de transport în stare de ebrietate.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel, individualizând

pedeapsa inculpatului Stavarachi Mihai, a ținut cont de prevederile legale

relevante și a motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de

închisoare în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru

stabilirea pedepsei.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa

lipsesc, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a

evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca

o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară,

fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

8

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Stavarachi

Mihai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

decembrie 2022, în cauza penală în privința lui Stavarachi Mihai Xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

9